Apel civil. Plângere contravenţională

Pe rol judecarea apelului formulat de petentul B. C. A. împotriva sentinţei civile nr.3346 din 30 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în dosarul nr.3759/202/2015 în contradictoriu cu intimatul I. G. P. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie PV SERIA … NR……..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat apelantul intimat B. C. A. asistat de av.L. N., lipsă fiind intimatul IGPR.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin biroul registratură, intimatul a comunicat relaţiile solicitate la termenul anterior.

Av. L. N., având cuvântul pentru apelantul intimat, arată că a luat la cunoştinţă de relaţiile comunicate de intimat.

Consideră că intimata doar aceste înscrisuri a putut să le depună la dosar, iar în continuare, consideră că prin înscrisurile depuse pentru termenul de astăzi, nu se face dovada faptului că în acea zi contravenţia a fost constatată de către agentul C. A..

Totodată, arată că nu mai are alte solicitări de formulat, probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluţionare.

Tribunalul apreciază prezentul apel în stare de soluţionare, având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse relaţiile solicitate la termenul anterior, constată închisă cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pentru susţineri pe apel.

Av. L. N., având cuvântul pentru apelantul intimat, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, considerând că sentinţa instanţei de fond este o hotărâre netemeinică.

Arată că instanţa de fond şi-a bazat hotărârea pe faptul că aparatul a fost utilizat de agentul C. A. N., intimata nefăcând dovada nici până la acest moment că acest agent este cel care a operat aparatul.

Mai arată că înscrisurile depuse la dosar sunt nişte înscrisuri redactate ulterior formulării plângerii contravenţionale şi nu există nici un document la dosar încheiat de către acest pretins agent constatator care să fi fost încheiat cel puţin în ziua constatării contravenţiei.

Solicită să se observe că, deşi se prevede în manualul de utilizare, numele şi numărul de identificare nu au fost introduse în aparat.

De asemenea, în procesul verbal nu este menţionat agentul care a constatat contravenţia.

Totodată, apreciază că în baza acestor relaţii este întemeiat motivul de nulitate al procesului verbal contestat în faţa instanţei de fond, întrucât din relaţiile solicitate de instanţă rezultă că cel care a înregistrat cu mijloacele tehnice din dotare săvârşirea contravenţiei, era agentul constatator, dar din cuprinsul procesului verbal, rezultă că agent constatator este indicat un alt poliţist.

Referitor tot la acest motiv de nulitate absolută, conform art.16 şi 17 din OG 2/2001, lipsa numelui, prenumelui agentului constatator atrage sancţiunea nulităţii absolute a procesului verbal.

Consideră că nu este adevărat că petentul trebuie să facă dovada celor reţinute, ci intimata este cea care trebuie să facă dovada existenţei contravenţiei, a corectitudinii măsurătorilor efectuate, precum şi a respectării tuturor condiţiilor impuse de lege şi de manualul de utilizare care reglementează modul de utilizare al aparatului.

Acest aparat se bazează pe calculul timpului de deplasare a impulsurilor scurte ale luminii infraroşii, prin utilizarea unui sistem care cuprinde circuite de temporizare, analiză şi calculi, fiind necesar ca toate operaţiunile efectuate să fie conforme cu indicaţiile producătorului.

Cel mai important aspect legat de utilizarea acestui aparat, este faptul că acest aparat trebuie amplasat pe şosea.

La interpelarea instanţei, în opinia sa, arată că este posibil ca la momentul la care s-a făcut măsurătoarea,viteza la captare să fi fost chiar de 165 km/h.

Consideră că acest aparat nu a fost utilizat conform manualului, fiind foarte multe inadvertenţe.

Arată că aparatul nu a fost amplasat pe şosea, ci pe o pasarelă, fiind vorba de un efect care se creează în aceste cazuri, respectiv de efectul unghiului cosinus, arătând că cu cât acest unghi este mai mare, cu atât viteza măsurată poate da erori mai mari faţă de viteza reală a autoturismului.

Conform manualului de utilizare, de asemenea, instanţa optimă de măsurare este de 70 m., solicitând să se observe din înregistrare că măsurătoarea s-a făcut la o distanţă de 179 m, cu atât mai mult distanţa dintre aparat şi maşină putând să influenţeze rezultatul măsurătorilor.

De asemenea, solicită să se observe că în conformitate cu prevederile manualului trebuie să existe o linie dreaptă liberă spre vehiculul ţintă. Arată că nu numai că linia nu este dreaptă, cinemometrul fiind amplasat pe pasarelă, dar linia nu este liberă, fiind observat un gard metalic.

Arată că o altă condiţie este ca aparatul să fie nemişcat pentru a nu da erori, învederând că din imaginea aflată la dosar se vede că, cadrul a fost mişcat.

Pentru toate aceste nerespectări grave ale condiţiilor de utilizare ale aparatului, coroborate cu incertitudinea că persoana care l-a utilizat cunoştea aceste condiţii, deţinând un atestat de operator radar, consideră că se impune anularea procesului verbal de contravenţie, existând o incertitudine majoră asupra rezultatului măsurătorii, în principal nulitatea pentru motivele arătate, iar în subsidiar motivele de netemeinicie a hotărârii raportat la probatoriul pe care l-a analizat.

Tribunalul reţine apelul în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra apelului de faţă;

Prin cererea introdusă la Judecătoria Călăraşi la data de 30.06.2015 şi înregistrată sub nr. 3759/202/2015, petentul B. C. A. domiciliat în ………….., reprezentat de avocat N. L. din cadrul Cabinetului de avocat J. C., conform art. 118 din O.U.G nr. 195/2002 republicată, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria….. nr….. încheiat la data de 27.06.2015 de I.G.P.R. - S.P.R. Biroul de Poliţie A2, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să de dispună admiterea plângerii, anularea procesului verbal seria ……nr……. încheiat la data de 27.06.2015 de I.G.P.R. - S.P.R. Biroul de Poliţie A2 în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de  art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, anularea măsurii reţinerii permisului de conducere, exonerarea petentului de la plata amenzii şi, în subsidiar, reîncadrarea faptei raportat la viteza reală a autoturismului cu stabilirea cuantumului amenzii datorate.

În motivarea plângerii petentul a arătat că intimatul a încheiat la data de 27.06.2015 procesul-verbal seria…… nr……., prin care a constatat şi a sancţionat petentul pentru contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 precum şi cea prevăzută de art. 147 pct. l din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Astfel, intimatul constată că acesta „a condus autoturismul …… cu nr. de înmatriculare …….., sensul spre Constanţa fiind înregistrat şi filmat de aparatul radar marca T RUCAM seria TC nr. 002898 aflat în staţionare, circulând cu viteza de 190 km/h. Totodată nu a avut asupra sa permisul de conducere şi certificatul de înmatriculare auto ".

A considerat netemeinic şi nelegal procesul-verbal contestat în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, pentru următoarele considerente: maşina sa nu avea viteza de 190 km/h, aşa cum în mod neîntemeiat s-a precizat în procesul-verbal de contravenţie. Aşa cum a menţionat în procesul-verbal contestat, maşina era setată pentru a atinge viteza maximă de 175 km/h. În situaţia în care ar fi accelerat peste această viteză, s-ar fi aprins pe bord un semnal luminos şi de asemenea maşina ar fi frânat uşor înainte să accelereze. Întrucât nu a depăşit viteza presetată, nici un semnal luminos nu s-a aprins pe bordul maşinii.

A precizat că agentul constatator aflat pe un pod a măsurat viteza cu ajutorul unui radar mobil îndreptat înspre şoseaua pe care mai circulau în acelaşi timp şi alte maşini şi există posibilitatea ca viteza măsurată să nu fi aparţinut autovehiculului pe care îl conducea. Măsurarea s-a făcut la km 131 şi a fost oprit de un alt echipaj de poliţie de abia la kilometrul 144, unde erau oprite de către agentul constatator numeroase alte maşini.

A precizat că va completa prezenta plângere cu alte motive de fapt şi de drept, în termenul legal. De asemenea, arătă faptul că, în procesul-verbal s-a menţionat că fapta a fost constatată la km 112, însă arătă că în acel loc nu era amplasat nici un aparat radar.

Pe cale de consecinţă, a solicitat ca intimatul să precizeze locul exact al săvârşirii contravenţiei.

În dovedirea celor mai sus-menţionate a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, aflate la filele 6-8 din dosar  şi  solicită ca instanţa de judecată să pună în vedere intimatului să depună la dosar: proba foto din care să reiasă viteza înregistrată (pentru a fi verificate condiţiile impuse de Normele de metrologie legală 021-05, conform cărora înregistrările efectuate, pentru a fi valabile, trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: - data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; - valoarea vitezei măsurate; - imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia), certificatul de omologare al respectivului aparat; certificatul de verificare metrologică; dovada că agentul care a efectuat măsurarea era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat. În legătură cu acest aspect precizează faptul că agentul V. C. care a încheiat procesul-verbal nu este acelaşi cu operatorul aparatului radar care se afla la o distanţă de 11 km de locul în care a fost oprit. În procesul-verbal de contravenţie nu se precizează numele persoanei care a efectuat înregistrarea.

În drept, dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru toate motivele arătate anterior a solicitat a se dispune: admiterea plângerii, anularea procesului verbal seria….. nr……. încheiat la data de 27.06.2015 de I.G.P.R. - S.P.R. Biroul de Poliţie A2 în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de  art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, anularea măsurii reţinerii permisului de conducere, exonerarea petentului de la plata amenzii şi, în subsidiar, reîncadrarea faptei raportat la viteza reală a autoturismului cu stabilirea cuantumului amenzii datorate.

În cazul în care va fi în imposibilitatea de a se prezenta la proces în ziua stabilită pentru judecată a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispoziţiile art. 583 C.proc.civ.

La data de 02.07.2015  instanţa în baza dispoziţiilor art. 201 al.1 Cod procedură civilă a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către  intimat, cu menţiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data comunicării cererii, în condiţiile art. 165 Cod procedură civilă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a propune probe şi invoca excepţii, în afară de cele de ordine publică.

La data de  14.07.2015, petentul a depus completări la plângerea formulată prin care indică adresa intimatei I.G.P.R. - Biroul de Poliţie A2, şi anume Bucureşti, str. Mihai Vodă nr. 6, Sectorul 5 şi reiterează mai jos probele de care înţelege să se folosească în susţinerea plângerii. Precizează că în funcţie de întâmpinarea intimatei precum şi de probele ce vor fi depuse de aceasta la dosar, va completa şi detalia motivele formulate până la acest moment: proba foto din care să reiasă viteza înregistrată (pentru a fi verificate condiţiile impuse de Normele de metrologie legală 021-05, conform cărora înregistrările efectuate, pentru a fi valabile, trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: - data şi ora la care a fost efectuată măsurarea; - valoarea vitezei măsurate; - imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţa numărul de înmatriculare al acestuia, certificatul de omologare al respectivului aparat, certificatul de verificare metrologică, dovada că agentul care a efectuat măsurarea era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat în legătură eu acest aspect precizez faptul că agentul V. C. care a încheiat procesul-verbal nu este acelaşi cu operatorul a aratului radar care se afla la o distanţă de 11 km de locul în care a fost oprit. În procesul-verbal de contravenţie nu se precizează numele persoanei care a efectuat înregistrarea.

În legătură cu această ultimă probă solicitată a făcut următoarele completări ale motivelor deja invocate:

Conform Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constatarea săvârşirii unei contravenţii se face fie direct (art. 180), fie cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate şi verificate metrologic (art. 181).

În continuare se prevede procedura constatării prin mijloace tehnice şi se prevede că agentul constatator care a prelucrat înregistrarea va încheia procesul-verbal de contravenţie. Art. 16 din O.G. nr. 2/2001 prevede că procesul verbal trebuie să cuprindă numele şi prenumele agentului constatator.

Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 prevede că lipsa numelui şi prenumelui agentului constatator atrage sancţiunea nulităţii absolute a procesului - verbal de contravenţie, nulitate care poate fi constatată şi din oficiu.

În cazul de faţă persoana care a încheiat procesul-verbal de contravenţie nu este agentul care a constatat contravenţia. Contravenţia a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat de către un alt agent, aflat la peste 10 km distanţă.

Obligativitatea ca agentul care a constatat contravenţia să încheie ulterior şi procesul-verbal de contravenţie, a fost impusă în primul rând pentru a se garanta corectitudinea menţiunilor privind fapta săvârşită şi, de asemenea, pentru ca procesul-verbal să poată face dovada tuturor menţiunilor cuprinse în acesta.

În cazul de faţă, persoana care a constatat, cu ajutorul mijlocului tehnic, săvârşirea contravenţiei, trebuia să încheie ulterior procesul-verbal de contravenţie, respectiv un alt agent care a vizionat şi prelucrat înregistrările efectuate.

Întrucât constatarea a fost făcută de către un agent cu ajutorul unui mijloc tehnic, acest agent trebuia să deţină atestat de utilizare a acestuia.

Prin faptul că procesul-verbal a fost încheiat de un agent ce nu a fost de faţă la constatare, iar în procesul-verbal de contravenţie nu se menţionează numele persoanei care a făcut măsurătoarea, instanţa de judecată nu va putea aprecia asupra competenţei persoanei care a utilizat cinemometrul.

Consideră că nerespectarea de către intimată a prevederilor imperative ale art. 17 din O.G. nr. 2/2001, chiar dacă aceasta constituie o practică obişnuită a organelor de poliţie rutieră, poate conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie.

Solicită din nou ca intimata să precizeze locul exact al săvârşirii pretinsei contravenţii.

La data de 23.07.2015, intimatul I.G.P.R a formulat întâmpinare prin care solicită  respingerea  plângerii promovată de petent, menţinerea procesul verbal de contravenţie seria …… nr……, emis de I. G. al P. R. - Biroul de Poliţie A2.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că la data de 27.06.2015, ora 13:15, pe autostrada A2 km. 112, numitul B. C. A. a condus autoturismul marca …… cu numărul de înmatriculare ……., pe sensul Bucureşti către Constanţa şi a fost înregistrat cu aparatul radar TRUCAM seria TC002098, cu viteza de 190 km/h.

