Întoarcerea executării

Hotărâre 368 din 03.04.2015


Dosar nr. 32598/197/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA S.

CIVIL

SENTINTA CIVILĂ Nr. 368/2015

Şedinţa publică de la 03 Aprilie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE Doina Volanschi

Grefier Mioara Maior Dita

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe debitorul B. A. şi pe creditoarea DIRECTIA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BRASOV, PRIN REP. LEGAL, creditor ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ, având ca obiect întoarcere executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apreciind suficient probatoriul administrat la dosar, instanţa închide procedura probatorie şi reţine cauza in pronunţare.

INSTANŢA

La 25 noiembrie  2014 s-a înregistrat la Judecătoria Braşov sub nr. 32598/197/2014, cererea formulată de contestatorul debitor Becheş A. în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin care  solicită întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia şi obligarea lor la restituirea în favoarea lui a plăţii şi a dobânzii legale, începând cu data încasării fiecărei sume, respectiv începând cu data de 22.01.2008 şi până la data restituirii sumei de 178 euro şi începând cu data de 03.04.2008 şi până la data restituirii sumei de 368 euro, obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, instituţie din structura Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Braşov, în Dosarul execuţional propriu nr. 1732/2003 prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 17819 din 14.12.2007 a poprit sumele de bani din contul contestatorului nr. RO11RZBR0000060008601476 cont în euro deschis la Raiffeisen Bank agenţia S. şi, în consecinţă, a executat sumele de 179 euro la data de 22.01.2008 şi de 368 euro, la data de 03.04.2008,

după cum rezultă din actul emis de bancă sub nr. 75/23.02.2009.

Ca urmare a acestui fapt şi pentru că Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a continuat executarea silită în contra lui, contestatorul a formulat contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. 3721/308/2009 al Judecătoriei S., soluţionată irevocabil prin SC nr. 1059 din 11.07.2011 prin care au fost anulate toate formele de executare din dosarul execuţional nr. 1732/2003, sentinţă rămasă irevocabilă prin DC nr. 1026 din 29.11.2011 a tribunalului Mureş, care a respins recursul ca nefondat.

Cu toate că au fost anulate formele de executare nu au fost restituite sumele de bani încasate de contestator anterior formelor de executare făcute în contra lui aşa cum era obligatoriu conform prev. art. 117 alin. 2 şi 3 din OG 92/2003 motiv pentru care contestatorul are dreptul să ceară întoarcerea executării.

Pentru acoperirea prejudiciului creat  prin încasarea fără drept a sumelor de bani arătate, contestatorul are dreptul să ceară obligarea în solidar a intimaţilor la plata dobânzilor fiscale legale pentru fiecare sumă, începând cu data încasării fiecărei sume şi până la data restituirii acestei sume în temeiul prev. de  art.  124 din Codul de procedură fiscală în conformitate cu Hot. CJUE din 18 aprilie 2013 a camerei a treia, dată în cauza C- 565/11- Mariana Irimie împotriva AFP Sibiu Administraţia Fondului pentru Mediu, care statuează în sensul că dobânzile acordate la sumele încasate ilegal de către stat începând cu data cererii de restituire constituie o încălcare a dreptului Uniunii.

În drept, contestatorul a invocat prev. art. 722 şi urm., art. 124, art. 451 şi urm., C.p.c., Hot. CJUE  din 18 aprilie 2013, Camera a treia, cauza -565/11

La acţiunea formulată s-au anexat în copie: adresa nr. 75/23.02.2009 emisă de Raiffeisen Bank, Agenţia S. (f.4) adresa de înfiinţare a popririi nr. 1789/14.12.2007, SC 1059 11.07.2011 pronunţată de Judecătoria S. în dosarul 3273/308/2009, DC 1026/29.11.2011 a tribunalului Mureş (f. 4-15).

Prin cererea înregistrată la 19.12.2014 Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a învederat faptul că prin HG 520/2013 s-a dispus reorganizarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a Structurilor teritoriale (direcţii generale a finanţelor publice, direcţii regionale vamale, birouri vamale şi conform acestui act normativ, coroborat cu prevederile OUG 74/26.06.2013 Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Autorităţilor naţionale a Vămilor şi dobândeşte calitatea procesuală a acestuia. Făcându-se referire la disp. art. 10 alin. 1, alin. 5, art. 11 alin. 3, art. 20 alin. 4 din OUG 74/2013, art. 13 alin. 1, alin. 3, art. 23 alin. 1, alin. 2 din  HG 520/2013, s-a arătat că în prezentul litigiu calitatea procesuală pasivă revine din data de 01.08.2013 Direcţiei Generale regionale a Finanţelor Publice Braşov (f. 20, 21).

Prin întâmpinarea formulată, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a obţine întoarcerea executării silite, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

La data de 14.12.2007, prin Adresa de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti nr. 17819, emisă de către DRAOV Braşov în Dosarul execuţional nr. 1732/2003 s-a dispus indisponibilizarea sumelor existente şi viitoare deţinute de Raiffeisen Bank de către Becheş A. pentru recuperarea obligaţiilor vamale restante stabilite în baza Actului constatator nr. 88/01. A 02.2002 şi a procesului verbal nr. 3827/24.03.2003 privind calculul dobânzilor, acte întocmite de către Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea.

La emiterea acestor acte s-a avut în vedere Declaraţia vamală de import nr. 13548/15.10.1997 înscrisă în registrele Biroului Vamal Borş sub nr. 13783, emisă ca urmare a introducerii în ţară de către contestator a unui autovehicul Ford. Împotriva acestei executări silite pornită în baza Actului constatator nr. 88/01.02.2002 şi a procesului verbal nr. 3827/24.03.2003 debitorul Becheş A. a formulat contestaţie la executare care prin Sentinţa civilă nr. 882/20.08.2008 a Judecătoriei S. pronunţată în Dosarul nr. 71/308/2008 a fost soluţionată, admiţându-se excepţia prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită invocată de contestator, ca urmare şi contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu ANV Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare formulate în Dosarul execuţional nr. 1732/2003.

Prin Decizia civilă nr. 76/12.02.2009 a Tribunalului Mureş s-a respins ca nefundat recursul declarat de către intimata DRAOV Braşov împotriva sentinţei civile nr. 882/20.08.2009 a Judecătoriei S. pronunţată în Dosarul nr. 71/308/2008, care a devenit astfel irevocabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 405 C.p.civilă. „ Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită”.

Cererea privind întoarcerea executării silite ce face obiectul prezentului Dosar cu nr. 32598/197/2014 a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Braşov la data de 25.11.2014.

Art. 401 ind. 1 C.pr.civ., prevede ca „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia”.

În literatura de specialitate s-a afirmat ca întoarcerea executării nu poate produce efecte decât  dacă s-a desfiinţat însuşi titlul executoriu ori s-a anulat executarea însăşi, iar nu şi atunci când s-a anulat un anume act de executare întrucât acesta nu a fost îndeplinit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Intimata precizează faptul că legea specială în materie fiscală nu prevede această instituţie a întoarcerii executării silite a creanţelor fiscale.

Având în vedere că obiectul dedus judecăţii îl constituie forme de executare emise în baza legii speciale  în materie fiscală OG nr. 92/2003 privind C.pr. fiscală, intimata consideră faptul că se aplică cu prioritate prevederile legale menţionate anterior. De asemenea, solicită instanţei să constate că petitul privind restituirea sumelor poprite nu are nici un temei de drept. În acest sens, disp. art. 174 din OG nr. 92/2003 republicată, privind Codul de procedură fiscală potrivit cărora: „ În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseşi şi al anulării titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotărâre să i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire.

Mai mult, cererea reclamantului nu este justificată, având în vedere că obligaţiile vamale încasate prin măsurile de executare silită promovate în sarcina sa (cu consecinţa recuperării parţiale a sumelor invocate de către contestator prin prezenta cerere) au fost virate în contul de garanţii şi sume de mandat înregistrat pe seama DJAOV Oradea, unitate vamală care, la aceea dată, avea înregistrat debitul restant în evidenţele contabile.

În ceea ce priveşte obligarea la plata dobânzii legale aferente acestei sume, intimata învederează instanţei că acestea sunt total neîntemeiate întrucât debitorul nu s-a adresat cu o cerere de restituire potrivit art. 117 din OUG 92/2003, pe de o parte, iar pe de altă parte se poate observa că nu există indicată de către acesta nici motivare în drept pe un asemenea capăt de cerere.

Potrivit art. 124 din OG nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală cu modificările şi completările ulterioare:

„ pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 şi 2 ind. 1 sau l art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.

Faţă de aceste prevederi legale, dar şi având în vedere dispoziţiile ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire şi rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, solicitarea contestatorului privind acordarea de dobânzi nu are suport legal.

