Plângere contravenţională

Hotărâre 575 din 03.04.2013


Dosar nr. 344/308/2013

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 575/2013

Şedinţa publică de la 03 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE Claudia Toma

Grefier Raluca Pop

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C.M.V. şi pe intimatul I.P.J. S.P.R. MURES PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În temeiul art. 104 al. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, având în vedere lipsa părţilor la strigarea cauzei, instanţa dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare, se constată lipsa părţilor.

Se constată că petentul a depus la dosar, cu data de 03.04.2013, un înscris denumit note de concluzii scrise.

În temeiul art. 1591 al. 4 C. pr.civ., instanţa verificându-şi din oficiu competenţa, constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze plângerea conform art. 32 al. 2 din OG 2/2001.

În temeiul art. 167 al. 1 C.pr.civ, instanţa încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că este utilă, pertinentă şi concludentă pentru justa soluţionare a cauzei.

Instanţa, considerând suficiente probele de la dosar, închide procedura probatorie şi reţine cauza spre soluţionare, urmând ca după deliberare să se pronunţe.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara la data de 07.02.2013, petentul CONA MICLOS-VINCE, în contradictoriu cu intimatul I.P.J Mureş a solicitat instanţei anularea procesului-verbal seria CP nr.3500244 întocmit de intimat.

În motivare, petentul a arătat în esenţă că la data de 19.01.2013 a fost oprit de un agent constatator care l-a informat că a fost surprins circulând cu viteza de 71 km/h şi înregistrat cu aparatul radar. A precizat petentul că agentul constatator nu a menţionat locul exact de săvârşire a contravenţiei, în procesul-verbal de constatare a contravenţie nu figurează decât localitatea Albeşti în condiţiile în care agentul constatator se afla pe raza localităţii Sighişoara. A mai menţionat petentul că în cauză devine aplicabilă prezumţia de nevinovăţie deoarece acuzaţia adusă prezumtivului contravenient este de natură penală în sensul jurisprudenţei CEDO.

În drept au fost invocate prevederile art. 16 alin.(7), art. 19 alin.(1),(3), art. 31 alin.(1) precum şi alte prevederi ale OG 2/2001, prevederile Normei de metrologie legală NML 021-05 precum şi prevederile Legii 218/2002.

În baza art. 15 lit. i) din Legea 146/1997 ?i în baza art. 1 alin.(2) din O.G. 32/1995, plângerea contravenţională este scutită de taxă de timbru precum ?i de timbru judiciar.

În probaţiune, petentul a depus copie certificată a procesului-verbal seria CP nr.3500244 din 19.01.2013 (f.8), copie CI (f.7).

Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prev. art. 242 alin. 2 din OG 2/2001.

Intimatul a depus în probaţiune un set de înscrisuri constând în raportul agentului constatator (f.15), procesul-verbal de constatare a contravenţiei (f.14), buletin de verificare metrologică şi atestat operator (f.20), planşe fotografice (f.16-18).

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri.

La termenul din 03.04.2013, petentul a depus note scrise prin care a reiterat pe scurt cele învederate prin plângere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 19.01.2013, petentul Cona Miclos Vince a fost oprit de organele constatatoare în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Nissan, cu numărul de înmatriculare  CJ-14-KWP, în raza localităţii Albeşti, str. Naţională, întrucât a fost înregistrat de aparatul video-radar PYT672000255 circulând cu viteza de 70 km/h Acesta a fost sancţionat contravenţional potrivit prevederilor art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 R şi art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 R cu amenda în valoare de 140 RON, echivalentul a 2 puncte-amendă, 2 puncte de penalizare astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. 3500244 încheiat la data de 19.01.2013. (f.14).

Petentul a semnat procesul verbal de contravenţie iar la rubrica alte menţiuni s-a consemnat „consider ca nu am depăşit viteză; semnez în ideea de a contesta contravenţia”.

Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor dispoziţiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte apărarea petentului în sensul că agentul constatator nu a menţionat locul exact de săvârşire a contravenţiei instanţa o va înlătura ca  nefondată, întrucât în procesul-verbal este trecută localitatea Albeşti iar aceasta este un fapt constatat personal de către agentul constatator, caz în care operează prezumţia veridicităţii celor constatate şi face dovada până la înscrierea în fals. În plus, petentul s-a mulţumit doar să afirme faptul că agentul constatator s-a aflat pe raza localităţii Sighişoara, apărare care nu poate fi primită pentru cele mai sus expuse.

Instanţa reţine că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Astfel, conform art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 „Conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare”. Potrivit art. 99 din OUG 195/2002 „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane fizice: … (2) Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a)”.

Instanţa are în vedere faptul ca nu întreaga materie a contravenţiilor din dreptul intern reprezintă o "acuzaţie în materie penala", în sensul autonom al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea procedează în mod necesar şi invariabil la o analiză a cazului concret dedus judecăţii, pentru clarificarea aplicabilităţii ratione materiae a art. 6 si a incidentei garanţiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel ş.a. împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea conţinutului noţiunii autonome de "acuzaţie în materie penală", Curtea a stabilit trei criterii si anume: (a) calificarea faptei potrivit dreptului naţional, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sancţiunii.

Instanţa constată că O.U.G.nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetăţenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, iar raţiunea urmărită de legiuitorul român în incriminarea faptei săvârşite de petent o constituie protejarea siguranţei pe drumurile publice.

În ceea ce priveşte caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate, în cauză, sancţiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sancţiona o anumită conduită apreciată de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulaţia pe drumurile publice.

Cu referire la natura si gravitatea sancţiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancţiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neapărat cea efectiv aplicată ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

În dreptul intern, amenda contravenţională este o sancţiune pecuniară principală, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sancţionator.

În aceste condiţii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlăture de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În prezenta cauza, petentul a fost sancţionat cu amenda contravenţionala în cuantum de 140 lei, echivalentul a 2 puncte-amendă.

Pe cale de consecinţă, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanţa apreciază că faptele imputate petentului în prezenta cauza reprezintă o "acuzaţie în materie penala".Astfel, petentul se bucura de prezumţia de nevinovăţie, iar sarcina probei incumba autorităţilor statului.

Însa, întrucât niciuna dintre aceste garanţii procesuale nu are un caracter absolut iar prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, rezultă că nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcina a probei nu este absolută. Tot astfel, potrivit jurisprudenţei CEDO, instituirea unor prezumţii care operează împotriva persoanei sancţionate şi care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie. O astfel de prezumţie se referă la forţa probantă atribuita de lege procesului-verbal de contravenţie. Această prezumţie este însă una relativă, petentul având ocazia să demonstreze contrariul.

În cauza de faţă, contravenţia constatată prin procesul-verbal atacat are o natură deosebită datorită modului de înregistrare prin mijloace tehnice specifice, acest lucru făcând inutilă administrarea unor alte probe decât planşele fotografice rezultate din înregistrările video pentru dovedirea săvârşirii contravenţiei.

Instanţa constată că aparatul radar cu care a fost înregistrată viteza autoturismului petentului este verificat metrologic, la dosarul cauzei fiind depus, în copie, buletinul de verificare metrologică nr. 0068307 din 24.08.2012 cu valabilitate un an şi atestatul de operator  al agentului şef de poliţie (f.19).

În continuare, instanţa apreciază că se impune cercetarea cu prioritate a planşelor fotografice rezultate din înregistrările radar depuse la dosar de către intimat (f.16-18).

Analizând aceste probe, instanţa constată că in toate planşele fotografice este surprins un autovehicul a cărui număr de înmatriculare nu se poate distinge care rulează cu viteza de 71 km/h..

Instanţa are în vedere faptul că, potrivit art. 3.5.1 ”Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă (…) imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia.”.

Având în vedere cele analizate, întrucât din planşa fotografică nu se distinge numărul de înmatriculare al autoturismului, astfel cum prevăd normele de metrologie legală, instanţa nu poate aprecia că cele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie contestat corespund realităţii.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează să admită plângerea contravenţională şi, pe cale de consecinţă, va anula procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr.3500244 încheiat la data de 19.01.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea contravenţională a petentului C.M.V., domiciliat în Sînpetru, jud. Braşov, în contradictoriu cu intimata I.P.J. MUREŞ.

Anulează procesul-verbal seria CP nr. 3500244 încheiat la data de 19.01.2013.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.04.2013.

Preşedinte,

Claudia Toma

Grefier,

Raluca Pop

Red. CT/tehnored. R.P

30.04.2013/4 ex.