Anulare act administrativ – decizie emisă de Curtea de Conturi a României. Lucrări de investiții contractate pe temeiul o.u.g. nr. 34/2006 și subcontractate, în mod succesiv, în lipsa nominalizării subcontractanților prin ofertă.

Decizie 120/R din 11.02.2015


Obligația verificării, de către autoritatea contractantă, anterior decontării situațiilor de lucrări, a încadrării executantului în prețurile ofertate - incluzând nu numai observarea nedepășirii acestor prețuri, ci și nesolicitarea unor prețuri superioare față de cele efectiv plătite, conform documentelor justificative depuse de executant și/sau solicitate de autoritatea contractantă.

- O.U.G. nr. 34/2006, art. 200 alin. 1, art. 297, art. 122 lit. i

 -  H.G. nr. 925/2006, art. 96 alin. 1, 2

- C. pr. civ. (1865), art. 316, coroborat cu art. 294 alin. 1

Conform dispoziţiilor art. 96 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, în cazul în care părţi din contractul de achiziţie publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulţi subcontractanţi, autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi în ofertă, aceste contracte trebuind să fie în concordanţă cu oferta şi constituind anexe la contractul de achiziţie publică.

În conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. 2 din H.G. nr. 925/2006, este permisă doar „înlocuirea” subcontractanților, din norma specială rezultând, în mod clar, mai multe condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, în ipoteza lipsei nominalizării subcontractanților neputându-se pune problema subcontractării/înlocuirii subcontractanților.

Încălcarea dispoziţiilor art. 96 alin. 1, 2 din H.G. nr. 925/2006, prin încheierea contractelor de subantrepriză, de către executantul cu care s-a încheiat contractul de execuție lucrări, relevă, pe de o parte, încălcarea principiilor tratamentului egal și transparenței, care stau la baza încheierii contractului de achiziție publică, enunțate de art. 2 alin. 2 lit. b, d din O.U.G. nr. 34/2006 – ofertantul câștigător alegând o nouă opțiune, a subcontractării, după derularea procedurii de atribuire și încheierea contractului de execuție - iar, pe de altă parte, nesocotirea, pe cale de consecință, a interdicției de modificare a propunerii tehnice sau financiare inițiale.

În condițiile în care autoritatea administrativă (autoritatea contractantă) avea la dispoziție documentele de certificare a calității materialelor puse în operă, emise de firmele furnizoare, putea și trebuia, cu o minimă diligență, să observe încălcarea normelor speciale evocate, prin încheierea succesivă a contractelor de subantrepriză. 

Pe de o parte, în „Lista consumurilor de materiale” din devizele-ofertă, parte integrantă a ofertei financiare, ofertantul avea dreptul să introducă prețul unitar pe care el îl considera oportun în acel moment și, pe de altă parte, acest preț nu poate fi depășit, odată ce respectiva ofertă a devenit câștigătoare (procedura de atribuire finalizându-se cu încheierea contractului de achiziție publică), dar nu aceste aspecte au fost avute în vedere de auditorii publici externi, ci faptul că, urmare a încheierii succesive a contractelor de subantrepriză, s-a ajuns la executarea lucrării la prețuri mai mici, în timp ce autoritatea contractantă a decontat aceste lucrări la nivelul prețurilor înscrise în oferta declarată câștigătoare.

Or, obligația de a verifica, anterior decontării situațiilor de lucrări, a încadrării executantului în prețurile ofertate, include nu numai observarea nedepășirii acestor prețuri, ci și nesolicitarea unor prețuri superioare celor efectiv plătite, conform documentelor justificative depuse de executant și/sau solicitate de autoritatea contractantă – documente prin care se caracterizează operațiile consemnate, și anume conținutul, baza legală, datele privind cantităţile, preţurile unitare şi valorile, alte elemente necesare ulterior pentru prelucrarea şi verificarea documentelor (coduri, etc.). O asemenea perspectivă asupra obligației menționate este confirmată prin norma specială cuprinsă în dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999.