Conform prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravenţiilor, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţia a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi anume a aratul radar. Buletinul de verificare metrologică, respectiv dovada metrologării mijlocului tehnic certificat dovedeşte că în acest caz constatarea s-a făcut în conformitate cu prevederile legale şi viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită de un mijloc tehnic specializat şi nu aleatoriu de poliţistul rutier.

A făcut precizarea că aşa cum reiese şi din buletinul de verificare metrologică 0097794 a aparatului radar, înaintat de către instituţia sa la dosarul cauzei, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice.

De asemenea, a solicitat a se observa faptul că operatorul radar deţine atestatul conform căruia este autorizat să desfăşoare activităţi de utilizare şi exploatare a aparatului radar „TRUCAM” şi urmare acestei constatări efectuate cu mijloace tehnice, conducătorul auto B. C. A. a fost sancţionat prin procesul verbal de contravenţie seria ….. nr. ….., cu amendă în valoare de 975 lei, iar ca sancţiune complementară i-a fost reţinut permisul de conducere pe o perioadă de 90 zile. Din conţinutul procesului verbal de constatare a contravenţiei, rezultă clar faptul că petentului i s-a adus la cunoştinţă acest aspect, iar perioada de suspendare este menţionată în dovada înlocuitoare, emisă de agentul constatator.

Contravenientul a încălcat prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conducătorii de autovehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, precum şi cea impusă de mijloacele de semnalizare.

De asemenea, în temeiul art. 121 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, „agentul constatator/poliţistul rutier constată nerespectarea regimului legal de viteză stabilit conform legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. "

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravenţiilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei rutiere pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic.

În aprecierea gravităţii faptei trebuie avute în vedere mai multe criterii ce ţin de starea de fapt şi care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Primul dintre acestea este, în mod evident, gradul de culpabilitate a contravenientului, care a depăşit limita maximă de viteză admisă pe sectorul de drum, cu 60 km/h.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Astfel, a solicitat a se constata că fapta săvârşită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, datorită urmării care s-ar fi putut produce, lipsa unei urmări concrete a faptei nefiind un argument pentru reindividualizarea sancţiunii.

 Totodată, deşi o sancţiune nu trebuie să reprezinte un scop în sine, aceasta este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancţiunile contravenţionale constituie mijloace de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate.

A solicitat a se constata faptul că, inclusiv în contestaţie, petentul susţine că a circulat, cu bună-ştiinţă, cu viteza de „aproximativ 175 km/h”, deşi limita de viteză admisă pe Autostradă este de 130 km/h. Mai mult, petentul afirmă că are setat kilometrajul să semnalizeze limita de 175 km/h, deşi pe şoselele din România nu există o astfel de limită de viteză.

Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16, alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, faptele săvârşite şi data comiterii acestora şi semnătura agentului constatator. Contravenientul a semnat de luare la cunoştinţă şi a menţionat că nu a circulat cu viteza menţionată în actul sancţionator, fără a avea alte obiecţiuni.

A solicitat ca instanţa de judecată să constate că aşa cum reiese şi din conţinutul procesului verbal, agentul de poliţie a realizat o descriere suficientă a faptei reţinute în sarcina contravenientului şi a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia.

Petentul, deşi a formulat plângere împotriva actului de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva actului pe care îl contestă.

Susţinerile petentului sunt lipsite de relevanţă, având în vedere că abaterea a fost înregistrată cu mijloace tehnice şi observând că petentul nu a propus probe în dovedirea susţinerilor sale. Astfel, atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori nu invocă împrejurări credibile, cele reţinute de agentul constatator în procesul verbal se bucură de prezumţia de legalitate.

Aşa cum reiese şi din buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, anexat prezentei întâmpinări, la data stabilirii vitezei de rulare a autovehiculului, mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, iar operatorul radar deţine atestatul conform căruia este autorizat să desfăşoare activităţi de utilizare şi exploatare a aparatului radar „AUTOVISIOŃ”.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi modalitatea de constatare a contravenţiei, făcută printr-un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic şi anume aparatul radar,  solicită respingerea probei cu martori.

În drept,  dispoziţiile art. 115 din Codul de procedură civilă, art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificările şi completările ulterioare; art. 16 şi 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea întâmpinării a propus proba cu înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de contravenţie seria ……… nr. …….., buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar şi înregistrarea video realizată la faţa locului de poliţistul rutier, raportul agentului constatator, filele 47-62 din dosar.

Faţă de cele expus mai sus a solicitat respingerea plângerii formulate de numitul B. C. A. şi  menţinerea procesul verbal de constatare a contravenţiei seria …… nr. …… ca temeinic şi legal întocmit.

În temeiul art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de  24.07.2015 instanţa a dispus comunicarea întâmpinării către petent cu menţiunea că în termen de 10 zile de la primire, are obligaţia de a depune răspuns la aceasta.

