Revendicare imobiliara

Dosar nr. 2875/308/2011

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 610/2013

Şedinţa publică de la 10 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE Liliana Misirgic

Grefier Daniela Ciulea

Pe rol pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanţii R.R., P.E. prin mandatar R.R., C.M. prin mandatar R.G., D.H.H. prin mandatar R.R., mandatar R.G. şi pe pârâţii PRIMĂRIA MUNICPIULUI SIGHIŞOARA, MUNICPIUL SIGHIŞOARA PRIN PRIMAR, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, cu ocazia pronunţării, se prezintă mandatarul R.G..

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28 martie 2013, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 aprilie 2013 şi apoi pentru data de 10 aprilie 2013, când s-a pronunţat prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, deliberând constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara sub nr. de dosar 2875/308/2011, din data de 12.10.2011, şi precizată ulterior (filele 26-28, 111, 119, 195, 196 din dosar), reclamantele Petri Elfride şi D.H.H. prin mandatar R.R., C.M. prin mandatar R.G. şi R.R. în nume propriu au chemat în judecată pe pârâţii Primăria mun. Sighişoara şi Municipiul Sighişoara prin primar, solicitând ca pârâţii să fie obligaţi să le restituie imobilul situat în mun. Sighişoara, str. P-ţa Hermann Oberth, nr. 14, cu motivarea că s-a solicitat restituirea imobilului cu cererea nr. 20035/14 mai 1996, iar prin Hotărârea 534/14 iulie 1997 s-a dispus că imobilul nu poate fi retrocedat, fiind închiriat altor persoane, iar în anul 2004 locuinţa s-a vândut, şi că de fiecare dată când au solicitat să le fie restituit imobilul, li s-a cerut actul de preluare, dar acesta nu există, fiindcă imobilul a fost preluat abuziv, invocându-se nerespectarea de către pârâţi a dispoziţiilor Legii 112/1995 şi Legii 10/2001. S-a mai învederat că o parte din imobil a fost vândut numiţilor Foaltin, întrucât era deţinut de către aceştia cu contract de închiriere nr. 540/1994, încheindu-se cu privire la această locuinţă contractul de vânzare-cumpărare nr. 350/31.12.1996 şi că, deşi s-a solicitat de către reclamante la data de 13.05.1996 retrocedarea imobilului, li s-a răspuns la 14.07.1997 că nu li se poate retroceda, fiind închiriat, iar vânzarea locuinţei s-a făcut în acest timp. Reclamantele au mai învederat că şi în baza Legii 10/2001 au formulat o nouă cerere pentru imobil, la care li s-a răspuns prin emiterea Dispoziţiilor 296 şi 441 că locuinţa de la etaj, casa scării şi pivniţele , acestea din urmă deşi fuseseră atelier şi nu puteau fi vândute, au fost vândute familiei Foaltin. S-a mai arătat că, deşi prin Sentinţa Civilă 1027/24.06.2005 li s-a restituit întreaga clădire, în urma contestării Dispoziţiei 441/2004, la judecarea recursului declarat de către Primăria mun. Sighişoara a fost prezentat contractul de vânzare-cumpărare al fam. Foaltin, astfel că în final acţiunea reclamantelor a fost respinsă, ca şi cea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare al numiţilor Foaltin. Reclamantele au mai învederat că li s-a restituit prin Decizia nr. 441/2004, întreg terenul imobilului şi 25 mp din spaţiul comercial în suprafaţă totală de 115 mp, dar că în realitate nu au acces la cei 25 mp de spaţiu comercial, astfel că au solicitat ieşirea din indiviziune dar şi acest proces a fost blocat, de către proprietarul spaţiilor comerciale de la nr. 15(Perla Cetăţii) şi nr. 13 care a fost cumpărat între timp.

La acţiunea formulată s-au ataşat următoarele înscrisuri de către reclamante: extras din HG 489/2003, cerere a reclamantei R.R. din 13.05.1996, cerere nr. 692/28.08.1996, adresăta RAGCLTU Sighişoara, Hot. 534/14.07.1997 a Comisiei Judeţene Mureş pentru aplicarea Legii 112/1995, Dispoziţiile nr. 296/24 februarie 2004 şi nr. 441/3.03.2004 ale Primăriei mun. Sighişoara, Proces verbal de predare-primire a terenului aferent imobilului situat în Sighişoara, str. H. Oberth nr. 14, contract de vânzare-cumpărare nr. 350/1996, Sentinţa Civilă 1027/4 octombrie 2010 a ÎCCJ – secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Adresa nr. 16042/VI/1/9.08.2011 emisă de către mun. Sighişoara, Adresa nr. 20898/9.12.2005 a mun. Sighişoara.

Pe parcursul judecăţii s-au mai depus de către reclamante următoarele înscrisuri: Plan al imobilului din str. H. Oberth nr. 14, copie fidelă după CF 1739 Sighişoara parţial lizibilă(filele 27-37 din dosar), Extras CF 1739 Sighişoara emis la 10.04.1996(fila 112 din dosar), Adresa nr. 10803/VI/1/20.06.2011 a Mun. Sighişoara, Adresa nr. 13026/VI/1/13.07.2011 a mun. Sighişoara(filele 113-118 din dosar), memoriu şi adresă de răspuns nr. 43937/II/28.07.2004 adresate Ministerului Justiţiei de către reclamanta R.R.(filele 120-121 din dosar), Adresa nr. 63215/20.10.2004 emisă de către SRI(fila 122 din dosar), Procuri judiciare emise de către mandantele Petri Elfride, C.M. şi D.H.H.(filele 123-127 din dosar), Adresa nr. C 412/5.05.2005 a Arhivelor Naţionale(fila 192 din dosar), Extras din HG 498/2003(filele 193-194), procuri judiciare date de către C.M., D.H.H. şi P.E.(filele 214-218 din dosar), Încheierea nr. 994/1943 a Judecătoriei Mixte Sighişoara, Înscrisul cu nr. 511856 E/5.11.1948 emis de către Ministerul Economiei Naţionale, Procesul verbal de predare-primire a terenului aferent imobilului situat în Sighişoara, str. H. Oberth nr. 14(filele 222-225 din dosar), Procură judiciară dată de către C.M.(filele 228-229 din dosar), Adresa nr. 2506/25 mai 1950 emisă de către Centrofarm – Filiala Sighişoara şi adresată Farmaciei Capesius Sighişoara(fila 230 din dosar), Extras CF 1739 Sighişoara emis la 10 aprilie 1996(fila 231 din dosar), Adresa nr. 1622/11/2/5.02.2013 a primăriei mun. Sighişoara(filele 249-250 din dosar).

La data de 8 februarie 2012 s-au depus de către Primăria municipiului Sighişoara, note scrise de şedinţă(filele 24-25 din dosar), prin care s-a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată, cu motivarea că reclamanţii nu au indicat clar părţile în contradictoriu cu care înţeleg să se judece, obiectul cererii şi motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină acţiunea, în opinia acestei părţi fiind încălcate prevederile art. 112 Cod procedură civilă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 133 al. 1 Cod procedură civilă sau reclamanţii au posibilitatea să completeze corespunzător cererea conform art. 114 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă în cauză la data de 20 martie 2012, pârâta Primăria mun. Sighişoara a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului R.G. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare pe dreptul comun, iar pe fond s-a solicitat ca instanţa să dispună respingerea acţiunii ca nefondată. Sub aspectul excepţiilor invocate, s-a arătat de către pârâtă că în urma precizărilor efectuate de către reclamanţi la 9.02.2012, aceştia au menţionat că înţeleg să se judece în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Sighişoara, revendicând în natură întreg imobilul situat în Sighişoara, str. H. Oberth nr. 14, înscris în CF 1739 Sighişoara, nr. top 1838. S-au invocat prevederile art. 21, 77 din Legea 215/2001 R, prin care se reglementează cine poate avea calitate procesuală în justiţie, unitatea administrativ teritorială fiind cea care are capacitate juridică deplină, primăria fiind doar o structură funcţională cu activitate permanentă care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

-La finalul întâmpinării s-au menţionat înscrisurile anexate acesteia, care se regăsesc la filele 49-106 din dosar.

De către municipiul Sighişoara s-a depus,de asemenea, întâmpinare prin care s-au invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului R.G., ca şi a inadmisibilităţii acţiunii în revendicare pe calea dreptului comun, pe fondul cauzei, solicitându-se să se respingă ca neîntemeiată acţiunea, cu următoarea motivare: acţiunea a fost formulată de către R.G. şi R.R., însă niciunul dintre aceştia nu au făcut dovada calităţii lor procesuale active, nedepunând acte doveditoare care să justifice calitatea şi legitimitatea lor procesuală, întrucât, imobilul revendicat de către reclamanţi a aparţinut în cotă de 1 parte lui Capesius Victor Ernst, care a fost deposedat în anul 1948, urmare a procesului verbal dresat de Parchetul Tribunalului Ilfov, ca şi numitelor R.R., D.H.H. şi Petri Alice Elfriede, în cote părţi egale, dobândite prin succesiune după Capesius Aloye, statul preluându-le cotele în baza Decretelor 218/1960 şi 712/1966, învederându-se că reclamantul R.G. nu este succesor al foştilor proprietari şi nici fost proprietar al imobilului preluat de stat, el fiind soţul reclamantei R.R.. Sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii acţiunii s-a arătat că reclamanta R.R. a uzat de procedura administrativă oferită de Legea 112/1995, dar şi de cea prevăzută de Legea 10/2001. În baza Legii 112/1995 s-a depus cerere pentru acordarea despăgubirilor privind imobilul din municipiul Sighişoara, str. H. Oberth nr. 14, înregistrată sub nr. 20035/14.05.1996, iar prin Hotărârea 534/14.07.1997 a Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii 112/1995, această cerere a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat plângere de către reclamanta R.R., care a fost admisă în parte prin SC 3200/29.10.1997 pronunţată în dosarul 2873/1997 al Judecătoriei Sighişoara, acordându-se reclamantei despăgubiri pentru imobil în limita cotei de proprietate de 1 din imobil. După apariţia Legii 10/2001, reclamantele R.R., D.H.H., P.E. Alice şi C.M. au formulat notificările înregistrate la BEJ Kenosy Adrian sub nr. 621/2001 şi nr. 886/7.11.2001, iar la Primăria municipiului Sighişoara sub nr. 2750/11.04.2004 şi nr. 7930/9.11.2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, iar prin Dispoziţia nr. 296/24.02.2004 a primarului municipiului Sighişoara s-a dispus înaintarea notificărilor Prefecturii Mureş pentru acordarea despăgubirilor, iar această dispoziţie nu a fost atacată. Prin Dispoziţia nr. 441/3.03.2004 a Primarului municipiului Sighişoara s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamantelor R.R., Deppner Hedwig-Hildegard, P.E.-Alice şi C.M., în cote părţi egale de câte 1/8 parte din imobilul cu altă destinaţie decât locuinţă, situat în Piaţa H. Oberth, nr. 14, precum şi cota de 1 părţi, pentru fiecare, din terenul aferent clădirii, fiind respinse notificările pentru restituirea cotei de 1 parte din acest imobil ce a aparţinut lui Capesius Victor, cu motivarea că nu s-a făcut dovada modului de trecere în proprietatea Statului român, adică copia procesului verbal dresat de către Parchetul Tribunalului Ilfov sau a sentinţei judecătoreşti, iar această decizie, a fost menţinută de către instanţele judecătoreşti care au soluţionat contestaţia reclamantelor împotriva acesteia. S-a mai arătat că la 24.05.2004 şi 25.05.2004 s-a realizat punerea în posesie a reclamantelor cu imobilele ce le-au fost restituite în natură. Reclamantele au solicitat şi anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 350/1996 încheiat între RAGCLTU Sighişoara(actuala SC ATT SA Sighişoara) şi Foaltin Mihai şi Maria, formându-se Dosarul 893/2006 al Judecătoriei Sighişoara, dar acţiunea acestora s-a respins în final. S-a concluzionat că toate cererile formulate de către reclamante în baza Legii 112/1995 şi Legii 10/2001, au fost soluţionate în urma exercitării controlului judecătoresc asupra acestora, astfel că, uzându-se de prevederile legii speciale, acţiunea în revendicare formulată de către reclamante în condiţiile dreptului comun nu mai poate fi primită, fiind inadmisibilă. S-au efectuat referiri, sub aspectul acestei excepţii a inadmisibilităţii acţiunii la practica CEDO din care s-a citat cauza Golder c/a Regatului Unit – 1975, cauza Românescu c/a României – 1997, Decizia 33/2008 a ÎCCJ. Pe fondul cauzei s-a susţinut netemeinicia acţiunii în revendicare, aceasta fiind necesar să fie formulată de către cel care deţine titlul de proprietate asupra bunului, însă nu are posesia, sarcina probei sub acest aspect revenind reclamanţilor care nu au făcut dovada calităţii lor de foşti proprietari tabulari sau eventuali succesori ai foştilor proprietari tabulari. S-a mai arătat că nu poate fi primită susţinerea reclamanţilor în sensul că doar în anul 2004 au fost anunţaţi că locuinţa a fost vândută, fiindcă această vânzare s-a înscris în CF din anul 2002, iar în Dispoziţia nr. 296/24.02.2004 a Primarului municipiului Sighişoara s-a efectuat de asemenea aceeaşi menţiune. S-a mai arătat că reclamantele au promovat acţiune de ieşire din indiviziune pentru imobilul referitor la care au formulat şi prezenta acţiune, aceasta având nr. de dosar 608/308/2011, a cărei judecată s-a suspendat în baza art. 244 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluţionarea cauzei cu nr. de dosar 3282/102/2011 a Tribunalului Mureş, prin care chiriaşul cotei de 1 parte din spaţiul comercial a solicitat obligarea municipiului la vânzarea acestui spaţiu.

S-au ataşat de către acest pârât înscrisuri în probaţiune, enumerate în întâmpinare şi aflate la filele 140-191 din dosar şi la care se vor efectua în cuprinsul prezentei referiri punctuale, după caz.

Prin notele scrise din data de 5 septembrie 2012(fila 203 din dosar), pârâtul Municipiul Sighişoara a adus lămuriri cu privire la conţinutul înscrisurilor depuse la filele 204-211 din dosar, învederând că din cuprinsul acestora, dar şi al CF 1739 Sighişoara de sub nr. B.18, rezultă că dreptul de proprietate asupra părţii din imobil, deţinut de Victor Capesius a fost preluat de la acesta, în baza prevederilor Legii 10/27.01.1948 privind situaţia juridică a bunurilor confiscate, intrate în patrimoniul statului în temeiul hotărârilor judecătoreşti, în conformitate cu care, la art. 1 se stipulează că bunurile urbane, cu excepţia celor agricole, comerciale şi industriale, intrate în patrimoniul statului, în temeiul Legii nr. 312/24 aprilie 1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau de crime de război, precum şi cele intrate în patrimoniul statului prin confiscare, în virtutea oricărei alte legi, trec, la data publicării acestei legi, în patrimoniul comunelor pe teritoriul cărora se găsesc. Din cuprinsul celorlalte înscrisuri, dar şi al înscrierilor din CF 1739 Sighişoara, de sub B 19-20, ar rezulta că dreptul de proprietate asupra celeilalte părţi din imobil, a trecut în proprietatea acestuia în baza Decretului 218/1960 pentru modificarea Decretului 167/21.04.1958, privitor la prescripţia extinctivă şi a Decretului 712/1966 cu privire la bunurile care se încadrează în prevederile art. III din Decretul 218/1960.

De asemenea, prin notele scrise din data de 30.01.2013(fila 245 din dosar), pârâţii municipiul Sighişoara şi Primăria municipiului Sighişoara au învederat că la fila 213 din dosar se află depusă dovada calităţii de reprezentant convenţional pentru pârâtul Municipiul Sighişoara, iar la fila 23 din dosar aceeaşi dovadă este efectuată pentru pârâta Primăria municipiului Sighişoara, exprimându-se din nou argumentele pentru susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Sighişoara, învederându-se că pârâta a fost chemată în judecată prin precizarea de acţiune din 9.02.2012, ulterior fiind solicitată şi citarea în cauză, în calitate de pârât, a municipiului Sighişoara şi că nu s-a renunţat la judecată în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Sighişoara, astfel că, în temeiul prevederilor art. 21, 77 din Legea 215/2001 s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului Sighişoara.

La solicitarea instanţei, din oficiu în exercitarea rolului activ sub aspectul probaţiunii s-a solicitat şi a fost remisă, pentru dosarul cauzei, copia fidelă a CF 1739 Sighişoara/filele 256-257 din dosar), dispunându-se şi ataşarea dosarului 608/308/2011 al Judecătoriei Sighişoara.

În temeiul probaţiunii administrate în cauză, constând din înscrisurile depuse de către părţi la dosar, precum şi din cuprinsul declaraţiei martorei Istoc Hermina, audiată la cererea reclamanţilor, sub prestare de jurământ la termenul de judecată în şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2012(fila 232 din dosar), se constată şi se reţin următoarele de către instanţă:

Imobilul înscris în CF 1739 Sighişoara, nr. top 1838, de natură casă cu etaj, a constituit din anul 1930, în temeiul unui contract de donaţiune, proprietatea numiţilor Victor Capesius şi Aloye Capesius, iar din anul 1943 cota de proprietate a lui Aloye Capesius a trecut, în cote egale de câte 1 parte, în proprietatea succesorilor acestuia, adică soţiei supravieţuitoare Capesius Hedvig, precum şi copiilor minori Hedwig, Elfriede şi Rosemarie, pentru ca în anul 1948 cota din imobil a lui Victor Capesius să treacă în proprietatea oraşului Sighişoara cu titlu de expropriere, iar în anul 1968 cealaltă cotă de 1 parte din acelaşi imobil s-a intabulat în favoarea Statului român, în baza Decretului 218/1960, Decretului 712/1966(filele 259-260 din dosar).

Ulterior, la 21.11.2002 imobilul s-a dezmembrat în două apartamente, dintre care unul cu nr. top nou 1838/I, apartamentul nr. I, compus la etaj din cameră, bucătărie, hol şi baie, la parter antreu, casa scării şi pivniţă de 53,26 mp la subsol cu s.u.= 68,64 mp, sc aferentă = 55 mp, anexe-magazie de 4 mp, asupra căruia s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de vânzare-cumpărare în baza Legii 112/1995 în favoarea numiţilor Foaltin Mihai şi Foaltin Maria(fila 260 din dosar), iar celălalt cu nr. top nou 1838/II, de natură apartamentul nr. II, situat la parter, compus din spaţiul comercial, hol şi WC cu s.u = 51,20 mp, asupra căruia dreptul de proprietate s-a readnotat în favoarea Statului român.

Asupra apartamentului nr. II cu nr. top 1838/II, precum şi cu privire la terenul de sub nr. top 1838 în suprafaţă de 155 mp, căruia i s-a atribuit nr. cad. 2507, imobilele fiind situate din punct de vedere administrativ în municipiul Sighişoara, str. Hermann Oberth, nr. 14, s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea reclamantelor din prezenta cauză în cote de 1/8 parte asupra construcţiilor şi 1  parte asupra terenului, restul cotei de 4/8 parte din construcţii rămânând în proprietatea municipiului Sighişoara(fila 265 din dosar).

Prin prezenta acţiune, reclamantele solicită ca instanţa să-i oblige pe pârâţi să le restituie în întregime acest imobil.

În cauză, în conformitate cu prevederile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă instanţa este ţinută să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond, care pot face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.

Avându-se în vedere natura, obiectul şi finalitatea excepţiilor invocate în cauză de către pârâţi, instanţa, analizând mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Sighişoara ridicată chiar de către această parte, constată că aceasta este întemeiată în raport de prevederile art. 21 din Legea 215/2001, coroborat cu art. 77 din acelaşi act normativ, conform cu care se conferă prin lege personalitate juridică unităţii administrativ teritoriale, primăria fiind doar o structură funcţională care îndeplineşte hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului.

Ca urmare, excepţia va fi admisă, cu consecinţa respingerii, ca fiind invocată de o persoană fără calitate procesuală în cauză, şi a excepţiilor nulităţii cererii de chemare în judecată, lipsei calităţii procesuale active a mandatarului R.G. şi inadmisibilităţii acţiunii, cu menţiunea subsidiară că primele două excepţii nu apar nici ca fiind întemeiate, acţiunea reclamantelor cuprinzând elementele prevăzute prin dispoziţiile art. 112, 133 al. 1 Cod procedură civilă sub sancţiunea nulităţii absolute, iar în urma precizărilor scrise şi verbale şi a depunerii procurilor corespunzătoare la dosar s-a clarificat că R.G. nu a formulat acţiunea în nume propriu, ci că a participat în proces în final în calitate de mandatar al reclamantei C.M., acestea fiind şi considerentele pentru care se va respinge şi excepţia cu acelaşi obiect invocată de către pârâtul Municipiul Sighişoara.

Prin urmare, acţiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Sighişoara se va respinge pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestei părţi pârâte în proces.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată în cauză de către pârâtul municipiul Sighişoara, au rezultat următoarele:

Acţiunea formulată de către reclamante este o acţiune în revendicare prin care acestea tind la aducerea imobilului din municipiul Sighişoara, str. Hermann Oberth, nr. 14, în întregime în patrimoniul acestora.

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei 33/2008 pronunţate de către ÎCCJ în soluţionarea recursului în interesul legii referitor la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, prin care s-a stabilit că concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, potrivit principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzut expres de legea specială, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea 10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, aceasta din urmă are prioritate.

Această prioritate poate fi acordată, în cadrul unei acţiuni în revendicare, ce nu poate fi admisă faţă de dispoziţiile deciziei menţionate anterior şi care sunt obligatorii pentru instanţă, în situaţia în care reclamantele au uzat şi epuizat procedurile administrative şi judiciare prevăzute de Legea 112/1995 şi Legea 10/2001 pentru restituirea imobilului.

În raport de decizia nr. 33/2008 a ÎCCJ, dispoziţiile legii speciale, respectiv ale Legii 10/2001, prevalează, cât timp reclamantele nu au un drept de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie de restituire emisă într-o procedură administrativă, adică nu pot dovedi existenţa bunului în patrimoniul lor, condiţie esenţială pentru formularea acţiunii în revendicare pe calea dreptului comun.

Nici în raport de jurisprudenţa CEDO acţiunea nu ar apărea ca admisibilă, pentru că reclamantele nu au un bun în sensul convenţiei europene, referitor la cota de 1/1 parte din construcţiile din CF 1739 Sighişoara, de sub nr. top 1838/I şi cota de 1 parte din nr. top 1838/II, şi nici măcar o speranţă legitimă de a li se recunoaşte un astfel de bun.

Şi prin Decizia nr. 53/2007, ÎCCJ a stabilit, în interesul legii, că numai persoanele exceptate de la procedura Legii 10/2001, precum şi cele care, din motive independente de voinţa lor, nu au putut, în termenele legale să utilizeze această procedură, au deschisă calea acţiunii în revendicarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună credinţă şi cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, de către chiriaşi.

