Plangerii contraventionale

R O M A N I A

JUDECATORIA PITESTI 

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 5059

SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 09.06.2015

INSTANTA CONSTITUITA DIN:

PRESEDINTE: A N

GREFIER: C A M

Pe rol solutionarea plangerii contraventionale formulate de petentul C N, in contradictoriu cu intimatul I P A J A - B R P.

La apelul nominal facut in sedinta publica, au lipsit partile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:

Verificându-şi din oficiu competenţa, potrivit art. 131 alin.1 C.proc.civ, instanţa constată că este competentă general să soluţioneze prezenta cerere - în temeiul art. 126 al. 1 şi 2 din Constituţia României şi art. 2 şi 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, material - în temeiul art.94 C.proc.civ. şi teritorial în temeiul art. 32 al. 2 din OG nr. 2/2011.

Apreciind ca proba cu inscrisuri este pertinenta, concludenta si utila, putand duce la dezlegarea in fond a pricinii, in temeiul art.255 rap. la art.258 C.proc.civ, o incuviinteaza pentru ambele parti. Incuviinteaza pentru intimata si probele cu plansele fotografice si inregistrarea video atasate la dosar. Respinge proba testimoniala solicita de catre petent prin plangerea introductiva de instanta, fata de modul de constarare a faptei, prin mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Instanta, considerandu-se lamurita, in temeiul art.394 C.proc.civ, declara incheiate dezbaterile si retine cauza in pronuntare.

I N S T A N T A,

Deliberand asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Pitesti la data de 23.01.2015, sub nr. 1160/280/2015, petentul C N a chemat in judecata pe intimatul I P  J  - B R P - SP R, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria CP nr.8203946/17.01.2015 si a masurilor dispuse in baza acestuia. In subsidiar, a solicitat inlocuirea sanctiunilor aplicate cu avertisment.

In motivare, petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate si netemeinicie actului administrativ contestat.

In drept, petentul a invocat dispozitiile art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002.

In dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei, in original, procesul-verbal de constatare a contraventiei seria CP nr.8203946/17.01.2015 (fila 9) si, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, act identitate (fila 10).

Plangerea contraventionala formulata de petenta a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta seria K nr.0133/22.01.2015 (fila 7), conform art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).

Intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare, solicitand respingerea plangerii, ca neintemeiata.

In motivare, intimatul a aratat ca procesul-verbal a fost incheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale in vigoare, fapta de a circula cu viteza peste limita maxima admisa fiind inregistrata cu mijloace tehnice verificate metrologic si omologate.

In drept, intimatul a invocat dispozitiile art.205 si urm. C.proc.civ.

In dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza emiterii procesului-verbal contestat, anume: inregistrare video (compact-disk fila 35) si planse fotografice (fila 37), buletin de verificare metrologica a echipamentului utilizat pentru inregistrarea abaterii (fila 25), atestat operator radar (fila 24), registru abateri radar (fila 26) si un istoric al abaterilor contraventionale savarsite de petent – cazier auto (fila 23).

In prezenta cauza, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile de la dosar, iar pentru intimat a incuviintat si probele cu plansele fotografice si cu inregistrarea video. A respins proba testimoniala solicitata de petent prin plangerea introductiva de instanta, pentru considerentele aratate in practicaua prezentei hotarari.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de contraventie seria CP nr.8203946/17.01.2015 (fila 9) incheiat de agentul constatator Mihai Florin din cadrul institutiei intimate I P J A - B R P, petentul C N a fost sanctionat cu 9 puncte-amenda in cuantum de 877,5 lei, cu acelasi prilej agentul constatator luand si masura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 de zile.

Petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 si sanctionata de art.135 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca, la data de 17.01.2015, orele 16.04, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de inmatriculare DN-05-UFB, pe DN73 pe raza localitatii Maracineni, fiind inregistrat cu aparatul radar tip “Python II” seria PYT 672000060, montat pe autospeciala politiei cu nr. de inmatriculare AG-09-UAM, in timp ce circula cu viteza de 135 km/h.

Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta, fara obiectiuni.

In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta constata ca plangerea a fost formulata in termenul legal de 15 zile de la data inmanarii procesului-verbal de constatare a contraventiei.

Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntandu-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.

