Cerere de redeschidere a procesului penal cu privire la o faptă penală comisă sub imperiul C.pen. 1969 şi pentru care a fost judecat definitiv; legea aplicabilă şi verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii.

Decizie 1062/A din 11.11.2015


Cerere de redeschidere a procesului penal cu privire la o faptă penală comisă sub imperiul C.pen. 1969 şi pentru care a fost judecat definitiv; legea aplicabilă  şi verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a cererii.

În situaţia existenţei unei cereri de redeschidere a procesului penal cu privire la o faptă comisă sub imperiul C.pen.196 şi judecată definitiv, instanţa este obligată să stabilească legea aplicabilă cererii şi să verifice îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a acesteia potrivit art. 466 C.pr.pen. raportat la art. 6 din Convenţia europeană cu referire la jurisprudenţa Curţii europene exprimată în cauza Colozza contra Italiei- Hotărârea din 12.02.1985

Secția  penală  și pentru  cauze cu  minori – Decizia  penală nr.1062/A/ 11 noiembrie  2015

Prin sentinţa penală nr… din 14 iulie 2015 pronunţată de Judecătoria  Blaj în dosarul nr. …/298/2015, în baza art. 469 alin. 4 din Codul de procedură penală a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petenta  M.G.M., în prezent deţinută în Penitenciarul G., judeţul C., condamnată prin sentinţa penală nr…/30.05.2013 pronunţată în dosarul penal nr…/298/2013 şi sentinţa penală nr…/18.09.2014 pronunţată în dosarul penal nr…/298/2014, ca nefondată.

În temeiul art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligată condamnata la plata sumei de 555 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr…/30.05.2013  pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosarul nr…/298/2013, definitivă prin nerecurare, a fost condamnată petenta M.G.M. la:

- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 al.1 lit.c Cod penal, în dauna părţilor vătămate: M.O.; M.C. şi M.E.M., toţi cu domiciliul în com. P., sat P., str. C. nr…, Judeţ A.

În temeiul art.81 şi art.82 Cod penal instanţa dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal. În temeiul art.71 Cod penal interzice inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a  teza a II- a şi b,  Cod penal. În temeiul art.71 al.5 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Prin sentinţa penală nr…/18.09.2014  pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosarul nr…/298/2014, definitivă prin neapelare, a fost condamnată petenta M.G.M. la:

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.

În temeiul art.44 alin.1 Cod penal, instanţa a constatat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata în prezenta cauză este în stare pluralitate intermediară faţă de fapta pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr…/2013, pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosar nr…/298/2013, definitivă la 18.06.2013. În baza art.15 din Legea nr.187/2012 coroborat cu art.83 Cod penal, revocă suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr.../2013 pronunţată de Judecătoria Sebeş. În aplicarea art.10 din Legea nr.187/2012 raportat la art.44 alin.1 şi art.39 alin.1 lit.b Cod penal, a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr.71/2013 cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpata urmând a executa pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza sentinţei penale nr…/18.09.2014, la data de 13.06.2013 s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. .. din 13.10.2014 şi, ulterior, în baza solicitărilor formulate, la data de 07.11.2014, faţă de aceasta a fost emis mandatul european de arestare nr…/2014 şi cererea de dare în urmărire internaţională nr. ../07.11.2014.

La momentul întocmirii mandatului european de arestare, prin completarea formularului anexă la Legea nr.302/2004 republicată (în forma în vigoare la data emiterii mandatului), la litera d) s-a menţionat  „Hotărârea pronunţată în lipsă şi:

- persoana în cauză a fost citată personal la data de 24.06.2014 şi prin urmare, informată cu privire la data şi locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea şi a fost informată că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces”; în aceste condiţii, potrivit. art.3.4, hotărârea urma să fie înmânată personal fără întârziere după predare şi persoana să fie informată cu privire la dreptul de rejudecare a cauzei sau cu privire la promovarea unei căi de atac.

