Plângere contravenţională; stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat

Sentinţă civilă 299 din 03.03.2015


Prin procesul verbal de contravenţie seria ….. întocmit de intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa – Biroul Rutier Mangalia, petentul G a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 810 lei, reprezentând valoarea a 9 puncte amendă, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002; totodată, în temeiul art. 111 din OUG nr. 195/2002, agentul constatator a procedat la reţinerea permisului de conducere al petentului în vederea aplicării sancţiunii complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

În sarcina acestuia, s-a reţinut că, la data de 12.07.2014, ora 0059, a condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare …… pe str. Principală din Neptun în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul alcooltest şi având o concentraţie de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. 0048.

Procesul – verbal de contravenţie a fost încheiat în prezenţa petentului şi a fost semnat de acesta, consemnându-se că petentul nu are obiecţiuni şi că nu doreşte să i se recolteze probe biologice, în vreme ce imprimatul etilotest depus la dosar (filele 20 şi 42) atestă faptul că petentul avea o concentraţie de alcool pur în aerul expirat de 0,16 mg/l.

Conform art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului – verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acelaşi proces – verbal.

Referitor la legalitatea actului de sancţionare, instanţa reţine că persoana care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art. 15 alin. (3) din OG nr. 2/2001, acesta fiind agent şef principal de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa – Biroul Rutier Mangalia şi desemnat ca poliţist rutier prin Dispoziţia IGPR nr. 50/2008, potrivit relaţiilor furnizate de intimată prin adresa nr. …. din 05.02.2015; totodată, procesul verbal cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, a căror lipsă ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.

În acest context, instanţa apreciază că omisiunea agentului constatator de a utiliza formularul tip prevăzut de anexa nr. 1D, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 181 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, nu atrage nulitatea procesului verbal de contravenţie câtă vreme formularul folosit de lucrătorul de poliţie cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, dar şi menţiunile prevăzute de art. 16 din acelaşi act normativ; mai mult decât atât, omisiunea agentului constatator de a utiliza formularul prevăzut de anexa nr. 1D reprezintă o cauză de nulitate virtuală, întrucât nu este expres prevăzută de lege, situaţie în care, pentru a atrage nulitatea procesului verbal, trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 175 alin. (1) din Codul de procedură civilă, şi anume nerespectarea prevederilor legale la întocmirea actului şi producerea unei vătămări care să nu poată fi altfel înlăturată altfel decât prin anularea actului, or petentul nu a dovedit existenţa unei vătămări sub acest aspect.

Afirmaţia petentului în sensul că valoarea foarte mică înscrisă pe aparatul alcooltest este o eroare a acestuia, fapt ce ar atrage nulitatea procesului – verbal, nu poate fi reţinută câtă vreme, contrar susţinerilor petentului, instanţa consideră că nivelul concentraţiei de alcool din aerul expirat nu este lipsit de însemnătate şi, oricum, chiar o valoare redusă a concentraţiei de alcool din aerul expirat nu poate constitui, prin ea însăşi, o cauză de nulitate a actului de sancţionare.

Nici susţinerile petentului în sensul că agentul constatator ar fi încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001 referitoare la descrierea completă a faptei, cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii acesteia, nu pot fi reţinute din moment ce, în opinia instanţei, agentul de poliţie a descris în mod complet fapta reţinută în sarcina petentului.

Din punctul de vedere al condiţiilor de fond instanţa constată că principiul legalităţii incriminării şi al sancţiunii a fost respectat. Astfel, potrivit art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni (de la 9 la 20 de puncte amendă potrivit art. 98 alin. 4 lit. d) şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile conducerea autoturismului sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune.

Având în vedere că petentul a condus a condus autoturismul Mercedes cu numărul de înmatriculare ……….. pe str. Principală din Neptun în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având o concentraţie de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat, respectiv sub limita care conferă faptei caracterul unei infracţiuni, că sancţiunea principală aplicată de agentul constatator (amendă în cuantum de 810 lei reprezentând valoarea a 9 puncte amendă) se încadrează între limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă şi că, în privinţa măsurii reţinerii permisului de conducere, agentul constatator a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 195/2002, instanţa constată că au fost respectate principiul legalităţii incriminării şi al sancţiunii.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că imprimatul etilotest depus la dosar de intimat face dovada că, la momentul opririi de către agentul constatator, petentul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având o concentraţie de alcool pur în aerul expirat de 0,16 mg/l, şi că, în cuprinsul procesului – verbal, s-a consemnat că petentul nu are obiecţiuni şi nu doreşte să i se recolteze probe biologice, astfel că sancţionarea sa pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 este temeinică.

Instanţa apreciază că susţinerile petentului în sensul că se impune anularea procesului – verbal de contravenţie pe considerentul că, din cuprinsul acestuia, lipseşte menţiunea privind seria aparatului Drager cu care a fost testat, pentru a se putea verifica dacă acest mijloc tehnic de verificare era omologat la momentul întocmirii actului de sancţionare ori dacă aparatul Drager pentru care s-a depus buletinul de calibrare este cel cu care a fost testat la data de 12.07.2014, nu pot fi reţinute câtă vreme imprimatul etilotest depus la dosar se referă la seria şi numărul aparatului Drager folosit la constatarea faptei (ARPJ – 0356), acestea sunt inserate ca atare şi în buletinul de calibrare nr. 2372 – 144 din 02.07.2014, care face dovada că aparatul Drager având seria şi numărul menţionate anterior era certificat la data săvârşirii faptei, iar în cuprinsul procesului – verbal s-a consemnat numărul protocolului (testului) în baza căruia s-a stabilit nivelul alcoolemiei, respectiv 0048.

Nici susţinerile petentului din cuprinsul concluziilor scrise, referitoare la nelegalitatea mijlocului tehnic folosit la constatarea faptei ori a valorilor indicate de acesta, nu pot avea drept consecinţă exonerarea petentului de răspundere contravenţională. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. (3) din OUG nr. 195/2002, „stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenţei în organism a substanţelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate”, în vreme ce alineatul al patrulea al aceluiaşi articol prevede că „stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic”.

În continuare, art. 88 alin. (5) din OUG nr. 195/2002 prevede că „persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată de poliţistul rutier cu un mijloc tehnic certificat şi depistată ca având o concentraţie de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, poate solicita acestuia să i se recolteze probe biologice de către unităţile sau instituţiile medicale prevăzute la alin. (1), în vederea stabilirii îmbibaţiei de alcool în sânge”, iar, potrivit alineatului al şaselea al aceluiaşi articol, „persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testată cu un mijloc tehnic certificat ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, este obligată să se supună recoltării probelor biologice sau testării cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic”.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 „constatarea contravenţiei de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic”, iar, potrivit art. 185 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, „conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când rezultatul testării arată o concentraţie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat”.

Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 6 pct. 19 şi pct. 20 din OUG nr. 195/2002 care definesc noţiunile de mijloc tehnic certificat şi mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, primul constând în dispozitivul care dovedeşte consumul de produse ori substanţe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezenţa în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulaţie, în vreme ce al doilea reprezintă dispozitivul care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat ori este destinat măsurării vitezei.

Din interpretarea tuturor dispoziţiile legale reproduse anterior de instanţă se desprinde concluzia că existenţa contravenţiei de conducere a unui autovehicul de către o persoană care se află sub influenţa alcoolului se realizează prin testarea aerului expirat cu un mijloc tehnic certificat, precum în cazul de faţă, sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic atunci când persoana depistată ca având o concentraţie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat este obligată să se supună testării cu un astfel de mijloc, în ipoteza în care persoana testată are o concentraţie de până la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat aceasta având dreptul de a solicita să i se recolteze probe biologice.

Prin urmare, legea admite că mijlocul tehnic certificat utilizat de poliţia rutieră pentru constatarea contravenţiilor privind conducerea unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice are rolul de a determina prezenţa în aerul expirat a alcoolului, precum în speţa dedusă judecăţii, iar nu de a stabili concentraţia alcoolului, situaţie în care se impunea folosirea unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic; această concluzie se impune şi din perspectiva conţinutului constitutiv al contravenţiei, care presupune, sub aspectul elementului material al laturii obiective, conducerea unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice, fără a avea relevanţă nivelul alcoolemiei, cu excepţia acelor situaţii în care fapta ar putea constitui infracţiune.

Chiar şi norma de metrologie NML 012-05 invocată de către petent în concluziile scrise depuse la dosar, referitoare la etilometre, exclude din domeniul său de reglementare etilotestele (alcooltestele), care sunt aparate destinate numai detecţiei etanolului; or, în condiţiile în care petentul a condus un autoturism în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul etilotest / alcooltest şi având o concentraţie de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat, şi a declarat că nu doreşte să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, instanţa consideră că fapta reţinută în sarcina acestuia întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002, atât sub aspect subiectiv, cât şi sub aspect obiectiv, sancţionarea sa fiind întemeiată.

Mai mult decât atât, prin raportare la natura faptei comise, constând în conducerea, sub influenţa băuturilor alcoolice, a unui autoturism pe un drum public de pe raza municipiului Mangalia, la numărul tot mai mare al accidentelor de circulaţie, multe dintre acestea datorate diminuării reflexelor ca urmare a consumului de alcool de către conducătorii auto şi la împrejurarea că agentul constatator a aplicat o amendă egală cu minimul prevăzut de lege pentru contravenţia săvârşită, instanţa apreciază că nu se impune nici înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G  împotriva procesului – verbal de contravenţie seria ….. întocmit de intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa – Biroul Rutier Mangalia.