In ceea ce priveste exceptiile nulitatii procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei invocate de petent, instanta le califica ca fiind aparari de fond, iar nu veritabile exceptie procesuale asupra carora sa fie obligata sa se pronunte in conditiile art.248 alin.1 C.proc.civ.

Analizand procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul legalitatii sale, instanta observa ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor impuse de OG nr.2/2001 sub sanctiunea nulitatii, de catre un agent constatator competent in raport cu dispozitiile art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cuprinzand toate mentiunile obligatorii aratate la art. 17 din actul normativ citat.

Instanta retine ca prin Decizia nr. XXII/ 19.03.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, intr-un recurs in interesul legii, s-a statuat ca nerespectarea la incheierea unui proces-verbal a altor dispozitii legale decat cele prevazute de art.17 din OG nr. 2/2001, se sanctioneaza cu nulitatea relativa, fiind necesara dovada existentei unei vatamari suferite de petent si care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal.

In aceste conditi, instanta nu poate primi critica petentului in sensul ca nu a avut posibilitatea de a formula obiectiuni la procesul-verbal (art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001), apreciind ca o eventuala omisiune a agentului de a aduce petentului la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni nu afectează exercitarea dreptului la apărare al petentului, care este asigurat prin posibilitatea de a invoca motivele de netemeinicie care făceau şi obiectul respectivelor obiecţiuni şi de a-şi prezenta argumentele şi probele pe care le consideră pertinente, prin contestarea procesului-verbal în instanţă, în temeiul dispoziţiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, pe calea unei plângeri contravenţionale. Oricum, în acest caz, instanţa apreciază că petentul ar fi trebuit să dovedească că această omisiune a agentului constatator i-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, probă pe care nu a făcut-o.

Referitor la obligativitatea confirmării de către cel puţin un martor a situaţiei reţinute de agentul constatator (art.19 alin.1, 2 si 3 din OG nr.2/2001), instanţa reţine că, in completarea dispoziţiilor art.17, dispoziţiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun ca procesul-verbal să fie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient, sub sancţiunea nulităţii relative şi virtuale. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurari, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. Asadar, instanta nu poate primi nici apararea petentului in sensul a procesul-verbal contestat nu a fost semnat de un martor asistent, observand ca aceasta obligatie subzista numai in ipoteza in care petentul refuza sa semneze, fapt care nu s-a intamplat in speta.

Instant nu poate primi nici critica petentului in sensul ca actul administrativ contestat nu indeplineste cerintele prevazute de lege, formularul utilizat de agentul constatator nefiind cel prevazut de dispozitiile art.181 alin.1 din HG nr.1391/2009, retinand ca - potrivit dispozitiilor art.181 alin.2 din HG nr.1391/2006, modelul la care petentul face referire in plangerea sa poate fi folosit numai in cazurile in care contravenientul nu a fost identificat imediat dupa savarsirea faptei, ori in situatia dedusa judecatii petentul a fost identificat imediat, fiind prezent la intocmirea procesului-verbal, pe care l-a si semnat.

Mai mult, instanta subliniaza ca art. 181 din RAOUG nr. 195/2002 prevede expres, asa cum a indicat si petenta, ca anexa 1D este doar un model, important fiind asadar ca în cuprinsul procesului-verbal, indiferent de formularul pe care este întocmit, chiar daca ar fi scris în întregime de catre organul constatator, pe o coala alba de hârtie, sa cuprinda datele esentiale care apar în modelul din Anexa la Regulament, ceea ce s-a realizat în cauza, asa cum observa instanta din compararea procesului-verbal ce face obiectul cauzei (fila 6 dos. J. Topoloveni) cu modelul 1D din actul normativ.

Nerespectarea stricta a dispozitiilor textului de lege anterior citat ar putea eventual atrage nulitatea procesului-verbal numai în conditiile art. 175 alin. 1 C.proc.civ, adica numai daca s-ar fi facut dovada unei vatamari care sa nu fi putut fi înlaturata decât prin anularea actului, or, în prezenta cauza nu se constata vreo vatamare cauzata petentului prin necompletarea procesului verbal pe formularul model 1D, astfel ca în niciun caz nu se poate pune problema anularii acestuia pentru acest motiv.

Analizand procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sub aspectul temeiniciei sale, instanta apreciaza ca probatoriul administrat in cauza conduce la concluzia ca procesul-verbal este temeinic, pentru considerentele ce urmeaza:

Potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maxima de viteza in localitati, pe drumurile nationale este de 50 km/h.

Potrivit art.121 alin.1 si 2 din ROUG nr.195/2002, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Astfel, din analiza planselor fotografice (fila 37) si inregistrarii video depuse la dosar de intimat (fila 34 – compact-disk), rezulta fara putinta de tagada ca autoturismul marca BMW cu nr. de inmatriculare ..........a fost condus pe sensul de mers opus celui pe care se afla amplasata autospeciala politiei, circuland cu viteza de 135 km/h, in localitate, la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie.

Instanta retine ca plansele fotografice si inregistrarea video indeplinesc toate cerintele prevazute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005, aprobata prin Ordinul 301/2005, asa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidentiindu-se in cuprinsul lor data si ora masuratorii, valoarea vitezei si imaginea autovehiculului al carui numar de inmatriculare este perfect vizibil (moment 16.04.04, frame 0715-0738).

Conform procesului-verbal seria CP nr.8203946/17.01.2015 (fila 9), inregistrarea faptei a fost facuta cu aparatul radar tip “Python II” seria PYT 672000060, aparat care la acel moment se afla in termenul de valabilitate a verificarii metrologice, conform buletinului nr.0038497/18.04.2014 (fila 25), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioada de 1 an, fiind indeplinite astfel si conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintita.

Din cuprinsul registrului de abateri radar aflat la fila 26 din dosar rezulta ca la data de 17.01.2015, orele 16.04, constatarea efectuata pe DN73, pe raza localitatii Maracineni, s-a realizat de catre agentul de politie C S, agentul de politie care a intocmit procesul-verbal de sanctionare fiind agentul de politie Mihai Florin.

Din analiza atestatului aflat la fila 24 din dosar, rezulta totodata ca agentul de politie Coman Sorin detinea la data constatarii contraventiei atestat de operator „Python II”” nr.178281.

Fata de cele ce preceda, instanta conchide ca nu exista niciun dubiu in ceea ce priveste savarsirea faptei de catre petent, inregistrarea video de la dosar reprezentand o proba certa si completa de natura a convinge instanta de realitatea consemnarilor din cuprinsul actului contestat.

Instanta retine ca procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala constituie un act administrativ si ca orice act administrativ este investit cu prezumtia de legalitate, ce presupune ca actul este emis cu respectarea dispozitiilor consacrate pentru validitatea sa, prezumtia de autenticitate, ce presupune ca emana de la autoritatea mentionata in cuprinsul sau si prezumtia de veridicitate, in temeiul careia se considera ca aspectele mentionate in cuprinsul sau corespund realitatii constatate de agentul instrumentator.

Desi OG nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art.34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada situatiei de fapt si a incadrarii juridice pana la proba contrara.

Desi prezumtia de adevar de care se bucura un astfel de proces-verbal, in virtutea calitatii sale de act administrativ, este una relativa si nu una absoluta (care ar contraveni dreptului la un proces echitabil si prezumtiei de nevinovatie), acesta are o anumita forta probanta data de faptul constatarii faptei de un organ al statului investit cu autoritate publica.

Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, intrucat nu se poate porni de la prezumtia ca acestea isi desfasoara activitatea cu incalcarea legii), aceasta prezumtie relativa da posibilitatea instantei sa administreze probe pe baza carora sa stabileasca o situatie de fapt care poate sa confirme, sau, dimpotriva, sa o infirme pe cea retinuta de agentul constatator (cauza Anghel impotriva Romaniei).

Prin urmare, toate constatarile facute de catre agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricarui mijloc de dovada admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se incadreaza in anumite limite rezonabile (cauza Ioan Pop c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instantelor interne fiind de a asigura o proportionalitate intre acestea si prezumtia de nevinovatie), iar cel care pretinde ca situatia de fapt retinuta in actul constatator nu corespunde realitatii, trebuie sa dovedeasca aceasta.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v.Franța, hotararea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotararea din 23 iulie 2002).

Forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul ( cauza Bosoni v.Franța, hotararea din 7 septembrie 2002).

Instanta nu poate primi apararea petentului privind erorile maxime tolerate pentru aparatele de masurat viteza (Normele de Metrologie Legala – 021-05 pct.3, subpct.3.1.1), erori de care agentul constatator nu a tinut seama la momentul intocmirii procesului-verbal contestat, pentru urmatoarele considerente:

Instanta constata insa ca, in urma verificarii cinemometrului, dupa analiza rezultatelor obtinute conform procedurii de verificare metrologica, se elibereaza un buletin de verificare cu mentiunea „admis". Aceasta inseamna ca eroarea de masurare a respectivului cinemometru s-a incadrat in limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 si functioneaza corect. Prin urmare, masuratorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale si nu se mai poate interveni asupra lor in sensul in care agentul constatator va scadea sau adauga valoarea de 4 km/h, acesta neavand decat obligatia de a constata valoarea indicata de cinemometru.

De altfel, Biroul Roman de Metrologie Legala – Institutul National de Metrologie a avut a se pronunta in spete similare cu privire la acest aspect aratand ca, norma citata prevede si cerintele de utilizare ale cinemometrelor, cerinte ce nu cuprind si eventuale modalitati de corectie ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferentiata de catre agentii constatatori. Aceasta institutie abilitata arata ca atat timp cat aceste masuratori sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic si admis, nu se poate deduce din valoarea inregistrata de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerintelor cuprinse in NML 021 – 05 (printre care se numara si erorile tolerate ), se efectueaza numai cu ocazia evaluarilor in vederea acordarii aprobarilor de model si cu ocazia verificarilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, masuratorile efectuate cu respectivul cinemometru, dupa verificarea metrologica, fiind legale, asupra lor neputandu-se interveni.

In aceste imprejurari instanta retine ca stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat in conditiile legii, respectiv cu un mijloc certificat si verificat metrologic (cinemometru), astfel ca forta probanta a procesului-verbal de contraventie nu rezulta doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumtia de legalitate a actului intocmit de un agent al statului, ci si din dovezile in baza carora s-a intocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologica a cinemometrului despre care se sustine ca a inregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatarii contraventiei si de fotografia aparatului, din care rezulta ca autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteza de 135 km/h.

Instanta nu poate primi nici critica petentului in sensul ca in momentul masurarii, in raza de actiune a cinemometrului circulau simultan mai multe vehicule, astfel ca nu se poate stabili exact caruia dintre aceste vehicule ii apartinea viteza inscrisa in cuprinsul actului de sanctionare, din inregistrarea video si din plansele fotografice depuse la dosar de intimat, rezultand fara putinta de tagada ca in raza de actiune a aparatului radar utilizat circula doar autoturismul condus de petent.

Fata de cele ce preceda, instanta observa ca, desi petentului i s-a acordat in mod efectiv posibilitatea de a propune orice probe ar fi considerat necesare in combaterea celor retinute de agentul constatator si de a-si prezenta argumentele in aparare in cadrul unei proceduri contradictorii, in cauza apararile formulate de acesta prin care tinde la a dovedi netemeinicia procesului-verbal contestat, nu sunt insotite de nicio dovada si nici de vreun indiciu care sa faca rezonabila indoiala cu privire la faptele retinute de agentul constatator (cauza Nicoleta Gheorghe c. Romaniei).

Asadar, instanta constata ca ramane in fiinta prezumtia de veridicitate a situatiei de fapt retinuta in cuprinsul actului, apreciind ca in mod intemeiat a retinut agentul constatator savarsirea faptei contraventionale constand in depasirea de catre petent cu 85 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv.

Art. 34 din OG nr. 2/2001 prevede ca instanta competenta sa solutioneze plangerea hotaraste si asupra sanctiunii aplicate.

Privitor la sanctiunile aplicate, instanta noteaza ca, potrivit art.135 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amenda) si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Potrivit dispozitiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numarului punctelor-amenda aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului.

Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depasit viteza legala cu 85 Km/h, instanta retine ca fapta a fost corect incadrata din punct de vedere juridic, iar sanctiunea aplicata respecta limitele prevazute de lege pentru fapta comisa.

Potrivit art. 21 alin. 3 din  OG 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal. 

Instanta observa ca in speta s-a aplicat minimul amenzii prevazute de lege pentru contraventia savarsita (9 puncte-amenda, 877,5 lei) si apreciaza ca nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentului.

Instanta considera ca fapta petentului, nu poate fi consecinta unei neatentii sau culpe usoare, ci este consecinta unei lipse vadite de interes a acestuia fata de siguranta traficului si denota o atitudine de indiferenta fata de dispozitiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism, cat si pe ceilalti participanti la trafic.

Instanta apreciaza ca acest gen de fapte necesita o sanctionare adecvata, in vederea realizarii scopului educativ si preventiv al sanctiunii contraventionale, in conditiile in care prezinta un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmari grave si ireparabile, precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vatamarea integritatii lor corporale. Conducerea cu o viteza de deplasare mai mare decat cea admisa de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea insasi un pericol  pentru siguranta celorlalti participanti la trafic, prin aceea ca favorizeaza posibilitatea survenirii de accidente rutiere.

Analizand circumstanţele personale ale contravenientului in aprecierea pericolului social al faptei comise, instanta are in vedere comportamentul general al acestuia in societate, sens in care observa ca petentul a mai fost sanctionat anterior de 3 ori pentru contraventii la regimul circulatiei pe drumurile publice, astfel cum rezulta din analiza istoricului abaterilor contraventionale savarsite de acesta aflat la fila 23 din dosar.

Coroborand acest comportament al petentului care persevereaza pe cale contraventionala, savarsind in mod repetat contraventii, chiar si dupa sanctionarea sa, cu atitudinea nesincera si oscilanta a acestuia in cadrul acestei actiuni, el semnand initial procesul-verbal fara obiectiuni, pentru ca ulterior sa formuleze prezenta plangere, desi nu a reusit sa-si probeze afirmatiile, instanta conchide ca petentul nu înţelege gravitatea faptei sale şi nici pericolul pe care o astfel de faptă îl prezintă în mod concret pentru sine si pentru ceilalti participanti la trafic, astfel ca mentinerea sanctiunilor aplicate de agentul constatator apare ca fiind justificata.

Instanta observa că petentul a semnat procesul-verbal contestat, fara obiectiuni, inclusiv rubrica destinata unor astfel de mentiuni (fara a contesta vreun moment aceasta semnatura), deşi ar fi putut să refuze semnarea. Semnarea procesului-verbal, fără rezerve, presupune însuşirea conţinutului acestuia, astfel că atitudinea diametral opusă, manifestată de petent în cadrul prezentei acţiuni, trebuie să fie întemeiată cel puţin pe indicii temeinice dacă nu pe probe, pentru a forma convingerea instanţei că într-adevăr, procesul-verbal a fost intocmit în condiţiile nelegale.

Fata de cele ce preceda, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata corespunde pericolului social al faptei comise si nu există nici un indiciu care să permită instanţei să considere că o reindividualizare a sanctiunii ar fi suficientă pentru conformarea petentului, pe viitor, faţă de dispoziţiile legale încălcate.

Atat timp cat sanctiunea este aplicată cu respectarea limitelor prevazute de actul normativ sancţionator şi atat timp cat petentul nu justifica existenta unor împrejurari de natură a conchide ca sanctiunea astfel aplicata este excesiva, instanţa nu poate dispune o eventuala inlocuire a sanctiunii amenzii cu avertisment, căci astfel s-ar substitui fara temei in dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor agentului constatator.

Intrucat sanctiunea complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, intervine de drept odata cu savarsirea faptei de catre petenta, instanta apreciaza ca orice discutie referitoare la oportunitatea luarii sale este exclusa.

Instanta considera ca masura complementara nu poate fi inlaturata, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fata de riscul potential pe care il reprezinta un conducator auto care incalca regulile de circulatie rutiera pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).

Instanta retine ca legiuitorul prezuma faptele de genul celei savarsite de petentul ca avand un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflecta nu atat prin amenda prevazuta ca si sanctiune principala, cat prin sanctiunea complementara constand in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabila ex lege.

Avand in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre petent. 

Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge plangerea formulata de petent, ca fiind neintemeiata si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr.8203946/17.01.2015, ca fiind temeinic si legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

H O T A R A S T E:

Respinge plangerea contraventionala formulata de petentul C N, cu domiciliul in comuna, sat, jud. Arges, in contradictoriu cu intimatul I P J A - B R P, cu sediul in Pitesti, str. V, nr., jud. Arges, ca neintemeiata.

Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CP nr.8203946/17.01.2015, ca fiind temeinic si legal.

Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, la Judecatoria Pitesti.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 09.06.2015.

PRESEDINTE, GREFIER,

A N C A M

Red. A.N.

4 ex. /17.08.2015

Domenii speta

Spete similare