Partaj Judiciar

Dosar nr. 1845/308/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 830/2015

Şedinţa publică din 07 Iulie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE Doina Volanschi

Grefier Mioara Maior Diţa

Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamanţii S. R. G., decedată în cursul procesului, prin moştenitorii N. R., N. I. V. şi pe pârâţii S. V., RAIFFEISEN BANK SA  prin reprezentant legal, având ca obiect partaj judiciar.

La apelul nominal făcut în pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26.06.2015, iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Judecătoria având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi 7.07.2015.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 1845/308/2013, reclamanta S. R. G. a chemat în judecată  pe pârâţii S. V. şi Raiffeisen Bank SA, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună sistarea comunităţii  de bunuri cu privire la cota de 1 parte din imobilul situat în Sighi?oara, str. Crizantemelor, nr. 19, Bloc 419, apt. 13 jud. Mureş, înscris in CF50032-C1-U15 Sighi?oara (CF vechi nr. 9492/XIII), nr. top. 3945/34/XIII, construcţii şi teren prin atribuirea bunului comun, cota de 1 parte din imobilul construcţii apt. nr. 13 compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 53,31 mp. teren în cotă indiviză reprezentând 1/20 mp. reclamantei, restul cotei de 1 părţi din acelaşi imobil constituind proprietatea exclusivă a reclamantei dobândită prin succesiune cu menţinerea dreptului de ipotecă, în valoare de 14999 Euro, în favoarea pârâtei de rândul II, până la achitarea integrală sa creditului preluat de către reclamanţi prin hotărârea de partaj, intabularea cotei de 1 părţi din imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor, nr. 19, Bloc. 419, ap. 13, jud. Mureş, înscris in CF 50032-C1-U15 Sighişoara (VF vechi nr. 9492/XIII), nr. top. 3495/34/XIII, construcţii şi teren în cartea funciară, pe numele reclamantei, stabilirea sultei ce revine pârâtului ca urmare a partajării bunului imobil atribuit reclamantei, stabilirea cuantumului obligaţiei pe care părţile o datorează pârâtei de rândul II din creditul bancar acordat, cu obligarea pârâtului de rândul I la plata faţă de reclamantă a sumei ce o datorează, având în vedere că reclamanta a preluat obligaţia din contractul de ipotecă încheiat cu pârâta de rândul II, obligarea pârâtului de rândul I la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta şi pârâtul I au avut calitatea de soţi până la data desfacerii căsătoriei prin SC 483/14.03.2013 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul 345/308/2015, rămasă definitivă şi irevocabilă.

În timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 344/2006 încheiat la BNP Suciu Ioana, părţile au dobândit ca bun comun cota de 1 parte din imobilul situat administrativ în Sighi?oara, str. Crizantemelor, nr. 19 Bloc 419, apt. 13, jud. Mureş înscris în CF 50032-C1-U15 Sighişoara (CF vechi 9492/XIII) nr. top. 3495/34/XIII, construcţii apartament nr. 13 compus din 3 camere şi dependin?e în suprafaţă de 53,31 mp. în cotă indiviză de 1,20 m, cealaltă cotă de 1 parte din imobil fiind dobândită de către reclamantă prin succesiune în anul 2006.

Dobândirea cotei de 1 parte din imobil proprietatea în indiviziune a părţilor şi care constituie obiectul litigiului a fost posibilă prin accesarea unui credit bancar, părţile neavând la momentul cumpărării resurse financiare suficiente pentru a achiziţiona. Acest credit în valoare de 14994 Euro a fost acordat soţilor de către pârâta de rang II, banca Raiffeisen Bank SA, prin Agenţia Sighişoara în baza contractului de credit nr. RF110342088736/2006, contract de ipotecă nr. 509/2006 autentificat la BNP Suciu Ioana din Sighişoara, acelaşi Biroul notarial la care s-a încheiat şi contractul de vânzare-cumpărare a cotei de 1 parte în litigiu, cu aceeaşi ocazie ipoteca fiind înscrisă în cartea funciară a imobilului la foaia de sarcini.

Prin contractul de credit încheiat de părţi în 2006, în calitate de soţi cu pârâta de rândul II, aceasta s-a angajat în solidar şi indivizibil la restituirea sumei împrumutate, la data desfacerii căsătoriei fiind restituită doar o parte din credit, după aceasta, reclamanta fiind cea care a plătit în continuare ratele la bancă.

În conformitate cu dispoziţiile legii civile nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune pe de o parte. Între reclamantă şi pârâtul S. V. există numeroase neînţelegeri că în urma desfacerii căsătoriei convieţuirea părţilor în acelaşi imobil nemaifiind posibilă. Reclamanta deţine cota majoritară din imobil.

Pârâta de rândul II a fost introdusă în cauză pentru opozabilitate, respectiv pentru a-şi da acordul în sensul preluării datoriei, în exclusivitate , de către reclamantă.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 979 şi urm. art. 451 şi urm. C.pc. art. 669 şi urm. C civil.

La acţiunea formulată reclamanta a anexat în probaţiune următoarele înscrisuri în copie: extras CF 50032-C1-U15 Sighi?oara, SC 483/14.03.2013 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul 345/308/2013, contractul de credit nr RF110342088736, graficul de rambursare a creditului, certificatul de atestare fiscală nr. 11092/20.05.2013 (F.21).

Ulterior, reclamanta a mai depus în copie foile de vărsământ din datele de 18.03.2013, 16.04.2013, 15.05.2013, 17.06.2013 (f.32-34).

Prin întâmpinarea formulată (f.60,61), pârâtul S. V. a precizat că este de acord cu sistarea comunită?ii de bunuri cu privire la cota de 1 parte din apartamentul nr. 13 situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, Bl. 419, înscris in CF 50032-C1-U15, dobândit prin contribuţie egală, cu atribuirea cotei de 1 din apartamentul reclamantei, care deţine şi restul de 1 parte cu  titlu de moştenire şi, ca o consecinţă, preluarea creditului ipotecar efectuat de către Raiffeisen Bank Ag. Sighişoara în scopul cumpărării acestei cote de 1 parte de către acesta  cu imobilul în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamantei şi, în consecinţă, acesta să fie obligat să-i achite  cu titlu de sultă cota de 1 parte din sumele achitate cu titlu de împrumut pentru cumpărarea cotei de 1/ 2 parte din apartament, astfel cum rezultă din desfăşurătorul plăţilor efectuate la Raiffeisen Bank SA Sighişoara, solicitând respingerea petitelor 4 şi 5 din acţiune ca nefondate.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a susţinut că a fost căsătorit cu reclamanta în perioada 25 septembrie 1993-14 martie 2013. Prin SC 483/2013 Judecătoria Sighişoara a declarat desfăcută căsătoria lor prin acord. În timpul căsătoriei au dobândit prin cumpărare apartamentul din Sighişoara, str. Crizantemelor, nr. 19, Bl. 419, apt. 13 ce a aparţinut în fapt părinţilor reclamantei. În anul 2006, la aceeaşi dată, cota de 1 din apartament a fost intabulată cu titlu de mo?tenite pentru reclamantă, iar restul de  1,2 parte a fost intabulată cu titlu de bun comun de ei, foşti soţi S..

