Procedura insolvenţei

Potrivit art. 151 al. 8 din O.G. 92/2003, prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

Conform art. 5 pct. 14, 15 şi 22 din Legea 85/2014, creanţele bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora; îşi păstrează această natură şi creanţele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită; creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă; în cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv; aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel; creditori chirografari sunt creditorii debitorului înscrişi în tabelele de creanţe care nu beneficiază de o cauză de preferinţă; sunt creditori chirografari şi creditorii care beneficiază de cauze de preferinţă, ale căror creanţe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită; simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă.

Art. 2482 al. 1 din Codul civil prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că, pentru ca un creditor bugetar să beneficieze de o creanţă garantată în procedura insolvenţei în temeiul unui proces-verbal de sechestru, pe de o parte vor trebui identificate şi evaluate bunurile asupra cărora se instituie această măsură, iar pe de altă parte este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

Prin Decizia civilă nr. 803/24.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 668/17.06.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 556/108/2015/a2, cu următoarea motivare:

Prin sentinţa civilă mai sus menţionată Tribunalul Arad a respins contestaţia formulată de creditoarea DGRFP Timişoara-AJFP Arad la tabelul preliminar de creanţe din cadrul procedurii insolvenţei debitoarei S.C. E.S. S.R.L.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut că DGRFP Timişoara-AJFP Arad, în calitate de creditoare, a formulat declaraţie de creanţă pentru suma de 2.471.780 lei din care 1.730.280 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 161, alin. 1, pct.5 şi 741.500 lei cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 159, alin. 1, pct. 3, din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în baza procesului-verbal de  sechestru pentru bunuri mobile nr. 21454/24.04.2014, arătând că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă.

Practicianul în insolvenţă a înscris în tabelul preliminar de creanţe întreaga sumă, cu rangul de preferinţă prevăzut de art. 161, alin. 1, pct. 5 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu menţiunea că nu a fost identificată nici o cauză de preferinţă.

Creditorul-contestator a depus în dovedirea susţinerilor sale doar procesul-verbal de sechestru asigurător în care se face trimitere la o anexă în care sunt trecute bunurile mobile sechestrate. Verificând totuşi dosarul de bază judecătorul-sindic a identificat respectiva anexă constatând că în aceasta sunt trecute trei telefoane mobile.

În raport de dispoziţiile art. 5, pct. 14, 15 şi  22 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, de cele ale art. 230 din  Ordonanţa  Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, care autorizează creditorul-contestator să înscrie creanţa sa la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare indiferent de voinţa debitorului, fără însă a conferi creanţei calitatea de creanţă garantată, de art. 2328 din Codul civil, care reglementează ordinea de preferinţă şi concursul între creditori cu acelaşi rang de preferinţă, de art. 151 alin. 8 din  Ordonanţa Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, care stabileşte ce bunuri ale debitorului pot fi urmărite silit în vederea recuperării creanţei şi posibilitatea instituirii sechestrului asupra acestora şi art. 2482 Cod civil, care prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi reţinând că pentru a fi înscris în tabelul creanţelor cu ordinea de preferinţă prevăzută de art. 159 aliniatul (1), punctul 3, din Legea nr. 85/2014, creditorul-contestator trebuia să se înscrie la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare cu bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul, doar astfel putând fi individualizate bunurile grevate în favoarea creditorului-contestator şi fondurile obţinute din vânzarea acestora, precum şi sumele cuvenite acestuia din aceste fonduri, judecătorul-sindic a apreciat ca fiind corectă înscrierea de către practicianul în insolvenţă a întregii sume ca şi creanţă bugetară, constatând că DGRFP Timişoara -AJFP Arad nu s-a înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea DGRFP Timişoara-AJFP Arad, solicitând schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate şi admiterea cererii de înscriere în Tabelul preliminar al creanţelor în calitate de creditor garantat pentru suma de 741.500 lei.

În susţinerea apelului creditoarea a arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins contestaţia formulată împotriva Tabelului preliminar, pronunţând astfel o sentinţă neîntemeiată, întrucât în Tabelul preliminar al creanţelor publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă creditoarea nu a fost înscrisă ca şi creditor garantat pentru suma de 741.500 lei, apreciind că au fost încălcate prevederile art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

Se arată că la momentul înregistrării declaraţiei de creanţă, creditoarea a anexat acesteia titlurile executorii şi procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 31454/24.04.2014, în baza cărora a solicitat înscrierea la masa credală ca şi creditor garantat pentru suma de 741.500 lei. În acest sens, creditoarea a invocat prevederile art. 151 alin 8 din O.G. nr. 92/2003 Cod procedură fiscală, considerând creanţa sa una garantată prin efectul legii.

În sprijinul cererii sale, creditoarea apreciază că vin şi prevederile Noului Cod civil, care prin art. 2328 dispun că "Preferinţa acordată statului si unităţilor administrativ - teritoriale pentru creanţele lor se reglementează prin legi speciale" - O.G. nr. 92/2003 - şi art. 2333 potrivit căruia "Privilegiul este preferinţa acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale". Astfel, în opinia apelantei, rezultă că debitele sale sunt garantate şi sunt privilegiate prin simplul efect al legii, fără nicio altă formalitate, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014 şi nu prevederile art. 5 pct. 14, cum nelegal a reţinut instanţa de fond.