La data de 06.08.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare, filele 65- 67 din dosar.

La data de 06.08.2015, instanţa a  fixat termen de judecată la data de 06.10.2015, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de  06.10.2015, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi CD-ul cu înregistrarea video propusă de apărătorul petentului ca fiind utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei. A încuviinţat proba cu înscrisuri şi CD-ul cu înregistrarea video, pentru intimat ca fiind utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei. A  pus în vedere apărătorului petentului să depună în cursul zilei un CD,  pentru efectuarea unei copii a înregistrării, urmând a se dispune înmânarea acestora după şedinţa de judecată. A dispus ca  Biroul IT din cadrul Tribunalului Călăraşi să efectueze o copie de pe înregistrarea video a faptei contravenţionale. 

A efectuat adresă către intimat pentru a depune cazierul contravenţional al petentului.

La data de 16.10.2015, petentul a depus o cerere de completare a probatoriului prin care solicită ca instanţa de judecată să pună în vedere intimatei să depună la dosar: Ordinul de serviciu din care să reiasă că în data de 27.06.2015, ora 13,agentul C. A. se afla în timpul exercitării sarcinilor de serviciu. De asemenea, să reiasă şi locul în care acesta a fost desemnat să îşi îndeplinească sarcinile de serviciu,manualul de utilizare al aparatului radar TRUCAM LTI 20/20, având în vedere următoarele considerente: acesta menţionează condiţia ca persoana care îl utilizează să aibă experienţă în utilizarea acestuia, cuprinde instrucţiuni clare cu privire la informaţiile care trebuie introduse în program, cum ar fi locaţia, numele persoanei care îl utilizează şi numărul de identificare al acestuia, precizează că, în momentul utilizării, aparatul trebuie să se afle într-o poziţie fixă.

A considerat că până la acest moment intimatul nu a făcut proba încheierii procesului-verbal în mod temeinic şi legal, drept pentru care se impune ca aceasta să completeze probele aflate la dosar, din următoarele considerente:

Intimatul nu a făcut dovada că persoana pentru care a depus la dosar un atestat de operator radar este persoana care a operat aparatul radar.

În procesul verbal nu se menţionează numele agentului care a constatat contravenţia, aşa cum prevede art. 180 alin. l din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. În cazul în care CONSTATĂ încălcări ale normelor rutiere, AGENTUL CONSTATATOR încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, CARE VA CUPRINDE ÎN MOD OBLIGATORIU: data, ora şi locul unde este încheiat; GRADUL PROFESIONAL,NUMELE şi PRENUMELE AGENTULUI CONSTATATOR, unitatea din care acesta face parte.

În primul rând, contravenţia a fost constatată, conform spuselor poliţistului rutier, de un alt agent care se numeşte C. A. N.. Solicită a se observa că agentul care a încheiat procesul-verbal de contravenţie (V. C.), în raportul încheiat la data de 17.07.2015, a declarat faptul că i s-a comunicat prin intermediul mijloacelor radio din dotare de emisie-recepţie faptul că autoturismul  său a fost înregistrat şi filmat circulând cu viteza de 190 km/h.

Deşi nu agentul V. C. a fost persoana care a constatat contravenţia, acesta nu a înţeles să indice în procesul-verbal încheiat, cel puţin, identitatea agentului care a făcut constatarea.

În al doilea rând, solicită ca instanţa de judecată să observe că numele agentului constatator - operator radar lipseşte şi din înregistrarea video depusă la dosar. Din cadrul 29 al înregistrării, în care apar şi alte informaţii privind înregistrarea efectuată, reiese ca, deşi aparatul radar utilizat permite (iar conform manualului de utilizare, se impune) introducerea datelor privind numele operatorului şi numărul de identificare al acestuia (numărul înscris pe legitimaţie), persoana care a făcut înregistrarea a refuzat să introducă şi aceste informaţii (sau nu a ştiut).

În al treilea rând, pe înregistrarea efectuată apare ca loc al înregistrării - Bucureşti. Prin completarea depusă la dosar, a solicitat ca intimata să specifice locul constatării contravenţiei. Arătă că la km 112, unde agentul V. C. declară că a fost efectuată măsurarea vitezei, nu există nici un pod sau un alt asemenea loc de pe care operatorul radar să fi putut efectua înregistrarea în modul staţionare (ataşează o imagine extrasă din programul Google Earth). Realizarea înregistrării cu aparatul aflat într-o poziţie fixă este obligatorie conform manualului de utilizare şi buletinului de verificare metrologică, pentru acurateţea rezultatelor.

Având în vedere inadvertenţele privind locul exact al constatării contravenţiei Bucureşti, km 112), nu se poate proba faptul că înregistrarea a fost făcută în mod corect, mai ales că din imaginile video reiese că aparatul care a efectuat înregistrarea a fost mişcat, apărând pe înregistrare şi un element care obstrucţionează parţial imaginea autovehiculului.

Pentru a putea constitui probe, măsurătorile efectuate cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate şi certificate metrologic, trebuie efectuate de către operatori calificaţi iar din probele aflate la dosar nu reiese care este persoana care a efectuat măsurătoarea ce a stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenţie.

Întrucât din procesul verbal, încheiat cu nerespectarea prevederilor legale, nu rezultă care este identitatea agentului constatator care a stabilit existenta faptei contravenţionale, consideră imperios necesar ca intimatul să facă dovada că fapta contravenţională de care petentul a fost acuzat, a fost constatată de către un agent de poliţie ce avea atestat de operator radar.

 Aşa cum a arătat şi la punctul anterior, aceste aparate trebuie să fie utilizate dintr-o poziţie fixă. Aceste aparate pot fi utilizate numai de către operatori atestaţi. Aceste condiţii sunt cuprinse în manualul de utilizare al aparatului radar TRUCAM LTI 20/20. Tot în manualul de utilizare (manualul pentru aparatul TRUCAM LTI 20/20 utilizat în Anglia) se prevede ca I.D.-ul operatorului (OPERATOR ID) să fie actualizat şi salvat de fiecare dată când aparatul este folosit de către un alt operator, întrucât această informaţie apare în imaginea care s-au depus la  dosarul instanţei.

La data de  22.10.2015 petentul a depus la dosarul cauzei  istoricul sancţiuni, fila 86 - 87 din dosar.

Soluţionând cauza, Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa civilă nr.3346/30.10.2015, a respins plângerea contravenţională formulată de petentul B. C. A., domiciliat în ………..  împotriva procesului verbal de contravenţie seria …… nr……. întocmit de intimatul  IGPR – SPA - Biroul de Poliţie A2, cu sediul în………., ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 27.06.2015 a fost încheiat de către un agent constatator din cadrul IGPR - SPR - Biroul de Poliţie A2 procesul verbal de contravenţie seria CP nr. 8450032 prin care s-a reţinut săvârşirea de către  petentul B. C. A. a contravenţiei prevăzute de art. 50 alin.1 lit. a din OUG 195/2002 rap. la art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 R, prev. de art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006, rap. la art.101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare ……. pe A2, pe sensul de mers către Constanţa, cu viteza de 190 km/h şi nu a avut asupra sa permisul de conducere şi originalul certificatului de înmatriculare.

Prin acest proces-verbal petentul a fost sancţionat cu o amendă contravenţională în cuantum de 975 lei, echivalentul a 10 puncte  de amendă,  cu sancţiunea avertisment scris, precum şi cu măsura complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În rubrica „Alte menţiuni” a procesului-verbal s-a consemnat obiecţiunea petentului, anume aceea că „ auto a fost setat pe pilot automat la viteza de 175 km/h ” procesul - verbal fiind semnat personal de petent, fără alte obiecţiuni.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Instanţa a apreciat ca procesul verbal de constatare a contravenţiei în măsura în care cuprinde constatările prin propriile simţuri ale agentului constatator se bucura de prezumţia relativa de adevăr şi face dovada asupra situaţiei de fapt si a încadrării juridice până la proba contrară, iar potrivit art. 1169 C.civil: ”cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească”, fapt care in speţă nu s-a întâmplat.

Instanţa a reţinut că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului, de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel vs. România – Hotărârea din 04.10.2007).

Având în vedere aceste principii, instanţa a constatat că prezentul proces-verbal conţine constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind  că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, care a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanţei, respectiv CD-ul cu înregistrarea video, instanţa apreciază că fapta constatată personal de agentul constatator, dar şi probată cu înregistrarea video, este suficientă pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

Instanţa urmează a analiza temeinicia procesului verbal de constatare a contravenţiei, petentul contestând existenta faptei pentru care a fost sancţionat.

Fapta contravenţională descrisă în procesul verbal de constatare a contravenţiei, constă în conducerea autovehiculului cu numărul de înmatriculare …… pe A2 cu viteza de 190 km/h.

Prin derogare de la regula generală din dreptul comun (O.G. nr. 2/2001) potrivit căruia faptele contravenţionale se constată prin propriile simţuri de agenţii constatatori, art. 121 alin. 2 al H.G. 1391/2006  pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice (Regulament) prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 109 alin. 2 şi 3 din O.U.G.  nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conform cărora constatarea contravenţiilor prevăzute de acest act normativ se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În aceste situaţii procesul – verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, fără a mai fi necesară confirmarea faptelor de către martori.

Această derogare are consecinţe în ceea ce priveşte forţa probantă a procesului verbal de constatare a contravenţiei. Astfel, pentru a face dovada realităţii celor consemnate, procesul verbal, ca înscris probator, trebuie coroborat cu rezultatul înregistrărilor tehnice efectuate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculului vizat (ţintă). Există în plus obligaţia legală ca aceste înregistrări să fie efectuate cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În circumstanţele speţei, din coroborarea înscrisurilor depuse, respectiv buletinul de verificare metrologică nr. 0097794/28.05.2015, f. 60 dosar, instanţa a reţinut că aparatul radar utilizat pentru constatarea faptei se afla montat pe autoturismul  poliţiei de care se servea agentul constatator C. A. în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în data de 27.06.2015 (data constatării faptei) în zona de patrulare  A2 (arie în care a fost constatată fapta).

Având în vedere că potrivit art. 5 pct. 3 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 (NML), atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în această normă, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune, respectiv pentru utilizare, iar potrivit art. 5 pct. 6 din aceeaşi normă, pentru verificarea metrologică (iniţială sau periodică) se eliberează buletin de verificare metrologică, instanţa reţine că la momentul constatării faptei contravenţionale aparatul radar utilizat corespundea cerinţelor legale de funcţionare, aflându-se în perioada de valabilitate de 1 an a verificării metrologice, astfel cum atestă buletinul depus la dosar de intimată, având nr. 0097794/28.05.2015.

În legătură cu legalitatea măsurătorilor efectuate prin cinemometre, instanţa a mai reţinut că, în conformitate cu disp. art. 4 pct. 2 NML măsurările şi înregistrările constituie probe legale dacă sunt efectuate de operatori calificaţi. În speţă este îndeplinită această cerinţă, intimata depunând la dosar atestatul agentului constatator C. A. de promovare a testului de verificare a cunoştinţelor teoretice şi practice privind modul de folosire şi exploatare a echipamentului video de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, nr.  003/15.06.2011, f. 58 dosar.

Conform manualului de operare a aparatelor radar  marca TruCam seria TC002098, valoarea afişată în fereastra precedată de iniţiala B reprezintă viteza vehiculului ţintă după ce este apăsat butonul LOCK (Blocare), în speţă 190 km/h pe A2. Fereastra de ţintă continuă citirea vitezelor autovehiculului urmărit, fapt ce justifică apariţia unei alte valori de viteză în fereastra TARGET (Ţintă) precedată de iniţiala T.

Aşadar, intimatul dovedeşte cu înregistrările făcute cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic că viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent pe  A2,  la data de 27.06.2015 ora 12,39 era de 190 km/h.

Cu privire la apărarea petentului, cum că nu s-a întocmit procesul verbal de către agentul care a făcut constatarea  şi care a înregistrat contravenţia, reţine că autovehiculul condus de petent avea viteza de 190 Km pe A2, nefiind posibilă în aceste condiţii oprirea în siguranţă a autovehiculului petentului, astfel, din considerente de siguranţă a deplasării  petentului, cât şi a celorlalţi participanţi la trafic nu s-a efectuat oprirea la acel moment şi acel loc. Faţă de această situaţie la km 144 pentru a nu periclita siguranţa deplasării niciunui participant la traficul rutier, în spaţiul de parcare special amenajat pe aceiaşi direcţie de mers, la ora 13,10 s-a procedat la oprirea autovehiculului condus de către petent în condiţii de deplină siguranţă.

Cu privire la faptul că petentul susţine că a circulat, cu bună-ştiinţă, cu viteza de „aproximativ 175 km/h”, deşi limita de viteză admisă pe autostradă este de 130 km/h, în sensul că are setat kilometrajul să semnalizeze limita de 175 km/h,  acesta nu face nicio dovadă a susţinerilor sale. În altă ordine de idei, de reţinut  este şi faptul că pe autostrada A2 viteza maximă admisă este de 130 Km/h  şi nu 175 km/h.

Nu este de neglijat nici faptul că viteza este tot timpul o sursă de pericol şi, tocmai de aceea, activitatea poliţiei rutiere este dirijată pentru prevenirea accidentelor rutiere şi diminuarea efectelor unor astfel de evenimente, în care cauza să fie viteza excesivă sau neadaptată la condiţiile de trafic.

Faţă de această situaţie, având în vedere că fapta săvârşită de petentul B. C. A. constituie contravenţie, instanţa a respins plângerea contravenţională formulată de petent ca neîntemeiată şi a menţinut sancţiunile aplicate prin procesul verbal contestat.

Plângerea a fost legal timbrată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, la  12 decembrie 2015, a declarat apel contravenientul reclamant B. C. A., care  a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în esenţă admiterea demersului astfel cum a fost el făcut.

 În acest sens apelantul a arătat că în mod eronat prima instanţă a acordat importanţă cu precădere procesului verbal de faţă atacat, menţiunilor sale fără a analiza toate apărările invocate, fără a proceda la administrarea întregului probator necesar evidenţierii derulării faptelor, respectiv a ordinului de serviciu pentru agent C. A., a manualului de utilizare a aparatului utilizat, a modului de utilizare a acestuia, în condiţiile în care procesul verbal nu face nici o referire.

