Uzucapiune şi accesiune.admite cererea

Sentinţă civilă 844 din 04.11.2015


Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 14.05.2015 sub nr………/259/2015, repartizat în mod aleatoriu prezentului complet (Civil C5), reclamanţii I. N. şi I. V. au chemat în judecată pe pârâtul Oraşul Mizil prin primar, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate uzucapiunea de lungă durată asupra imobilului teren intravilan situat în Mizil, str…….. nr……, jud. Prahova, în suprafaţă de 253 m.p., precum şi accesiunea imobiliară asupra construcţiilor existente pe terenul mai sus menţionat, respectiv casa de locuit în suprafaţă construită de 101 mp, din anul 1956 şi anexa gospodărească în suprafaţă construită de 4 mp, din anul 1956.

În motivarea acţiunii reclamanţii au  arătat că sunt proprietarii imobilului mai sus menţionat, fără a deţine titluri de proprietate, mai precis că posedă acest imobil de peste 30 de anim, continuu, neîntrerupt şi public, sub nume de proprietar.

Au mai arătat reclamanţii că au achitat impozitele aferente imobilului, începând cu anul 1986, la zi.

S-a mai arătat de către reclamanţi că, construcţiile au fost edificate cu materiale proprii, pe cheltuiala lor, în regie proprie, fără a deţine autorizaţie de construire emisă de P. Mizil.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art.488,489,490,492 din vechiul Cod civil şi prevederile art.1846,1847,1890 şi următoarele din vechiul C.pr.civ.

În dovedirea acţiunii reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, proba cu interogatoriul pârâtei şi proba cu expertize în specialităţile topografie şi construcţii civile.

Prin rezoluţia din data de 15.05.2015 li s-a pus în vedere reclamanţilor să depună extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, un certificat emis de acelaşi birou, care atestă situaţia juridică a imobilului.

La data de 19.05.2015 reclamanţii au depus la dosar dovada depunerii certificatului de la OCPI Prahova.

Prin rezoluţia din data de 20.05.2015, completul căruia i-a fost repartizată cauza a dispus comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor ataşate acesteia, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în 25 de zile de la comunicare.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare.

Prin rezoluţia din data de 18.06.2015, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 20.07.2015, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 20.07.2015, instanţa, având în vedere faptul că părţile au fost legal citate, fiind primul termen de judecată, din oficiu, în temeiul disp. art. 131 alin.1  C.pr.civ., a procedat la verificarea competenţei şi, după punerea în discuţia părţilor, a constatat că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în conformitate cu disp. art. 94 pct.1 lit.j rap. la art. 117 C.pr.civ., iar în temeiul art. 238 alin.1 C.pr.civ., instanţa a estimat că cercetarea procesului se va finaliza într-un termen de 6 luni, considerând că acesta este un termen optim şi previzibil.

La acelaşi termen de judecată, instanţa, în temeiul art. 255  C.p.c.  rap. la art.258 şi art. 237 alin. 2 pct.7 C.pr.civ., a încuviinţat pentru reclamanţi înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, proba cu interogatoriul pârâtei şi proba cu expertize în specialităţile topografie şi construcţii civile.

La data de 26.10.2015 s-a depus raportul de expertiză specialitatea construcţii întocmit de expert D.F. iar la data de 27.10.2015 a fost depus raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert Popescu Mariana.

La termenul din data de 23.09.2015, sub prestare de jurământ, s-au luat declaraţie martorilor propuşi de reclamanţi, T.L., I.C., răspunsurile date fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a  reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii I.N. şi I.V. în contradictoriu cu pârâtul XXX Mizil prin primar, au solicitat instanţei să constate dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunea de lungă durată asupra imobilului teren intravilan situat în Mizil, str…….. nr……, jud. Prahova, în suprafaţă de 253 m.p., precum şi dobândirea dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare asupra construcţiilor existente pe terenul mai sus menţionat, respectiv casa de locuit în suprafaţă construită de 101 mp, din anul 1956 şi anexa gospodărească în suprafaţă construită de 4 mp, din anul 1956.

Potrivit dispoziţiilor art.6 alin.4 Cod civil raportat la disp. art.82 din Legea 71/2011 uzucapiunea este guvernată de legea în vigoare la momentul când s-a început exercitarea posesiei, în speţă vechiul Cod civil, respectiv art.1890 şi următoarele, chiar dacă împlinirea termenului pentru prescripţia achizitivă s-ar fi realizat sub imperiul noilor reglementări din Codul civil. 

De altfel, prin dispoziţiile art.58 Legea nr.71/2011 se prevede faptul că în cazul accesiunii imobiliare artificiale efectele acesteia sunt reglementate de dispoziţiile în vigoare la data începerii lucrărilor privind edificarea construcţiei, în cauză vechiul Cod civil.

Potrivit declaraţiilor martorilor T.L. şi I. C., reclamanţii stăpânesc din anul 1970 imobilul construcţie locuinţă şi terenul aferent situat în Mizil, str……. , nr……., fără a exista litigii privind posesia şi fără ca gardul ce delimitează terenul să fi fost modificat în ceea ce priveşte amplasamentul. Totodată martorii au confirmat faptul că reclamanţii sunt cunoscuţi de comunitatea din Mizil ca fiind proprietarii imobilului.

Mai mult, adeverinţa nr.XXX/05.02.2015 emisă de P. Mizil atestă faptul că reclamantul I.N.  figurează înscris în registrul agricol cu o casă de locuit şi un teren în suprafaţă de 160 mp în perioada 1986-1991 iar în perioada 1991-2015 cu o casă de locuit şi un tern în suprafaţă de 200 mp.

 Instanţa  a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii imobilului mai sus menţionat prin efectul uzucapiunii, posedându-l de peste 30 de ani, fără a avea titlu de proprietate.

 De altfel, conform certificatului de atestare fiscala nr.……/09.02.2015 si Adeverinţei nr……/05.02.2015  emise de P. Mizil, reiese ca reclamanţii figurează înregistraţi în evidentele fiscale in calitate de proprietari ai imobilului în cauza, format din teren intravilan situat în Mizil, str………nr….., jud. Prahova, în suprafaţă de 253 m.p. şi construcţiile existente pe terenul mai sus menţionat, respectiv casa de locuit în suprafaţă construită de 101 mp, din anul 1956 şi anexa gospodărească în suprafaţă construită de 4 mp, din anul 1956.

Totodată conform Adresei nr……/04.08.2015 depusă de către pârâtul XXX Mizil, rezultă faptul că terenul în litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar (f. 36), iar potrivit adresei nr. xxx/18.05.2015 emisa de către Oficiul de cadastru si Publicitate imobiliara Prahova, pentru imobilul în cauza nu a fost deschisa carte funciara si nu figurează înscrise sarcini.

Uzucapiunea reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale cu privire la imobile,  prin exercitarea unei posesii neîntrerupte în tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea este alături de ocupaţiune o probă absolută a dreptului de proprietate, fiind un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate.

Efectul uzucapiunii constă în dobândirea dreptului de proprietate sau al altui drept real de către posesorul actual al bunului.

Efectul uzucapiunii este unul retroactiv în sensul că uzucapantul va fi considerat proprietar al imobilului  nu din momentul împlinirii termenului de uzucapiune ci chiar din momentul în care a început exercitarea posesiei.

În prezenta cauză s-a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin  uzucapiunea de lungă  durata,  prev. de art. 1890 Cod civil. Potrivit art. 1890 Cod civil  dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil  presupune îndeplinirea condiţiilor constând în exercitarea timp de 30 de ani a unei posesii utile in sensul prevederilor art.1847 respectiv o posesie continua neîntrerupta, netulburata, publica si neechivocă, indiferent daca posesorul este de bună - credinţă sau de rea - credinţă.

În ceea ce priveşte posesia exercitată de către reclamanţi asupra imobilului teren intravilan situat în Mizil, str……. nr……, jud. Prahova, în suprafaţă de 253 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnică topografica întocmit la data de 07.10.2015 de expert P.M., instanţa a reţinut că este o posesie propriu-zisă, aceştia întrunind atât elementul material, corpus, prin exercitarea de fapte de stăpânire materială asupra terenului, cât şi elementul psihologic, animus, stăpânirea bunului fiind exercitată pentru sine, sub nume de proprietar, nefiind nici echivocă.

Referitor la continuitatea posesiei, instanţa a avut în vedere faptul că actele de stăpânire ale reclamanţilor asupra terenului au avut o regularitate normală în raport de natura acestuia, aşa cum rezultă şi din declaraţia martorilor  audiaţi in cauza. De altfel, art. 1850 C.civ. instituie o prezumţie legală relativă de continuitate în sensul ca " posesorul actual care probează ca a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus ca a posedat în tot timpul intermediar, fără însa ca aceasta sa împiedice proba contrarie".

Şi caracterul netulburat al posesiei exercitate de către reclamanţi asupra terenului în cauza a fost confirmat de martorii Trandafir Lica şi Iancu Cornelia, aceştia declarând că nu au existat litigii privind posesia exercitată de reclamanţi asupra terenului şi construcţiei, context în care  instanţa reţine că posesia nu a fost "fundata sau conservata prin acte de violenta în contra sau din partea adversarului" în sensul art. 1851 C.civ.

Dobândirea dreptului prin uzucapiune reprezintă în mod indirect şi o sancţiune îndreptată împotriva fostului proprietar al imobilului care  timp de 30 de ani a dat dovadă de pasivitate în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor dreptului de proprietate, permiţând ca bunul să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat  ca un adevărat proprietar, efectul constând în dobândirea dreptului de proprietate prin exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani şi, corelativ, stingerea dreptului de proprietate al fostului  proprietar, care un timp îndelungat a neglijat  exercitarea atribuţiilor dreptului de proprietate asupra bunului.

În raport de declaraţiile celor doi martori rezultă şi caracterul public al posesiei, care a fost exercitata de reclamanţi în văzul tuturor, pârâta având posibilitatea sa o cunoască ceea ce conduce la înlăturarea ipotezei că posesia reclamanţilor ar avea un caracter clandestin în sensul art. 1852 C.civ.

Coroborând declaraţiile martorilor cu menţiunile din registrul agricol si respective cele din evidentele fiscal ale oraşului Mizil, a rezultat fără dubiu exercitarea de către reclamanţi a unei posesii neîntrerupte timp de peste 30 de ani asupra imobilului teren intravilan situat în Mizil, str……..nr……, jud. Prahova, în suprafaţă de 253 m.p., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica topografică întocmit la data de 27.10.2015 de expert P.M.

Referitor la construcţiile existente pe terenul intravilan situat în Mizil, str. ………nr……, jud. Prahova, în suprafaţă de 253 m.p., astfel cum au fost identificate în raportul de expertiza întocmit la data de 26.10.2015 de către expert D.F., din declaraţiile martorilor  coroborat cu înscrisurile depuse în dovedirea cererii de chemare în judecată, a rezultat faptul că acestea au fost edificate de către reclamanţi în anul 1956 şi au fost stăpânite de ei pana în prezent.

Potrivit disp. art. 492 Cod civ., conform cărora „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte contrariul”.

Având în vedere efectele retroactive ale uzucapiunii de lunga durată, în sensul ca reclamanţii sunt consideraţi proprietarii terenului de la data când au intrat în posesia terenului, respectiv anul 1956, coroborat cu declaraţiile martorilor care confirmă faptul edificării construcţiilor existente pe acest teren de către reclamanţi, instanţa apreciază că în favoarea reclamanţilor operează prezumţia de proprietate privind construcţia, în sensul prevederilor art.492 Cod civil

În concluzie, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză a  rezultat că posesia exercitată de reclamanţi este efectivă, fiind exercitată pe tot timpul stabilit de lege  animo sibi habendi, neviciată, fiind întrunite cele două elemente - animus şi corpus - instanţa  a constatat că sunt întrunite  toate elementele necesare pentru a opera uzucapiunea, si în consecinţă a  apreciat că acţiunea formulată este întemeiată, urmând să o admită ca atare în temeiul art. 1846 şi urm. C. civ., art. 1890 C.civ., art.492 Cod civ coroborat cu disp. art. 111 C.proc.civ., şi să constate ca reclamanţii I. N. şi I. V. au dobândit, prin efectul prescripţiei achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilului compus din

- teren în suprafaţă de 253 mp categoria de folosinţă curţi construcţii, situat în intravilanul oraşului Mizil, str………. nr……., judeţul Prahova, Tarlaua 32, parcela 1114,  astfel cum a fost identificat şi poziţionat pe schiţa de plan aferentă expertizei tehnice specialitatea topografie întocmit de expert P.M.  la data de 27.10.2015 şi pe care instanţa îl omologhează;

- locuinţa cu o suprafaţă construită de 110 mp şi anexa gospodărească în suprafaţă construită de 4,80 mp, astfel cum au fost identificate şi poziţionate pe schiţa de plan aferentă expertizei tehnice specialitatea construcţii întocmită de expert D.F. la data de 22.10.2015 şi pe care instanţa îl omologhează, ambele construcţii fiind edificate pe terenul de 253 mp categoria de folosinţă curţi construcţii, situat în intravilanul oraşului Mizil, str……… nr……, judeţul Prahova, Tarlaua 32, parcela 1114, construcţii.

Conform dispoziţiilor art.29 alin.5 din Legea nr.7/1996 coroborat cu art.77 1 alin.6 din Codul fiscal, instanţa din oficiu a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, către O.C.P.I. Prahova şi la organul fiscal de la domiciliul reclamantului.

Instanţa a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.