Prin urmare, având în vedere prevederile legale invocate mai sus, apelanta consideră că administratorul judiciar, respectiv instanţa, trebuiau sa dea eficienţă dispoziţiilor art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2014.

 In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2328 şi art. 2333 C.Civil, art. 85, art. 110, art. 111 şi art. 230 din O.G. nr. 92/2003, art. 8 şi art. 42 alin. 1 din Legea 85/2014, art. 466 si art. 480 alin. 2 C.pr.civ..

Prin întâmpinarea formulată, practicianul în insolvenţă T.I.E. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. E.S. S.R.L., a solicitat respingerea apelului ca netemeinic şi menţinerea hotărârii atacate, pentru următoarele motive:

Lichidatorul judiciar arată că a respins cererea apelantei, de înscriere în calitate de creditor garantat în tabelul preliminar pentru suma de 741500 lei, având în vedere că nu există dovada existenţei unei cauze de preferinţă, arătând că pentru a beneficia de o creanţă garantată în cadrul procedurii insolventei, creditorii fiscali trebuie să instituie sechestrul cu privire la anumite bunuri ale debitorului şi să înscrie un aviz de ipotecă în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare în care să identifice bunurile sechestrate. Intimatul arată că nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte înscrierea vreunui aviz de ipotecă în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare, considerând că un aviz de garanţie care nu cuprinde bunurile sau drepturile afectate garanţiei nu poate produce niciun efect, arătând că dacă simpla înscriere a avizului de garanţie ar conferi creanţei bugetare caracterul de creanţă garantată, ar însemna să se lase la simpla dispoziţie a creditorului bugetar transformarea creanţei sale din bugetară în garantată.

 Se învederează că ataşat cererii de înscriere a creanţei la masa credală s-au depus decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii, titluri executorii şi un proces-verbal de sechestru, toate aceste înscrisuri dovedind doar măsuri privind începerea executării silite asupra debitoarei S.C. E.S. S.R.L. şi nu constituirea unei garanţii asupra bunurilor acestuia. Aşadar, intimatul susţine că nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte faptul că acest creditor ar deţine o creanţă garantată, arătând că nici în susţinerea contestaţiei, care face obiectul prezentei cauze, nu au fost depuse acte suplimentare din care să rezulte că acest creditor ar deţine o creanţă garantată, condiţii în care cererea de înscriere a creanţei în sumă de 741500 lei, ca si creanţă garantată, în temeiul art. 159 alin. 1 pct.3 din Legea nr. 85/2014 este nedovedită.

Cu privire la caracterul garantat al sumei de 741500 lei, intimatul invocă şi prevederile art. 5 pct 15 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "creanţele care beneficiază de un drept de preferinţă sunt acelea care sunt însoţite de un privilegiu si/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2347 C.civ. şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal, sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă .

Intimatul consideră că aceste dispoziţii legale nu pot fi aplicate creanţei contestatoarei, întrucât A.J.F.P. Arad nu a constituit asupra patrimoniului debitorului un drept real, ci doar o creanţă fiscală, de natura contribuţiilor la bugetul de stat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Apelanta-creditoare critică prin prezentul demers judiciar faptul că nu a fost trecută în tabelul preliminar ca şi creditor garantat pentru suma de 741500 lei.

În dovedirea susţinerilor sale apelanta-creditoare a depus la dosar doar procesul-verbal de sechestru asigurător, în care se face trimitere la o anexă, unde sunt trecute trei telefoane mobile.

Potrivit art. 151 al. 8 din O.G. 92/2003, prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.

Conform art. 5 pct. 14, 15 şi 22 din Legea 85/2014, creanţele bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora; îşi păstrează această natură şi creanţele bugetare care nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită; creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă; în cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv; aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel; creditori chirografari sunt creditorii debitorului înscrişi în tabelele de creanţe care nu beneficiază de o cauză de preferinţă; sunt creditori chirografari şi creditorii care beneficiază de cauze de preferinţă, ale căror creanţe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită; simpla înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a unei creanţe nu determină transformarea acesteia în creanţă care beneficiază de o cauză de preferinţă.

Art. 2482 al. 1 din Codul civil prevede că publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizează fie prin deposedarea debitorului, fie prin înscrierea gajului la arhivă.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că, pentru ca un creditor bugetar să beneficieze de o creanţă garantată în procedura insolvenţei în temeiul unui proces-verbal de sechestru, pe de o parte vor trebui identificate şi evaluate bunurile asupra cărora se instituie această măsură, iar pe de altă parte este necesară îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

Cum în speţă nu s-a constatat întrunirea cumulativă a acestor condiţii, în mod judicios prima instanţă a respins contestaţia creditoarei, administratorul judiciar procedând în mod corect atunci când a înscris creanţa acesteia în tabelul preliminar ca şi creanţă bugetară, iar nu garantată.

Faţă de cele de mai sus, Curtea a respins apelul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare