Decizie privind pierderea calitatii reclamantului de membru de partid

Dosar nr. 2739/120/2015

SUSPENDARE A EXECUTĂRII

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA

SECŢIA  A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA NR 745

Şedinţa publică din data de 06.07.2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : Gogioiu Ana Maria

GREFIER : Joiţa Carmen

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect „suspendare act administrativ” formulată de reclamantul A.M. în contradictoriu  cu pârâta O. J. D. P. N. L.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanţei nr 1176179/10.06.2015.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul, personal, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că  este primul termen de judecată acordat în cauză, la dosar fiind depusă la data de 02.07.2015, întâmpinare din partea pârâtului, după care:

Instanţa ia act că întâmpinarea formulată în cauză s-a depus cu depăşirea termenului fixat de instanţă prin rezoluţia din data de 11.06.2015, când s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât cu menţiunea de a formula întâmpinare în termen de 5 zile, astfel încât, în acord cu prevederile art 208 N .C.pr.civ, decade pârâtul din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii, cu excepţia celor de ordine publică.

Instanţa pune în discuţie competenţa materială şi teritorială de soluţionare a prezentei cauze.

Reclamantul, personal, arată că Tribunalul Dâmboviţa este competent a soluţiona cauza.

Instanţa, având în vedere prevederile art 131 N C.pr.civ şi art 10 din Legea 554/2004, constată că Tribunalul Dâmboviţa este competent general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, cu menţiunea că legea este cea care reglementează competenţa de soluţionare a unei cereri adresate instanţei de judecată şi nu alte acte întocmite de persoane juridice, cum ar fi statutele partidelor politice.

 Faţă de referatul întocmit de grefier, aflat la dosarul cauzei – f 49 instanţa reţine că  pe rolul Tribunalului Dâmboviţa nu se află înregistrate alte cereri cu acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, conform art. 139 NCPC.

Instanţa ia act că în cauză nu au fost formulate cereri modificatoare ale cererii principale, conform art 204 N .cpr.civ sau cereri de renunţare la judecata cererii.

Reclamantul, personal, având cuvântul asupra propunerii de probe solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri. Depune la dosar un extras din statutul PNL şi cererea înregistrată, la solicitarea PNL, de Instituţia Prefectului pentru a se lua act de încetarea calităţii reclamantului de consilier judeţean, ca urmare a piederii calităţii de membru de partid, înscrisuri ce sunt depuse pentru a justifica prejudiciul şi urgenţa soluţionării acestei cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul pe probe.

Reclamantul, personal solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri. 

În temeiul art. 258 şi art 254 c.pr.civ, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind legale, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Raportat la probele propuse şi încuviinţate de instanţă, în baza art. 238 NCPC, instanţa estimează că prezenta cauză va fi soluţionată la acest termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul, personal, având cuvântul pe fondul cauzei solicită a se constata că cerinţa legală este îndeplinită, în acest sens apreciind ca relevantă cererea formulată de PNL Dâmboviţa la data de 07.01.2015, a doua zi după adoptarea deciziei contestate. Consiliul Judeţean a supus la vot cerea formulată, însă ea a fost respinsă, însă între timp pentru a se exclude orice insistenţă a PNL a formulat cerere de suspendare a efectelor acestei decizii, pe calea ordonanţei preşedinţiale. Având în vedere că nu se afla în situaţia unui act administrativ, şi deşi cererea de ordonanţă a fost admisă în fond, în calea de atac, sentinţa pronunţată a fost desfiinţată, iar cererea de ordonanţă preşedinţială a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât aceasta ar fi trebuit să fi întemeiată pe prevederile art 14 şi 15 din Legea 554/2004.  Prin urmare, raportându-se la prevederile art 14 şi 15 din Legea 554/2004, solicită a se constata că agresiunea PNL după excluderea acestuia şi constatarea încetării de drept a mandatului de consilier judeţean, nu a încetat. Se află în faţa instanţei de judecată în temeiul hotărârii Curţii Constituţionale nr 530/2013 care arată că membrul de partid care îşi pierde calitatea de membru din motive de încălcare a statutului sau din motive abusive, are posibilitatea de a se  adresa instanţei judecătoreşti pentru a cere protecţie, astfel încât până la judecarea pe fond a cauzei dreptul său să fie apărat. A formulat această cerere ţinând cont şi de motivarea instanţei de apel din dosarul de ordonanţă preşedinţială. Apreciază că este important spiritul legii, acela de a apăra dreptul pus în pericol, actul atacat fiind emis în mod abuziv. Arată că este îndeplinită condiţia cazului temeinic, la acest moment Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa, urmare a modificărilor legale, şi presiunilor PNL, se vede nevoită să acţioneze în contra reclamantului. Prin urmare, cererea formulată este perfect admisibilă, apreciind că se circumscrie prevederilor art  15 alin 1din Legea 554/2004. 

După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea şedinţei de judecată se prezintă pentru pârâta O.J.D.P.N.L., avocat Lepădatu Claudiu, căruia i se aduc la cunoştinţă discuţiile purtate la prima strigare a cauzei, în prezenţa reclamantului, personal, precum şi măsurile dispuse de instanţă, inclusiv respingerea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunului Dâmboviţa, invocată de pârât prin întâmpinare.

Pârâta, prin avocat, având cuvântul arată că chiar dacă întâmpinarea formulată în cauză a fost depusă tardiv, pârâta fiind decăzută de dreptul de a mai invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, excepţia invocată prin întâmpinare este de ordine publică, putând fi invocată şi de instanţă. În ceea ce priveşte acţiunea formulată, arată că dacă reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Legii contenciosului administrativ, respectiv art 14 şi 15 din acest act normativ, acesta avea obligaţia de a îndeplini procedura prealabilă prevăzute de art 7 din Legea 554/2004. Nefiind făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acţiunea formulată este inadmisibilă. Pe de altă parte, reclamantul nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de Legea 554/2004 pentru formularea acţiunii, aceasta fiind tardivă.

Cu  referire la fondul cauzei, pârâta prin avocat, solicită respingerea cererii formulate, ca neîntemeiată. Actul contestat şi ale căror efecte se solicită a fi suspendate nu este un act administrativ şi nu produce efecte juridice. Acesta este un act emis de PNL Dâmboviţa, ce nu produce efecte administrative, ci produce efecte în interiorul partidului. Instanţa nu poate să dispună suspendarea efectelor acestui act, întrucât acesta produce efecte în plan intern, instanţa neputând interveni în alcătuirea unui partid politic, cu privire la excluderea unei persoane. Mai arată că, reclamantul, fiind exclus din partid, îşi urmăreşte propriul interes şi nu mai reprezintă interesele partidului PNL. Reclamantul trebuia să se adreseze organelor competente, stabilite prin Statutul PNL, şi anume Curtea de Arbitraj. Mai mult, reclamantul nu a făcut dovada interesului vătămat şi nu-şi mai poate îndeplini mandatul de consilier judeţean, întrucât i-a încetat calitatea de membru PNL. Faţă de toate aceste aspecte solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra cererii formulate.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.06.2015, sub nr 2739/120/2015, reclamantul A.M. a formulat în contradictoriu cu pârâta O.J.D.P.N.L. cerere de suspendare a efectelor Deciziei nr 1/06.01.2015 a Biroului Politic Judeţean al Organizaţiei PNL Dâmboviţa, prin care s-a decis pierderea calităţii reclamantului de membru PNL.

În fapt, prin Decizia nr 1/06.01.2015 Biroului Politic Judeţean al Organizaţiei PNL Dâmboviţa a decis pierderea calităţii de membru PNL a reclamantului, decizie ce a fost adoptată cu încălcarea prevederilor statutare.

Organizaţiei PNL Dâmboviţa a solicitat Consiliului Judeţean să ia act de pierderea calităţii de membru al partidului pe a cărei listă a candidat, şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu art 9 alin 2 lit h/1 şi art 12 al Legii 393/2004, să se constate încetarea de drept a mandatului de consilier judeţean. Această cerere a fost supusă votului Consiliului Judeţean, însă a fost respinsă, motivat de faptul că pe rolul instanţei de judecată se afla în curs de soluţionare contestaţia formulată împotriva deciziei adoptate.

În drept a invocat prevederile art 14 şi 15 din Legea 554/2004.

Cererii i-au fost ataşate contestaţia ce face obiectul dosarului nr 252/120/2015, copia ordonanţei preşedinţiale ce a făcut obiectul dosarului nr252/120/2015/a1, sentinţa nr 189/2015 a Tribunalului Dâmboviţa şi decizia nr 200/2015 a Curţii de Apel Ploieşti.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepţie inadmisibilitatea contestaţiei formulate, iar pe fond respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

A apreciat că acţiunea formulată este inadmisibilă întrucât reclamantul trebuia să se adreseze cu o plângere prealabilă  în termen de 30 de zile de la data comunicării, lucru care nu s-a  întâmplat. De asemenea potrivit statutului PNL - art 108 alin 4- împotriva hotărârii  CCJ se poate face contestaţie, în termen de 30 de zile la Curtea de Arbitraj , prevăzută la punctul 11 B, iar potrivit art 104 alin 1, Curtea de Arbitraj este instanţa supremă  a partidului având  atribuţiile  privind respectarea prevederilor statutului şi al codului etic, soluţionarea contestaţiilor, etc.

S-a mai apreciat că Tribunalul Dâmboviţa nu este competent material să soluţioneze prezenta cauză întrucât potrivit art 104 şi următoarele din statutul PNL singura entitate  de a soluţiona toate contestaţiile  privind sancţiunile  şi deciziile  emise cu privire la statutul PNL este Curtea de Arbitraj.

În drept a invocat prevederile art 205 şi următoarele N C.pr.civ.

Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarea situaţie de fapt:

Referitor la împrejurarea că acţiunea cu care a fost învestită instanţa ar fi formulată cu încălcarea obligaţiei reglementate de art. 14 raportat la art. 7 din Legea 554/2004, respectiv obligaţia de a se adresa cu plângere prealabilă autorităţii emitente a actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare a executării, se reţine că a intervenit decăderea pârâtei de a invoca o asemenea excepţie, raportat la art. 193 al. 1 şi 2 NCpc, excepţie pe care instanţa nu o poate invoca din oficiu, ea neaflându-se decât la îndemâna pârâtului, care însă, în prezenta cauză a depus întâmpinare cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

Cu privire la aspectul dirimant al tardivităţii cererii formulate, se reţine că art. 11 al. 1 din Legea contenciosului administrativ, deşi reglementează termenul de prescripţie al acţiunilor în contencios administrativ, nu este aplicabil în prezenta cauză, deoarece acest text legal raportează momentul începerii termenului de prescripţie de 6 luni de soluţionarea plângerii prealabile, or în prezenta cauză  procedura prealabilă nu a fost parcursă şi nici iniţiată de către reclamant, însă acest fapt nu a putut fi valorificat împotriva sa, din motive de invocare tardivă a excepţiei inadmisibilităţii de către partea îndreptăţită la aceasta.

Cu toate acestea, este necesar a se verifica dacă cererea este formulată în interiorul termenului de decădere în care poate fi formulată acţiunea în contencios administrativ, respectiv dacă se poate constata că respectă cerinţa reglementată de art. 11 al.2 din Legea 554/2004: „Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz”.

În aceste condiţii, se reţine că actul administrativ ce face obiectul cererii adresate instanţei este emis la 06.01.2015, de către Biroul Politic Judeţean al Organizaţiei PNL Dâmboviţa, însă la dosar nu există nicio dovadă a comunicării acestuia către reclamant. Or, în aceste condiţii, termenul de decădere nu a expirat, iar formularea cererii adresate instanţei apare ca respectând reglementarea art. 11 al.2 din Legea 554/2004.

În privinţa faptului că instanţa nu poate trece peste excepţia absolută a necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârâtă, pentru motivul că unica entitate având drept de soluţionare a litigiilor privind sancţiunile şi deciziile emise cu privire la Statutul PNL ar fi Curtea de Arbitraj, potrivit prevederilor Statutului PNL, se apreciază de această instanţă ca această excepţie nu poate fi primită.

Astfel, se reţine pe de o parte că prin art. 79 al.1 al Statutului PNL (prezentat pe pagina de internet a PNL), Curtea de Arbitraj este instanţa supremă a partidului, iar potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al Curţii de Arbitraj a PNL şi al consiliilor teritoriale de arbitraj ale filialelor PNL, instituţia Curţii de Arbitraj este instanţa supremă de jurisdicţie a Partidului Naţional Liberal, cu atribuţiuni şi competenţe privind respectarea prevederilor Statutului, Codului Etic şi a Regulamentelor PNL, păstrarea disciplinei şi a moralităţii în cadrul partidului, ea fiind un organism constituit în interiorul PNL care are o activitate independentă şi nu este subordonat niciunui organism de conducere al PNL.

Pe de altă parte, prevederile Noului Cod de procedură civilă arată la art. 543 şi art. 544 al.1 faptul că „arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţie arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor prezentei cărţi, tribunalul arbitral. Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform dispoziţiilor titlului al II-a din Cartea a IV-a a Noului cod de procedură civilă – Despre arbitraj”.

Or, prezenta instanţă, făcând aplicarea art. 554 al.1 Ncpc, nu poate declara necompetenţa sa cu privire la acest litigiu, pentru motivul că nu există o convenţie arbitrală încheiată de părţi, ci prevederea „Curtea de Arbitraj este instanţa supremă de jurisdicţie a Partidului Naţional Liberal, cu atribuţiuni şi competenţe privind respectarea prevederilor Statutului, Codului Etic şi a Regulamentelor PNL” este cuprinsă în Statutul, respectiv Regulamentul de organizare şi funcţionare al Curţii de Arbitraj a PNL, ceea ce nu poate echivala cu o convenţie a părţilor, în sensul unui acord de voinţe al acestora încheiat în scopul încredinţării eventualelor litigii spre soluţionare unui alt for decât instanţelor judecătoreşti.

În plus, a reţine că instanţa sesizată nu are competenţa de a soluţia acest litigiu, în împrejurările mai sus descrise, ar conduce la ignorarea Deciziei 530/2013 a Curţii Constituţionale, care a statuat că  prevederea din cuprinsul Legii 14/2003 a partidelor politice în sensul că „dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului” este neconstituţională, pentru că aduce atingere înseşi substanţei dreptului de acces la justiţie. 

Or, aplicarea prevederii din Statutul PNL şi din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Curţii de Arbitraj a PNL privind soluţionarea litigiilor de această natură nu de către jurisdicţia internă a partidului respectiv – cum se menţiona în Legea partidelor politice, ci de către Curtea de Arbitraj – un organism constituit în interiorul partidului (ceea ce, în aprecierea instanţei reprezintă un echivalent al jurisdicţiei interne reglementate de Legea 14/2003) şi în plus, fără a exista convenţii arbitrale care să dubleze acest Regulament, ar însemna o eludare nepermisă atât a prevederilor Noului Cod de procedură civilă, citate anterior, cât şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 530/2013.

În ceea ce priveşte posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, trebuie amintit că din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14-15 ale Legii nr. 554/2004, rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură de excepţie care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Prin urmare, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa constantă a instanţelor de contencios administrativ, confirmată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ (a se vedea Decizia nr. 442/30.01.2013).

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ, situaţie care trebuie dovedită de reclamantă.

Decizia Curţii Constituţionale 530/2013  a admis că este admisibil controlul judecătoresc asupra regularităţii desfăşurării procedurii statutare, nu şi asupra oportunităţii sancţiunii aplicate. Or prezenta instanţă nu a  fost chemată să analizeze oportunitatea măsurii de excludere din PNL ci să verifice aparenţa de legalitate, respectiv de conformitate a Deciziei 1/06.01.2015 a BPJ Dâmboviţa cu prevederile statutare.

În prezenta cauză, se reţine, din înscrisul existent la f. 42, că la 06.01.2015 s-a emis o decizie prin care s-a urmărit de către Biroul Politic Judeţean Dâmboviţa al PNL valorificarea Deciziei CNSAS nr.239/2004 publicată în MOf 924/28..12.2005 prin care s-ar fi  constatat calitatea de „agent ofiţer al organelor de securitate ca poliţie politică” în privinţa reclamantului, acest document reprezentând temeiul pierderii calităţii de membru PNL a reclamantului prin radiere, conform art. 22 al. 2 lit. h din Statutul PNL.”

Însă, la data de 06.01.2015 se aflau în vigoare, pe de o parte Statutul partidului din cadrul căruia a fost exclus reclamantul (care prevedea, la articolul menţionat ca temei de drept în actul administrativ contestat, respectiv art. 22 al. 2 lit. h, că în situaţia stabilirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a calităţii de lucrător, colaborator sau asimilat colaborator al Securităţii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, persoana în cauză îşi pierde calitatea de membru al partidului prin radierea de drept de către BPJ, la propunerea BPL), iar pe de altă parte, legislaţia care reglementa la momentul respectiv modul de constatare a calităţii de lucrător, colaborator sau asimilat colaborator al Securităţii, respectiv OUG 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi Hotărârea CNSAS 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare si funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Aceste ultime acte normative (art. 7, art. 8 şi art. 11 din OUG 24/2008, actualizat la data de 06.01.2015, art. 31-32 din Regulamentul de organizare si funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţi) prevedeau că CNSAS are rolul de a efectua verificări de specialitate, în urma cărora poate fi sesizată instanţa cu acţiune în constatarea calităţii de lucrător, colaborator sau asimilat colaborator al Securităţii.

Numai în ipoteza pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a constatat această calitate, devenea aplicabil art. 3B – 22 al. 2 lit. h din Statutul PNL, care impune prioritar, aşa cum s-a arătat, existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a calităţii de lucrător, colaborator sau asimilat colaborator al Securităţii, ce poate atrage radierea de drept a calităţii de membru de partid, de către BPJ, la propunerea BPL.

Or, în aceste condiţii, aparenţa de legalitate a Deciziei 1/06.01.2015 nu există, întrucât decizia de pierdere a calităţii de membru  a PNL  a reclamantului prin radiere conform art. 22 al.2 lit. h din Statutul PNL nu s-a întemeiat pe o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de constatare a calităţii de lucrător, colaborator sau asimilat colaborator al Securităţii, ci pe o decizie a CNSAS (emisă în 2004 şi nevalorificată prin introducerea acţiunii de constatare a calităţii de lucrător… şi respectiv, obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive în acest sens).

În împrejurările mai sus prezentate, existenţa cazului justificat pentru a obţine suspendarea executării actului administrativ contestat este dovedită.

În ceea ce priveşte  cea de-a doua condiţie necesară pentru a se pronunţa suspendarea executării actului administrativ, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat.

Iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii făcute.

Reclamantul a făcut dovada că Instituţia Prefectului Dâmboviţa are înregistrată în evidenţele sale o acţiune în instanţă prin care se urmăreşte constatarea încetării de drept a mandatului reclamantului de consilier judeţean (f. 64-66), dată fiind pierderea calităţii de membru a PNL în temeiul Deciziei BPL Dâmboviţa nr. 1/06.01.2015.

 Aşadar, actul administrativ a căruia suspendare se solicită poate avea ca efect, în ipoteza respingerii prezentei acţiuni, pierderea calităţii de consilier judeţean a reclamantului ca urmare, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în finalul considerentelor Deciziei 530/2013, „măsura excluderii din partid produce un efect juridic extrem de grav  - încetarea mandatului”, iar acest prejudiciu pe care îl poate încerca reclamantul se vădeşte iminent, având în vedere prevederile legale din Legea 393/2004 incidente în situaţia excluderii din partid a aleşilor locali.

Ca urmare, văzând că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele legale pentru suspendarea Deciziei BPJ al PNL nr. 1/06.01.2015, urmează a fi admisă cererea formulată de reclamant, cu observaţia că, nefiind dovedită împrejurarea că reclamantul se află în ipoteza art. 15 din Legea 554/2004, în cazul în care reclamantul nu va introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate, conform art. 14 al.1 din Legea contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de reclamantul A.M. în contradictoriu  cu pârâta O.  J. D. P. N. L.

Dispune suspendarea  executării Deciziei nr 1/06.01.2015 a BPJ  al Organizaţiei PNL Dâmboviţa, în condiţiile  art. 14 alin  1 din Legea 554/2004.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare; cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmboviţa.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06.07.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER

ANA-MARIA GOGIOIU Joiţa Carmen

Proces verbal

Pentru doamna judecător

Gogioiu Ana-Maria aflată în C. O.,

semnează Preşedintele  Secţiei  a II-a civilă,

de contencios administrativ şi fiscal,

Bălaşa Gabriel

Proces verbal

Pentru doamna grefier

Joiţa Carmen aflată în C. O.,

semnează Grefierul şef al Secţiei  a II-a civilă,

de contencios administrativ şi fiscal,

Simona Bugiulescu

Domenii speta

Spete similare