Pentru cumpărarea cotei de 1 parte din apartament au obţinut un credit bancar ipotecar de la Raiffeisen Bank Sa pentru suma de 14994 Euro, astfel cum rezultă din contractul de credit nr. RF110342088736. Din acest credit până la 1 septembrie 2013 s-a achitat suma de 2808 euro, astfel cum rezultă din scadenţarul anexă la contractul încheiat (14994 euro-debit iniţial-12186 debit până la 1 septembrie 2013). Din această suma achitată lui îi revine cota de 1 părţi.

La foarte scurt timp de la desfacerea căsătoriei a încercat cu reclamanta discuţii pentru partajarea bunurilor comune pe cale amiabilă, în condiţiile în care în timpul căsătoriei lor au dobândit şi alte bunuri, iar cu privire la apartament au făcut şi alte plăţi decât cele efectiv notate. S-a documentat chiar cu privire la costurile notariale ale acestor operaţiuni. La sfârşitul lunii august însă, fără nicio atenţionare verbală sau scrisă, a primit prezenta acţiune.

Este de acord cu partajarea apartamentului, fost domiciliu comun, în modalitatea atribuirii acesteia către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare valorii împrumutate lui achitat în timpul căsătoriei pentru cota de 1 parte din apartament.

Nu este de acord să achite vreo sumă de bani cu titlu de preţ pentru un bun ce intră în proprietatea exclusivă a reclamantei. Nu este de acord să achite cheltuieli de judecată pentru un proces demarat de reclamantă, deşi există posibilitatea partajării pe cale amiabilă şi nu a fost pusă în întârziere în nici un fel.

Prin întâmpinarea formulată (f.64-66), pârâta Raiffeisen Bank SA a precizat că nu se opune partajării bunurilor comune ale foştilor soţi, cu condiţia aplicării art. 1746 coroborat cu art. 1970 din vechiul Cod civil şi menţinerea garanţiei reale imobiliare  constituie in favoarea băncii prin contract de ipotecă autentificată sub nr. 509/2006 la BNP Suciu Ioana şi înscrisă sub C1 în CF 50032-C1-U15, indiferent de modul de partajare a imobilului, nu se opune la determinarea şi stabilirea cotelor de contribuţie la dobânda drepturilor şi obligaţiilor de plată care intră în comunitatea de drepturi şi obligaţii devălmaşe ale foştilor soţi, în orice modalitate convenită de aceştia sau stabilită de instanţă, cu condiţia aplicării prevederilor art. 1039 şi urm. din vechiul Cod civil privind obligaţiile solidare şi ale art. 1058 şi 1662 din vechiul Cod civil privind indivizibilitatea obligaţiilor contractate de reclamantă şi pârât prin contractul de credit nr. RF110342088736/2006 şi menţinerea în condiţiile şi in termenele agreate şi consemnate în contractul de credit încheiat cu Raiffeisen Bank SA a tuturor raporturilor contractuale şi a oricăror raporturi juridice rezultate din contractul de credit.

În motivarea acestei întâmpinări s-a arătat că reclamanta S. R. G. şi pârâtul S. V., obligaţi in solidar şi indivizibil la restituirea împrumutului acordat de bancă, au contactat de la Raiffeisen Bank Sa prin contract de credit RF110342088736/2006 un credit în valoare totală de 14994 euro şi pentru garantarea obligaţiei de restituire a sumei acordate de bancă cu titlu de credit au constituit prin contract de ipotecă autentificat sub nr. 509/2006 la BNP Suciu Ioana în favoarea Raiffeisen Bank SA ipoteca asupra imobilului înscris în CF individuală nr. 50032-C1-I15 Sighi?oara (provenită din conversia pe hârtie a CF 9492/XIII) nr. ordine A+1, nr. top. 3495/34/XIII.

Raiffeisen Bank SA, în calitate de creditor a analizat şi a aprobat creditul solicitat în anul 2006de reclamantă şi pârât cu luarea în considerare şi raportarea la condiţiile de creditare la venitul cumulat al soţilor. În consecinţă, capacitatea de rambursare a solicitanţilor a fost determinată în baza veniturilor familie, respectiv a celor doi soţi debitorii S. R. G. şi S. V.. Decizia de contractare a creditorului Raiffeisen Bank SA a fost adoptată în condi?iile arătate de contractul de credit fiind încheiat, în baza art. 1039 coroborat cu art. 1062 din vechiul Cod civil, cu doi debitori obligaţi în solidar şi indivizibil la rambursarea creditului.

Pentru considerentele arătate este esenţial că raportul contractual şi obligaţional stabilit prin contractul de credit nr. 10342088736/2006 să rămână neschimbat şi să producă efecte juridice până la rambursarea integrală a creditului, fără orice modificare care nu este agreată şi convenită de comun acord de către părţile contractuale.

În cuprinsul răspunsului la întâmpinare pârâtului a S. V. (f.74,75) reclamanta a arătat că prin contractul de credit încheiat in 2006, în calitate de soţi, s-au angajat în solidar şi indivizibil la restituirea sumei împrumutate la data desfacerii căsătoriei fiind restituită doar o parte din credit, după aceea ea fiind cea care a plătit în continuare ratele la bancă.

Din creditul bancar, conform consultului de împrumut la data de 05.03.2013 s-a achitat în comun diferenţa de sumă  ce rezultă între suma  de credit iniţială de 14994 Euro şi soldul  de la acea dată de 12459,81 Euro.

Referitor la solicitarea pârâtului de respingere a petitelor IV şi V din cererea introductivă reclamanta a precizat că înţelege să îşi menţină acţiunea înaintată în modalitatea şi pentru considerentele formulate,apreciind că argumentele aduse în susţinerea întâmpinării nu sunt în măsură să răstoarne considerentele juridice şi de fapt ale cererii introductive.

La răspunsul la întâmpinare reclamanta a anexat în copie foile de vărsământ din 18.03.2013, 16.04.2013, 15.05.2013, 17.06.2013, 17.07.2013, consultul de împrumut credit bancar, emis la 05.03.2013 (f.76-79).

La termenul de judecată din 22.11.2013 s-a depus o precizare de acţiune din partea reclamantei în sensul că solicită ca instanţa să se pronunţe cu privire la sistarea comunităţii de bunuri cu privire la autoturismul marca Opel, tipul/variante T98/DZ11/Astra-G-CC nr. de identificare WOLOTEF486122309, an de fabricaţie 2007 cu nr. de înmatriculare B-60-ABD, având cartea de identitate seria F nr. 9866090, prin atribuirea bunului comun, în natură, pârâtului S. Vadele care îl foloseşte, cu obligarea corelativă a acestuia la plata unei sulte compensatorii către reclamantă pentru cota sa de 1 părţi, cu obligarea pârâtului de rândul I la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei precizări s-a arătat că reclamanta şi pârâtul de rândul I au avut calitatea de soţi până la desfacerea căsătoriei prin SC 483/14.03.2013 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul 345/308/2013, rămasă definitivă şi irevocabilă.

În timpul căsătoriei, în afara bunului imobil supus partajării prin cererea introductivă, părţile au mai dobândit în proprietate comună, în anul 2010 şi autoturismul marca Opel tipul/variante T98/DZ11/Astra-G-CC nr. de identificare WOLOTEF486122309, an de fabricaţie 2007 cu nr. de înmatriculare B-60-ABD, având cartea de identitate seria F nr. 866090, prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, încheiat la 16.04.2010 cu vânzătorii Biga Ioan şi Biga Carmen , domicilia?i în comuna Clinceni, sat Olteni, jud. Ilfov.

În conformitate cu dispoziţiile legii nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune. Pârâtul este cel care foloseşte în fapt bunul.

S-a anexat în copie la această precizare contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la 15.04.2010, cartea de identitate a autoturismului, foaia de vărsământ din data de 17.09.2013 (f.92-94).

În şedinţa publică din 31.01.2014 pârâtul S. V. a depus la dosarul cauzei o cerere intitulată „Cerere precizatoare”, prin care a solicitat atribuirea în natură a apartamentului reclamantei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 50% din bunul imobil, atribuirea bunurilor mobile reclamantei cu obligarea acesteia la plata a 50% din valoarea lor, adică 2750 euro către pârât, împărţirea sumei investite în bunul imobil în cota de 50%,cu obligarea reclamantei la plata sultei reprezentând 50%, adică suma de 2500 euro către pârât, continuarea, în solidar , la plata ratelor, până la achitarea întregului credit, stabilirea sumei de plată în sarcina reclamantei şi a pârâtului, stabilirea valorii de piaţă a autoturismului Opel Astra, atribuirea în natură a autoturismului pârâtului cu obligarea lui la plata cotei de 50% din valoare către reclamantă.

În motivarea acestei cereri pârâtul a susţinut că solicitările reclamantei din cererea de chemare în judecată, precum şi din cererea precizatoare nu sunt reale şi pertinente, atât faţă de modul de dobândire, cât şi de aportul fiecăruia dintre ei la achiziţionarea acelor bunuri imobile sau mobile.

Imobilul situat în Sighi?oara str. Crizantemelor nr. 19, Bloc 419, apt. 13 compus din 3 camere şi dependinţe în suprafaţă de 53,31 mp. şi teren în cotă indiviză de 1/20 mp, a fost dobândit de ei în timpul căsătoriei prin plata directă, din economii personal şi din împrumut bancar.

Apartamentul a aparţinut părinţilor reclamantei, urmare a decesului tatălui acesteia, N. I., decedat la 19.12.2002, s-a discutat dezbaterea succesiunii, moment în care au discutat cu toţii să cumpere el şi reclamanta, plătind în schimb partea mamei şi fratelui reclamantei. Mama reclamantei s-a hotărât să se mute cu fiul pentru a-l ajuta atât fizic dar şi cu banii obţinuţi din vânzarea apartamentului la modificarea şi extinderea pensiunii pe care o înfiinţase. El şi reclamanta s-au interes cu mama şi fratele acesteia cu privire la suma de bani pe care o solicitau pentru  a renunţa la partea ce le-ar fi cuvenit în urma dezbaterii succesiunii. Au plătit către aceştia suma de 38700 lei şi 15000 Euro.

Astfel, pe data de 07 aprilie 2006 se dezbate succesiunea, moment în care mama şi fratele reclamantei renunţă prin neacceptarea succesiunii în condiţiile art. 700 Cod civil, aşa cum reiese din certificatul de moştenire nr. 15/07.04.2006 încheiat de BNP Suciu Ioana Silvia.

În aceeaşi zi 07 aprilie 2006, la acelaşi notar au încheiat Contractul de vânzare - cumpărare încheiat la BNP Suciu Ioana Silvia prin care au cumpărat cota de 1/2 din apartament de la mama reclamantei, pentru care au plătit suma de 10.000 lei din economii proprii, pe loc, cu obligaţia de a mai achita suma de 28.700 pana la 01.05.2006, Au achitat diferenţa de 28.700 lei, bani proveniţi din economiile lor, către vânzătoarea Nitu R. , mama reclamantei, la data de 08.05.2006 , dată la care s-a întocmit Declaraţia nr. 474/08.05.2006 emisa de către BNP „Suciu Ioana - Silvia" . Suma de 38.700 lei a provenit din vânzarea apartamentului pe care l-a dobândit înainte de căsătoria cu reclamanta , a?a cum reiese din Contractul de vânzare - cumpărare nr.81/1994, apartament compus din 2 (doua) camera in suprafaţa de 50 m.p. situat in Bucureşti, str. Estacadei, nr.4, sector 6 , apartament pe care l-au vândut in anul 2004. Cu acei bani stabilise, ca urmare a faptului că se mutase după soţia sa la Sighişoara , să cumpere un apartament pentru ei, motiv pentru care a fost de acord atunci când soacra si cumnatul lui au hotărât sa vândă apartamentul din discuţie. Motivul pentru care nu a plătit întreaga suma de 38.700 lei dintr-o data a fost faptul ca dăduseră unei cunoştinţe banii cu împrumut, iar la momentul la care le au fost restituiţi banii, au achitat diferenţa de 28.700 lei, conform înţelegerii. Sistematic au fost ajutaţi cu bani ,de către mama sa.

A urmat accesarea unui credit, bani cu care urmau sa achite conform înţelegerii cu mama si fratele reclamantei celelalte cote pe care aceştia le mai deţineau din apartament. Au accesat creditul in suma de 14.994 euro de la banca Raiffeisen Bank S.A. - Agenţia Sighişoara in baza Contractului de Credit nr. RF110342088736/2006, aceştia instituind ipoteca asupra cotei de 1/2 si înscrisa in cartea funciara a imobilului CF nr. 50032-C1-U15 Sighişoara ( CF vechi nr. 9492/XIII), a?a cum recunoaşte reclamanta prin cererea de chemare in judecata. Cu banii obţinuţi din credit au plătit către mama reclamantei N. R. si fratele reclamantei, N. I. V., suma de 15.000 euro , bani cu care au achitat celelalte cote pe care aceştia le mai deţineau din apartament. Au întocmit o chitanţa de mână din care sa reiasă ca le-a plătit suma de 15.000 euro , moment la care a asistat si martorul Gălăţan Dragoş.

Din acel moment apartamentul a devenit proprietatea lor, bun dobândit in timpul căsătoriei.

La momentul la care au cumpărat 1/2 din apartament si au achitat suma de 38.700 lei către Nitu R. , soacra lui , nu accesaseră împrumutul. Reclamanta afirmă prin cererea de chemare in judecata că banii obţinuţi din credit i-au plătit mamei acesteia pentru acea cota de 1/2 din apartament, total neadevărat, întrucât  nici nu obţinuseră creditul la data plaţii celor 38.700 lei. Cu creditul obţinut le-au plătit celor doi, mama si fratele fostei soţii, partea ce o mai aveau din apartament ca moştenitori ai defunctului N. I..

Cu privire la împăr?irea bunului comun reprezentat de apartamentul din mun. Sighişoara , str. Crizantemelor, nr. 19 , bloc 419, apt. 13, jud. Mureş , compus de 3(trei)camera si dependinţe in suprafaţa de 53,31 mp si teren in cota indiviza reprezentând 1/20 mp ,  consideră că îi revine 50% din bunul imobil, întrucât a fost dobândit in timpul căsătoriei si pentru care continuă sa plătească creditul accesat, obligaţi fiind si de către banca Raiffeisen Bank S.A. care prin răspunsul dat a stabilit clar ca vor rămâne debitori in solidar, pana la încheierea creditului.

După divorţ, întrucât era încă şocat de faptul ca soţia sa a luat aceasta decizie întrucât in via?a ei a apărut un alt bărbat, a zis să-i lase fostei soţii bunul imobil, apartamentul situat in mun. Sighişoara , str. Crizantemelor, nr. 19 , bloc 419, apt 13, jud. Mureş , însă cu preluarea creditului pana la achitare.

Interpretarea întruchipata a propunerii sale de către reclamantă, cât si prezentarea total neadevărata a modului de plata pentru dobândirea apartamentului, l-au determinat sa intervină in prezentul dosar, la aceasta adăugându-se si faptul ca banca creditoare nu acceptă decât răspunderea lor in solidar , a?a cum reiese din răspunsul dat de către Raiffeisen Bank S.A.

Reclamanta a ales din cele propuse de el să-i revină apartamentul in natură, dar cu obligarea sa la plata ratelor pana la închiderea creditului. Nu asta a afirmat ci trecerea in proprietatea reclamantei a apartamentului  cu preluarea ratelor rămase de plată din creditul neachitat întrucât banii au fost folosiţi la cumpărarea apartamentului, aşa cum reclamanta recunoaşte prin cererea de chemare in judecata .

Din momentul cumpărării apartamentului au executat lucrări de amenajare, în sensul că au montat geamuri termopan , centrală termica de apartament,aparate de aer condiţionat, faianţă , gresie, zugrăveli, in valoare de 5.500 euro.

Compline?te masa partajabila cu suma de 5.000 euro reprezentată de bunurile mobile dobândite in timpul căsătoriei. Acestea sunt: mobila sufragerie, mobila dormitor, mobila bucătărie , aragaz , frigider, maşina spălat, aparatura de uz casnic, etc.

Din bunul imobil ii revine cota de 50 % si continuarea plăţii creditului in solidar cu reclamanta în cote părţi egale . De asemenea, îi revine 50 % din suma bunurilor mobile precum si cota de 50 % din suma investita in îmbunătă?irile aduse apartamentului pus în discuţie.

Cu privire la autoturismul marca Opel Astra acesta a fost cumpărat in vederea autorizării lui ca mijloc de transport personale in regim taxi, fiind emisă Autorizaţia nr. 88 /0l.01.2013. Este practic locul său de munca .

Urmare a evaluării pe piaţa libera a autoturismului, solicită să-i fie atribuită jumătate din valoare, reclamantei.

La această cerere pârâtul a anexat în copie certificatul de moştenitor nr. 15/07.04.2006, încheierea de CF nr. 3746/07.04.2006 contractul de credit nr.RF110342088736, consultul de împrumut bancar emis la 05.03.2013, poliţa de asigurare B 210988intară în vigoare la 19.05.2006, autorizaţia de taxi nr. 88 din 01.01.2013 certificatul de agreare seria MSTB nr. 5490/ certificatul de înregistrare eliberat de OTC de pe lângă Tribunalul Mureş, autorizaţia de transport nr. 94/01.01.2013, contractul de vânzare-cumpărare nr. 81/1994, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 344/07.04.2006, declaraţia autentificată sub nr. 474/08.05.2006, încheierea de CF 3745/07.04.2006 (f.101-103, 105-120).

La 18 martie 2014 s-au înregistrat la dosarul cauzei notele scrise formulate de reclamantă în sensul că solicită ca instanţa să ia act că valoarea bunului autoturismului supus partajării este de 10.000 lei (f.143).

La termenul de judecată din 11.04.2014 pârâtul S. V. a precizat că solicită împărţirea doar a bunurilor mobile şi că renunţă la restul preten?iilor.

Instanţa i-a pus în vedere pârâtului să depună în termen de 7 zile precizare cu privire la bunurile mobile solicitate a fi partajate, în dublu exemplar, să achite taxă de timbru în sumă de 675 lei, sub sancţiunea anulării cererii şi a luat act de renunţarea pârâtului la cererea de partajare a imobilului şi a autoturismului.

La 28 mai 2014 s-a înregistrat la dosarul cauzei o nouă „Cerere precizatoare” formulată de pârât (f. 171-173), în cuprinsul căreia a susţinut următoarele:

Împreună cu reclamanta au cumpărat apartamentul din mun. Sighişoara , str. Crizantemelor, nr. 19 , bloc 419, apt. 13, jud. Mureş , compus de 3(trei)camere si dependinţe in suprafaţa de 53,31 mp si teren in cota indiviză reprezentând 1/20 mp , încheind in acest sens Contractul de vânzare cumpărare încheiat la B.N.P. Suciu Ioana Silvia  prin care au cumpărat cota de 1/2 din apartament de la mama reclamantei, pentru care au plătit suma de 10.000 lei din economii proprii , cu obligaţia de a mai achita suma de 29.000 pana la 01.05.2006. Au achitat diferenţa de 29.000 lei, bani proveniţi din economiile lor , către vânzătoarea Nitu R., mama reclamantei, la data de 08.05.2006 , dată la care s-a întocmit Declaraţia nr. 474/08.05.2006 emisă de către B.N.P. Suciu Ioana Silvia.

Pentru cumpărarea cotei de 1/2 din apartament nu au folosit banii accesaţi prin creditul obţinut de la Raiffeisen Bank S.A., suma de 39.000 lei a provenit din vânzarea apartamentului din Bucureşti, pe care l-au vândut tocmai pentru a  cumpăra o casa in Sighişoara ( apartamentul vândut a fost dobândit de către el înainte de căsătorie cu reclamanta, fiind bun imobil dobândit înainte de căsătorie ).

Cu banii proveniţi din creditul acordat de către Banca Raiffeisen Bank S.A. Agenţia Sighişoara in baza Contractului de Credit nr. RF110342088736/iunie 2006, in suma de 14.994 euro au cumpărat practic partea celor doi moştenitori , N. I. V., fratele reclamantei, si N. R., mama reclamantei, parte la care au renunţat expres, care de fapt nu au renunţat, aceştia au vândut, încasând de la ei suma de 15.000 euro , sumă accesată prin creditul bancar. De verificat data la care au plătit suma de 39.000 lei pentru cota de 1/2 mamei reclamantei N. R., din Contractul de vânzare cumpărare si anume data de 07.04.2006 si a Declaraţiei nr. 474/08.05.2006 faţă de data la care au accesat creditul de 15.000 euro si anume iulie 2006, se vede clar că nu puteau plăti suma menţionată în contractul de vânzare - cumpărare si din declaraţie decât dacă aveau alţi bani, a?a cum s-a si întâmplat, decât creditul acordat de banca care îl luau practic două luni mai târziu . Reiese clar că ei au avut  banii cu care au cumpărat cota de 1/2 din apartament dar si banii acordaţi drept credit, cu care , aşa cum a arătat si reclamanta, au plătit parte din apartament către fratele si mama acesteia.

Reclamanta nu a avut niciodată obiec?iuni fata de cele arătate de el prin cerere cu privire la modul de dobândire al bunului imobil, sau faţă de provenienţa banilor - atât a sumei 39.000 lei prin care a achitat cota de 1/2 din apartament si nici faţă de suma de 15.000 euro pe care i-a achitat fratelui si mamei reclamantei pentru partea la care aceştia au „renunţat expres'”( care de fapt nu au renunţat, ei au vândut, încasând de la ei suma de 15.000 euro , sumă accesată prin creditul bancar ). Reclamanta nu a formulat obiec?iuni cu privire la cele învederate , nici oral si nici in scris , menţinând întocmai cele arătate.

Din bunul imobil supus judecaţii reclamantei ii revine cota de 12% , dobândita in calitate de fiică de pe urma defunctului său tata N. I. , restul imobilului fiind cumpărat de către ei in timpul căsătoriei .

In baza principiilor fundamentale ale procesului civil art. 22 , noul cod de procedura civila , rolul judecătorului este acela de a afla adevărul si de a dispune in baza tuturor dovezilor existente la dosar. In conformitate cu art. 22, alin.7 „ori de cate ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să tina seama de toate  circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama , între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii si de bunacredinţa ".

Art.339 noul cod civil, "Bunurile dobândite in timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune in devălmăşie ale soţilor."

Pentru toate aceste considerente , precum si in baza înscrisurilor existente la dosar, solicită atribuirea in natura a bunului imobil supus judecaţii către reclamantă cu obligarea acesteia la plata unei sulte către el, corespunzătoare a jumătate din 88 % din valoarea apartamentului din mun. Sighişoara , str. Crizantemelor, nr. 19, bloc 419, apt. 13, jud. Mureş , compus de 3(trei)camera si dependinţe in suprafaţa de 53,31 mp si teren in cota indiviză reprezentând 1/20 mp .

Solicit admiterea si celorlalte capete din prima cerere precizatoare , astfel cum au fost formulate.

La cererea instanţei Raiffeisen Bank SA a comunicat copia dosarului care a stat la baza acordării creditului prin contractul nr. RF110342088736 (F. 185-235).

În cauză au fost ascultaţi, sub prestare de jurământ, martorele N. R. şi Oancea Corina, propuse de reclamantă /filele 239,245).

Instanţa a încuviinţat cererea reclamantei de efectuare a unei expertize prin care să se identifice şi să se evalueze imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, bloc 419, apt. 13.Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul Nan Ilie.

La 26.02.2015 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere formulată de pârâtul S. V. şi intitulată „Cerere reconvenţională completare”(f. 294-296), prin care a a solicitat introducerea in cauză a moştenitorilor ca urmare a evenimentului neprevăzut petrecut si anume decesul reclamantei N. R.,atribuirea in natură a apartamentului din mun. Sighişoara , str. Crizantemelor, nr. 19 , bloc 419, apt. 13, jud. Mureş , compus de 3(trei)camere si dependinţe in suprafaţa de 53,31 mp si teren in cota indiviza reprezentând 1/20 mp, bun comun dobândit prin căsătorie reclamantului pârât reconvenţional, preluarea creditului la plata in sarcina acestuia (la aceasta data suma datorata Băncii este de aproximativ 11.000 EURO, suma pe care o datorează in calitatea actuala de unic plătitor),obligarea la plata unei sulte corespunzătoare , calculată in funcţie de cota corecta dobândita de reclamantă in urma cumpărării (plaţii efective) a apartamentului de către ei, de la mama si fratele acesteia  , pentru următoarele motive:

El a dorit si chiar  a mers împreună cu soţia la un notar in vederea trecerii in proprietatea acesteia a apartamentului câtă vreme a intervenit divorţul, situaţie in urma căreia el a fost foarte afectat.

Împreuna cu fiul lor (pe care soţia l-a crescut de la vârsta de 1 an jumătate) s-au mutat cu chirie pentru a o lăsa in apartament, după  divorţ. Convinsă de familia acesteia nu a dorit o tranzacţie. Când soţia  s-a îmbolnăvit a dorit sa vina in casa ei însă familia acesteia nu i-a respectat dorinţa de a fi adusa acasă, unde fiul ei o putea vizita (in casa fratelui ei nu i-a fost permis) in perioada cât a fost bolnava si nici când starea de sănătate a soţiei a devenit critică. Cu uimire si stupoare a asistat la situaţia in care aceştia (mama si fratele) s-au mutat in casa supusa partajării în săptămâna următoare înmormântării soţiei sale .

Îi lăsa din tot sufletul apartamentul în proprietate deplină soţiei sale, însa in situaţia actuala , faţă de faptul că el si fiul său locuiesc cu chirie, consideră ca este legal si moral sa intervină in acest proces si să solicite atribuirea apartamentului in natura.

În vederea stabilirii cotei părţi ce le revine moştenitorilor solicită ca instanţa sa aibă in vedere plata si modul in care a fost cumpărat apartamentul, de la aceeaşi moştenitori, si anume: soţiei sale i-a revenit 12% din apartament la dezbaterea succesiunii după tatăl sau N. I., restul de 88 % din apartament a fost cumpărat de către el si soţia sa de la fratele soţiei - Nitu I. V. si mama soţiei Nitu R. la momentul dezbaterii succesiunii.

În timpul căsătoriei au cumpărat cota de 1/2 din apartament de la mama reclamantei, încheind in acest sens Contractul de vânzare - cumpărare încheiat la B.N.P. Suciu Ioana Silvia  pentru care a plătit suma de 10.000 lei , cu obligaţia de a mai achita suma de 29.000 lei pana la 01.05.2006. A achitat diferenţa de 29.000 lei către vânzătoarea Nitu R., mama reclamantei, la data de 08.05.2006 , dată la care s-a întocmit Declaraţia nr. 474/08.05.2006 emisa de către B.N.P. Suciu Ioana Silvia. Banii de mai sus proveneau din vânzarea apartamentului din Bucureşti, proprietatea sa dobândita înainte de căsătorie, pe care l-a vândut pentru a cumpăra o casa in  Sighişoara. Declaraţia atestă clar ca aceşti bani au fost plătiţi către mama soţiei sale.

Cu banii proveniţi din creditul acordat de către Banca Raiffeisen Bank S.A. Agenţia Sighişoara in baza Contractului de Credit nr. RF110342088736/iunie 2006, în sumă de 14.994 euro au cumpărat practic partea celorlalţi doi moştenitori, N. I. V. - fratele reclamantei si N. R. - mama reclamantei, parte la care au renunţat expres ( de fapt nu au renunţat, aceştia au vândut, încasând de la ei suma de 15.000 euro , suma accesata prin creditul bancar).

Faţă de momentul la care au plătit suma de 39.000 lei pentru cota de 1/2 mamei reclamantei Nitu R. , din Contractul de vânzare - cumpărare si anume data de 07.04.2006 si a Declaraţiei nr. 474/08.05,2006 şi faţă de data la care au accesat creditul de 15.000 euro si anume iulie 2006, se vede clar ca nu puteau plăti suma menţionata în contractul de vânzare - cumpărare si în declaraţie decât daca aveam alţi bani, aşa cum s-a si întâmplat, creditul fiind acordat doua luni mai târziu faţă de data încheierii contractului de vânzare cumpărare . Reiese clar ca ei au avut atât banii cu care au cumpărat cota de 1/2 din apartament dar si banii acordaţi drept credit, cu care , aşa cum au recunoscut practic la termenele anterioare, au plătit cotele părţi din apartament către fratele si mama acesteia.

La data când au fost da?i banii a fost întocmita o chitanţa pe care nu o mai găseşte, dar care a fost semnată si de martori pe care solicită a-i propune  în proces in dovedirea celor declarate.

S-a anexat la cerere certificatul de deces al reclamantei, certificatul de naştere şi cartea de identitate a numitului N. I. V., cartea de identitate a numitei N. R. (f.297-300).

La termenul de judecată din 27.02.2015 s-a depus la dosarul cauzei cererea formulată de N. R. şi N. I. V., prin care solicită introducerea lor în cauză, arătând în motivare că  reclamanta a decedat la 5 februarie 2015, că ei au calitatea de mamă şi frate a defunctei şi înţeleg să îşi însuşească cererea de partaj judiciar şi să continue judecata în cauză, în calitate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul S. V. şi cu Raiffeisen Bank SA, urmând să preia procedura din stadiul în care se află (f.301).

Instanţa a dispus introducerea acestora în cauză, cu privire la reclamanta S. R. G., decedată în cursul procesului, dispunându-se scoaterea din citativ.

La termenul de judecată din 24.04.2015 instanţa a invocat din oficiu excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale.

În şedinţa publică din 08.05.2015 s-au depus la dosarul cauzei foile de vărsământ din 14.11.2013, 17.12.2013, 16.01.2014, 18.02.2014, 19.05.2014, 17.06.2014, 17.07.2014, 13.08.2014, 18.09.2014, 15.10.2014,17.12.2014, 19.02.2015,18.03.2015,20.04.2015 (f.345-358) la termenul de judecată din 05.06.2015 foaia de vărsământ din 19.05.2015 (f.367), iar la cel din 26.06.2015 foaia de vărsământ din 16.06.2015.

La cererea instanţei Raiffeisen Bank SA a comunicat un grafic de rambursare pentru contractul de credit nr. RF110342088736 pentru perioada de creditare rămasă (f.374-377).

În baza art.248 C.p.p. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei de netimbrare a cererii reconvenţionale invocată din oficiu.

Astfel, instanţa i-a pus în vedere pârâtului, fiind emisă adresă în acest sens, să achite taxa de timbru în valoare de 3947,58 lei sub sancţiunea anulării ca netimbrată a  cererii reconvenţionale.

Pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru.

Or, conform art.33 alin.1 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepţiile prevăzute de lege, iar art.34 alin.3 din acelaşi act normativ prevede că cererile reconvenţionale se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală.

Pentru motivele arătate instanţa va admite excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale invocată din oficiu şi, în consecinţă, va dispune anularea ca netimbrată a cererii reconvenţionale formulată  şi modificată  de pârâtul S. V. în contradictoriu cu reclamanta S. R. G. şi, ulterior, cu moştenitorii acesteia,  N. R.  Şi N. I. V..

Pe fondul cauzei, din probele aflate la dosarul cauzei instanţa reţine următoarele:

Reclamanta S. R. G. şi pârâtul S. V. au încheiat căsătoria la data de 25.09.1999, în localitatea Sighişoara, jud. Mureş.

La 07.04.2006 la BNP Suciu Ioana Silvia din Sighişoara s-a eliberat certificatul de moştenitor nr.15/2006 de pe urma defunctului N. I., masa succesorală rămasă după acesta constând în cota indiviză de 1 parte din apartamentul nr.13 situat în Sighişoara, str. Crizantemelor, nr.19, bloc 419, jud. Mureş, înscris în CF 9492/XIII Sighişoara, nr. top. 3495/34/13 revenind reclamantei S. R. G., în calitate de fiică, în cotă de 1/1 parte, N. R., soţia supravieţuitoare a defunctului,  şi N. I. V., fiul defunctului,  fiind străini prin neacceptarea  succesiunii  în condiţiile art. 700 Cod civil.

La aceeaşi dată, la acelaşi birou notarial, între N. R. ( mama reclamantei), în calitate de vânzătoare, şi S. R. G. căsătorită cu S. V., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.344/07.04.2006 la BNP Suciu Ioana Silvia din Sighişoara, cu privire la cota de 1 parte din imobilul apartamentul 13 situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr.13, Bloc. 419, jud. Mureş, înscris în CF 50032- C1-015 Sighişoara / CF vechi 9492/XIII), nr. top. 3495/34/XIII. Preţul total al acestei vânzări, stabilit şi declarat de părţi pe propria răspundere a fost de 38.700 lei, din care cumpărătoarea a achitat vânzătoarei un avans de 10.000 lei la data încheierii şi autentificării contractului, diferenţa de 28.700 lei urmând a fi achitată până la data de 01.05.2006.

Prin încheierea de CF 844/7.04.2006, în baza certificatului de moştenitor nr. 15 / 2006, s-a dispus intabularea  dreptului de proprietate asupra cotei de 1 parte din imobil , în favoarea  reclamantei S. R. G.  şi, prin încheierea  de CF 3745/7.04.2006, în baza contractului de  vânzare cumpărare autentificat sub nr.  344/2006,  intabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 1 parte  din imobil  în favoarea reclamantei şi a pârâtului S. V..

În data de 8 mai 2015 la BNP Suciu  Ioana  Silvia  s-a întocmit declaraţia autentică sub nr. 774 prin care N. R.  a declarat pe propria  răspundere că a primit de la S. R. G.  suma de 28.700 lei reprezentând rest de preţ, conform contractului de  vânzare cumpărare autentificat sub nr. 344/7.04.2006.

Prin Sentinţa civilă nr. 483/14 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 345/308/2013, rămasă irevocabilă,  s-a declarat desfăcută prin  acordul  soţilor, căsătoria reclamantei  S.  R. G.  şi a pârâtului S.  V..

Prin urmare, ţinând  seama de data încheierii căsătoriei, de data încheierii  contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 344/7.04.2006, precum  şi de data desfacerii căsătoriei prin divorţ, cota de 1 parte din imobilul situat în Sighişoara  str. Crizantemelor  nr. 19 , bloc 419, ap. 13 , înscris în CF 50032 – C 1- U 15 Sighişoara ( CF vechi  9492/XII( , nr. top 3495/34/XII a  fost dobândită de reclamanta S.  R. G.  şi de pârâtul S. V. în timpul căsătoriei .

Reclamanta a susţinut că  dobândirea  cotei de 1 parte din imobil a fost posibilă prin  accesarea unui credit bancar.

Instanţa reţine că reclamanta şi pârâtul  au  încheiat la 16.05.2006,  în calitate de împrumutaţi , cu pârâta  Raiffeisen Bank SA, contractul de  credit nr. RFI10342088736, prin care  au dobândit un credit pentru nevoi personale în valoare de 14994 Euro.

Prin încheierea de CF 5152/16.05.2006 s-a dispus, în baza contractului de ipotecă nr.  509/ 2006 intabularea dreptului de ipotecă  în favoarea Raiffeisen Bank SA Sighişoara.

Cele susţinute de  reclamantă nu pot fi primite de instanţă, întrucât creditul a fost obţinut la  16.05.2006, ulterior datei la care s-au încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 344/2006 şi declaraţia autentificată sub nr. 474/ 2006.

Martora N. R. a declarat că în realitate în vara anului 2006, după contractarea creditului, a primit bani de la fiica sa .

Sinceritatea acestei martore este pusă de instanţă sub semnul  îndoielii, având în vedere relaţia de rudenie dintre aceasta şi reclamantă.

Cât priveşte martora Oancea Corina  Elena,  consilier client  Raiffeisen Bank, aceasta doar a prezentat detaliat modul în care se acordă persoanelor fizice creditul de nevoi personale, în ceea ce priveşte cel acordat reclamantei şi pârâtului menţionând că nu-şi aminteşte discuţiile legate de destinaţia acestuia şi de modul în care urmau a fi folosiţi banii.

Susţinerile pârâtului în sensul că banii cu care au cumpărat cota de 1 parte din imobilul preveneau din vânzarea apartamentului din Bucureşti, proprietatea sa, dobândit înainte de căsătorie, nu au fost probate.

În timpul căsătoriei, reclamanta S. R. G. şi pârâtul S. V. au dobândit şi autoturismul Opel tipul T98/D211/ASTRA-G-CC1, nr. de identificare WOLOTGTg4876122309, an de fabricaţie 2007, cu nr. de înmatriculare B-60-ABD. Autoturismul l-au cumpărat la 16.04.2014 conform contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat cu vânzătorii Biga Ioan şi Biga Carmen .

Din masa bunurilor comune partajabile face parte şi pasivul constând în restul de 11007,88 euro, conform înscrisurilor de la filele 380-382, 388, din creditul pentru nevoi personale contractat de reclamantă şi pârât, prin contractul de credit nr. RF 110342088736/16.05.2006.

Date fiind dispoziţiile art. 339 şi urm. C.civ., art. 983 şi urm. C.pr.civ., instanţa va admite acţiunea formulată de  reclamanta  S. R. G., decedată în cursul procesului şi continuată de moştenitorii N. R. şi N. I. V.  în contradictoriu cu pârâtul S. V.  şi, în consecinţă, se va constata că reclamanta şi pârâtul  au dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de bunuri comune , cu contribuţie egală, următoarele bunuri: cota de 1 parte din imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, bloc 419, ap. 13, înscris în CF 50032-C1-U15 Sighişoara (CF vechi 9492/XIII), nr. top 3495/34/XIII; autoturismul marca Opel tipul T98/DZ11/ASTRA-G-CC, nr. de identificare WOLOTGFf487G122309, an de fabricaţie 2007, cu nr. de înmatriculare B-60-ABD.

Se va constata că din masa bunurilor partajabile face parte şi pasivul constând în restul de 11007, 88 euro din creditul pentru nevoi personale contractat prin Contractul de Credit nr. RF110342088736/16.05.2006, încheiat între pârâta RAIFFEISEN BANK SA, pe de o parte, şi reclamantă şi pârât, în calitate de împrumutaţi, pe de altă parte.

Se va dispune partajarea bunurilor comune prin atribuirea cotei de 1 parte din imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, bloc 419, ap. 13, înscris în CF 50032-C1-U15 Sighişoara (CF vechi 9492/XIII), nr. top 3495/34/XIII reclamantei şi a  autoturismului marca Opel tipul T98/DZ11/ASTRA-G-CC, nr. de identificare WOLOTGFf487G122309, an de fabricaţie 2007, cu nr. de înmatriculare B-60-ABD pârâtului.

La partajarea bunurilor comune, instanţa va ţine seama de faptul că reclamanta deţinea o cotă majoritară din imobil, de modul în care ea şi pârâtul au folosit apartamentul, respectiv autoturismul.

Inegalitatea loturilor date în natură se compensează în bani, astfel că pârâtul  va fi obligat să plătească către moştenitorii reclamantei decedate, N.  R.  şi  N. I. V. suma de 9391,1 lei  cu titlu de sultă.

Sulta este calculată astfel:

Conform raportului de expertiză valoarea de piaţă a apartamentului situat Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19 apt. 13 este de 24000 Euro.

Cât priveşte autoturismul instanţa are în vedere valoarea estimată de reclamantă, şi anume 10.000 de lei, pe care pârâtul nu a contestat-o. 

Valoarea activului comunitar este de 63772 lei, astfel că foştii soţi au dreptul la loturi valorice de 31886 lei. Lotul reclamantei, cuprinzând cota de 1 din imobil, are valoarea de  12000 Euro, echivalentul în lei fiind de 53772 lei , prin luarea în considerare a raportului de schimb valutar de 4,4810 din data pronunţării sentinţei 7 iulie 2015, iar lotul pârâtului cuprinzând autoturismul are valoarea de 10000 lei. Pentru echilibrarea valorică a loturilor fizice rezultate din partajarea activului comunitar, reclamanta datorează sultă pârâtului suma de 21886 lei.

Pasivul constând în restul de 11007,88 Euro, echivalentul în lei fiind de  49326, 31 lei, trebuie suportat de foştii soţi în mod egal, deci fiecare câte 24663,15 lei.

După dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma reclamantei, moştenitorii acesteia rămân să achite ratele creditului. În urma partajării pasivului, pârâtul datorează sultă, suma de 24663, 15 lei.

Reclamanta a făcut dovada cu foile de vărsământ depuse la dosarul cauzei că începând cu luna martie 2013  a achitat singură ratele la credit, în total 2925 euro, echivalentul a 13227, 91 lei, astfel că ea are un drept de creanţă împotriva pârâtului de  6613, 95 lei (13227,91 lei : 2)

Compensând obligaţiile băneşti reciproce ale părţilor, rezultă că pârâtul datorează  suma de 9391,1  lei cu titlu de sultă.

Se va dispune intabularea cotei de 1 parte din imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, bloc 419, ap. 13, înscris în CF 50032-C1-U15 Sighişoara (CF vechi 9492/XIII), nr. top 3495/34/XIII pe numele reclamantei.

Pârâtul, potrivit cotei ce îi revine, va fi obligat  la 1358  lei cheltuieli de judecată către moştenitorii reclamantei decedate N. R. şi N. I. V..

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite excepţia de netimbrare a cererii reconvenţionale invocată din oficiu şi, în consecinţă.

Dispune anularea ca netimbrată a cererii reconvenţionale formulată  şi modificată  de pârâtul S. V. în contradictoriu cu reclamanta S. R. G. şi, ulterior, cu moştenitorii acesteia,  N. R.  şi N. I. V..

Admite acţiunea formulată de  reclamanta  S. R. G., decedată în cursul procesului şi continuată de moştenitorii N. R.  şi N. I. V. domiciliaţi in Sighisoara, str. Dimitrie Cantemir, nr. 16, jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâtul S. V. domiciliat in Sighi?oara, str. Crizantemelor, nr. 19, bl. 419, ap. 13, jud. Mureş şi în consecinţă:

Constată că reclamanta şi pârâtul  au dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de bunuri comune ,cu contribuţie egală ,următoarele bunuri:

- cota de 1 parte din imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, bloc 419, ap. 13, înscris în CF 50032-C1-U15 Sighişoara (CF vechi 9492/XIII), nr. top 3495/34/XIII

- autoturismul marca Opel tipul T98/DZ11/ASTRA-G-CC, nr. de identificare WOLOTGFf487G122309, an de fabricaţie 2007, cu nr. de înmatriculare B-60-ABD.

Constată că din masa bunurilor comune partajabile face parte şi pasivul constând în restul de 11007,88 euro din creditul pentru nevoi personale contractat prin Contractul de Credit nr. RF110342088736/16.05.2006, încheiat pârâta RAIFFEISEN BANK SA, pe de o parte, şi reclamantă şi pârât, în calitate de împrumutaţi, pe de altă parte.

Dispune partajarea bunurilor comune prin atribuirea cotei de 1 parte din imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, bloc 419, ap. 13, înscris în CF 50032-C1-U15 Sighişoara (CF vechi 9492/XIII), nr. top 3495/34/XIII reclamantei şi a  autoturismului marca Opel tipul T98/DZ11/ASTRA-G-CC, nr. de identificare WOLOTGFf487G122309, an de fabricaţie 2007, cu nr. de înmatriculare B-60-ABD pârâtului.

Obligă pe pârât să plătească suma de 9391,1 lei  cu titlu de sultă  către moştenitorii reclamantei decedate, N. R.  şi  N. I. V..

Dispune intabularea cotei de 1 parte din imobilul situat în Sighişoara, str. Crizantemelor nr. 19, bloc 419, ap. 13, înscris în CF 50032-C1-U15 Sighişoara (CF vechi 9492/XIII), nr. top 3495/34/XIII pe numele reclamantei.

Obligă pe pârât la 1358  lei cheltuieli de judecată către moştenitorii reclamantei decedate N. R. şi N. I. V..

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sighişoara

Pronunţată în şedinţă publică, 07.07.2015

Preşedinte,

Doina Volanschi

Grefier,

Mioara Maior Dita

Domenii speta

Spete similare