Constatare nulitate clauze abuzive

Dosar nr. 2389/308/2013

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1337

Şedinţa publică din 16 octombrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE Cornelia Pop

Grefier Laura Iancu

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile privind pe reclamanţii P.C.G. şi P.N. şi pe pârâta SC B.P. SA prin reprezentant legal, având ca obiect anulare act constatare nulitate clauze abuzive.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare, nu se prezintă nimeni..

Procedura legal îndeplinită.

Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 7 octombrie 2014, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi, 16 octombrie 2014, când s-a pronunţat următoarea sentinţă:

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.2389/308/2013 din 2 octombrie 2013 reclamanţii P.C.G. şi P.N. au solicitat în contradictoriu cu SC B. SA să se constate că în contractul de credit de consum nr.274CSF2071580002/7.06.2007 şi Actul Adiţional la contractul de credit din 4.05.2012, încheiat între reclamanţi şi pârâtă sunt stipulate clauze abuzive, şi anume:

1.Clauza prevăzută la art.IV pct.4.1 din Contractul de credit reprezentând comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului şi comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului, respectiv la art.2 pct.2.8.3 din Actul adiţional din data de 4.05.2012 Condiţii Speciale de Creditare, art.8 din Actul Adiţional din 4.05.2012 Condiţii Speciale de Creditare, art.8 din Actul Adiţional din data de 4.05.2012 la contractul de credit – Condiţii Generale de creditare, care prevăd obligarea reclamanţilor la plata lunară a unui comision de administrare de 0,2% din creditul acordat;

2.Clauza prevăzută la art.III pct.7 din Actul Adiţional din 4.05.2012 – Condiţii generale de Creditare, reprezentând dobândă penalizatoare;

3.Clauza prevăzută la art.IV pct.7 din Actul adiţional din 4.05.2012 privind declararea scadenţei anticipate a creditului de către pârâtă;

4.Clauza prevăzută la art.2 pct.2.7 din acelaşi act adiţional – Condiţii speciale de creditare reprezentând dobânda penalizatoare în cuantum de 20% pe zi de întârziere;

5.Clauza prevăzută la art.2 pct.2.1 din acelaşi act adiţional din 4.05.2012 – Condiţii speciale de creditare privitoare la majorarea dobânzii de la 7,95% la 9,93%;

Să se dispună anularea acestor clauze şi pe cale de consecinţă să se repună părţile în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate nelegal de la reclamanţi reprezentând dobândă penalizatoare, comision de acordare, comision de administrare, comision de rambursare anticipată, precum şi revenirea la dobânda de 7,9% prevăzută în contractul iniţial de creditare, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de administrare, diferenţa dintre dobânda iniţială şi cea majorată, de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume, până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că a încheiat cu pârâta SC B. SA – prin Sucursala Sighişoara un credit pentru nevoi personale în sumă de 17.000 CHF pe o perioadă de 108 luni încheind Contract de Credit de consum nr.274CSF2071580002/7.06.2007, că la data de 4.05.2012, sub pretextul unor modificări legislative prevăzute în OUG nr.174/2008, au fost chemaţi de către banca pârâtă în vederea semnării unui act adiţional la contract, care să le aducă o serie de beneficii, însă aceste beneficii nu doar că lipsesc în totalitate, dar mai mult, noile prevederi contractuale au îngreunat cu mult situaţia reclamanţilor, că în mod unilateral banca a majorat rata dobânzii de la 7,95% la 9,93%, deşi conform OUG nr.174/2008, se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menţionate în contract, se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract, că şi indicele LIBOR CHF avut în vedere la stabilirea dobânzii, s-a aflat în continuă scădere de la data încheierii contractării creditului.

S-a mai arătat de către reclamanţi că în acelaşi act normativ OUG 174/2008, în art.91 – 911 se prevede că în cazul serviciilor financiare, consumatorul are drept de a fi informat, în mod corect, încă din faza precontractuală asupra tuturor condiţiilor contractuale, dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere, vor fi menţionate în contract, fără a se mai face trimiteri la condiţiile generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris, ori actele încheiate cu pârâta sunt alcătuite din condiţii generale cât şi speciale, actelor încheiate cu pârâta fiind contrar acestor prevederi legale şi contrare bunei-credinţe, parcurgerea şi înţelegerea acestora fiind extrem de dificilă şi în unele cazuri, chiar imposibilă.

În privinţa comisionului de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului stabilit prin contractul de credit şi modificat prin actul adiţional la cuantumul de 0,2% calculat la soldul creditului, reclamanţii arată că acest comision reprezintă o clauză abuzivă în dezechilibru semnificativ, încadrându-se în definiţia clauzei abuzive reglementată de art.4 al.1 din L.193/2000, transpunând în sarcina reclamanţilor, fără contraprestaţie, un comision, într-un cuantum foarte ridicat, acest comision nefiind inclus în preţul contractului de credit şi depăşind procentul dobânzii anuale efectiv stabilite în contract, acesta, alături de comisionul de rambursare anticipată reprezentând în realitate dobândă la dobândă mascată, încălcându-se şi dispoziţiile L.nr.313/1879.

S-a susţinut de către reclamanţi şi faptul că această clauză nu a fost negociată direct cu ei, încălcându-se şi din acest punct de vedere dispoziţiile L.nr.193/2000.