La data de 12.03.2015  inculpata a fost arestată provizoriu în F., în temeiul mandatului european de arestare, după cum rezultă din copia hotărârii date de Curtea de Apel din T. la data de 24 martie 2015. Din copia acestei hotărâri nu rezultă că ar fi fost avute în vedere anumite garanţii procesuale, condamnata fiind predată în baza mandatului european de arestare şi avându-se în vedere că, la audierea din 17 martie 2015 M.G.M.  s-a opus la predare.

Aceasta a fost deţinută în F. din data de 29.01.2015 şi a fost predată autorităţilor judiciare române la data de 15.05.2015, dată de la care se află în executarea pedepsei, conform fişei de detenţie.

Analizând cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petenta condamnată  M.G.M.  pentru judecarea în lipsă, în temeiul art.466 din Codul de procedură penală, instanţa a constatat următoarele :

 Potrivit dispoziţiilor art.466 al. 1 din Codul de procedură penală purtând denumirea marginală „redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate”,  persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat la cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

Textul alin.2 al art.461 din Codul de procedură penală vine şi explicitează (spre deosebire de vechea reglementare) ce anume se înţelege prin sintagma „judecată în lipsă”. Arată legiuitorul că „este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul”.

Rezultă cu evidenţă din textul de lege citat că legiuitorul român prin noile dispoziţii procesual penale s-a îndepărtat de vechea reglementare prin prevederea expresă în textul legii a condiţiilor în care se poate aprecia că o persoană a fost judecată în lipsă. Aplicarea noilor dispoziţii procesuale penale se impune de vreme ce potrivit dispoziţiilor  art.3 din Legea nr.255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul legii. Or, în ceea ce priveşte procedura de redeschidere a procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate nu există nicio excepţie prevăzută în cuprinsul legii de punere în aplicare.

Instanţa reţine că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de redeschidere a procesului penal pentru judecarea în lipsă a persoanei condamnate, trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute  de art.469 alin. 1 Cod procedură penală, şi anume :

a) cererea să fie formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 466;

b) să fie invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;

c) motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care să fi fost judecată definitiv.

După cum s-a reţinut mai sus, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta(…). Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care (…) după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

Procedura prevăzută la art. 466 alin.1 Cod procedură penală  a fost instituită de legiuitor pentru a-i garanta inculpatului care a lipsit pe întreaga durată a procedurii penale dreptul la un proces echitabil care implică printre altele şi dreptul de a-şi face o apărare directă şi efectivă.

Dreptul inculpatului de a fi prezent la judecată este recunoscut atât în legislaţia internă, cât şi în Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care, în art.6  paragraf  3,  prevede că cel acuzat are dreptul de a se apăra el însuşi şi dreptul de a interoga martorii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că prezenţa inculpatului este, în principiu, obligatorie la soluţionarea cauzei.

De la regula prezenţei inculpatului la soluţionarea cauzei se admit şi excepţii, atunci când asigurarea acestei condiţii ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii, mai ales dacă inculpatul are o culpă în absenţa sa (cauza Poitrimol c. Franţei, cauza Colozza c. Italiei).

Prin urmare, dreptul persoanei extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare de a beneficia de rejudecarea cauzei poate fi restricţionat, nu numai în situaţia în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunţarea hotărârilor, ci şi atunci când a avut cunoştinţă, în orice mod, despre desfăşurarea judecăţii. A interpreta altfel dispoziţiile legale, ar însemna a recompensa sustragerea de la judecarea cauzei şi a da posibilitatea condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând astfel un abuz de drept procesual.

Un prim aspect care trebuie lămurit de instanţă este cel referitor la excepţia tardivităţii formulării cererii invocată de reprezentantul părţilor vătămate.

Referitor la această excepţie, instanţa urmează să o respingă, având în vedere faptul că petenta a fost predată autorităţilor române la data de 15.05.2015 iar aceasta a depus la Poştă cererea de redeschidere în data de 03.06.2015, deci în interiorul termenului de 1 lună prevăzut de art. 466 alin. 3 CPP, aplicabil în cauză.