Prin Sentinţa nr. 920/21 martie 2014, Tribunalul Harghita a respins acţiunea formulată de reclamanta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE – FILIALA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE HARGHITA, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• prin pct. II.1 din Decizia nr. 20/15 martie 2012, Camera de Conturi Braşov a dispus măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului şi recuperarea acestuia, cu referire la decontarea lucrărilor de investiţii executate în baza Actului adiţional nr. 8/23 iunie 2010 la Contractul nr. 06.04.047/11 aprilie 2010 şi în baza Contractelor nr. 10.06.069/29 iunie 2010, nr. 11.08.066/19 august 2011, încheiate de reclamantă cu societăţile T. SA şi C.C. SRL – prin compararea cu preţul lucrărilor executate; organul de control a reţinut că executanţii au subcontractat lucrările fără respectarea prevederilor legale privind nominalizarea subcontractanţilor în ofertă şi fără prezentarea contractelor încheiate cu aceştia, la momentul încheierii, de către autoritatea contractantă, a contractelor de execuţie, organul de control reţinând, de asemenea, că pentru unele materiale puse în operă şi pentru unele închirieri de utilaje preţurile/tarifele au fost mai mici decât cele decontate, iar pentru unele materiale nu au fost prezentate documente de achiziţie la nivelul cantităţilor decontate;

• prima instanţă a făcut trimitere la art. 96 din H.G. nr. 925/2006, reţinând obligaţia autorităţii contractante de a solicita, la data încheierii contractului de achiziţie publică, prezentarea, de către ofertantul declarat câştigător, a contractelor încheiate cu subcontractanţii nominalizaţi în ofertă, acestea trebuind să fie în concordanţă cu oferta şi să constituie anexe la contractul de achiziţie publică – executantul neputând înlocui subcontractanţii fără acceptul autorităţii beneficiare a lucrărilor; obligaţia unei bune gestiuni financiare a fondurilor publice este prevăzută de art. 5 din O.G. nr. 119/1999 şi, pe de altă parte, atribuirea contractului de achiziţie publică, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, trebuie să respecte anumite condiţii imperative, în acest sens revenindu-i o serie de obligaţii autorităţii contractante – potrivit art. 17, art. 2, art. 33 din O.U.G. nr. 34/2006;

• prima instanţă a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă respectarea obligaţiilor menţionate, de către reclamantă, în calitatea sa de autoritate contractantă; veridicitatea constatărilor organului de control nu a fost contestată, însă reclamanta a susţinut că lucrările de investiţii nu au fost verificate în teren, argument care nu a fost reţinut de prima instanţă întrucât neregulile constatate de organul de control au rezultat din compararea înscrisurilor şi documentelor contractanţilor, în cauză nepunându-se în discuţie calitatea sau cantitatea lucrărilor efectuate, ci administrarea fondurilor publice.

Împotriva Sentinţei nr. 920/21 martie 2014 a declarat recurs reclamanta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE – FILIALA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE HARGHITA, invocând art. 299 „şi urm.”, art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Recurenta a formulat, în esenţă, următoarele motive: contestaţia administrativă a fost admisă de pârâta-intimată în privinţa pct. I.1 din Decizia nr. 20/15 martie 2012 emisă de Camera de Conturi Braşov, fiind, însă, respinsă în privinţa pct. II.1; prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat, în principal, anularea acestei ultime măsuri şi, în subsidiar, suspendarea aplicării măsurii până la soluţionarea definitivă a cauzei; noţiunea de pagubă iminentă se poate traduce prin costurile relativ mari de promovare a unor acţiuni în recuperarea aşa-zisului prejudiciu constatat de organul de control, a cărui veridicitate a fost contestată de reclamantă, în pofida susţinerilor primei instanţe; cazul bine-justificat este probat prin raportare la actele şi documentele depuse de reclamantă, de care prima instanţă nu a ţinut cont; prin motivarea hotărârii au fost însuşite constatările organului de control, fără o verificare temeinică, în baza probelor, a legalităţii şi corectitudinii acestor constatări, prima instanţă bazându-se exclusiv pe prezumţia de legalitate a actului administrativ, invocând obligaţia autorităţii contractante de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi în ofertă – ignorând, însă, faptul că în ofertă nu au fost nominalizaţi subcontractanţi; tribunalul a prezentat, în considerentele hotărârii, obligaţiile autorităţii contractante prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 şi ale O.G. nr. 119/1999, fără să arate motivele care i-au format convingerea şi motivele pentru care a înlăturat susţinerile reclamantei; din actele depuse la dosar nu reiese culpa autorităţii contractante (reclamanta-recurentă), lucrările de investiţii care au format obiectul controlului fiind adjudecate conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, neconstatându-se vreo abatere de la acestea; pe durata derulării contractelor, executanţii au respectat întocmai ofertele tehnice şi financiare, iar beneficiarul a respectat obligaţiile contractuale şi dispoziţiile legale referitoare la achiziţiile efectuate din fonduri publice; obligaţiile beneficiarului (incluzând şi obligaţiile dirigintelui de şantier – art. 44 din Ordinul M.D.R.T. nr. 1496/2011) nu impun obligarea executantului să prezinte, la decontare, facturi de materiale de la furnizori sau contracte de achiziţii cu aceştia şi nici a dirigintelui de şantier să facă verificări care nu se înscriu în obligaţiile sale legale; recepţia lucrărilor a avut loc fără obiecţiuni; în cursul controlului au fost solicitate, de la executanţi, documente de care reclamanta-recurentă nu avea cunoştinţă, nefiind în posesia acestora (facturi pentru materiale, contracte cu furnizorii de materiale, contracte de închiriere a utilajelor), aceste acte aparţinând în exclusivitate executanţilor lucrărilor.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19 septembrie 2014, intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a solicitat a se dispune respingerea recursului, formulând, în esenţă, următoarele apărări: referitor la contractul încheiat de recurentă cu societatea T. SA, intimata a susţinut că au fost incluse în situaţiile de lucrări preţuri şi tarife mai mari decât cele din facturile de achiziţie, pentru unele materiale şi închirieri de utilaje, iar pentru unele materiale nu au fost prezentate documente de achiziţie la nivelul cantităţilor decontate, nefiind respectate pct. 4 (Listele cu cantităţi de lucrări – Formularele F1-F5) şi pct. M (cheltuielile directe care cuprind valoarea materialelor calculată cu preţurile de la furnizori, fără TVA) din Instrucţiunile M.D.L.P.L. emise la data de 2 iulie 2008 cu privire la aplicarea a unor prevederi din H.G. nr. 28/2008; aceste nereguli nu au fost contestate nici prin cererea de chemare în judecată şi nici prin cererea de recurs, neaducându-se argumente care să combată constatările auditorilor publici externi; acelaşi executant (societatea T. SA) a achiziţionat, pentru o altă lucrare, materiale la preţuri mai mici şi în cantităţi inferioare celor cuprinse în devizele-ofertă, dar recurenta a decontat aceste materiale la preţurile iniţiale (mai mari), constatându-se şi faptul că T. SA a subcontractat lucrările de administrare îngrăşăminte organice, desţelenire teren şi transport îngrăşăminte, la valoarea de 23.200 lei, în condiţiile în care i s-a plătit mai mult, şi anume 32.534 lei; referitor la contractul încheiat de recurentă cu societatea G.C.C. SRL, intimata a susţinut că lucrarea a fost subcontractată de societatea G.I.M. şi, apoi, de societatea G.C. care, de asemenea, a subcontractat părţi din lucrare cu alte trei firme; contractantul iniţial a prezentat documente pentru plata sumei de 2.820.856 lei, dar valoarea lucrărilor executate de subcontractanţi este mai mică, adică 1.767.171,49 lei, diferenţa de 1.053.684,51 lei reprezentând cote de profit incluse nejustificat în situaţiile de lucrări, fiind încălcate prevederile art. 96 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006; recurenta a susţinut că în ofertă nu au fost nominalizaţi subcontractanţii şi că acest fapt a condus, în mod logic, la nesolicitarea prezentării contractelor încheiate cu aceștia, afirmând, cu alte cuvinte, că nu a avut cunoştinţă de faptul executării lucrărilor de către alte firme decât cea care a câştigat licitaţia și în alte condiţii – pentru o valoare mult mai mică decât valoarea contractului de achiziţie publică -, afirmaţie neverosimilă întrucât autoritatea contractantă avea posibilitatea identificării subcontractanţilor prin intermediul diriginţilor de şantier care urmăreau executarea cantitativă şi calitativă a lucrărilor.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

Prin pct. II.1 din Decizia nr. 20/15 martie 2012, Camera de Conturi Braşov a stabilit obligaţia directorului Filialei Harghita a Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare de a proceda la analiza prin prisma unei bune gestiuni financiare în utilizarea fondurilor alocate de la bugetul de stat, a documentelor care au stat la baza decontării lucrărilor de investiţii executate în baza Actului adiţional nr. 8/23.06.2010 la Contractul nr. 06.04.047/11.04.2010, a Contractelor nr. 10.06.069/29.06.2010 şi nr. 10.11.145/10.11.2010 încheiate cu SC T. SA şi a Contractului nr. 11.08.066/19.08.2011 încheiat cu SC C.C. SRL, prin compararea cu preţul lucrărilor executate de subcontractanţi, în vederea stabilirii reale a lucrărilor executate şi a eventualelor prejudicii produse prin efectuarea de plăţi nedatorate, precum şi la recuperarea acestora şi virarea în condiţiile legii la bugetul de stat (anterior admiterii excepţiei necompetenţei materiale şi declinării, în favoarea Tribunalului Harghita, a competenţei de soluţionare a cauzei, prin Sentinţa nr. 276/14 iunie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş).

Potrivit Încheierii nr. 50/19 iunie 2012 a Curții de Conturi a României (Departamentul III), contestația formulată de AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE – FILIALA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE HARGHITA a fost respinsă cu privire la pct. II.1 din Decizia nr. 20/15 martie 2012, Camera de Conturi Braşov.

Contractele de execuție lucrări „Amenajări cu lucrări CES și eliminarea excesului de umiditate în B.H. HOMOROD, comuna LUETA” nr. 10.06.069/29 iunie 2010 și nr. 10.11.145/10 noiembrie 2010 au fost încheiate între ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A ÎMBUNĂTĂŢIRILOR FUNCIARE RA, în calitate de beneficiar, și SC T. SA, în calitate de executant, ca urmare a derulării procedurii de achiziție publică, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, societatea T. SA fiind desemnată ca „ofertant câștigător”, potrivit Raportului procedurii de atribuire nr. 1948/17 iunie 2010.

În art. 27.3 alin. 1, 2 din Contractul nr. 10.06.069/29 iunie 2010 și în art. 25.3 alin. 1, 2 din Contractul nr. 10.11.145/10 noiembrie 2010 s-a prevăzut obligația executantului de a prezenta, la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu subcontractanții desemnați, precum și faptul că acestea constituie anexe la contractul de execuție.

Contractul de execuție lucrări „CES în B.H. Târnava Mare, mal drept, zona Zetea – Odorhei”, județul Harghita nr. 11.08.066/19 august 2011 a fost încheiat între ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A ÎMBUNĂTĂŢIRILOR FUNCIARE RA, în calitate de beneficiar, și SC G.C.C. SRL, în calitate de executant, ca urmare a derulării procedurii de achiziție publică, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, „operatorul economic” SC G.C.C. SRL și SC G.I.M. SRL fiind desemnat ca „ofertant câștigător”, potrivit Raportului procedurii de atribuire nr. 8687/17 august 2011.

În art. 25.3 alin. 1, 2 din Contractul nr. 11.08.066/19 august 2011 s-a prevăzut obligația executantului de a prezenta, la încheierea contractului, toate contractele încheiate cu subcontractanții desemnați, precum și faptul că acestea vor fi anexe la contractul de execuție.

Din Raportului procedurii de atribuire nr. 1948/17 iunie 2010 și din Raportului procedurii de atribuire nr. 8687/17 august 2011, acte care, potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. 1 lit. j din O.U.G. nr. 34/2006 (în forma aplicabilă raportului juridic dedus judecății), fac parte din dosarul de achiziție publică întocmit de autoritatea contractantă și se elaborează înainte de încheierea contractului de achiziție publică (art. 213 alin. 2), nu rezultă că ofertanții declarați câștigători ai procedurilor de achiziție publică au nominalizat (în ofertă) subcontractanți, deși, în situația în care aceștia ar fi fost nominalizați, în raportul procedurii de atribuire trebuia să se menționeze partea din contract pe care ofertantul câștigător a declarat că o subcontractează, împreună cu denumirea/numele subcontractanţilor, conform dispoziţiilor art. 213 alin. 2 lit. i din O.U.G. nr. 34/2006. De altfel, reclamanta-recurentă a precizat, în mod clar, că în ofertă nu au fost nominalizați subcontractanți acest fapt conducând, logic, la nesolicitarea prezentării acestor contracte.

Clauzele cuprinse în art. 27.3 alin. 1, 2 din Contractul nr. 10.06.069/29 iunie 2010, în art. 25.3 alin. 1, 2 din Contractul nr. 10.11.145/10 noiembrie 2010 și în 25.3 alin. 1, 2 din Contractul nr. 11.08.066/19 august 2011 reflectă dispoziţiile art. 96 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, în acord cu care, în cazul în care părţi din contractul de achiziţie publică urmează să se îndeplinească de unul sau mai mulţi subcontractanţi, autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita, la încheierea contractului de achiziţie publică, prezentarea contractelor încheiate între viitorul contractant şi subcontractanţii nominalizaţi în ofertă, aceste contracte trebuind să fie în concordanţă cu oferta şi constituind anexe la contractul de achiziţie publică.

În speță, deși în ofertă nu au fost nominalizați subcontractanți, lucrările care au format obiectul Contractului nr. 11.08.066/19 august 2011, încheiat între ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A ÎMBUNĂTĂŢIRILOR FUNCIARE RA, în calitate de beneficiară, și societatea G.C.C. SRL, în calitate de executant, au fost subcontractate către societatea G.I.M., printr-un contract de subantrepriză, apoi, către societatea G.C. SRL, potrivit Contractului nr. 46/19 august 2011, care, la rândul ei, a subcontractat lucrările către societățile T. SA, L.F. SRL și G.P. SRL, astfel cum s-a reținut, în mod punctual, în Decizia nr. 20/15 martie 2012, această constatare a Camerei de Conturi Brașov nefiind combătută de recurentă care s-a mărginit să afirme, cu titlu general, că „lucrările de investiții care au făcut obiectul controlului Curții de Conturi au fost adjudecate în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, iar pe toată durata controlului Curții de Conturi nu a fost constatată vreo abatere de la aceste prevederi”, arătând, în același mod, că „pe durata derulării acestor contracte contractanții (executanții) au respectat întocmai ofertele tehnice și financiare, iar beneficiarul (autoritatea contractantă) și-a respectat obligațiile contractuale și de asemenea a respectat prevederile legale referitoare la procedura achizițiilor efectuate din fonduri publice”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 96 alin. 2 din H.G. nr. 925/2006, este permisă doar „înlocuirea” subcontractanților, din norma specială rezultând, în mod clar, mai multe condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ, și anume: subcontractanții să fi fost nominalizați în ofertă; să existe acordul autorității contractante pentru înlocuire; eventuala înlocuire să nu conducă la modificarea propunerii tehnice sau financiare iniţiale. Or, în speță, nu a existat nicio nominalizare, așa încât, nu se putea pune nici problema subcontractării și nici cea a înlocuirii subcontractanților.

Încălcarea dispoziţiilor art. 96 alin. 1, 2 din H.G. nr. 925/2006, prin încheierea contractelor de subantrepriză, de către executantul cu care s-a încheiat Contractul de execuție lucrări nr. 11.08.066/19 august 2011, relevă, pe de o parte, încălcarea principiilor tratamentului egal și transparenței, care stau la baza încheierii contractului de achiziție publică, enunțate de art. 2 alin. 2 lit. b, d din O.U.G. nr. 34/2006 – ofertantul câștigător alegând o nouă opțiune, a subcontractării, după derularea procedurii de atribuire și încheierea contractului de execuție - iar, pe de altă parte, nesocotirea, pe cale de consecință, a interdicției de modificare a propunerii tehnice sau financiare inițiale, în condițiile în care, astfel cum s-a menționat în Decizia nr. 20/15 martie 2012 emisă de Camera de Conturi Brașov, în Nota nr. 2831/1/2012 privind punctul de vedere în legătură cu argumentele prezentate în contestație și în Încheierea nr. 50/19 iunie 2012 emisă de Curtea de Conturi, subcontractarea a avut loc în următoarele condiții – necombătute, de către reclamanta-recurentă, nici prin afirmații concrete și nici prin probe (înscrisuri): potrivit Contractului nr. 11.08.066/19 august 2011, valoarea lucrărilor (astfel cum au fost recepționate prin Procesul verbal nr. 1/15 decembrie 2011) a fost de 2.880.490 lei – din care recurenta a plătit suma de 1.914.743,52 lei -, lucrarea fiind subcontractată de executantul G.C.C. SRL către G.I.M. SRL (societate care a participat la procedura achiziției publice, alături de G.C.C. SRL, dar care nu a avut calitatea de parte în Contractul de execuție lucrări nr. 11.08.066/19 august 2011), subcontractarea realizându-se printr-un contract de subantrepriză, fără număr și fără dată, pentru o valoare totală de 2.679.813,36 lei; apoi, lucrarea a fost subcontractată de către G.I.M. SRL către G.C. SRL, prin Contractul nr. 46/19 august 2011, pentru o valoare totală de 2.612.818,03 lei; G.C. SRL, la rândul ei, a subcontractat lucrări în valoare totală de 1.767.171,49 lei către T. SA (755.580,36 lei), către L.F. SRL (978.359,13 lei) și către G.P. SRL (33.232 lei).

Din actele depuse de subantreprenori a rezultat că au fost executate lucrări în sumă de 1.767.171,49 lei, profitul inclus nejustificat în situațiile de lucrări și în facturile emise de subcontractanții succesivi fiind de 1.053.684,51 lei, din care reclamanta-recurentă a plătit, în mod nejustificat (ca urmare a includerii în situațiile de lucrări), suma de 147.572,03 lei. Aceste date concrete, fundamentate pe înscrisurile examinate de auditorii publici externi și depuse la dosar , conform dispoziției cuprinse în Încheierea din 24 septembrie 2014, nu au fost combătute de recurentă care nu a făcut referiri la subcontractele și la cifrele anterior enumerate.

De asemenea, Curtea a constatat că recurenta avea la dispoziție documentele de certificare a calității materialelor puse în operă, emise de firmele furnizoare, așa încât, cu o minimă diligență, putea și trebuia să observe încălcarea normelor speciale mai înainte evocate, prin încheierea succesivă a contractelor de subantrepriză. 

În plus, este adevărat, pe de o parte, că în „Lista consumurilor de materiale” din devizele-ofertă, parte integrantă a ofertei financiare, ofertantul avea dreptul să introducă prețul unitar pe care el îl considera oportun în acel moment și că, pe de altă parte, acest preț nu poate fi depășit, odată ce respectiva ofertă a devenit câștigătoare (procedura de atribuire finalizându-se cu încheierea contractului de achiziție publică), dar nu aceste aspecte au fost avute în vedere de auditorii publici externi, ci faptul că, urmare a încheierii succesive a contractelor de subantrepriză, s-a ajuns la executarea lucrării la prețuri mai mici, în timp ce autoritatea contractantă a decontat aceste lucrări la nivelul prețurilor înscrise în oferta declarată câștigătoare – neexistând documente care să justifice plata sumei de 147.572,03 lei.

Or, obligația de a verifica, anterior decontării situațiilor de lucrări, a încadrării executantului în prețurile ofertate, include nu numai observarea nedepășirii acestor prețuri, ci și nesolicitarea unor prețuri superioare celor efectiv plătite, conform documentelor justificative depuse de executant și/sau solicitate de autoritatea contractantă – documente prin care se caracterizează operațiile consemnate, și anume conținutul, baza legală, datele privind cantităţile, preţurile unitare şi valorile, alte elemente necesare ulterior pentru prelucrarea şi verificarea documentelor (coduri, etc.). O asemenea perspectivă asupra obligației menționate este confirmată prin norma specială cuprinsă în dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999.

Aceste argumente sunt valabile și cu privire la constatările intimatei vizând plata prețurilor de achiziție a materialelor/tarifelor de închiriere a utilajelor, la nivelul celor din oferta câștigătoare care a dus la încheierea Contractelor de execuție nr. 10.06.069/29 iunie 2010 și nr. 10.11.145/10 noiembrie 2010, cu societatea T. SA, cu toate că, din analiza documentelor prezentate de executant (facturi fiscale), rezultă prețuri mai mici decât cele decontate de recurentă (și incluse în devizul-ofertă) sau, pentru o parte din materiale nu au fost prezentate documente justificative, dar, totuși, prețul acestora a fost decontat ori s-a procedat la subcontractarea lucrărilor (de către T. SA), la valoarea de 23.200 lei, fără TVA, iar valoarea solicitată (facturată) de executant și decontată de beneficiar a fost, în mod nejustificat, superioară (32.534 lei).