Mai mult, având în vedere cele mai sus menţionate solicită instanţei să observe că în cauza dedusă judecăţii contestatorul nu face dovada realizării unei proceduri prealabile cu fosta DRAOV Braşov sau Biroul de Interior Bihor, sau cu DGRFP Braşov, situaţie în care intimata apreciază că, această solicitare în cadrul prezentului dosar este inadmisibilă.

S-au anexat la întâmpinarea formulată următoarele înscrisuri în copie: adresa nr. 000136/16.01.2015, extrase de cont, Decizia nr. 120267/11.04.2010, Decizia nr. 408/SR/12.05.2009.

Prin SC 1085/04.02.2015 Judecătoria Braşov a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei S..

Cauza a fost înregistrată sub acelaşi nr. la 24.02.2015.

Contestatorul a formulat Note de şedinţă în cuprinsul cărora a susţinut următoarele:

Înfiinţarea popririi asupra conturilor sale, în dosarul execuţional nr. 1732/2003 s-a făcut la data de  14.12.2007 şi a declanşat un prim ciclu procesual în care au fost pronunţate Sentinţa civilă nr. 882/20.08.2008 a Judecătoriei S., dosar nr. 71/308/2008 şi decizia civilă nr. 76/17.02.2009 a Tribunalului Mureş în recurs. La data formulării contestaţiei la executare soluţionată prin aceste hotărâri pârâta executase sume de bani din contul contestatorului, dar cu toate că s-a dispus suspendarea executării contestate,  a întocmit noi forme de executare pentru a se sustrage obligaţiei dispuse de instanţa de judecată de a sista orice executare în contra acestuia până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei, emiţând în acelaşi dosar execuţional şi în aceeaşi procedură execuţională decizia nr. 408/SR/12.05.2009. Împotriva executării silite continuată prin noua decizie a făcut contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. 3271/308/2009 al Judecătoriei S., dosar soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 1059/din 11.07.2011 prin care s-a admis contestaţia acestuia şi au fost anulate actele de executare silită efectuate în baza actului de constatare nr. 89/01.02.2002, titlul executoriu nr. 265/22.11.2003 în legătură cu care s-a emis somaţia de la aceeaşi dată, precum şi în baza Deciziei 408/SR/12.05.2009 emise pentru debite aferente Declaraţiei vamale de import nr. 9890/10041/19.08.2007 întocmite de Biroul Vamal Borş şi efectuate în dosarul de executare 1732/2003, deci, inclusiv, a actelor de executare silită cu care s-au încasat sumele de bani a căror restituire o cere.

Sentinţa civilă nr. 1059/11.07.2011 a Judecătoriei S. a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1026 din 29.11.2011 pronunţată în recurs de Tribunalul Mureş. Aşa fiind, executarea silită în contra acestuia a continuat până la data de 29.11.2011, dată la care au fost anulate în mod irevocabil ultimele forme de executare silită în dosarul execuţional nr. 1732/2003. În consecinţă, dreptul contestatorului de a cere restituirea sumelor realizate în procedura executării silite în dosarul nr. 1732/2003 s-a născut la data soluţionării irevocabile a contestaţiei la executare prin Sentinţa civilă nr. 1050/11.07.2011 a Judecătoriei S., adică la data de 29 noiembrie 2001.

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea sumelor încasate de pârâtă cu aplicarea eronată a legii este de 5 ani, potrivit prevederilor art. 135 din C.pr.fiscală OUG nr. 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare, şi curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire.

Dreptul contestatorului la restituire a luat naştere la data de 29.11.2011, ca data la care au fost anulate irevocabil toate actele de executare în temeiul cărora s-a făcut executarea silită în contra acestuia şi urmează să se împlinească la data de 31.12.2016.

Şi în ipoteza în care s-ar porni de la data de 17.02.2009, termenul de prescripţie pentru întoarcerea executării s-ar împlini la data de 31.12.2004, rezultând că în ambele situaţii termenul de prescripţie nu a fost împlinit la data de 24.11.2004, data poştei la care acesta a depus cerere pendinte. Chiar şi în situaţia în care ar fi aplicabil termenul de 3 ani din legislaţia civilă, la data de 24.11.2014 termenul nu era împlinit, excepţia prescripţiei dreptului de a cere întoarcerea executării invocată de pârâtă viind vădit nefondată atât în sistemul termenului de prescripţie din legislaţia fiscală cât şi în sistemul termenului de prescripţie din legislaţia civilă. În ce priveşte apărarea creditorului pârât căreia legislaţia fiscală nu cunoaşte instituţia întoarcerii executării opune următoarele: potrivit prevederilor art. 2 alin. 3 din C.pr. fiscală „ Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă”, aceste prevederi constituind suficient temei pentru ca acesta să formuleze cererea de întoarcere a executării. În ce priveşte termenul de a cere restituirea sumelor executate în temeiul unor forme de executare anulate irevocabil de către instanţele judecătoreşti, într-adevăr au prioritate prevederile art. 135 C.pr.fiscală, prevederi care dispun că acest termen este de 5 ani şi curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului în care se naşte dreptul la restituire. Concluzia care se impune este de înlăturare a acestei apărări ca fiind nefondată. Apărarea pârâtei în sensul că nu există nici un temei de drept care să o oblige la restituire este eronată, în acest sens fiind prevederile art. 117 alin. 1 lit. d din C.pr.fiscală precum şi principiul îmbogăţirii fără justă cauză, temeiuri legale pe care solicită instanţei să le aplice în temeiul prev. de art. 5 rap. la art. 22 alin. 1, art. 252 din C.pr.civilă. În ce priveşte apărarea potrivit căreia creditoarea pârâtă nu poate fi obligată la întoarcerea executării pentru că a virat banii în contul de garanţii, şi această apărare este eronată în fapt şi în drept pentru că DGRFP Braşov este cea care reprezintă şi se subrogă în toate drepturile Autorităţii naţionale a Vămilor, potrivit propriilor susţineri. În ce priveşte plata dobânzilor a indicat atât temeiul de drept cât şi Decizia CJUE, argumente în virtutea cărora creditoarea îi datorează dobândă legală fiscală de la data fiecărei încasări în parte şi până la restituire. Având în vedere efectele în dreptul naţional ale deciziei CJUE invocată, Ordinul 1899/2004 invocat de creditoare, ca organ al statului care are obligaţia de a constitui statul de drept, obligaţie în virtutea căreia trebuia să restituie ce a încasat fără bază legală, nu are nici un efect.

La cererea instanţei s-a comunicat dosarul de executare nr. 1732/2003 (f. 81-108).

S-au ataşat dosarele 71/308/2008 şi 3273/308/2009 ale Judecătoriei S..

Din actele aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

La data de 19.08.1997 contestatorul B. A. a introdus în România un autoturism marca Wolkswagen, la intrarea în vama română întocmindu-se Declaraţia Vamală de import nr. 9890/19.08.1997 înscrisă sub nr. 10041, în registrul Biroului Vamal Borş (fila 49 din dosar).

Pe baza acesteia, la 1.02.2002 s-a întocmit Actul constatator nr. 89/1.02.2002 de către Direcţia Regională Interjudeţeană Oradea, iar pentru neplata în termen a acestor obligaţii s-au calculat prin proces verbal dobânzile datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare rezultând, la debitul de 14145639 lei dobânzi de 57197891 lei, calculate până la data de 27.03.2003 (fila 48 din dosar), întocmindu-se şi Procesul-verbal de majorări nr. 67/1.02.2002 de către Direcţia Vamală Interjudeţeană Oradea, în baza Declaraţie vamale de tranzit nr. 9890/19.08.1997 şi Actului constatator nr. 89/2002 (fila 52 din dosar), iar ulterior şi Titlul executoriu nr. 265/17568/22.11.2003 (fila 9 din dosar), fiind emisă şi somaţie de către emitenta Direcţia Regională Vamală Cluj cu privire la sumele înscrise în Titlul executoriu nr. 265/22.11.2003 (fila 38 din dosar).

În aceeaşi perioadă, contestatorul a mai introdus în ţară şi un autovehicul Ford, întocmindu-se la 15.10.1997, Declaraţia vamală de import nr. 13548/15.10.1997 înscrisă în registrele Biroului Vamal Borş sub nr. 13783, iar pentru neplata şi acestor taxe vamale aferente s-a emis Actul constatator nr. 88/1.02.2002 de către Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea (filele 50,53 din dosar), ca şi Procesul verbal de majorări nr. 66/1.02.2002 de către Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Oradea (fila 51 din dosar), ca şi procesul verbal nr. 3827/24.03.2003 pentru calculul dobânzii (fila 47 din dosar), iar ulterior titlul executoriu nr. 264/22.11.2003 (fila 42 din dosar), iar la 14.12.2007 s-a emis de către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, adresa de înfiinţare a popririi nr.17819/14.12.2007 pentru debitele din actul constatator 88/1.02.2002 şi procesul-verbal 3827/24.03.2003 (fila 35 din dosar).

Împotriva acestei executări silite pornite în baza Actului constatator nr. 88/1.02.2002 şi procesului-verbal 3827/24.03.2003 s-a formulat contestaţie la executare, care prin SC 882/20 august 2008  a Judecătoriei S. pronunţată în Dosarul 71/308/2008 a fost soluţionată, admiţându-se excepţia prescripţiei dreptului de a cere executare silită invocată de contestator, ca urmare şi contestaţia la executare formulată de către contestatorul Becheş A. în contradictoriu cu intimate Autoritatea Naţională a Vămilor- Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, dispunându-se anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 1732/2003.

Prin Decizia civilă nr. 76/12 februarie 2009 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către intimata Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov împotriva SC 882/20 august 2008 a Judecătoriei S. pronunţate în Dosarul 71/308/2008 al Judecătoriei S., care a devenit astfel irevocabilă.

Cu privire la Actul constatator nr. 89/01.02.2002 Direcţia regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj – Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a emis Decizia nr. 408/SR/12.05.2009, fond calculat începând de la 01.01.2003 şi până la 31.08.2005 penalităţi aferente taxelor vamale în cuantum de 1x2 lei şi penalităţi aferente TVA de 1/1 lei. La 03.09.2009 s-a emis în?tiin?area nr. 14284/03.09.2009 pentru suma de 2853 lei reprezentând majorări de întârziere stabilite prin Decizia 408/12.05.2008.

Prin SC 1059/11.07.2011 pronunţată în dosarul 3273/308/2009 s-a admis excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, s-a admis contestaţia la executare a contestatorului şi, în consecinţă s-a dispus anularea actelor de executare silită efectuate în baza actului constatator 89/01.02.2002, titlul executoriu nr. 265/22.11.2003 în legătură cu care s-a emis somaţia nr. 17568/22.11.2003, precum şi în baza Deciziei 408/SR/12.05.2009, emise pentru debite aferente Declaraţiei Vamale de Import nr. 9890/10041/19.08.1997 întocmite de către  Biroul Vamal Braşov şi efectuate în dosarul de executare 1732/2003. A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului de a cere plata taxelor vamale, precum şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

Recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin  Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a fost respins ca nefundat prin DC 1026/29.11.2011 a Tribunalului Mureş.

Prescripţia dreptului de a cere întoarcerea executării se supune regulilor generale cuprinse în C0dul de procedură civilă termenul de prescripţie fiind identic cu cel în care  se poate cere executarea silită şi anume de 3 ani.

Art. 405 alin. 3 C.p.c. prevede: „ (1) Dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani. (2) Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită”.

În cazul de faţă, termenul de prescripţie începe să  curgă de la data de 12 februarie 2009, când a fost pronunţată Decizia Civilă nr. 76/2009 a tribunalului Mureş, prin care  s-a respins ca nefondat recursul declarat împotriva SC 882/20.08.2008 pronunţată de Judecătoria S. în dosarul 71/308/2008. Cum cererea de întoarcere a executării a fost formulată la data de 24.11.2014, termenul general de prescripţie de 3 ani a fost depăşit.

Contestaţia la executare înregistrată la Judecătoria S. sub nr. 3273/308/2008, soluţionată prin SC 1059/11.07.2011, rămasă irevocabilă prin DC 1026/29.11.2011 a Tribunalului Mureş a avut un alt obiect, respectiv s-a contestat executarea silită a debitelor stabilite în baza Declaraţiei Vamale de  tranzit nr. 13548/15.10.1997 şi a actului constatator nr. 88/1.02.2002 privind taxele vamale  cu accesorii datorate pentru autovehiculul Ford, astfel că cele susţinute de contestator în sensul că dreptul său de a cere întoarcerea executării s-a născut la data pronunţării acestei decizii a tribunalului sunt greşite.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului de a cere întoarcerea executării silite şi, în consecinţă, va respinge cererea de întoarcerea executării silite formulată de contestatorul debitor  B. A., în contradictoriu cu intimatul creditor DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului de a cere întoarcerea executării silite  şi, în consecinţă:

Respinge cererea de întoarcerea executării silite formulată de contestatorul debitor  B. A. domiciliat în S., str. Miron Neagu, nr. 1, ap. 4, jud. Mureş în contradictoriu cu intimatul creditor DIRECŢIA REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ cu sediul in Tg. Mureş, str. Gheorghe Doja, nr. 1-3 jud. Mureş.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria S.

Pronunţată în şedinţă publică,03.04.2015

Preşedinte,

Doina Volanschi

Grefier,

Mioara Maior Dita

Domenii speta