Anulare act administrativ

TRIBUNALUL,

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanţă, reclamata S.C. C H S.A. B - SUCURSALA U S  a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Fiscală Locală Sibiu anularea deciziei de impunere nr. …şi a Deciziei nr. …emise de această autoritate fiscală.

În fapt, reclamanta a motivat că, începând cu data de 15.10.2014, a fost supusă unei inspecţii fiscale având ca obiect modul de calcul şi plată a impozitelor şi taxelor datorate bugetului local, pentru perioada  01.10.2009-31.08.2014.

Prin raportul de inspecţie fiscală s-a stabilit obligaţia contribuabilei de a achita o taxă  hotelieră suplimentară în sumă de  136.628 lei şi 124843 lei-majorări de întârziere, considerând că  taxa trebuia  calculată şi asupra micului dejun,  nu numai asupra contravalorii serviciilor de cazare. A fost emisă decizia de impunere  pentru sumele menţionate, această decizie a  fost contestată  însă contestaţia a  fost respinsă.

Decizia nr..a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 211 din Codul de Procedură Fiscală şi este lovită de nulitate. Autoritatea fiscală a creat  o aparenţă de motivare a actului, fără a răspunde cerinţelor legale şi criticilor cuprinse în contestaţie. Criticile au vizat: distincţia legală dintre serviciile  de cazare şi micul dejun; amestecarea de către emitent  a dispoziţiilor legale referitoare  la TVA cu cele referitoare  la taxa hotelieră, extinderea nepermisă  a sferei de aplicare a normei ce reglementează  taxa hotelieră şi la micul dejun; aplicarea retroactivă a prevederilor art. 279 alin. 2 din Codul Fiscal.

Pe de altă parte, actele atacate au fost emise cu încălcarea principiului legalităţii, deoarece până la 01.01.2014, nivelul procentual al taxei hoteliere a fost stabilit  prin hotărâri  ale Consiliului Local S. Organele fiscale locale au extins  nepermis noţiunea de cazare şi la contravaloarea micului dejun.

De  asemenea, actele emise au nerespectat  principiul securităţii în materie fiscală, practica autorităţii de control fiind  schimbată în ceea ce priveşte  aplicarea art. 278 din Codul Fiscal, abordare care a fost sancţionată de CEDO în cauza Serkov/Ucraina.

În sfârşit, autoritatea fiscală , în mod eronat a asimilat regimul fiscal al taxei hoteliere cu regimul fiscal al TVA.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 140,  278-279 din Codul Fiscal, art. 23 alin. 6 din Normele de aplicare ale Codului Fiscal, Legea nr. 554/2004.

Pentru susţinerea acţiunii, au fost anexate: raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere nr. , decizia nr. , avizul nr.  a MFP.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Pârâta Direcţia Fiscală Locală Sibiu a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că actele atacate au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale.

Potrivit dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul Fiscal, taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite  la tarifele de cazare. Aşa cum rezultă din documentele  de plată( facturi), S.C. C H S.A.  a încasat de la clienţi contravaloarea cazării, taxa fiind calculată la aceste încasări. În facturi nu este înscris  separat serviciul de mic dejun, situaţie faţă de care, în mod corect, taxa a fost calculată  asupra întregii sume cuprinse  în facturi.

Aceasta este şi interpretarea MFP, exprimată prin adresa nr. ….şi a MDRAP, exprimată prin adresa nr…..

La cererea reclamantei, instanţa a dispus efectuarea unei expertizei contabile, prin care să se stabilească valoarea serviciilor prestate de societatea contribuabilă cu titlu  de cazare pentru perioada verificată, valoarea serviciilor  prestate cu titlu mic dejun pentru aceiaşi perioadă, să se precizeze dacă din documentele justificative rezultă valoarea serviciilor prestate cu  titlu de mic dejun şi să se pronunţe asupra corectitudinii obligaţiilor fiscale suplimentare  stabilite de autoritatea fiscală.

Analizând cererile şi susţinerile părţilor, actele de inspecţie fiscală şi de impunere, raportul de expertiză  contabilă, celelalte mijloace  de probă administrate  în cauză, instanţa reţine starea de fapt  pe care o vom prezenta mai jos.

Contribuabila S.C. C H S.A.  a fost supusă unui control fiscal  privind  modul de calcul  şi plata impozitelor şi taxelor datorate  bugetului local iar prin raportul de inspecţie fiscală  s-a constatat că taxa hotelieră nu a fost calculată corect, fiind stabilită  o  obligaţie fiscală suplimentară în sumă  de 92.991, 13 lei pentru perioada 01.08.2013-31.08.2014.

Valorificându-se actele de control a fost emisă decizia de impunere pentru sumele de . 136.628 lei - taxă hotelieră şi 124.843 lei-majorări de întârziere.

Împotriva actului de impunere a formulat  contestaţie societatea iar contestaţia a fost respinsă prin Decizia nr. ….

Reclamanta  a formulat acţiunea în contencios administrativ  şi a solicitat anularea actului de impunere  şi a deciziei prin care a fost respinsă a contestaţia.

Acţiunea reclamantei este întemeiată şi urmează a fi admisă.

Obiectul acţiunii îl reprezintă anularea actelor de  impunere şi a deciziei privind soluţionarea contestaţiei, în ceea ce priveşte taxa hotelieră suplimentară şi majorări de întârziere, pentru perioada  01.01.2009-31.08.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul Fiscal , taxa hotelieră  se calculează prin aplicarea cotei stabilite ,, la tarifele de cazare  practicate de unităţile de cazare” iar potrivit  dispoziţiilor alin. 2 al aceluiaşi articol, în forma anterioară intrării în vigoare a OG nr. 30/2011, cota taxei se stabileşte  de Consiliul Local şi este cuprinsă între 0,50% şi 5%. Dispoziţiile art. 279 alin. 2 din Codul Fiscal au fost  modificate prin OG nr. 30/31.08.2011 iar potrivit modificărilor , pentru şederea într-o unitate de cazare, Consiliul Local instituie  o taxă hotelieră în cotă de 10% din ,, valoarea totală a cazării/tarifului de cazare” pentru  fiecare zi de sejur a turistului care se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea.

Textele legale mai sus amintite fac  referire expresă la ,, tarif de cazare”, ,, valoarea cazării” fără a se face vorbire despre serviciile  de mic dejun.

Autoritatea fiscală a făcut o greşită interpretare  a acestor dispoziţii atunci când a stabilit , respectiv menţinut, obligaţii fiscale asupra valorii micului dejun.

Aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă ( fila 120 dosar), chiar dacă  contravaloarea serviciilor de cazare  şi mic dejun nu au fost facturate defalcat, nu sunt încălcate reglementările contabile, cuprinse în OMFP nr. 3055/2009 iar contravaloarea fiecărei categorii de servicii rezultă din  documentele justificative , regăsindu-se  în rapoartele zilnice generate de  programul de facturate.

Veniturile din vânzarea de mic dejun  sunt  înregistrate zilnic  în contabilitate  în contul 707 venituri din vânzarea mărfurilor , potrivit notei contabile ( anexa 12 raport expertiză-fila 156 dosar). Aceste venituri sunt luate în considerare la stabilirea  altor obligaţii fiscale ale societăţii ( TVA, impozit pe venit, etc) dar nu pot fi luate  în calcul la stabilirea taxei hoteliere.

Interpretarea de mai sus a fost dată textelor legale  şi de către MEF, prin adresa nr. 144/2007 ( fila 31 dosar ), prin care se  precizează că baza de impunere o reprezintă sumele încasate  cu titlu  de  taxă hotelieră exclusiv micul dejun.

Procedând la impunerea unor venituri decât cele realizate din cazare, autoritatea pârâtă a încălcat principiul certitudinii impunerii prevăzut  de dispoziţiile  art. 3 lit. b din Codul Fiscal şi a făcut  o eronată aplicare  a dispoziţiilor art. 279 din cod.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acţiunea  reclamantului  va fi admisă  iar decizia de impunere nr…şi decizia nr. …emise de Direcţia Fiscală Locală Sibiu anulate.

Având în vedere volumul de lucru al apărătorului reclamantei şi complexitatea cauzei, cheltuielile privind onorariul de avocat va fi redus.

Domenii speta

Spete similare