Acţiunea în anularea Hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerul Afacerilor Interne. Competenţa materială a curţii de apel de a soluţiona acţiunea pe fond.

Acţiunea în anularea Hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerul Afacerilor Interne. Competenţa materială a curţii de apel de a soluţiona acţiunea pe fond.

 Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 2127/15 iunie 2015

Prin sentinţa administrativă nr. …/CAF/2014 a Tribunalului Alba – Secţia de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul  I.G.P.R. şi în consecinţă a fost respinsă acţiunea formulată împotriva acestuia de reclamantul Ş.V.M., ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A .

A fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ş.V.M.  în contradictoriu cu pârâţii:

1.INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A.  şi

2.MINISTERUL AFACERILOR INTERNE - Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, cu sediul în B. şi în consecinţă:

Au fost anulate următoarele acte administrative:

-Procesul verbal de cercetare administrativă nr…/… întocmit de INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A.

-Decizia de imputare nr…/… emisă de Şeful INSPECTORATULUI DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A .

-Hotărârea nr…/… dată de INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A. - Comisia de Soluţionare a contestaţiilor.

-Hotărârea nr…/… dată de MINISTERUL AFACERILOR INTERNE -  Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN A. solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit Tribunalul a admis acţiunea reclamantului câtă vreme reclamantul nu îndeplinea condiţiile legale şi nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de H.G. nr. 285/2005.

Astfel, se apreciază că în mod corect Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a reţinut faptul că petentul a continuat să încaseze compensaţia lunară pentru chirie, semnând de primirea sumelor acordate o titlu de compensaţie pentru chirie, act de voinţă ce reprezintă potrivit dispoziţiilor art.9 alin. din H.G. nr.284/2005, confirmarea faptului că în luna pentru care se face plata nu au intervenit schimbări de natură să modifice acordarea acestui drept.

De asemenea, nu poate fi primită motivarea instanţei de fond conform căreia imobilul achiziţionat de reclamant, nefiind dotat cu centrală termică, gresie, faianţă şi obiecte sanitare nu putea fi considerat la data respectivă ca fiind o locuinţă în sensul prevăzut la art.2, lit. a din  Legea nr.114/1996,  câtă  vreme alcătuirea acesteia şi preţul de achiziţie sunt de natură a justifica eventuala lipsă a unor dotări sau utilităţi.

Contrar opiniei instanţei de fond, apreciază că scopul adoptării Legii nr.360/2002 a fost acela de a sprijini poliţiştii care nu deţin în proprietate exclusivă sau în coproprietate o locuinţă, fără a distinge aşadar, între proprietatea exclusivă şi coproprietate.

De altfel, dispoziţiile art.15 din H.G. nr.284/2005 prevăd foarte clar că dreptul la compensaţia lunară pentru chirie încetează la data dobândirii de către poliţist, pe orice cale, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care poliţistul a fost numit sau mutat în interesul serviciului.

Or, interpretarea dată de instanţa de fond este contrară acestui scop.

În drept, se invocă dispoziţiile  Legii nr.554/2004,  Legii nr.360/2002 şi Legii nr.25/1999.

Împotriva sentinţei nr…/CAF/2014 şi a încheierii de şedinţă din data de 10.10.2014 a declarat recurs şi pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, solicitând casarea acestora.

În motivarea recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă menţionată anterior se arată că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba în condiţiile în care prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat anularea unor acte administrative care nu privesc raporturile de serviciu, iar unul dintre acestea este emis de o autoritate publică centrală.

Or, raportat la dispoziţiile art.10, alin.1 din Legea nr.554/2004 competenţa de soluţionare a acţiunii revenea Curţii de Apel.

Având în vedere cele expuse solicită casarea încheierii atacate, admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Alba şi trimiterea cauzei spre  soluţionare instanţei competente.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei Tribunalului Alba, motivele invocate în susţinerea acestuia sunt identice cu cele invocate în recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului A.  şi redate anterior. 

Intimatul-reclamant  S.V.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivarea întâmpinării se arată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că imobilul dobândit de reclamant împreună cu  numita M.B.M. nu s-a aflat în folosinţa acestuia şi nu a avut destinaţia de locuinţă, acesta fiind recompartimentat pentru a fi folosit ca spaţiu comercial.

Se mai menţionează că imobilul nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 2, lit. a din Legea nr.114/1996 pentru a fi considerat locuinţă şi nu s-a aflat niciodată în proprietatea exclusivă a reclamantului. De asemenea, în condiţiile în care acesta a fost achiziţionat cu intenţia de a fi folosit ca spaţiu comercial în lipsa acordului celuilalt coproprietar acesta nu putea fi folosit ca locuinţă.

În drept, întâmpinarea nu este motivată.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Motivul de casare prevăzut de art.488, pct.3 NCPC este întemeiat având în vedere următoarele considerente:

În cauză, reclamantul a solicitat anularea următoarelor acte administrative: procesul-verbal de cercetare administrativă nr…/… întocmit de INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A., decizia de imputare nr…/…  emisă de Şeful INSPECTORATULUI DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A., hotărârea nr…/… dată de INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A.  - Comisia de Soluţionare a contestaţiilor şi hotărârea nr…/… dată de MINISTERUL AFACERILOR INTERNE -  Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor.

Curtea reţine că aplicabile în speţă sunt dispoziţiile  O.G. nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor şi că în capitolul IV al acestui act normativ sunt reglementate căile de atac ce pot fi exercitate de persoana care consideră imputarea a fost făcută fără temei sau cu încălcarea legii.

Astfel, potrivit art.30, alin. 1 din O.G. nr.121/1998  aceasta poate face contestaţie, în cel mult 30 de zile de la data comunicării sub semnătură a deciziei de imputare.

Contestaţia se soluţionează de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare, iar împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei cel nemulţumit poate face plângere în cel mult 15 zile de la data comunicării hotărârii( art. 31, alin. 1).

Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor soluţionează plângerea în cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie.

Hotărârea comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor se consideră definitivă şi se comunică unităţii care are în evidenţă debitul, precum şi celor în cauză, în cel mult 15 zile de la pronunţare.

Potrivit art.43 din acelaşi act normativ în situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.

Curtea mai reţine că procedura care se desfăşoară în fața Comisiei de jurisdicție a imputațiilor are la bază principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și al autonomiei activității de jurisdicție, în raport cu structurile de conducere ale ministerului, astfel că hotărârea pronunţată are caracterul unui act administrativ jurisdicțional adoptat într-o activitate de jurisdicție specială.

Astfel fiind, Curtea consideră că, în cauză, dispozițiile art. 43 din O.G. nr. 121/1998 se raportează la prevederile art. 6 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, care a pronunțat hotărârea atacată.

În acest sens s-a pronunţat şi Î.C.C.J în mai multe decizii (decizia nr. 2549 din 25 iunie 2003, Decizia nr. 3386 din 05 iulie 2012 ale secției de contencios administrativ și fiscal, decizia 622/07.02.2013).

În consecință, având în vedere considerentele arătate competenţa de soluţionare a cauzei revenea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel, astfel că se excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba a fost greşit respinsă prin încheierea atacată.

Faţă de considerentele expuse anterior,  Curtea în temeiul art.488, pct.3, 498 alin.2 coroborat cu art.497 NCPC a admis recursurile declarate de pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN A. şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE  împotriva încheierii din data de 10.10.2014 şi a sentinţei nr…/CAF/2014, pronunţate de Tribunalul Alba – secţia de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în dosar nr.../57/2014, a casat încheierea şi sentinţa atacată şi a trimis cauza spre soluţionare instanţei competente, respectiv Curţii de Apel Alba – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare