Succesiune

Sentinţă civilă 1/2014 din 02.04.2014


Dosar nr. 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU SARAT

Sentinţa civiă Nr. 

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE AP

Grefier CPR

Pe rol judecarea acţiunii civile având ca obiect uzucapiune formulată de reclamanta TA domiciliată in RS, str.  in contradictoriu cu pârâta municipiul  RSprin primar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta RA personal şi asistată de avocat IC şi a lipsit pârâta mun.RS, prin primar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită, acţiunea a fost legal timbrată, taxele fiind  anulate la dosar, cauza este la prim termen de judecată, pârâta a depus la dosar intâmpinare in două exemplare, după care:

Instanţa ,verificând competenţa în conformitate de cu art. 159 ind. 1 al. 4 cod procedură civilă ,articol introdus prin LG 202/2010, constată că este competentă general să soluţioneze  conf. art. 126 al. 1 şi 2 din Constituţia României ,competentă material conf. art. 1 al. 1  cod procedură civilă, şi teritorial conf. art.5 cod de procedură civilă.

Avocat IC depune la dosar certificatul de deces pentru ZV , precum şi chitanţa privind achitarea onorariului de avocat.

Instanţa inmânează apărătorului reclamantei un exemplar de pe intâmpinarea formulată de către pârâtă.Acesta nu solicită termen pentru a lua la cunoştinţă intâmpinarea.

Intrebată fiind de instanţă, reclamanta arată că UD şi UC sunt in viaţă şi sunt moştenitorii defunctei UE

Instanţa faţă de obiectul acţiunii , precum şi faţă de imprejurarea că există moştenitori in viaţă de pe urma defunctei invocă din oficiu lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Avocat IC având cuvântul pe excepţie arată că acesat nu este intemeiată, Primăria RS este cea care administrează toate terenurile de pe raza localităţii, ea percepe impozitele.Intr-adevăr există cei doi moştenitori  pentru cotele moştenite de pe urma defunctei; solicită respingerea excepţiei.

Instanţa, în baza art.137 cod procedură civilă rămâne în pronunţe asupra excepţiei lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

JUDECATA

Asupra cererii de faţă:

La data de  , sub dosar cu nr.  , s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe cererea prin care reclamanta TA, domiciliată în RS, str.  , în contradictoriu  cu Municipiul  RS  prin Primar, a solicitat să se constate  că printr-o posesie de peste 30 de ani a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în mun. RS, str. – casă şi teren în suprafaţă de 291,60 lei.

În motivarea în fapt  a cererii reclamanta a arătat că la data de 21.01. 1914, numitul DZ a cumpărat în municipiul RS str. J actualmente nr.  , conform adeverinţei nr. a Primăriei Municipiului RS  - suprafaţa de 290 m.p. pe care a construit o casă.

La data de  , a decedat DZ, cu moştenitor legal ZV, ZA, Zamfirescu Apostol, succesiunea fiind dezbătută conform certificatului de moştenitor  a Notariatului de Stat în care din eroare s-a trecut suprafaţa de 350 m.p. în loc de 290 m.p., în prezent 291,60 m.p.  Reclamanta a mai arătat că la data de a decedat ZA, cu moştenitori ZA – soră - şi UE – nepoată de frate – succesiunea fiind dezbătută prin certificatul de moştenitor nr. la Notariatul de Stat RM

La data de a decedat ZA, cu moştenitori  ZC – soţie – şi UE– fiică- succesiunea fiind dezbătută conform certificatului de moştenitor nr. a Notariatului de Stat  C

ZV, ultima moştenitoare a autorului ZD  a continuat să locuiască efectiv în imobilul din strada J  nr. jud. B , după decesul tatălui, imobil ce i s-a transmis de acesta încă din timpul vieţii.

Reclamanta a arătat că începând cu anul 1981, când a început cursurile liceale,  a locuit cu chirie în imobilul numitei ZV, Datorită vârstei înaintate, ZV  i-a predat începând cu anul 1982 imobilul în care locuia deşi avea doar 15 ani , iar plata impozitelor şi susţinerea financiară s-a făcut cu ajutorul părinţilor  săi, iar din 1982 s-a comportat ca un adevărat proprietar.

În anul 1988, reclamanta s-a căsătorit, continuând să locuiască în imobilul pe care îl administra şi în care locuia şi ZV . În anul 1995  ZV  a făcut un testament în favoarea celor doi soţi T  , prin care le-a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă.

În data de a decedat ZD , succesiunea fiind acceptată de soţii  T , conform certificatului de moştenitor nr. 5/9.01.1996.

La data de 15.01.1996 ZC a vândut soţilor TF şi A cota ce îi revenea din imobilul din municipiul RM  , str. J nr. UA , moştenitoarea lui  ZA a decedat în anul 2004 şi a avut doi moştenitori legai – UD  şi UC , în calitate de fii –

Reclamanta a mai arătat că din anul 1982 se comportă ca un proprietar al imobilului din str. J  , nr.  , apreciază că a dobândit acest imobil integral – casă de locuit şi teren în suprafaţă de 291,60 m.p. -  prin uzucapiune.

În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1846, 1850 C.civ. rap. la art. 201 din Legea nr. 71/2011.

În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu acte, în cadrul căreia au fost depuse în copie acte şi proba cu  martori

Până la primul termen de judecată,  pârâta  Municipiul RS, prin Primar,  a depus întâmpinare prin care a arătat că în evidenţele fiscale privind imobilul din strada  J nr. figurează TF  şi  TA  cu cota indiviză formată din clădire în suprafaţă de 50, 40 m.p.,  anexă în suprafaţă de 15 m.p. şi teren în suprafaţă totală de 169,20 m.p. şi  contribuabilul defunct UE  prin UD , figurează cu cota indiviză formată din clădire în suprafaţă de 36 m.p. şi teren în suprafaţă de 120,85 m.p., ambii contribuabili au depus declaraţii pentru stabilirea impozitului pe teren şi clădire şi au taxele achitate la zi. Lasă la aprecierea instanţei acţiunea  formulată de reclamanta  TA .

În probaţiune s-a solicitat înscrisuri, fiind depuse la dosar adresa nr.  , adresa nr.  , declaraţie rectificativă pe numele TF , contract  de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. la BNI FM , certificat de moştenitor din  , declaraţie de impunere pe numele UC  şi UD  pentru defunct UE , certificat de moştenitor nr.  , certificat de moştenitor nr. certificat de moştenitor nr.

În drept cererea  a fost întemeiată pe prevederile art. 115 C.p.c şi solicită judecata în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2460 lei,  conf. art. 2  din Legea nr. 146/1997 rep  şi timbru judiciar în valoare 5 lei, conf. art. 3 din OG nr. 32/1995 rep.

La termenul de astăzi, instanţa, din oficiu a pus în discuţie calitatea procesuală pasivă a pârâtei având în vedere că există moştenitori acceptanţi ai succesiunii din care face parte imobilul în litigiu şi a întrebat reclamanta cu cine doreşte să se judece, aceasta, prin apărător,  precizând că UD r şi UC  sunt în viaţă şi că înţeleg să se judece cu Municipiul RS prin Primar deoarece în administrarea acesteia se află toate terenurile.

Instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei, având în vedere dispoziţiile art. 137 C.p.c. potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond  a pricinii.

Analizând excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi titularul dreptului afirmat – calitate procesuală activă – şi pe de altă parte,  între pârât şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic dedus judecăţii – calitatea procesuală pasivă - .

Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a proprietăţii, constituie o sancţiune aplicată proprietarului nediligent  care a lăsat mult timp proprietatea sa în posesia altei persoane, şi în acelaşi timp un beneficiu acordat posesorului  care a stăpânit tot  termenul defipt  de lege un bun şi s-a comportat ca un adevărat proprietar.

Prin urmare, în cererile având drept obiect uzucapiune, calitate procesuală pasivă  nu poate avea decât adevăratul proprietar sau moştenitorii acestuia ( în acelaşi sens a statuat şi ICCJ prin decizia nr. 356/2006)

Din actele depuse la dosar reiese că terenul  în suprafaţă de 291, 60 m.p. situat la nr.  din strada J  din  RS  a fost dobândit în anul 1914 , prin cumpărare de DZ , teren pe care acesta  a construit o casă de locuit.

Ulterior, prin transmisiuni succesive pentru cauză de moarte, casa şi terenul au fost împărţite între moştenitorii primului dobânditor, DZ .

Unul dintre dobânditori a fost ZV, care potrivit certificatului de moştenitor nr.  , alături de fraţii săi, ZA şi ZA , au acceptat succesiunea, fiecăruia revenindu-le cota de 1/3 din moştenire.

Moştenirea rămasă de pe urma numitului  ZA -  decedat fără posteritate – a fost culeasă de ZV  şi UE  – fiica lui ZA  – masa succesorală fiind formată din cota de 1/3 din casa şi terenul în suprafaţă de 290 m.p., dobândiţi de defunct în baza certificatului  de moştenitor nr. 45/1963.  ZA  a lăsat prin testament întreaga sa avere mobilă şi imobilă reclamantei şi soţului său, moştenirea fiind acceptată de aceştia, iar masa bunurilor succesorale fiind menţionată în certificatul de moştenitor nr. 5/9.01.1996 –printre care şi  ½ din terenul în suprafaţă de 290 m.p. şi casa de locuit situate în RS , str.  J , judetul B 

Cota de 1/3 din casa şi terenul în suprafaţă de 290 din str. J , rămas de pe urma defunctului ZA  a fost culeasă de soţia supravieţuitoare – ZC ( care şi-a înstrăinat cota sa de 1/12 din terenul în suprafaţă de 291 m.p. şi casa de locuit a reclamantei şi soţului său, prin act autentificat sub nr.  ) – şi de fiica sa, UE , a cărei moştenire a fost culeasă  de fii săi, UD  şi UC 

Aşa fiind, constatarea îndeplinirii condiţiilor legale ale uzucapiunii, în sensul că posesia  exercitată de reclamantă putea să conducă la dobândirea  dreptului de proprietate în acest mod trebuia promovată în contradictoriu cu UD  şi UC şi  nu cu Municipiul RS pârâtă cu privire la care nu s-a făcut dovada că ar fio dobândit vreun drept real asupra imobilelor în litigiu care să legitimeze calitatea de proprietar a  acesteia cu privite la suprafaţa de 291,60 m.p. teren şi a casei de locuit situată pe acesta , ce fac obiectul cererii pendinte.

În urma analizării probelor de la dosar, întâmpinării depuse de pârâtă , prin care se arată că reclamanta  figurează în evidenţele fiscale cu clădiri în suprafaţă de 50,40 m.p. şi respectiv anexe 15 m.p.  şi teren în suprafaţă de 169,20 m.p. situate la adresa din strada J nr. , şi cu privire la imobilele de la aceeaşi adresă, figurează cu rol fiscal şi defunct UE  prin  UD  cu cota indiviză din clădire în suprafaţă de 36 m.p. şi teren în suprafaţă de 120,85 m.p. conform certificatului de moştenitor nr. împrejurări care se coroborează cu actele depuse şi cu susţinerile reclamantei din cererea introductivă, instanţa reţine că imobilele nu se află în proprietatea unităţii administrativ teritoriale, chiar în pofida faptului că această pârâtă nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive.

Instanţa apreciază că nici pe fond acţiunea reclamantei nu poate fi primită întrucât, cu privire la cota de ½ din terenul în suprafaţă de 291 m.p. şi casa de locuit acesteia, alături de soţul său, i s-a transmis,  respectiv au dobândit dreptul de proprietate în altă modalitate – prin moştenire testamentară ( în anul 1995) , respectiv prin cumpărare ( în anul 1996), şi nu prin uzucapiune.

Cu privire la restul cotei indivize din imobile, succesiunea a fost acceptată în anul 1993 de UD şi C aşa încât  nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitor la dobândirea dreptului de  proprietate prin posesia  de lungă durată cel puţin sub aspectul termenului, fără a analiza şi celelalte condiţii.  În situaţia în care în anul 1996 au cumpărat cota indiviză din casă şi teren, deţinută de bunica susnumiţilor, nu se poate pretinde că pârâţii au deţinut sau au crezut că deţin imobilul din strada J, nr ca proprietari, în întregul lui din anul 1982,  acest simplu fapt al cumpărării unei cote indivize contrazicând o astfel de susţinere, fără a mai pune în discuţie şi împrejurarea că prin gestul de a testa averea sa reclamantei şi soţului său, autoarea ZV decedată în anul 1995, a făcut dovada deplină că acesta nu s-a desistat niciodată de bunurile sale şi că reclamanta a fost un simplu detentor precar. 

Faţă de cele ce preced, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta este succesor în drepturi al autorului de la care provin imobilele cu privire la care pretinde dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Municipiul  RS  prin Primar şi va respinge acţiunea ca fiind pornită împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotărăşte :

Admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei  Muncipiul RS prin Primar.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii TA, domiciliată în RS , str. J nr. jud. Bu  în contradictoriu cu pârâta Municipiul RS  prin Primar, ca fiind pornită împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,  . 

 Preşedinte, Grefier,