Petenta condamnată  M.G.M. nu beneficiază de prevederile art.466 alin. 1 teza I Cod procedură penală  (persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta) în condiţiile în care aceasta  a luat cunoştinţă de cele două procese penale.

Astfel, în dosarul nr…/298/2013, se află două declaraţii ale petentei prin care aceasta arată că i s-a a dus la cunoştinţă pentru ce infracţiune este cercetată penal, că a înţeles drepturile pe care le are şi doreşte un termen să consulte un avocat.

De asemenea în cele două declaraţii aceasta şi-a indicat adresa din P., sat P., nr…, jud…

Inculpata a fost citată în continuare de organele de urmărire penală şi de  instanţă la adresa indicată în faza de urmărire penală, conform dovezilor de îndeplinire a procedurilor de citare aflate la dosarul de fond al judecătoriei. De asemenea, acesta a fost citată la sediul instanţei şi la sediul Consiliului Local

În dosarul nr…/298/2014,  se află un proces verbal încheiat de grefier prin care se arată că s-a luat legătura telefonic cu petenta M.G.M., care se află în F.  şi căreia i s-a comunicat faptul că a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie iar aceasta şi-a indicat, ca adresă din R. unde să îi fie comunicate actele de procedură în R., adresa tatălui ei, numitul M.G., cu adresa în localitatea P., str.H., nr…, jud.A.

În acest dosar se află dovadă de primire a citaţiei semnată de M.G.D., fratele petentei.

Un aspect care mai trebuie menţionat se referă la faptul că în ambele dosare au fost achitate cheltuielile de judecată, conform dovezilor primite de la DGFP B.

Concluzionând, instanţa a arătat faptul că petentei condamnate nu i se aplică prevederile art.466 alin.1 teza a II - a Cod procedură penală, neputându-se reţine lipsa sa justificată de la procesul penal pornit împotriva sa sau vreo imposibilitate obiectivă de a încunoştinţa instanţa, de vreme ce aceasta nu a prezentat nicio dovadă în acest sens.

Este adevărat că în reglementarea anterioară - art.5221 Cod procedură penală, noţiunea de judecată în lipsă a primit o interpretare mai extinsă - conform practicii judiciare, având în vedere  decizia nr. 5424 din 13 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, precum şi legislaţia internaţională, însă în prezent noţiunea de „judecată în lipsă „ este definită de legiuitor, iar instanţa este ţinută de verificarea cazurilor expres prevăzute acum de lege.

Faţă de cele ce preced, instanţa a constatat că potrivit accepţiunii date noţiunii de „judecare în lipsă” de noua reglementare cuprinsă în art. 466 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege, sub nici o formă neputându-se reţine că petenta condamnată nu a fost citată la proces.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 alin.1 din Codul de procedură penală, condamnata M.G.M., solicitând, personal şi prin apărătorul ales, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecându-se cauza, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal cu privire la cele două dosare.

În susţinerea apelului s-a arătat  că prima instanţă  a dat o interpretare greşită prevederilor art. 466 alin. 2 din Codul de procedură penală.

 Cu privire la dosarul nr…/298/2013 s-a arătat că  instanţa a făcut referire la o declaraţie a condamnatei apelante prin care i s-a adus la cunoştinţă infracţiunea pentru care este cercetată şi drepturile acesteia, declaraţie care  nu este dată în faţa instanţei, ci în faza urmăririi penale când inculpata nu era trimisă în judecată şi nu avea cum să aibă la cunoştinţă oficial despre dosarul ce se va judeca în instanţă.

Referitor la faptul că inculpata şi-ar fi dat o adresă, respectiv – P. nr… – unde a fost citată, s-a susţinut că inculpata niciodată nu a semnat că a luat la cunoştinţă despre un termen de judecată în ceea ce priveşte respectivul dosar.