Curtea are în vedere, în plus, reglementările cuprinse în Anexa 1 la Ordinul M.D.L.P. nr. 863/2008 pentru aprobarea "Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", cu privire la cuprinsul formularului F3 – Lista cu cantități pe categorii de lucrări. Astfel, s-a stabilit că în coloana II – Prețul unitar, trebuie trecute prețurile a) materialelor, b) manoperei, c) utilajelor, d) transportului. Totodată, în precizările de la finalul formularului s-a stabilit, expres: 1. Cheltuielile directe sunt constituite din următoarele: M - cheltuieli aferente consumurilor de resurse materiale, în care se cuprinde valoarea materialelor calculată cu preţurile de la furnizori, fără TVA; în cazul materialelor care provin din import, valoarea acestora trebuie să includă şi orice taxe şi comisioane plătibile la frontieră (taxe vamale, comisioane vamale etc.).

Așadar, prețul materialelor achiziționate de ofertantul declarat câștigător, T. SA, cu care s-au încheiat, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, Contractele de execuție nr. 10.06.069/29 iunie 2010 și nr. 10.11.145/10 noiembrie 2010, după parcurgerea etapei evaluării ofertelor, au fost incluse în devizul-ofertă, fără TVA, concluzie confirmată și din perspectiva incidenței principiului nediscriminării – art. 2 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, în concordanță cu scopul stabilit prin art. 2 alin. 1 lit. b (garantarea tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici) - așa cum este prevăzut în art. 82 alin. 5 din H.G. nr. 925/2006 - indiferent de criteriul aplicat pentru atribuirea contractului, compararea preţurilor prevăzute în propunerile financiare ale ofertanţilor se realizează la valoarea fără TVA. Cu alte cuvinte, atât prețul materialelor achiziționate de ofertant de la diferiți furnizori, cât și prețurile cuprinse de acesta în ofertele financiare nu trebuie să includă TVA.

Însă, în acest context legal, decontarea sumei de 32.534 lei (fără TVA), pentru lucrările de „administrare îngrășăminte organice, desțelenire teren și transport îngrășăminte”, deși acestea au fost subcontractate pentru suma de 23.200 lei (fără TVA), nu a fost justificată de către autoritatea contractantă, afirmația acesteia referitoare la împrejurarea potrivit căreia Curtea de Conturi a solicitat documente de la subcontractanți – demers, de altfel, legal, întemeiat pe dispoziţiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, rep. – nefiind aptă să anihileze culpa autorității contractante în îndeplinirea obligației de verificare a documentelor justificative, anterior decontării, prin raportare la regula instituită de art. 5 din O.U.G. nr. 119/1999.

Concluzia se impune și prin prisma obligațiilor dirigintelui de șantier, astfel cum sunt reglementate în art. 44 lit. B din Ordinul M.D.R.T. nr. 1496/2011, incluzând verificarea existenței documentelor de certificare a calității și a respectării tehnologiei de execuție, verificarea lucrărilor ajunse în faze determinante, semnarea și ștampilarea documentelor întocmite ca urmare a verificărilor, urmărirea respectării de către executant a dispoziţiilor şi/sau a măsurilor dispuse de proiectant/de organele abilitate, astfel încât nu se poate susține necunoașterea executării lucrărilor de către subcontractanți sau a prețurilor inferioare celor decontate ori a punerii în operă a unor cantități de materiale mai mici decât cele facturate de executant și decontate de beneficiar.

Astfel cum Curtea a subliniat deja, în condițiile în care argumentele reclamantei au avut caracter general, limitându-se la afirmații de ansamblu vizând respectarea dispozițiilor legale, fără să răspundă, cu susțineri concrete, constatărilor auditorilor publici externi, prima instanță a procedat la cercetarea fondului cauzei, motivarea hotărârii satisfăcând exigenţele analizei raportului juridic dedus judecăţii, mai exact a legalității actelor administrative atacate. În acest sens, Curtea ține seama de faptul că instanţa poate să răspundă, chiar şi grupat, motivelor expuse de părți, o astfel de abordare respectând exigențele art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii E.D.O. (e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea).

În fine, susținerile din recurs privind petitul „subsidiar” referitor la suspendarea executării actelor administrative atacate au rămas fără obiect, de vreme ce această măsură poate fi dispusă, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea „definitivă și irevocabilă” a cauzei, care a avut loc prin prezenta decizie.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a respins recursul reclamantei ca nefondat - art. 312 alin. 1 teza a II-a C. pr. civ. -, prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ. nefiind incidente, în cauză.