Plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii. Anulare pentru nedescrierea faptei. Necercetarea fondului. Consecinţe.

Decizie 1129/A din 25.09.2015


În procesul-verbal contestat se menţionează că petenta, în calitate de operator de transport rutier, a transportat un nr. de 53 de elevi, fără a asigura la bordul autovehiculului documentul din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat, iar faptul că nu s-a nominalizat printr-o titulatură acest document, nu echivalează cu nedescrierea faptei, în condiţiile în care agentul constatator a indicat ce fel de document lipseşte, respectiv cel care să ateste apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licenţiat serviciul de transport de persoane prin servicii regulate speciale.

Faptul că s-a descris în acest mod documentul lipsă şi nu s-a indicat actul care, potrivit reglementărilor legale în vigoare, atestă apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licenţiat serviciul de transport de persoane prin servicii regulate speciale, nu echivalează cu nedescrierea faptei.

Aşadar, nu se poate reţine că ne aflăm în ipoteza unei prezentări generale, lipsită de conţinut, a faptei, pentru a se putea considera că echivalează cu lipsa acesteia şi astfel să atragă nulitatea procesului verbal conform art.17 din OG nr.2/2001.

Constatând că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, iar apelantul a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, s-a admis apelul, s-a anulat sentinţa şi s-a trimis cauza în rejudecare aceleiaşi instanţe.

(Decizia civilă  Nr. 1129/A din 25 Septembrie 2015 – Dosar nr. 2405/182/2014 , Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal)

Deliberând asupra apelului, tribunalul a constatat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 10330 din 20.11.2014, Judecătoria Baia Mare a admis cererea  formulată de către petenta S.C. V T S.R.L, cu sediul în Satu Nou de Jos, com. G, nr. , jud. Maramureş, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş, cu sediul în Baia Mare, str. 22 Decembrie nr. 37, jud. Maramureş şi a anulat procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria CP nr. 5995134 din data de 14.02.2014 şi exonerează petenta de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 8000 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal seria CP nr. 5995134 din data de 14.02.2014, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 8000 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevederile de art. 4 pct. 57.8 din H.G. 69/2012.

În fapt s-a reţinut că, la data de 14.02.2014, ora 15:06, în calitate de operator de transport rutier public de persoane, cu autobuzul marca Renault cu nr. de înmatriculare MM-89-FSR, autovehiculul condus de D C transporta un număr de 53 de elevi prin servicii regulate speciale,iar la controlul efectuat în trafic nu a putut prezenta documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care era licenţiat serviciul de transport prin cursă regulată specială.

Instanţa a constatat că plângerea a fost introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de contravenţie, conform art. 31 din OG nr. 2/2002.

 Analizând legalitatea procesului-verbal  atacat, instanţa a avut în vedere, prioritar, motivele de nelegalitate care atrag nulitatea absolută.

Astfel, un prim motiv invocat de petentă vizează lipsa menţiunilor privind fapta săvârşită, conform art. 17 din O.G. 2/2001.

Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerinţa ca, agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei aceste caracter. Cerinţa este imperativă, întrucât raţiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o şi a justei sancţiuni aplicate.

 Instanţa a constatat că agentul constatator a reţinut incidenţa prevederilor art. 4, pct. 57.8 din H.G 69/2012 Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: 57. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura existenţa la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: 57.8. documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licenţiat serviciul de transport de persoane prin servicii regulate speciale;

 Or, în speţa de faţă, în procesul-verbal contestat se menţionează că conducătorul auto D C nu a asigurat la bordul autovehiculului documente din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat. Instanţa a reţinut că, fapta nu a fost descrisă în mod corespunzător, ci doar au fost preluate dispoziţiile legale în baza cărora a fost aplicată sancţiunea, nefiind precizat în concret care anume documente nu au putut fi prezentate de conducătorul auto.

Audiat în calitate de martor, conducătorul auto D C a arătat că la momentul controlului a prezentat licenţa de transport, certificatul de înmatriculare, asigurarea auto şi asigurarea de persoane, agentul constatator neprecizându-i ce alte documente trebuie să îi înmâneze.

 Realizând o descriere pur formală a contravenţiei, fără a evidenţia documentele ce trebuie prezentate, pentru a se putea analiza în ce măsură sunt aplicabile dispoziţiile H.G. nr. 69/2012 şi pentru a da posibilitatea petentei de a-şi formula apărările necesare, agentul constatator a procedat la întocmirea unui act care nu întruneşte cerinţele de legalitate prevăzute imperativ de art. 16 alin. 1 din O.G nr. 2/2001, iar o prezentare generală, lipsită de conţinut a faptei echivalează cu lipsa acesteia şi atrage nulitatea procesului-verbal, conform art. 17 din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, instanţa a anulat procesul-verbal atacat ca nelegal întocmit, fiind de prisos analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate.

Împotriva sentinţei a declarat apel intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş solicitând admiterea apelului, în principal anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Judecătoriei Baia Mare, iar în subsidiar schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii formulate de către petenta SC V T SRL şi menţinerii în totalitate a procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. 5995134 întocmit la data de 14.02.2014.

Apelantul a arătat că petenta nu a respectat dispoziţiile legale care prevăd obligativitatea de a deţine un contract cu beneficiarul transportului, beneficiar care trebuie să emită legitimaţii angajaţilor, elevilor, pentru a face dovada că pentru aceste persoane se efectuează transportul prin cursă regulat specială.

 Fapta este descrisă, judecătoria anulând nelegal actul constatator pentru acest motiv, nesoluţionând pe fond cauza.

Intimata-petentă SC V T SRL nu a formulat întâmpinare, însă prezentă fiind la termenul din 11.09.2015 reprezentanta acesteia a solicitat respingerea apelului.

Analizând apelul, raportat la susţinerile apelantului şi la dispoziţiile legale incidente în materie, tribunalul a reţinut următoarele:

Conţinutul constitutiv al contravenţiei este prevăzut în norma incriminatoare şi poate fi definit ca totalitate de condiţii stipulate de lege pentru caracterizarea unei fapte de drept contravenţional. Latura obiectivă, ca element constitutiv al contravenţiei, este alcătuită din acele trăsături care caracterizează materialitatea faptei.

Potrivit art. 4 pct. 57.8 din H.G. nr. 69/2012 constituie contravenţii:

57.nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura existenţa la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:

57.8. documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licenţiat serviciul de transport de persoane prin servicii regulate speciale;

Or, în speţă, în procesul-verbal contestat se menţionează că petenta , în calitate de operator de transport rutier, a transportat un nr. de 53 de elevi, fără a asigura la bordul autovehiculului documentul din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat.

Faptul că nu s-a nominalizat printr-o titulatură acest document, nu echivalează cu nedescrierea faptei, în condiţiile în care agentul constatator a indicat ce fel de document lipseşte, respectiv cel care să ateste apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licenţiat serviciul de transport de persoane prin servicii regulate speciale.

De principiu, documentul este un act prin care se adevereşte, se constată sau se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o obligaţie. În speţă, agentul constatator a indicat concret  ce fel de document a lipsit de la bordul autovehiculului, respectiv cel din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licenţiat serviciul de transport. S-au evidenţiat astfel elemente de fapt  suficiente de natura a individualiza contravenţia.

Faptul că s-a descris în acest mod documentul lipsă şi nu s-a indicat actul care, potrivit reglementărilor legale în vigoare, atestă apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat/licenţiat serviciul de transport de persoane prin servicii regulate speciale, nu echivalează cu nedescrierea faptei.

Aşadar, contrar celor reţinute de prima instanţă, agentul constatator  a descris în concret fapta contravenţională reţinută în sarcina petentei. Nu se poate reţine că ne aflăm în ipoteza unei prezentări generale, lipsită de conţinut, a faptei, pentru a se putea considera că echivalează cu lipsa acesteia si astfel să atragă nulitatea procesului verbal conform art.17 din OG nr.2/2001.

S-a constatat astfel că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, ia apelantul a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 3 C.proc.civ., tribunalul a admis apelul, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.