În ceea ce priveşte dosarul nr…/291/2014, s-a arătat că instanţa a reţinut că există un proces-verbal încheiat între grefierul instanţei şi inculpată cu privire la faptul că i se comunică doar împrejurarea că este trimisă în judecată pentru infracţiunea de abandon de familie, fără a se face referire la vreun termen de judecată, astfel că acest proces-verbal nu complineşte textul de lege care prevede clar aducerea la cunoştinţa părţii despre termenul procesului.

S-a mai invocat faptul că prima instanţă în mod  greşit a reţinut cu privire la acest dosar că inculpata a ştiut despre desfăşurarea acestor procese întrucât a plătit cheltuielile de judecată, în realitate acestea fiind achitate de fratele inculpatei, în timp ce aceasta era deja arestată.

Din punct de vedere procedural s-a arătat că  pentru primul dosar legea mai favorabilă este vechea reglementare, care la art.522 prevede ca şi condiţii necesare pentru redeschiderea unui dosar doar existenţa unui mandat european şi ca judecata să fi fost în lipsă.

Dacă nu se apreciază că legea mai favorabilă este vechea reglementare, dispoziţiile art.466 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt îndeplinite în integralitatea lor, întrucât inculpata nu a fost prezentă la judecată, nu a ştiut despre respectivele procese luând la cunoştinţă despre existenţa lor doar la momentul în care a fost expulzată în baza mandatului de arestare.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma celor expuse, precum şi din oficiu conform  art.417 din Codul de procedură penală, Curtea de apel constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr…/30.05.2013  pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosarul nr…/298/2013, definitivă prin nerecurare, a fost condamnată inculpata M.G.M., la pedeapsa de  1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 al.1 lit.c  Cod penal, în dauna părţilor vătămate: M.O., M.C. Şi M.E.M.

În temeiul art.81 şi art.82 Cod penal instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani şi atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr…/18.09.2014,  pronunţată de Judecătoria Sebeş, în dosarul nr…/298/2014, definitivă prin neapelare, a fost condamnată inculpata M.G.M., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal.

În temeiul art.44 alin.1 Cod penal, instanţa a constatat că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata este în stare de pluralitate intermediară faţă de fapta pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr…/2013, pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosar nr.../298/2013, definitivă la 18.06.2013.

 În baza art.15 din  Legea nr.187/2012 coroborat cu art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr…/2013 pronunţată de Judecătoria Sebeş.

În aplicarea art.10 din Legea nr.187/2012 raportat la art.44 alin.1 şi art.39 alin.1 lit.b Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr…/2013 cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpata urmând a executa pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

Judecătoria Sebeş a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr… din 13.10.2014 şi întrucât condamnata n-a fost găsită de organele de poliţie, la data de 07.11.2014, a fost emis mandatul european de arestare, nr…/2014.

Petenta a fost localizată pe teritoriul F., fiind  arestată la data de 12.03.2015.

Aceasta a fost deţinută în F. din data de 29.01.2015 şi a fost predată autorităţilor judiciare române la data de 15.05.2015.

La dosarul cauzei nu există dovada comunicării sentinţei de condamnare către petentă, conform art.95 alin.3 raportat la art.92 alin.2 lit.b din Legea nr.302/2004 privind  cooperarea judiciară în materie penală, ci doar a mandatului de executare a pedepsei închisorii şi, prin urmare, la dosar  nu există informaţii cu privire la faptul că  persoanei predate i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul, după caz:

(i)la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală; sau

(ii)la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală.

Curtea constată astfel că în mod corect prima instanţă a apreciat că cererea petentei de redeschidere a procesului penal a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 466 al. 3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia :  „Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.”

De asemenea, în mod corect prima instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente noile dispoziţii procesuale penale şi nu cele ale art.522 ind.1 din Codul de procedură penală din 1968, cum se solicită de apelantă, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul legii, iar în ceea ce priveşte procedura de redeschidere a procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate nu există nicio excepţie prevăzută în cuprinsul legii de punere în aplicare.