Altă critică a vizat modalitatea de constatare şi sancţionare, prima instanţă analizând superficial apărarea axată pe faptul că operaţiunea de constatare prin mijloace tehnice speciale efectivă a fost îndeplinită de o persoană, iar aceea menţionată în procesul verbal, şi care l-a întocmit şi a aplicat sancţiunea, este alta, prima fiind în persoana Ag. C.A.N.., iar secunda-Ag.V. C. 

A adăugat că, din această perspectivă, procesul verbal suferă din cauza semnării lui de către altă persoană decât aceea care a constatat contravenția.

În dovedire au fost solicitate probele cu înscrisuri-manualul de utilizare, act privind persoana ce a utilizat aparatul.

În contradictoriu, prin Întâmpinarea din 15 ianuarie 2016, intimat IGPR a solicitat respingerea apelului, apreciind că sentinţa atacată este legală şi întemeiată, fapta fiind constatată prin mijloc tehnic adecvat omologat şi verificat, utilizat de o persoană deţinătoare a atestatului corespunzător, iar actul are toate elementele necesare legal.

Prin Răspunsul din 2 februarie 2016, apelantul şi-a menţinut poziţia.

În cauză au fost admise probele solicitate, intimat IGPR depunând la dosar în timp util manualul de utilizare a cinemometrului folosit, a datelor persoanelor implicate în procedura de constatare şi sancţionare.

Faţă de acestea, în aplicarea dispoziţiilor art.456 şi urm. C.p.civilă, analizând apelul de faţă prin prisma motivaţiei lui şi  apărării intimatului, a probatoriului administrat şi a dispoziţiilor legale incidente se constată că el este justificat, urmând a-l admite în considerarea următoarelor:

Mai întâi trebuie arătat că în spiritul legii se impun a fi analizate cu prioritate aspectele de nelegalitate aferente actului, respectiv modalitatea de întocmire a lui.

Din această perspectivă, este necontestat că actul/procesul verbal contestat a fost întocmit de către Ag. V. C. care, oprindu-l pe contravenient, a comunicat cu o altă persoană, indicată în timpul procedurii de faţă ca fiind Ag. C.A.N., dar fără dovadă, şi a aflat viteza nelegală de deplasare a celui oprit, procedură însă nepermisă.

În esenţă, în acest sens, atât legea specială-OUG nr.195/02, cât şi legea generală-OG nr.2/01 stipulează că agentul constatator, numai el, constatând contravenţia, întocmeşte procesul verbal, şi aceasta fără nici o excepţie, astfel încât trebuie trasă concluzia că în timpul procedurii administrative de constatare şi de întocmire a procesului verbal intervine un singur agent-cel ce constată, care şi semnează actul(art.15 şi urm. ).

Este şi normală această procedură dacă avem în vedere că cel ce întocmeşte actul trebuie să descrie în act fapta exact aşa cum a constatat-o, cum a perceput-o cu propriile simţuri, şi nu în baza constatărilor altei persoane, ce pot fi comunicate de către acea persoană ori recepţionate eronat.

De altfel, trebuie observate formularul folosit şi maniera de întocmire a procesului verbal, care nu are elemente specifice unei asemenea situaţii ca aceasta.

Aşadar, apreciem că procesele verbale de constatare contravenţii nu pot fi întocmite exclusiv în baza unor informaţii furnizate de altă persoană, ci în baza unor constatări personale, indiferent de mijloacele folosite, ale celui ce-l întocmeşte, aşa încât în situaţii ca cea de faţă se procedează nelegal. 

În cauză, actul a fost încheiat de către o persoană-cea indicată în act, dar nu în baza constatărilor sale, cu propriile simţuri, prin observarea datelor oferite de aparatul radar, ci în mod nelegal în baza constatărilor altei persoane, care i le-a comunicat prin staţie.

În acest condiţii, criticile aduse de către apelant se dovedesc întemeiate, şi prin urmare şi apelul declarat.

Fără a mai intra în analiza celorlalte aspecte invocate de către apelant, aceasta devenind inutilă în aceste condiţii, în aplicarea art.480 C.p.civilă urmează a admite apelul, respectiv a modifica sentinţa în sensul admiterii plângerii şi al anulării procesului verbal de contravenţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul petent B. C. A. împotriva sentinţei civile nr.3346/30.10.2015 a Judecătoriei Călăraşi, pe care o schimbă în tot şi rejudecând:

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul contravenient B. C. A. în contradictoriu cu agentul constatator I.G.P.R. - SPA Biroul de Poliţie A2.

Dispune anularea procesului verbal seria ….. nr…… dresat de agentul constatator la data de 27.06.2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Martie 2016.

Domenii speta

Spete similare