S-a mai statuat, de principiu, de către instanţa supremă, că persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001, nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv a dispoziţiilor art. 480 Cod civil.

În speţă reclamantele au urmat procedura prevăzută de Legea 10/2001, notificările acestora fiind soluţionate prin Dispoziţiile nr. 296/24.02.2004 şi nr. 441/3.03.2004 ale Primăriei municipiului Sighişoara prin care s-a aprobat restituirea în natură în cote părţi egale de câte 1/8 din imobilul cu altă destinaţie decât locuinţă, situat în Piaţa Hermann Oberth, nr. 14, precum şi de către 1 parte din terenul aferent a acestei clădiri, iar pentru apartamentul nr. 1 – locuinţă, notificările reclamantelor fiind înaintate Prefecturii judeţene Mureş, în vederea acordării de despăgubiri, fiind respinse notificările acestora pentru restituirea cotei de 1 parte din imobil, ce a aparţinut lui Capesius Victor, întrucât nu s-a făcut dovada modului de trecere în proprietatea Statului român, cu copia procesului verbal dresat de Parchetul Tribunalului Ilfov sau a sentinţei judecătoreşti(filele 8-9 din dosar).

Înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001, reclamanta R.R. a depus cerere la Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii 112/1995 care, prin Hotărârea nr. 534/14.07.1997 a dispus respingerea acestei cereri(fila 6 din dosar).

Împotriva deciziei nr. 441/2004, reclamantele au formulat contestaţie care, prin Decizia civilă nr. 501/A/21.12.2005 a Curţii de Apel Tg. Mureş a fost respinsă(fila 14 din dosar).

De asemenea, prin SC 542/22.05.2007 a Judecătoriei Sighişoara s-a respins acţiunea aceloraşi reclamante pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 350/31.12.1996 cu privire la imobilul înscris în CF 1739 Sighişoara, nr. top 1838/I, de natură locuinţă, ca şi pentru restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi obligarea la predarea imobilului(filele 73-75 din dosar), soluţia fiind menţinută prin Decizia 250/R/9.03.3009 a Curţii de Apel Tg. Mureş(filele 82-84 din dosar).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale a statuat, printr-o practică constantă, că exigenţele art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, ca şi principiul securităţii raporturilor juridice civile trebuie respectate atât în cazul foştilor proprietari, cât şi în cel al cumpărătorilor de bună-credinţă, ca urmare, niciunul dintre aceştia nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Pentru considerentele care preced, excepţia inadmisibilităţii acţiunii va fi admisă, iar acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul municipiul Sighişoara se va respinge.

Ca urmare, restul considerentelor din acţiune, întâmpinări, note scrise, ca şi a probaţiunii, nu mai este util să fie analizate. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei mun. Sighişoara şi respinge excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată, lipsei calităţii procesuale active a mandatarului R.G. şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de către această parte pârâtă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a mandatarului R.G., invocate de către pârâtul Municipiul Sighişoara.

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de către pârâtul mun. Sighişoara.

Respinge acţiunea civilă precizată a reclamantelor R.R., C.M. prin mandatar R.G., D.H.H. şi P.E. prin mandatar R.R. – cu domiciliul în Sighişoara, str. Barbu Delavrancea, nr. 14, jud. Mureş,  în contradictoriu cu pârâţii PRIMĂRIA MUNICIPIULUI SIGHIŞOARA şi MUNICIPIUL SIGHIŞOARA PRIN PRIMAR – cu sediul social în Sighişoara, str. Muzeului, nr. 7, jud. Mureş, pentru revendicarea imobilului situat din punct de vedere administrativ în mun. Sighişoara, str. H. Oberth, nr. 14, jud. Mureş.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 10 aprilie 2013, în şedinţă publică.

Preşedinte,

Liliana Misirgic

Grefier,

Daniela Ciulea

Red. L.M./tehnored.D.C.

6 exemplare/ 17 Iunie 2013

Domenii speta

Spete similare