Chestiunea esenţială pentru dezlegarea pricinii este înţelesul noţiunii de „persoană judecată în lipsă”, oferită  atât de art.466 alin.2  Cod procedură penală.

Potrivit acestui text de lege, este considerată „judecată în lipsă”: „persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul”.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa ( Cauza Colozza contra Italiei - Hotărârea din 12 februarie 1985) a subliniat că, în interpretarea art.6 din Convenţie privind dreptul la un proces echitabil : ”Când legislaţia naţională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, în momentul în care află de procedură, să poată determina ca o instanţă, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse”. S-a arătat că o procedură de judecată în contumacie nu este, în esenţă, întotdeauna contrară textului Convenţiei, dacă celui în cauză i s-au respectat drepturile apărării, între care cel de a fi citat personal şi informat asupra cauzei şi naturii acuzaţiei şi, atunci când nu şi-a exprimat fără echivoc voinţa de a nu participa în proces, de a obţine posibilitatea să fie rejudecat în prezenţa sa, fără să fie obligat să probeze că nu a dorit să se sustragă justiţiei sau că absenţa  s-a datorat unor cauze de forţă majoră.

Situaţia este diferită atunci când autorităţile l-au tratat pe inculpat ca fugar şi l-au judecat în contumacie, deşi nu fusese notificat personal asupra acuzaţiei şi acesta nu renunţase într-o manieră incontestabilă la dreptul său de a compărea. În cauza Sejdovic contra Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea dreptului prevăzut de art.6 din Convenţie, dacă statele nu oferă o procedură efectivă de rejudecare a cauzei în prezenţa celui vizat.

În ”Expunerea de motive” privind  Noul Cod de procedură penală, s-a arătat că ”Este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care, la judecată, nu a avut cunoştinţă de proces, sau care deşi a avut cunoştinţă de proces în orice mod, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei.”

În cauza de faţă, în dosarul nr…/298/2013, inculpata a fost citată în cursul urmăririi penale la adresa de domiciliu, din P., nr…, jud. A., precum şi prin afişare la consiliul local al comunei P.

Inculpata nu a fost prezentă la niciunul din termenele de judecată, fiind citată la aceeaşi adresă din satul P.J.  unde a locuit până la plecarea sa din ţară, precum şi prin afişare la consiliul local.

Curtea de Apel consideră că în cauză prima instanţă a apreciat în mod eronat cu privire la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.466 din Codul de procedură penală, respectiv la admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal.

Astfel, pe de o parte, instanţa constată că nu există probe la dosarul cauzei care să ateste în mod cert faptul că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărirea penală efectuată împotriva sa sau de la judecarea cauzei.

Pe de altă parte, admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal se analizează exclusiv raportat la faza de judecată, fie în primă instanţă fie în apel.

În opinia Curţii, citarea inculpatei potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data desfăşurării procesului nu justifică a se concluziona că acesta s-ar fi sustras de la judecată sau, cu atât mai mult, că ar fi avut cunoştinţă de proces.

Independent de legala sa citare, astfel cum s-a arătat anterior, raportat la  jurisprudenţa Curţii de la Strassbourg, ceea ce prezintă importanţă pentru a se considera că un acuzat a fost judecat în lipsă este aceea ca acesta să nu fi fost informat personal despre procedurile întreprinse împotriva lui, neavând cunoştinţă de proces.

Potrivit art.20 alin.2 din Constituţia României: ”Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

În ceea ce priveşte cauza ce a format obiectul dosarului nr…/298/2014, instanţa de apel constată că situaţia este diferită, întrucât, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, la fila … se află un proces verbal încheiat de grefier prin care se arată că s-a luat legătura telefonic cu inculpata, care se află în Franţa şi căreia i s-a comunicat faptul că a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie iar acesta şi-a indicat ca adresă din România unde să îi fie comunicate actele de procedură în România adresa tatălui ei, numitul M.G., cu adresa în localitatea P., str.H., nr…, jud.A.

Prin urmare, inculpata a fost încunoştiinţată de proces şi ulterior legal citată la adresa comunicată telefonic, astfel că nu se poate reţine că autorităţile au tratat-o pe inculpată ca fugară şi au judecat-o în contumacie, iar aceasta a fost notificată personal asupra acuzaţiei, de unde rezultă că aceasta a renunţat într-o manieră incontestabilă la dreptul său de a compărea.

Concluzionând, raportându-se la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil şi la interpretarea dată acestui articol de Curtea Europeană în jurisprudenţa sa ( care recunoaşte un drept la redeschiderea procedurilor în cazurile în care judecata în lipsă nu este consecinţa renunţării voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent în instanţă pentru a-şi face apărările), instanţa de apel consideră că în cauza ce formează obiectul dosarului nr…/298/2013 privind pe condamnata M.G.M. sunt îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal iar persoanei judecate în lipsă care a fost condamnată definitiv trebuie să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanţă să statueze din nou, după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, întrucât acesta nu a avut cunoştinţă de procesul pornit împotriva sa şi nu rezultă că ar fi renunţat, în mod neechivoc la dreptul său de a fi prezentă în instanţă şi de a se apăra sau că s-a sustras judecăţii.

Totodată, cum la dosar nu există dovada comunicării sentinţei de condamnare către petentă, dar nici a faptului că  persoanei predate i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul, după caz: la exercitarea unei căi de atac, potrivit Codului de procedură penală sau la rejudecarea cauzei, potrivit Codului de procedură penală, instanţa a  considerat că deşi petenta nu a declarat apelul în termenul prevăzut de art.411 alin.1 din Codul de procedură penală, (nedeclarare determinată de o cauză temeinică de împiedicare), cererea de redeschidere a procesului penal este admisibilă şi prioritară calificării acesteia ca o cerere de repunere în termenul de apel.

În raport de toate aceste împrejurări şi pentru considerentele ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct.2  lit.a din Codul de procedură penală, instanţa a admis  apelul declarat de inculpata M.G.M.  împotriva sentinţei penale nr…/14.07.2015, pronunţată de Judecătoria Blaj,  în dosarul nr…/298/2015, a desfiinţat  în parte sentinţa penală atacată şi, judecând cauza:

În baza art. 469 alin. 3 din Codul de procedură penală, a admis  cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată M.G.M., în prezent deţinută în Penitenciarul G., cu privire la cauza în care a fost condamnată definitiv în dosarul nr…/298/2013 al Judecătoriei Sebeş.

În baza art. 469 alin. 7 din Codul de procedură penală, a constatat desfiinţată de drept sentinţa penală  nr…/30.05.2013 a Judecătoriei  Sebeş, pronunţată în dosarul nr…/298/2013.

În baza art. 470 din Codul de procedură penală, a trimis cauza ce formează obiectul dosarului nr…/298/2013, Judecătoriei Blaj pentru rejudecare.

Referitor la cauza ce a format obiectul dosarului nr…/298/2014, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.466 din Codul de procedură penală, urmează a se menţine dispoziţiile sentinţei penale nr…/14.07.2015, pronunţată de Judecătoria Blaj, în dosarul nr…/298/2015.

Menţinând  această dispoziţie şi având în vedere faptul că inculpata se află în executarea  pedepsei rezultante de 1 an şi 2 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr…/18.09.2014, pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosarul nr…/298/2014, urmare a contopirii pedepsei de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr…/2013, pronunţată de Judecătoria Sebeş în dosarul nr…/298/2013, sentinţă desfiinţată prin prezenta decizie, Curtea a constatat că situaţia juridică a condamnatei-inculpată nu poate fi soluţionată în prezenta  cauză ci doar prin formularea unei contestaţii la executarea hotărârii de revocare a suspendării condiţionate şi de contopire a pedepsei(respectiv sentinţa nr…/18.09.2014), conform dispoziţiilor art.598 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în prezentul apel vor rămâne în sarcina statului .