Anulare act

Document finalizat

Dosar nr. X/189/2015

R O M A N I A

JUDECATORIA X

JUDB

Sentinta civila Nr. 2609/2015

Sedinta publica de la 03 Noiembrie 2015

Completul compus din:

INSTANTA

Dupa ce a deliberat in secret in Camera de Consiliu, conform art. 395 C.pr.civ., instanta a dat urmatoarea hotarare:

I. Procedura de judecata

A. Cererea de chemare in judecata

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei X la data de 11.05.2015 sub numar de dosar X/189/2015, repartizat in mod aleatoriucompletului C. civil 2, reclamantul X X X a chemat in judecata pe parata SC X IFN SA prin mandatar Credit Europe Bank NV si Credit Europe Bank NV prin mandatar X IFN SA , solicitand:

- constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale abuziva incluse in Contractul de facilitate de credit si de garantie nr. X/15.01.2008, respectiv art. 4.4, art. 5.1, lit. b si c, art. 5.2, art. 8.4, art. 8.14, art. 8.15;

- obligarea paratei la modificarea contractului aflat in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive;

- sa se constate ca reclamantul a achitat suma de 4586.01 EURO reprezentand comision de acordare si comision de administrare lunar in baza unor clauze lovite de nulitate absoluta,

- obligarea paratei la restituirea sumei de 4586.01 EURO reprezentand comision de acordare (380 EURO), comision de administrare (4206.01 EURO), obligarea paratei la plata dobanzii legale calculate de la data platii fiecarei sume nedatorate si pana la plata efectiva a acestor debite,

- obligarea paratei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotarare,

- cu cheltuieli de judecata;

In motivarea in fapt a cererii de chemare in judecata reclamantul a sustinut ca la data de 15.01.2008 a incheiat cu parata un contract de credit bancar avand ca obiect un credit ipotecar pentru achizitie imobil in valoare de 38000 EUR, cu o perioada de rambursare de 360 luni.

Potrivit art. 4.4. din Contractul de facilitare de credit si de garantie nr. X/15.01.2008 „creditorul va avea dreptul, fara a fi insa obligat in nici un fel, sa revizuiasca nivelul dobanzii, dupa primul an de la prima utilizare a creditului, in functie de indicele de referinta EURIBOR 6M+4% p.a." Sustine ca o atare clauza ridica probleme sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca ofera paratei dreptul discretionar de a revizui rata dobanzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta urmand a fi doar instiintat. Conform art. 1 lit. a din anexa la Legea nr. 193/2000, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobanzii in mod unilateral, nu este abuziva, cu conditia ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv intemeiat, prevazut si in contract si, totodata, cu conditia informarii imediate a clientului, care sa aiba, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Mai arata ca banciiii revine obligatia de a dovedi ca a negociat, in mod direct, aceasta clauza cu imprumutatul, ceea ce nu s-a intamplat in cauza.

Prin necircumstantierea, in nici un mod, a elementelor care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, aceasta clauza incalca prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator.

Reclamantul sustine ca, in contractul de facilitare de credit si de garantie nr. X/15.01.2008, in art. 5.1, lit. b este mentionat comisionul de acordare a creditului, 380 EUR, reprezentand 1% din valoarea totala a creditului, platibil integral la data semnarii contractului.

Apreciaza ca, comisionul de acordare ca fiind un comision perceput abuziv, motiv pentru care clauza ce il contine trebuie considerata a fi nula absolut.

Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze si lipsa bunei-credinte a bancii trebuie analizate in functie de justetea acestui comision fata de costurile suportate de banca in legatura cu activitatea sa de acordare a creditului.

Arata ca o astfelde justificare nu exista, acest comision nereprezentand altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision. Acest comision este prohibit in mod expres de art. 15 din Legea nr. 190/1999 care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar: „In sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit si constituirii ipotecii si garantiilor aferente". Art. 9 din aceeasi Lege enumera clauzele pe care le poate cuprinde un contract de credit ipotecar.

In ceea ce priveste comisionul de administrare lunar prevazut de art. 5.1 lit. c din contractul de facilitare de credit si de garantie nr. X/15.01.2008a apreciat reclamantii ca fiind unul abuziv deoarece acest comision, calculat si perceput lunar, disimuleaza, de fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creand bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci.

Prin introducerea acestui comision de administrare lunar, fara reglementarea unei obligatii corelative, se creeaza un dezechilibru intre contraprestatiile partilor, contrar principiului bunei credinte in executarea contractelor.

Ca urmare, este abuziva clauza prin care se reglementeaza dreptul bancii de a percepe comisionul de administrare lunar atata timp cat functia si destinatia comisionului de administrare nu au fost evidentiate in contract, consumatorul fiind intr-o pozitie dezavantajata fata de banca.

Acest comision nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential al bancii, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision.

Disimularea uneiparti a dobanzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credinte a bancii care percepe un astfel de comision, intrucat, pe de o parte, reprezinta o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci care actionau pe aceeasi piata relevanta cu banca respectiva si, pe de alta parte, reprezinta o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzantelor cinstite ale comerciantilor.

Clauza 5.2 din contractul de facilitare de credit si de garantie nr. X/15.01.2008, precizeaza „creditorul va putea sa revizuiasca cuantumul comisioanelor pe parcursul derularii Creditului in functie de politica sa de creditare, acestea urmand a fi aduse la cunostinta imprumutatului prin modalitatile prevazute la pct. 4.4."

Considera aceasta clauza ca fiind abuziva, conform Legii nr. 193/2000 republicata. In Anexa 1, lit a a acestei legi se mentioneaza a fi clauze abuzive cele care " a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract". Considera ca politica de creditare a bancii nu constituie un motiv intemeiat care sa ii confere acesteia dreptul de a modifica comisioanele.

La art. 8.4 din Contractul de facilitate de credit si de garantie nr. X/15.01.2008 se precizeaza: „clauza cross default: creditorul va avea dreptul sa declare exigibil anticipat creditul ca fiind scadent si rambursabil imediat, impreuna cu dobanda aferenta si toate celelalte cheltuieli datorate creditorului (altele decat cele prevazute in prezentul contract), fara a fi necesare indeplinirea unei alte formalitati, si in cazul in care alte credite acordate de creditor sau alte institutii financiare care fac parte din Grupul creditorului sunt declarate exigibile anticipat, in conditiile stabilite in respectivele contracte de credit."

Aceasta clauza este abuziva deoarece ofera in mod discretionar bancii dreptul de a declara exigibil anticipat creditul. Chiar daca consumatorul isi plateste la timp ratele, nu are restante si are un comportament contractual ireprosabil - poate sa-i declare scadenta anticipata, daca institutia, la randul ei, are de plata datorii catre niste creditori ai sai, fapt abuziv si care incalca dispozitiile principiului relativitatii efectelor contractelor, deoarece consumatorul nu are cum sa fie tras la raspundere si sa sufere un prejudiciu in baza unor contracte incheiate de banca cu creditorii sai, contracte fata de care consumatorul nostru este tert desavarsit.

Conform art. 8.14 din si art. 8.15 Contractul de facilitare de credit si de garantie nr. X/15.01.2008 cu referire la renuntarea la beneficiul termenului. Reclamantii sustin caracterul abuziv al clauzelor din art. 8.14 si 8.15 din contractul de facilitare de credit si de garantie nr. X/15.01.2008 deoarece acestea nu au fost negociate in prealabil.

Invoca art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 care prevede ca, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.Sustin ca, in cazul contractelor incheiate intre profesionisti si consumatori, sarcina demonstrarii caracterului negociat incumba profesionistului Se apreciaza ca,profesionistului ii revine si sarcina de a demonstra buna sa credinta in redactarea contractului. Jurisprudenta europeana a afirmat ca buna-credinta presupune credinta rezonabila a bancii ca un consumator ar fi acceptat clauzele introduse in contractul preformulat si in urma unei negocieri individuale.

In drept: art 9, ind. 3, art.10 lit.b din OG 21/1992, art. 1 alin. 2, art. 1 alin. 3, art. 4, art. 6, art. 13 alin. 1 din Legea 193/2000, art. 15, lit.j din Legea 146/1997, art. 6 din OG 13/2011, art. 37 din OUG 50/2010, art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13/CEE, Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din data de 14.06.2012 (C-618/10) , decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene nr. C 2/13 din 30.04.2014

B. Apararile formulate

Parataa formulat intampinare (fila 61), prin care a invocat exceptia nulitatii capatului de cerereprivind dobanda legala pentruneprecizarea modului de calcul.

Parata a invocat exceptianecompetentei teritoriale a Judecatoriei X, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, exceptia lipsei de interes in contestarea prevederilor art. 4.4 din contractul de credit, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii.

In fapt, a aratat caa prevederile Legii 193/2000 exclud in mod expres din sfera de aplicare prevederi contractuale reglementate de alte acte normative, iar posibilitatea perceperii comisionului de administrare fi a celui de acordare este reglementata in doua legi speciale. Daca o clauza contractuala este reglementata si permisa expres de o alta lege, nu poate fi considerata abuziva in temeiul Legii nr. 193/2000, deoarece in acest caz ne-am afla intr-o situatie de contradictie intre doua legi.

Aflandu-ne in prezenta si a unui contract de credit ipotecar pentru investitii Imobiliare, acesta este supus sl dispozitiilor Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare. Conform art. 2 lit. h din Legea 190/1999, „costul total al creditului pentru consumator este reprezentat de toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale". Sustine ca, in speta devin aplicabile si prevederile legii speciale in materie, Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar, lege care admite expres posibilitatea creditoarei de a percepe comisioane care intra in alcatuirea costului total al creditului pe care trebuie sa il suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit, singura conditie fiind de a fi prevazut expres in contract.

Perceperea comisionului de administrare sl a celui de acordare, astfel cum am mentionat, este admisa expres de art. 36 alin. (1) din OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori: "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai; comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate ia cererea consumatorilor". Perceperea comisionului de administrare si a celui de acordare nu poate fi considerata abuziva, atata timp cat este permisa expres atat de Legea 190/1999 privind creditul ipotecar, cat si de OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului, in cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului".

Arata ca, banca suporta anumite cheltuieli in vederea monitorizarii si a executarii contractului, cum ar fi cheltuielile cu aplicatiile informatice necesare, salariile angajatilor care efectueaza operatiunile respective de incasare, inregistrare si actualizare a creditului, precum si cota cuvenita din cheltuielile cu asigurarea spatiilor, paza si a utilitatilor necesare acestor angajati. Prevederile art. 5.1 lit b) sl c) redau in mod clar, astfel cum este prevazut de Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori coroborata cu OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, fara echivoc si fara utilizarea unor terminologii de specialitate sau incriptata: scopul comisioanelor in cauza, respectiv de administrare si acordare a facilitatii de credit acordate, formula de calcul folosita in vederea determinarii cuantumului acestora, respectiv comisionul de administrare reprezentand 0,15% lunar, aplicat la valoarea soldului creditului si comisionul de acordare credit fiind 380 EURO, reprezentand t % aplicat la suma solicitata. In aprecierea caracterului abuziv al clauzelor se are in vedere momentul incheierii contractului, circumstantele si exprimarea clara si inteligibila a acestora, toate in conditiile unei obligatii excesive a consumatorului, insa veniturile rezultate din dobanzile si comisioanele reglementate prin contractul de credit, asupra carora partile si-au manifestat vointele juridice in deplina libertate si cunoastere a legii, constituie venituri clar determinate, sau cel putin determinabile. De aceea lipsirea bancii de contraprestatiile legal stabilite in contractele aflate in derulare, are efectul unei atingeri aduse proprietatii in intelesul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceste drepturi de creanta fiind asimilate, din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, cu notiunea de bun.

Cat priveste comisionul de acordaje, a aratatca imprumutatorul presteaza serviciile de analiza a documentatiei depuse la dosarul de credit. Tocmai existenta art. 15 din Legea 190/1999 permite inserarea comisionului de acordare ca fiind o cheltuiala aferenta intocmirii documentatiei de credit, si nu il Interzice cum sustine reclamantul. Banca percepe dobanda, insa datorita specificului contractului de imprumut bancar, care presupune o analiza temeinica a documentelor privind venitul solicitantilor, a bonitatii acestora, a gradului de indatorare pe perioada rambursarii sumei imprumutate, precum si al altor elemente de care depinde valoarea ce poate fi acordata cu titlu de imprumut, bancile suporta costuri inca dinainte de aprobarea creditului. Calculul cuantumului comisionului de acordare prin raportarea la cuantumul creditului implica in mod automat si raportarea la volumul de munca, deoarece acordarea unei sume mai mari presupune automat un volum mai mare de munca si o activitate mai complexa, raportata la un numar crescut de factori. Concret, se impun multiple operatiuni de verificare premergatoare acordarii creditului, avand in vedere perioada indelungata de rambursare a creditului acordata clientei, cum ar fi de exemplu, analiza garantiilor de care banca ar putea dispune in cazul neindeplinirii obligatiei de returnare a sumelor imprumutate, solvabilitatea solicitantului de credit, gradul de indatorare al acestuia fata de alti creditori.

Chiar daca nu ar fi fost expres permisa de lege perceperea comisionului de acordare si a comisionului de administrare, clauzele supuse spre analiza prezentei cauze nu indeplinesc cele patru conditii cumulative, dupa cum vom arata in cele ce urmeaza.

Din faptul ca, in practica, bancile sunt cele care redacteaza clauzele contractelor de credit reiese ca, de regula, pentru contractele de credit, clientilor le sunt puse in fata inscrisuri standard, pe care pot sa le semneze sau nu, insa nu le pot influenta continutul.

Standardizarea unui contract nu echivaleaza cu lipsa de negociere deoarece clientul are la alegere mal multe banci pentru a alege cu cine doreste sa incheie contractul, alegand astfel conditiile cele mai avantajoase, iar acordarea unui termen pentru semnarea contractului, termen care este prevazut in favoarea celui care se obliga si la beneficiul caruia acesta poate renunta, presupune posibilitatea de a lua cunostinta de toate clauzele contractuale.

Reclamantul a luat la cunostinta de perceperea acestor comisioane anterior incheierii contractului, existand posibilitatea acesteia de a refuza incheierea acestuia daca era nemultumita de conditiile acordate, existand astfel o negociere a partilor contractuale prin compararea diferitelor oferte si a preturilor creditului solicitat, iar faptul ca in speta reclamantul a inteles sa accepte oferta, fiind o optiune a acesteia, nu duce la concluzia inexistentei negocierii.

Nu in ultimul rand, arata ca, posibilitatea efectiva de negociere reiese si din faptul ca subscrisele s-au aratat receptive solicitarilor reclamantului, acordandu-i mai multe facilitati inca din momentul inacceptabila asupra principiilor care guverneaza economia de piata, obligand astfel un comerciant la micsorarea veniturilor pe care le incaseaza in legatura cu o anumita activitate.

Parata a aratat ca, prin acordarea dobanzii legale s-ar realiza o dubla reparatie a aceluiasi eventual prejudiciu. Chiar si in cazul in care s-ar admite actiunea reclamantului si s-ar dispune obligarea la plata dobanzii legale aferente,instanta trebuie sa aiba in vedereca dobanda legala nu reprezinta altceva decat un echivalent predeterminat al prejudiciului suferit de creditorul unei sume de bani pentru intarzierea platii. Cat priveste istoricul reglementarii dobanzii trebuie punctate urmatoarele coordonate normative: Codul Civil din 1864, Decretul nr. 311/1954, OG 9/2000, OG 13/2011, Noul Cod Civil. In sistemul Codului Civil din 1864, punerea in intarziere in ceea ce priveste dobanda in materie comerciala curgea de la data scadentei, fara a fi necesara punerea in intarziere pentru curgerea dobanzilor, deoarece paguba se produce de indata ce termenul scadentei s-a implinit. In reglementarea prezenta a fost pastrata aceeasi reglementare in materie comerciala, conform obligatiilor banesti purtatoare de dobanzi este reprezentat de dispozitiile art. 1489 N.C.C. si 1535 N.C.C. Dreptul creditorului de a percepe dobanda moratorie este instituit de la scadenta la momentul platii. Astfel, in cazurile incluse in aria de aplicabilitate a Noului Cod Civil, legiuitorul a prevazut faptul ca nu mai este necesara punerea in intarziere pentru curgerea dobanzilor, deoarece paguba se produce de indata ce termenul scadentei s-a implinit.

Cu privire la clauza prevazuta de art. 5.1 lit. b si ctrebuie, in primul rand, precizat ca aceasta nu se incadreaza in ipoteza descrisa in Anexa 1 lit. g din Legea nr. 193/2000, potrivit careia „sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale". Astfel, in art. 4.4 din Conventia de credit se prevede ca Banca: „va avea dreptul, fara a fi insa obligat in niciun fel, sa revizuiasca nivelul dobanzii curente, dupa primul an de la prima utilizare a Creditului, in functie de indicele de referinta EURIBOR 6M+ 4% p.a." Aceste modificari de interpretare sunt obiective si nu se realizeaza exclusiv de catre Banca, ci intervin automat, intrucat acordul imprumutatului se prezuma a fi dat inca de la data incheierii contractului, la fiecare 6 luni. Este clar ca prin stipularea clauzei prevazute la art. 4.4. Banca a urmarit tocmai asigurarea echilibrului contractual.

Cu privire la clauza prevazuta de pct. 5.2. din Contractul de credit, referitor la posibilitatea revizuirii nivelului costurilor, arata ca, Banca nu a uzat niciodata de aceasta clauza. Pe de alta parte acest articol trebuie interpretat in corelatie cu 5.1., iar cata vreme art. 5.1 este exclus de la analiza avand in vedere redactarea sa clara si inteligibila, rationamentul trebuie pastrat si pentru art. 5.2. Arata ca, Legea 193/200 impune comerciantului numai obligatia de a preciza in contract motivul nu si conditiile in care opereaza schimbarea conditiilor contractului; clauza permite prin ea insasi schimbarea comisioanelor nu doar in detrimentul consumatorului, ci si in folosul acestuia intrucat in conditiile in care piata financiar bancara ar evolua astfel incat sa permita reducerea costurilor, respectiv daca ar exista un exces de oferta, reducerea acestora ar fi reactia economica fireasca a bancii, in scopul de a-sl pastra portofoliul de clienti.

Cu privire la clauza cross default prev. la art. 8,4, cazurile de culpa prevazute la art. 8.15 si renuntarea la beneficul termenului si la dreptul Bancii de a declara scadent creditul in ipoteza neindeplinirii culpabile a obligatiilor contractuale asumate sl de a recupera intreaga suma datorata prin executarea garantiilor, prevazute la art. 8.14 din Contractul de facilitate creditapreciaza ca, reclamantulnu a invederat motivele prin prisma carora apreciaza ca i s-ar fi adus o vatamare in intelesul prevederilor legale incidente materiei dreptului consumatorului sl maniera in care i se creeaza un prejudiciu aceste prevederi contractuale.

Apreciazape deplin justificata inserarea acestor clauze ce au rolul de a sanctiona un eventual comportament culpabil al imprumutatului, ce nu intelege sa isi respecte intocmai obligatiile asumate prin semnarea Contractului de credit.

Renuntarea la beneficiul termenului nu presupune ca imprumutatul nu se va putea adresa unei instante cu o cerere de chemare in judecata a Bancii, ci dimpotriva, reitereaza dreptul Bancii de a recupera sumele neachitate la timp de catre imprumutati prin declararea scadentei anticipate si executarea garantiilor.

Interpretarea reclamantului potrivit careia perceperea comisioanelor echivaleaza cu un doi este lipsita de temei juridic. De asemenea existenta dolului trebuie dovedita, neputand fi presupusa, ori simplul fapt ca reclamantul considera in mod netemeinic ca aceasta reprezinta o dobanda deghizata nu dovedeste existenta niciunuia dintre cele doua elemente. Asa-numitele mijloace viclene, la care se face referire, respectiv faptul ca aceasta a aflat despre existenta si cuantumul acestui comision ulterior incheierii contractului, nu exista in realitate. Perceperea comisionului de administrare sau a celui de acordare este expres prevazuta de legislatia in vigoare, majoritatea bancilor percepand un astfel de comision, inerent activitatii bancare.

Mai mult, conform doctrinei si jurisprudentei constante in domeniu, sanctiunea inserarii unei clauze abuzive este nulitatea relativa, deoarece interesul protejat in fiecare caz in parte este cel al fiecarui consumator in mod individual, nefiind vorba de apararea unui interes general, obstesc.

In drept: 201 (1) si urm. C.proc.civ., Legea nr. 193/2000, OUG 50/2010.

C. Probe

Reclamantul a depus la dosar inscrisuri.

Parata a depus inscrisuri.

In cauza a fost administrata probacu inscrisuri, si proba cu interogatoriul reclamantului, raspunsurile la interogatorii fiind consemnate si atasate la dosar.

D. Aspecte procesuale

Prin incheierea de sedinta din data de 15.09.2015, instanta a respins exceptianecompetentei materiale a Judecatoriei X sia unit exceptialipsei calitatii procesuale pasive a paratelor, exceptia lipsei de interes a reclamnatului in promovarea actiunii cu referire la clauza 4.4, precum si a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiunecu fondul cauzei.

Prin incheierea de sedinta din data de 06.10.2015, parata, prin aparator a aratat ca nu mai insista in sustinerea exceptiei nulitatii capatului de cerere privind dobanda legala.

II. In fapt:

Dupa analizareainscrisurilor din dosar, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 15.01.2008, intre reclamantul X X X, in calitate de imprumutat, pe de o parte si parata X IFN SA a fost incheiat Contractul de facilitate de credit si de garantie nr. X/15.01.2008, prin carereclamantul a beneficiat de un imprumut de 38.000 europentru o durata de 360 luni de la data incheierii conventiei.

Prin contractul de cesiune de creante incheiat la data de 31.03.2009 X IFN SA, in calitate de cedent, a cedat creanta inscrisa in Contractul de facilitate de credit si de garantie nr. X/15.01.2008 catre cesionarul Credit Europe Bank NV, in calitate de cesionar.

Contractul de cesiune de creanta a fost inscris in Arhiva electronica de Garantii Reale Mobiliare, iar reclamantul a fost notificat cu privire la cesiunea de creanta , prin notificareanr. 2713959_965335 din data de 08.04.2009.

Odata cu intrarea in vigoare a OUG 50/2010,parata X a notificat reclamantul, potrivit notificarii 129106/15.10.20110 cu privire la aplicarea OUG 50/2010.

Nu rezulta ca partile au incheiat vreun act aditional sau caa intervenit aditionare tacita intre parti, conform OUG 50/2010.

III. In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune

Inainte de a trece la solutionarea fondului cauzei, instanta se va pronunta cu prioritate, conform art. 248 C.proc.civ, asupra exceptiei invocate prin intampinare, exceptie care a fost unita cu fondul.

A. In drept, in ceea ce priveste legea aplicabila,potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 C. civil,prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

Art. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege. Art. 3 stabileste ca, termenul prescriptiei este de 3 ani.

Art. 2din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva stabileste ca nulitatea absoluta poate fi invocata oricand pe cale de actiune sau exceptie, fiind deci imprescriptibila extinctive.

B.Solutia adoptata: Raportand prevederile legale de mai sus la situatia de fapt retinuta, in scopul solutionarii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, instanta retine urmatoarele:

1. In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune in sens material cat priveste constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale instanta va respinge ca neintemeiata exceptia de fond, pentru urmatoarele considerente:

Sanctiunea care intervine in cazul constatarii caracterului abuziv al unei clauze contractuale este nulitatea absoluta, in conditiile in care norma juridica pe care se intemeiaza actiunea (art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000) este o norma de ordine publica, caracter ce rezulta inclusiv din posibilitatea invocarii incalcarii acestei norme din oficiu, de catre organele de control din cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (conform art.9 din Legea nr.193/2000).

Contrar opiniei paratei, instanta retine teza nulitatii absolute a clauzei abuzive, intrucat stipularea lor constituie incalcarea unei norme imperative exprese care interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.

Norma protectiva cuprinsa in lege nu ocroteste numai interese personale ale fiecarui consumator individual, ci reprezinta o norma de ordine publica ce ocroteste un interescolectiv, astfel ca sanctiunea este nulitate absoluta.

Pe de alta parte, legea abiliteaza anumite institutii, respectiv instantele de judecata sa cenzureze contractul. Astfel, legea prevede ca verificarea contractelor sa se faca din oficiu, or o asemenea maniera de control este specifica regimului nulitatii absolute a contractului. Mai mult, in jurisprudenta comunitara este recunoscut dreptul judecatorului de a se sesiza din oficiu cu privire la caracterul abuziv al unei clauze contractuale ceea ce intareste concluzia aplicarii sanctiunii nulitatii absolute a clauzei abuzive (Cauza Oceano Grupo Editorial SA c Rocio Marciano Quintero, CJCE -27 iunie 2000).

Incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza materia dreptului consumatorului, da dreptul acestuia a solicita pe calea actiunii in constatare caracterul abuziv al clauzei, actiunea in constatare fiind imprescriptibila extinctiv ( art. 2 din Decretul 167/1958).

2. Referitor la capetele de cerere avand ca obiect restituirea sumelor incasatecu titlu de comisioane si diferenta de dobanda, se retine ca, potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune.

In conditiile in care dreptul la restituirea sumelor achitate, ca efect al constatarii nulitatii absolute a clauzei contractuale in temeiul careia s-a calculat si solicitat sumele se naste abia dupa constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale, nu se poate retine prescriptia dreptului reclamantului de a solicita restituireasumelor platite, astfel ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la acest capat de cerere va fi respinsa.

Dreptul la actiune se naste la data constatarii, pe cale judecatoreasca, a caracterului abuziv a clauzelor pretins abuzive.

Orice alt moment anterior celui mentionat, lipseste actiunea reclamantului de orice suport legal, comisionul fiind datorat in temeiul contractului asumat de parti, atat timp cat nu s-a constatat o cauza de ineficacitate a acestuia.

Fata de acest considerente, instanta urmeaza sa respinga exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu referire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor si restituirea prestatiilor, ca neintemeiata.

IV. Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor

Art. 36 C.proc. civ. stabileste ca, calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecatii.

Paratele au invocat faptul ca,nu au calitate procesuala pasiva, intrucat la data de 31.03.2009parata X a cesionat contractul de credit catre Credit Europe NV, astfel incat, Credit Ipotecar nu poate fi obligata sa restituie sume de bani ce nu au mai intrat in patrimoniul sau dupa data cesiunii. Pe de lata parte, Credit Europe Bank NV sustine canu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza pentru restituirea sumelor de bani platitecu titlu de comision de acordare ce au fost incasate in exclusivitate de X sau de administrare inainte de data de 31.02.2009.

Instanta constata ca, la data de 31.03.2009 X a cesionat contractul de credit catre Credit Europe NV, si ca cesiunea de creanta a fost inscrisa in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare si notificata debitorului cedat.In baza acestui contract, X aperceput sume de bani reprezentand rata lunara. Astfel, contractul a produs efecte juridice pana la data de 31.03.2009 si fata de X.

Avand in vedere obiectul actiunii - constatareanulitatii absolute a clauzelor ce au caracter abuzivdin contractul cesionatsi restituirea unor sume de bani ce au fost percepute inainte de cesiune,cat si efectulretroactiv al nulitatii absolute al unui contract, instanta apreciaza ca, in cauza, parata X trebuie sa stea in proces in proces, intrucatcaracterul retroactiv produce efecte si fata de aceasta parata, ca urmare a incasarii sumelor pretins percepute in baza contractului cedat.

In ceea ce o priveste pe parata Credit Europe Bank NV, instanta retine ca, intradevar la data 31.03.2009, aceasta a dobandit calitatea de cesionar al contractului de credit contestat.Este adevarat ca sumelereprezentand comision de acordare creditsi de administrare percepute inainte de data de 31.03.2009 au fost incasate de X. Cu toate acestea, instanta retine ca, actiunea cu care este investita este o actiune personala, iar caracteristica acestui tip de actiune este aceea ca,in cadrul promovarii acestei actiuni sunt cunoscuti atat subiectul activ, cat si cel pasiv.Rezulta ca,aspectele invocatereprezinta aparari pe fondul cererii de restituire a acestor sume de banisi aprecieri care sa vizeze calitatea procesuala pasivaa celui chemat sa stea in judecata, avand in vedere caparata este cesionarul contractului de credit contestat.

Prin urmare, instanta urmeaza sa respinga exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor X si a paratei Credit Europe Bank NV, ca neintemeiata.

V. Asupra exceptiei lipsei interesului promovarii cererii privind caracterul abuziv la clauzei prevazuta de art. 4.4 din contract

Parata sustine ca, reclamantul nu are nici un interes in contestareapct. 4.4 din contract, intrucat modificarile ce au operat in privinta dobanzii au fost efectuate exclusiv in favoarea imprumutatului. Sustine ca daca s-ar admite actiunea, s-ar diminua patrimoniul reclamantului, intrucat revenirea la dobanda initiala ar determina obligatia reclamantului de a achita diferentele in plus fata de dobanda diminuata achitata in prezent.

Instanta retine ca,art. 32 C.proc. civ., stabileste ca,cererea de chemare in judecata poate fi formulata numai daca, partea are capacitate procesuala, calitatea procesuala, formuleaza o pretentie si justifica un interes.

Interesul reprezinta interesul practic urmarit de reclamant prin promovarea actiunii.

Reclamantul sustine caracterul abuziv al acestei clauze si se plangede faptul ca, banca a inserat o clauza care ii da dreptulsa modifice discretionar dobanda datorata.

Fata de acestea, instanta apreciaza ca, reclamantul are interes in promovarea actiunii, insa modul in care va fi afectata dobanda ca urmare a interventiei bancii, in baza clauzei contestate reprezinta aspecte ce vizeaza fondul cererii privind caracterul abuziv al acestei clauze.

Prin urmare, instanta urmeaza sa respinga exceptia lipsei interesuluiin promovarea cererii privind caracterul abuziv al cauzei prevazuta de art. 4.4 din contract, invocata deparate, prin intampinare, ca neintemeiata.

VI.Asupra fondului cauzei

Reclamantul a investit instanta la data de 11.05.2015 cu o actiune prin care solicita:

1. - constatareacaracterului abuziv al urmatoarelor clauze din contract:

- clauza prevazuta la pct. 4.4 din contractul de creditcare are urmatorul continut:

Creditorul va avea dreptul, fara a fi insa obligat in nici un fel, sa revizuiasca nivelul dobanzii, dupa primul an de la prima utilizare a creditului, in functie de indicele de referinta Euribor 6M+ 4% p.a.

- clauza prevazuta la art. 5.1 lit. b si lit. c din conventia de credit, care are urmatorul continut:

comisioanele si costurile aferente creditului sunt urmatoarele: a). comision de acordare de 380 euro, reprezentand 1 % din valoarea totala a creditului, platibil integral la data semnarii prezentului contract sau cel tarziu la data primei trageri din creditul aprobat;c). comision de administrare lunar: 0,15 5 platibil incepand cu scadenta a 13-a.

- clauza prevazuta la pct. 5.2 din conventia de credit care are urmatorul continut:

Creditorul va putea sa revizuiasca cuantumul comisioanelor pe parcursul derularii creditului in functie de politica sa de creditare, acestea urmand a i aduse la cunostinta imprumutatului prin modalitatile prevazutela 4.4:

-clauza prevazutala pct. 8.4 din conventia de credit care are urmatorul continut:

Creditorul va avea dreptul sa declarare exigibil anticipat creditul ca fiind scadent si rambursabil imediat, impreuna cu dobanda aferenta si toate celelalte cheltuieli datorate creditorului, faraa fi necesara indeplinirea vreunei formalitati si in cazul in care orice alte credite acordate de creditor sau de institutii financiare care fac parte din grupul creditorului sunt declarate exigibil anticipat, in conditiile stabilite in respectivele contracte de credit.

- clauza prevazuta de pct. 8.14 din conventia de credit care are urmatorul continut:

Imprumutatul renunta la beneficiul termenului. In consecinta CEI isi rezerva dreptul dea declara scadent creditul inainte de termen in vederea recuperarii datoriilor imprumutatului fata de CEI, in cazul neindeplinirii oricarei obligatii a imprumutatului fata de creditor, la termenele si in conditiileprevazute de contract. CEI poate cere imprumutatului conform prezentului contract intreg asuma datorata, debitandu-l toate conturile pentru recuperarea creantelor sale si va procedala executarea garantiilor.

- clauza prevazuta de pct. 8.15 din conventia de credit care are urmatorul continut:

Neindeplinirea obligatiilor contractuale ale imprumutatului fata de creditor, la termenele si in conditiile prezentului contract constituie caz de culpa. La aparitia oricarui caz de culpa, creditorul va declara toate obligatiile ce decurg din prezentul contract scadente si exigibile, trecand la executarea silita a garantiilor.

2. obligarea paratei la modificarea contractului in curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive;

3.sa se constate ca, reclamantulachitat suma de 4586,01 euro cu titlu de comision de acordare credit si comision de administrare lunar in baza unor clauze lovite de nulitate;

4. - obligarea paratei la restituirea sumei de 4586,01 euro cu titlu de comision de acordare credit si comision de administrare lunar, precum si la plata dobanzii legale calculate de la data platii fiecarei sume nedatorate si pana la plata efectivaa debitelor;

5. obligarea paratei la comunicarea unui nou grafic de rambursare

In Monitorul Oficial nr. 389 din 11 iunie 2010 a fost publicata OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, care a intrat in vigoare in termen de 10 zile de la publicare, conform art. 94 din ordonanta.

Conform art. 95 in varianta initiala, pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au avut obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta. Modificarea contractelor aflate in derulare s-afacut prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a ordonante de urgenta, creditorul avand obligatia poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.

Conform alin. 5 nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale este considerata acceptare tacita.

Ulterior, OUG 50/2010 a fost aprobatacu modificari prin Legea 288 din 28 decembrie 2010 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, publicata in Monitorul Oficial nr. 888 din 30 decembrie 2010.

Art. 95 a fost modificat in sensul ca,prevederile ordonante de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, cu exceptia dispozitiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66 - 71."

In drept, in ceea ce priveste legea aplicabila, se retine ca, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.

Avand in vedere faptul ca actul juridic a fost incheiat de parti la data de 15.01.2008, sub imperiul vechiului Cod civil, contractul de credit urmeaza a fianalizat potrivit dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii sale.

Raporturile contractuale dintre reclamanta si parate intra sub incidenta Legii nr.193/2000, fiind vorba de raporturi decurgand dintr-un contract comercial incheiat intre un comerciant si consumatori, astfel cum aceste doua categorii sunt definite de art. 2 din legea mentionata.

Instanta are in vedere ca, in preambulul Directivei 2008/48/CE 2008 se arata ca pentru a se asigura increderea consumatorilor, este important ca piata sa le ofere un grad suficient de protectie. Astfel, libera circulatie a ofertelor de credite ar trebui sa poata avea loc in conditii optime, atat pentru cei care ofera creditele, cat si pentru cei care le solicita, tinand seama de situatiile specifice din fiecare stat membru.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Alin. 2 al aceluiasi articol prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.

Art. 4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE nu are efect direct, astfel ca, nu poate aplica direct directiva, insa, poate interpreta norma de transpunere (art.4 alin.6 din Legea 193/2000) in lumina normei Uniunii Europene( Cauza C-106/89 Marleasing).

Potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva 93/12/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil.

Conform dispozitiilor art. 4 al.6 din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.

Din interpretarea acestor texte rezulta ca, obiectul si pretul contractului nu sunt excluse oricarei analize si cenzuri ale instantei, ci doar definirea obiectului contractului, respectiv justetea pretului si, doarin ipoteza in care acele clauze care se refera la obiect si pret sunt exprimate in mod clar si inteligibil.

Potrivit art.7 pct.4 din OUG nr.50/2010, costul total al creditului pentru consumatori este reprezentat de toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale.

Prin urmare, comisioanele criticate si dobanda reprezinta parte a costului total al creditului, dar art.4 al.6 din Legea nr.193/2000 nu exclude automat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la pret, fiind reglementata posibilitatea analizarii acestora in situatia in care nu sunt exprimate in mod clar si inteligibil.

De asemenea, pentru a se retine caracterul abuziv al unei clauze contractuale, este necesarasi indeplinirea cumulativa a altor doua conditii si anume:a). clauza pretins abuziva sa nu fi fost negociata intre comerciant si consumator; b). aceasta clauza sa genereze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte.

Retinand aplicabilitatea Legii 193/2000 in speta de fata, in raport dedispozitiile art. 4 alin. 1 din acest act normativ, instanta apreciaza ca, lipsa negocierii constituie premisa analizarii caracterului abuziv al clauzelor contractuale criticate.

Parata sustine caracterul negociat al contractului, sustinand ca, standardizarea unui contract nu echivaleaza cu lipsa de negociere, deoarece clientulare posibilitatea de alegere dintre multe banci pentru a alege cu cine doreste sa incheie contractul, iar proba se face prin dovedirea posibilitatii clientului de a negocia, de a propune o contraoferta.Arata ca, a existat o negociere a partilor contractante la incheierea contractului.

Contrar sustinerii paratei, art.4 al.3 din Legea nr.193/2000 instituie o prezumtie relativa a caracterului abuziv al clauzelor in cazul contractelor standard, prestabilite, prezumtie ce poate fi rasturnata prin dovedirea de catre parata a caracterului negociat al contractului ori a unor clauze ale acestuia.

In prezenta cauza, parata nu a probat negocierea directa si efectiva cu reclamantul a clauzelor contestate, astfel ca prezumtia relativa instituita de lege nu a fost rasturnata.

Din raspunsurile la interogatoriul luat reclamantului rezulta ca, cu ocazia incheierii contractului, intre reclamant si reprezentantii bancii au existat 3 intalniri. Reclamantul nu a solicitat punerea la dispozitie a modelului de contract, iar obiectul discutiilornu a fost reprezentat de costurile creditului, respectiv de dobanda si comisioane. Reclamantul nu a citit contractul, ci a vorbit cu ofiterul de credite despre rata lunara.

Este evident ca, reclamantul nu a dat dovada de diligenta, astfel cuma rezultat din raspunsurile la interogatoriu, insa acest comportament al reclamantului nu confera partii cocontractante dreptul sa profite de aceasta imprejurare si de a –ifi asigurateinformatiile exacte si complete necesare privind incheierea contractului de credit avut in vedere, astfel cum de altfel, impune art. 6 din Legea 289/2004.

Asadar, instanta va retine ca, prealabil incheierii conventiei,nu au existat discutii cu privire la posibilitatea inserarii sau nu a obligatiei de plata a comisioanelor, asupra dreptului bancii de a modifica dobanda, reclamantul neputand astfel influenta nasterea unor obligatii in sarcina sa, conform art. 4 alin.2 din Legea nr.193/2000.

Codul civil consacra principiul libertatii contractuale, dar art.969 C.civ. confera putere de lege doar conventiilor legal facute, Legea nr.193/2000 reglementand tocmai situatii in care clauzele contractuale consimtite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.

Reluand instanta mai retine ca, in momentul in care a fost incheiata conventia de credit in discutie, reclamantii s-au aflat intr-o situatie de inferioritate fata de banca parata, contractul incheiat fiind unul de adeziune, cu clauze prestabilite de catre banca.

Intrucat instanta a stabilit ca nu s-a efectuat o negociere cu privire la clauzele contractuale, in continuare, instanta va analiza si indeplinirea celorlalte conditii prevazute de lege.

1. Referitor la clauza prevazuta de pct. 4.4din conventia de credit

Reclamantul critica clauza prevazuta de pct.4.4, mai precis teza I din clauza, asa cum rezulta din motivarea in fapt a cererii introductive, clauza carestabileste ca, creditorul va avea dreptul, fara a fi insa obligat in nici un fel, sa revizuiasca nivelul dobanzii, dupa primul an de la prima utilizare a creditului, in functie de indicele de referinta Euribor 6M+ 4% p.a.

Spune ca este afectat aspectul echilibrului contractual intrucat da dreptul paratei in mod discretionar de a modifica rata dobanzii. Nu sunt circumstantiateelementele care ii permit bancii modificarea.

Instanta constata ca potrivit pct. 4.2 din contract, partile au stabilit percepereaunei dobanzi in contract respectiv dobanda anuala de 6,5 p.a. care se va aplica la soldul creditului (…)

In continuare la pct. 4.4 – clauza criticata s-a inserat dreptul bancii faraa fi obligata, posibilitatea revizuirii dobanzii in functie de indicele de referinta EURIBOR la 6 M+ 4% p.a.

Instanta apreciaza ca aceasta clauza nu este de natura sa genereze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte.

Este adevarat ca, numai banca are dreptul sa revizuiasca nivelul dobanzii fara a se stabili sio contraprestatie,ca nu au fost indicate criteriile care da dreptul bancii sa revizuiasca dobanda, insa se poate observa ca,in contract a fost stabilita formula de calculdupa care se calculeaza dobanda, respectiv indicele de referinta Euribor 6 M + 4 % p.a. Aceasta formula de calcul este avantajoasa reclamantului, avand in vedre ca dobanda se raporteaza la un indice urmaribil, la care se adauga o marja fixade 4 % p.a., o dobanda mai mica decat dobanda anuala convenita de catre parti la pct. 4.2 respectiv de 6,50 % p.a.

Apreciaza instanta ca dezechilibrul invocat de catre reclamant nu este semnificativ si nu este in detrimentul reclamantului, contrar bunei credinte abancii.De altfel, reclamantul, prin raspunsul la interogatoriu nu se plange de nivelul dobanzii aplicate de catre banca, nu invoca exercitarea abuziva a dreptului convenit la pct. 4.4 din contract, ci incasarea comisionului de administrare care i se pare abuziv.

2. Referitor la clauza prevazuta depct. 5.1 lit. b) si lit. c). din contract

Din motivarea cererii de chemare in judecata rezulta ca, in fapt, reclamantul critica clauza prevazuta de pct. 5.1 doar cu referire la comisionul de acordarecredit si la comisionul de administrare.

a). Cu privire la comisionul de acordare credit, se retine ca acesta estestabilit prin pct. 5.1 lit. b,respectiv in cuantum de 380 euro, reprezentand 1 % din valoarea creditului.

Instanta retine ca, in cuprinsul conventiei de credit banca parata nu a clarificat destinatia comisionului de acordare, astfel ca, nu se poate aprecia ca acestea sunt exprimate in mod clar si inteligibil si poate forma obiectul analizei instantei.

Desi nu este indicat ce se intelege prin comision de acordare credit, se poate presupune ca sensul termenului este acela din limbajul comun.

Pornind de la sensul obisnuit alnotiunii de ,,acordare credit" comisionul de acordare credit este perceput pentru exercitarea obiectului paratei de activitate si are legatura directa cu cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit.

Reclamantii au invocat ca, acest comision nu se justifica in raport de activitatea de acordare a creditului, insa, prin probele administrate, nu au facut dovada in acest sens.

Sustinerea ca, acel comision nu justifica activitatea de acordare a creditului nu poate fi retinuta si este lipsit de orice rationament, avand in vedere ca, reclamantul nu a dovedit ca a fost interesat sa cunoasca, costurile pentru intocmirea unui dosar de credit cu ipoteca, diferentele existente intre comisioanele percepute in alte tipuri de credite si nici macar activitateanecesara acordarii propriului credit.

Instanta apreciaza ca, stabilirea unui comision de acordare a creditului nu este in sine abuziva, ci perceperea acestuia in coroborare cu alte comisioane poate fi abuziva, daca acestea din urma au aceeasi destinatie.

Conform art. 36 dinOUG 50/2010,pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

Conform alin. 2, comisionul de analiza dosar si cel unic vor fi stabilite in suma fixa, aceeasi suma fiind perceputa tuturor consumatorilor cu acelasi tip de credit in cadrul aceleiasi institutii de credit.

Desi OUG 50/2010 nu se aplica contractului, la data incheierii acestuia, prevederile acestuia pot constitui un indiciu cu privire ladestinatia acestuicomision in vedere aprecieriilegalitatii acestuia.

Astfel, OUG 50/2010 prevede posibilitatea perceperii de catre banca a comisionului de analiza dosar, iar la momentul incheierii contractului de credit comisionulnu era interzis de lege.

Comisionul deacordare credit este similar celui pentru intocmire dosarsi este perceput pentru analizarea, verificarea indeplinirii conditiilor de creditare de catre consumator.

Reclamantii au mai sustinut ca, art. 15 din Legea 190/1999, interzice in mod expres ca imprumutatul sasuporte acest comision.

Contrar sustinerii reclamantilor, instanta constata ca art. 15 din Legea 190/1999 stabileste ca, in sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit si constituirii ipotecii si garantiilor aferente.

Rezulta ca, banca nu a perceput doua costuri pentru aceeasi activitate, si este indreptatita sa perceapa un astfel de comision pentru activitatea desfasurata, neputand fi vorba devreun dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte.

b). Clauza referitoare la comisionul de administrare - clauzaprevazuta la pct. 5.1 lit. cdincontract stabileste ca, posibilitatea perceperiicomisionului de administrare lunar: 0,15 % platibil incepand cu scadenta a 13-a.

Potrivit ofertei de credit, (fila 85) din dosar, semnat de catre reclamant, comisionul de administrare lunar este de 0,15 % aplicat la soldul creditului, platibil incepand cu rata a 13-a.

Asa cum s-a retinut, comisionulreprezintaparte acostului total al creditului, dar art.4 al.6 din Legea nr.193/2000, asa cum s-a retinut, nu exclude automat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la pret, fiind reglementata posibilitatea analizarii acestora in situatia in care nu sunt exprimate in mod clar si inteligibil.

Instanta retine ca, in cuprinsul conventiei de credit banca parata nu a clarificat destinatia de administrare, astfel ca nu se poate aprecia ca acestea sunt exprimate in mod clar si inteligibil.

Desi nu este indicat ce se intelege prin activitatea de administrare a creditului, se poate presupune ca sensul termenului este acela din limbajul comun.

Pornind de la definitia notiunii de administrare, comisionul reprezinta contravaloarea monitorizarii de catre banca a rambursarii creditului. Aceasta activitatea presupune costuri, fiind justificata perceperea unui comision pentru acoperirea acestuia.

Pe de alta parte, din analiza clauzei rezulta ca, comisionul este clar determinat, stabilindu-se de la incheierea contractului cuantumul care urma sa fie perceput cu acest titlu. Comisionul este individualizat in graficul de rambursare,este indicat cuantumul si ratelein care urma sa fie plati. De asemenea, cuantumul de 0,15 % este stabilit la soldul creditului si nu la valoarea contractului, astfel incat sa poate fi apreciat ca produce vreun dezechilibru.

De asemenea, instanta retine ca, perceperea acestuia nu poate fi retinuta ca fiind abuziva, avand in vedere ca,in art. 36 alin. 1 din OUG 50/2010comisionul de administrare este enumerat ca fiind permis. Pe de alta parte, art. 36 din OUG 50/2010 mentioneaza ca acest comision este perceput pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre banca.

Desi OUG 50/2010 nu se aplica contractelor in curs de derulare, prevederile acestuia pot constitui un indiciu cu privire ladestinatia acestuicomision in vedere aprecieriilegalitatii acestuia.

Reclamantul a aratat prin raspunsul la interogatoriu ca, la momentul incheierii contractului nu i s-a parut ca era o rata prea mare, in speranta ca salariile vor creste. In timp s-a dovedit ca acest lucru este fals, iar conditiile grele l-au determinat sa promoveze actiunea (intrebarea nr. 9).

A mai aratat (intrebarea nr.7) ca, ulterior, a mers la alte banci care i-au oferito refinantare si in care nu este inclus comisionul de administrare.

Instanta apreciaza ca, imprejurarile intervenite ulterior incheierii contractului in situatia financiara a reclamantului nu conduce la concluzia dezechilibrului contractual invocat la incheierea contractului in curs, intrucat reclamantul, in mod obiectiv, a avut posibilitatea sa cunoasca perceperea comisionului de administrare, cuantumul acestora, putand sa-l accepte sau sa il refuzein care oferta unei banci ar fi fost mai avantajoasa, insa aceasta oferta trebuia refuzata la momentul incheierii contractului.

Prin urmare, apreciaza instanta ca,nu se poate retine existenta unui dezechilibru contractul a generat de perceperea comisionului deacordare credit si comisionul de administrare.

3. Clauza prevazuta de art. 5.2 din contract stabileste ca, creditorul va putea sa revizuiasca cuantumul comisioanelor pe parcursul derularii creditului in functie de politica sa de creditare, acestea urmand a i aduse la cunostinta imprumutatului prin modalitatile prevazutela 4.4.

Instanta apreciaza ca aceasta clauza care da dreptul bancii de a modifica unilateral comisioanele nu esteraportata la un indicator precis, individualizat expres in conventie, acesta fiind doar indicat generic. Abordarea mentionata in contract face ca clauza sa fie interpretata doar in favoarea bancii, serveste doar intereselor acesteia, fara a permiteconsumatoruluia verifica dacamodificarea estenecesarasi corect dispusa. Neindicarea in nici un mod a elementelor cere-i permit bancii modificarea unilaterala a comisioanelor, a niciunui criteriu care sa-i dea dreptul bancii acest drept, lasand practic la libera sa apreciere majorarea acestora, este de natura sa-l prejudicieze pe consumator.

Conform acestei clauze, in situatiile in care, din diferitele motive, in functie de politica sa creditare costurile bancii, in general, nu doar cele legate de imprumutul ce face obiectul contractului analizat, cresc, aceasta crestere este suportata exclusiv de client.

Nu exista in contract o definire a politicii de creditare, ce implica. Din modul de redactare rezulta ca aceasta clauza nu este clara, inteligibila, in raport de nivelul de cunostinte ale unuipersoane obisnuite.

Aceasta de clauze creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, astfel incat este abuziva, din perspectiva art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000. Practic, in loc ca eventualamodificare a costurilor bancii cu creditul acordat sa fie suportata de aceasta sau, cel mult, riscul sa fie impartit intre banca si client, acesta din urma este obligat sa acopere toata suma, in virtutea unei clauze impuse prin contractul de adeziune.

Se incalcaprincipiile previzibilitatii, bunei-credinte si corectei informari ce guverneaza raporturile contractuale.

4. Clauza prevazuta de pct. 8.4 stabileste ca, creditorul va avea dreptul sa declarare exigibil anticipat creditul ca fiind scadent si rambursabil imediat, impreuna cu dobanda aferenta si toate celelalte cheltuieli datorate creditorului, faraa fi necesara indeplinirea vreunei formalitati si in cazul in care orice alte credite acordate de creditor sau de institutii financiare care fac parte din grupul creditorului sunt declarate exigibil anticipat, in conditiile stabilite in respectivele contracte de credit.

Din modul in care este formulata rezulta ca declararea exigibilitatii anticipate a creditului nu urmeaza sa se produca doar ca urmare a nerespectarii imprumutatului a clauzelor contractule prezente, ci si pentru celelalte cheltuieli datorate creditorului, faraa fi necesara indeplinirea vreunei formalitati si in cazul in care orice alte credite acordate de creditor sau de institutii financiare care fac parte din grupul creditorului sunt declarate exigibil anticipat, in conditiile stabilite in respectivele contracte de credit.

Instanta apreciazaca aceasta clauza este abuziva.

Dreptul creditorului de a declara exigibil anticipat creditul ca fiind scadent si rambursabil imediat, impreuna cu dobanda aferenta si toate celelalte cheltuieli datorate creditorului, faraa fi necesara indeplinirea vreunei formalitati nu poate fi considerata abuzivadaca se refera la creditul contractat, intrucat reprezinta masuri/garantiiale creditorului cu privire la recuperarea creditului acordat impreuna cu costul acestuia in cazulsi la executarea de catre debitor a obligatiilor contractuale.

Ipoteza prevazuta de clauza criticata care da dreptul creditorului de a declara exigibil anticipat creditul ca fiind scadent si rambursabil imediat in cazul in care orice alte credite acordate de creditor sau de institutii financiare care fac parte din grupul creditorului sunt declarate exigibil anticipat, in conditiile stabilite in respectivele contracte de credit apare ca fiind abuziva.

Instanta apreciaza ca, prin inserarea acestei clauze, consumatorul risca sa fie pus in fata unei situatii in care este obligat sa ramburseze creditul prezent imediat,in ipoteza in care nu a achitat ratele scadente ale unui alt credit la parata sau mai mult, la alte societati bancare, chiar din cauze neimputabile, desi executarea conventiei de credit a fost convenita sa fie cu efectuata la termene stipulate. Este evident ca, reclamantii se afla in pozitie defavorabila fata de banca, care are la discretie stabilirea momentului scadentei anticipate, in situatii in care reclamantii nu detin nu detin nicio culpa.

Este evident ca aceste clauze sunt abuzive, intrucat prin modul de formulare confera bancii dreptul exclusiv de a declara soldul creditului anticipat se produce un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, care sunt contrare principiilor de buna credinta.

5. Clauza prevazuta de pct. 8.14si pct. 8.15 stabilesc:

Imprumutatul renunta la beneficiul termenului. In consecinta CEI isi rezerva dreptul dea declara scadent creditul inainte de termen in vederea recuperarii datoriilor imprumutatului fata de CEI, in cazul neindeplinirii oricarei obligatii a imprumutatului fata de creditor, la termenele si in conditiileprevazute de contract. CEI poate cere imprumutatului conform prezentului contract intreg asuma datorata, debitandu-l toate conturile pentru recuperarea creantelor sale si va procedala executarea garantiilor.

Neindeplinirea obligatiilor contractuale ale imprumutatului fata de creditor, la termenele si in conditiile prezentului contract constituie caz de culpa. La aparitia oricarui caz de culpa, creditorul va declara toate obligatiile ce decurg din prezentul contract scadente si exigibile, trecand la executarea silita a garantiilor.

Din punct de vedere juridic, contractul esteun contract de imprumut de consumatie, cu titlu oneros, partile convenind caatat imprumutul, cat plata sa se efectueze in 360 de rate lunare, consecutive, potrivit conditiilor contractualesi a graficului de rambursare.

Art. 1023 C. civ. stabileste ca, ceea ce se datoreaza cu termen nu se poate cere inainteatermenului, dar ceea ce se plateste inainte nu se poate repeta.

Conform art. 1024 C. civ. termenul este presupus totdeauna ca s-a stipulat in favoarea debitorului, daca nu rezulta din stipulatie sau din circumstante ca este primit si in favoarea creditorului.

Prin contractul de credit debitorii reclamanti s-au obligat sa ramburseze/plateasca creditul, dobanzile, comisioanele precum si orice alte costuri rezultate din Conventie.

Avand in vedere caracterul oneros al contractuluiincheiat intre parti,in cazul imprumutului cu dobanda se prezuma relativ ca termenul este stipulat in beneficiul ambelor parti. Aceasta prezumtie se coroboreaza chiar cu continutul clauzelorinserate in contract, din care rezulta fara dubiu ca termenul a fost stipulatinfavoarea ambelor parti.

Stabilirea persoanei in favoarea caruia profita debitoruluiprezinta interesdeoarece numai cel in folosul caruia este stabilit termenul poate sa renunte la beneficiul sau, oricand, iar cand termenul a fost fixat in favoarea atat a creditorului, cat si a debitorului nu se poate renunta la beneficiul termenului respectiv decat cu acordul ambelor parti.

Instanta constata ca,prin clauza criticata,imprumutatul a renuntat la beneficiul termenului. Termenul fiind stipulat in beneficiul ambelor parti, respectiv si a debitorului, renuntarea efectuata de catre debitor nu poate fi decat valabila, intrucat legea nu a interzice.

Nu exista nici un dezechilibru contractual intre drepturile si obligatiile partilor si nu s-a facut dovada ca banca, prin inserarea clauzei, a actionat cu rea-credinta. Teza I din pct. 8.14 trebuie interpretata in coroborare cu teza II-a din aceeasi clauza, cat si cu clauza prevazuta de art. 8.15. Renuntarea la beneficiul termenuluiproduce efecte, doar in ipoteza in care imprumutatul nu-si indeplineste obligatiile la termenele si in conditiile prevazute de contract. Tot astfel,conform contractului neindeplinirea obligatiilor contractuale constituie caz de culpa ce determina declararea exigibilitatii anticipatea creditului. Rezulta ca,inserarea clauzei referitoare la renuntarea la beneficiul termenului, cat si definirea cazului de culpa, nu a fost arbitrara,cibanca a urmarit sa asigure/ sa garanteze executarea obligatiilor prevazute in contractul de credit de catre imprumutat. Se observa ca, neindeplinirea obligatiilor se refera doar la contractul in curs de executare si nu la alte contracte, astfel ca, nueste indeplinita conditia cumulativa a caracterului abuziv la clauzelor, aceea a producerii unui dezechilibru contractual intre drepturile si obligatiile partilor, contrar bunei credinte.

6. Cererea prin care reclamantul solicitasa se constate ca a achitat sume reprezentand comision de acordare si comision de administrare

Reclamantul a formulat un capat de cerere distinct prin care a solicitat ca instanta sa constate ca a achitat sume de bani reprezentand comision deacordarea creditului si comision de administrare a creditului.

Este evident ca cererea este una in constatare, iar regimul juridic alacesteia este reglementat de art. 35 din Codul de procedura civila (Legea nr. 134/2010).

Potrivit acestui articol, cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept. (…). Din acest text de lege, rezulta ca pe calea unei cereri in constatare se poate solicita constatarea unui drept, nu insa si a unei situatii de fapt. Mai mult, cererea este inadmisibila chiar in cazul in care se solicita constatarea unui drept, daca reclamantul are posibilitatea formularii actiunii in realizare.

In cauza, a constata ca reclamantul a platit sume de bani reprezentand comision de acordare a creditului si comision de administrare a creditului inseamna a constata o situatie de fapt, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele aratate, instanta va respinge cererea prin care reclamantul a solicitat sa seconstate ca aachitat sume de bani reprezentand comision acordarea creditului si comision de administrare a creditului, ca inadmisibila.

7. Cu privire la cererea referitoare la obligarea paratei sa restituie sume de bani reprezentand comision de acordare credit si comision de administrare

Cererea privind restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de comision de acordare credit si comision de administrare urmeaza sa fie respinsa, in raport de caracterul accesoriu al acestei cereri fata de cererea privind constatarea caracterul abuziv privind clauzele contractuale pe care se intemeiaza. Tot astfel, se retine ca, perceperea comisioanelor de catre banca are ca fundament conventia incheiata intre parti, care produce efecte intre partile contractante.

8. Referitor la cererea prin care reclamantul solicita obligarea paratei la plata dobanzii legale,avand in vedere solutia la carea ajuns instanta in urma deliberarii cu privire la cererea referitoare la restituirea comisionului de acordare si comisionului de administrare, instanta apreciaza ca se impunerespingerea acestei cereri, ca neintemeiata.

9. Referitor la cererea privind obligarea paratei la modificarea contractului aflat in curs de executare,intrucat instanta a constatat caracterul abuziv al clauzei prevazuta de pct. 5.2 din contract, cat si pct. 8.4 teza a II-a instanta urmeaza sa oblige paratele saexcluda din contract aceste clauze.

10.Referitor la cererea privind comunicarea unui nou garfic de rambursare, intrucat solutia stabilita de instanta in prezenta hotarare nu produce efecte asupra graficului de rambursare, respectiv asupra platilorpe care reclamantul urmeaza sa le efectueze conform contractului convenit, instanta urmeaza sa o respinga.

11. In ceea ce priveste cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata

Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecata insa nu a facut dovada achitarii vreunui onorariu.

Parata a efectuat cheltuieli de judecata in cuantum de 5.516,02 lei, reprezentand onorariu avocat.

Dispozitiile art. 451alin. 2 C.proc. civ. stabilesc ca instanta, poate chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acestea este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitate desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.

Asa cum a retinut si Curtea Europeana a drepturilor Omului (in cauza Costin impotriva Romaniei - Hotararea din 26.05.2005, cauza Johanna Huber impotriva Romaniei - Hotararea din 21.02.2008), cheltuielile efectuate trebuie sa fie necesare si efectuate real in limita unui cuantum rezonabil.

In raport de valoarea obiectului pretentiilor si complexitatea cauzei, durata de solutionare a cauzei, instanta apreciaza ca, numai suma de 1.500 lei poate fi considerata o cheltuiala rezonabila, care poate fi pusa in sarcina reclamantului.

Fata de solutia la care a ajuns instanta in urma deliberarii, in temeiul art. 453 C.proc. civ, care prevede ca partea carea pierdut procesul va fi obligat la cheltuieli de judecata, avand in vedere ca actiunea va fi admisa numai in parte, instanta, vaadmite cerereaformulata de catre parata proportional curespingerea actiunii (80%). Pe cale de consecinta urmeaza sa oblige reclamantul sa ramburseze paratei 1200 lei.

18

Domenii speta

Spete similare