Relativ la dobânda penalizatoare, reclamanţii au arătat că este abuzivă conform pct.1 lit.i) din Lista anexă a Legii nr.193/2000, fiind clauză abuzivă acea clauză prin care consumatorul este obligat la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de comercianţi, clauza referitoare la dobânda penalizatoare constituind clauză penală, care este nulă, mai mult, susţin reclamanţii, nici această clauză nu a fost negociată.

În ce priveşte clauza privitoare la declararea scadenţei anticipate a arătat că este o clauză arbitrară, generatoare de posibile abuzuri din partea pârâtei şi în plus, nu a fost negociată, fiind introdusă într-un contract Standard, preformulat, de adeziune, având drept consecinţă atingerea echilibrului contractual al părţilor contractului, fără a le acorda reclamanţilor posibilitatea modificării acestuia.

Cu referire la restituirea sumelor încasate nelegal de către bancă de la reclamanţi, aceştia au susţinut în considerentele acţiunii că aceste sume li se cuvin urmare a constatării ca fiind nule a clauzelor menţionate, impunându-se repunerea părţilor în situaţia anterioară, plăţile făcute nelegal de reclamanţi şi fiind plăţi nedatorate.

Reclamanţii au conchis în sensul că toate clauzele menţionate de ei ca fiind abuzive îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi astfel calificate, respectiv nu au fost negociate de bancă direct cu ei, în calitate de consumatori, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, dezechilibru fiind în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe.

S-a mai adăugat de către reclamanţi faptul că le-a fost impus unilateral de către bancă,  prin contractul standard, preformulat, comisionul de administrare, fără a avea posibilitatea de a negocia existenţa şi valoarea lui, că deşi au semnat actul adiţional, nu au avut posibilitatea reală şi concretă de a influenţa natura şi cuantumul acestor comisioane, astfel încât nu se poate susţine că aceste clauze au fost negociate.

Pe de altă parte, arată reclamanţii, clauzele evocate, ca fiind clauze abuzive, nu cuprind o descriere a contraprestaţiei Băncii care să justifice perceperea acestor costuri suplimentare, iar disproporţia dintre sumele percepute lunar cu titlu de comision de administrare credit şi contraprestaţia efectuată de Bancă este vădită şi contrară bunei credinţe.

În drept s-au invocat dispoziţiile L.nr.193/2000, OUG 174/2008, art.109, 194 şi urm. C.p.c.

Au fost anexate înscrisuri: împuternicire avocaţială, contractul de credit de consum nr.274CSF2071580002/7.06.2007, Grafic rambursare credit anterior datei de 11.05.2012, Actul adiţional la contractul din 4.05.2012, Condiţii speciale de creditare, Actul adiţional din 4.05.2012 la contractul de credit – Condiţii generale de creditare, Anexa I- valoarea LIBOR CHF la 3 luni, grafic de rambursare după încheierea actului adiţional (4.05.2012), procesul verbal de informare privind avantajele medierii.

Ulterior, la 28.10.2013, s-au depus extras de cont al reclamanţilor pentru perioada 7.06.2007 – 16 octombrie 2013 (f.59-103 din dosar).

Prin întâmpinare, pârâta B. SA, în ce priveşte pct. din petit privind restituirea sumelor pretinse de reclamanţi, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând că dreptul de a solicita restituirea sumelor de bani este prescriptibil în termenul general de prescripţie prevăzut de art.3 al.1 din D.nr.167/1958, termen care, conform art.9 din acelaşi act normativ, începe să curgă de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anulării, în cauză, acest moment fiind chiar momentul încheierii contractului de credit, ori acţiunea a fost înregistrată la 2.10.2013.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii ca nefondată.

În considerente s-a arătat că prin contractul de credit nr.274CSF2071580002 din 7.06.2007 B. SA a acordat reclamantei P.C.G. un credit de consum cu dobândă variabilă în sumă de 17000 CHF pe o perioadă de 108 luni, în momentul acordării creditului punând la dispoziţia clientului (clienţilor) o anumită ofertă pentru dobânzile, taxele, comisioanele percepute, pentru fiecare tip de credit, ofertele variind în fiecare an în funcţie de evoluţia pieţei bancare, tarifele practicate de bancă fiind influenţate de mai mulţi factori, dar în special de costul fondurilor, precum şi de marja de risc a ţării, reclamanta Pârlea alegând un produs de creditare cu dobândă variabilă, acordat în moneda CHF conform Clauzelor contractuale, art.IV – „Dobânzi, comisioane şi taxe”, creditul se acordă cu o dobândă variabilă de 7,95% pe an. Clientul se obligă să plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului şi comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului.

Înştiinţarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor şi taxelor bancare se face de către bancă prin afişare la sediul unităţii şi prin notificare scrisă, iar prin semnarea contractului de credit împrumutatul confirmă că a citit, a înţeles şi a acceptat termenii şi toate condiţiile prevăzute în clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.

În ce priveşte comisionul de acordare a creditului arată pârâta, acesta reprezintă costul suportat de bancă cu serviciile de analiză a bonităţii clientului şi nu o garanţie reţinută de către bancă, acesta fiind reţinut la acordarea creditului, fără a se returna la rambursarea creditului.

În ce priveşte evoluţia cuantumului dobânzii s-a arătat de către banca pârâtă că pe parcursul derulării creditului de consum acordat reclamantei, aceasta a fost de 7,95% începând cu 7.06.2007 până la 29.04.2008; 8,95% începând cu 29.08.2008 până la 24.07.2008; 9,95% din 24.07.2008 până la 9.10.2008; 10,95% din 9.10.2008 până la 4.05.2012, data restructurării creditului, clientul fiind notificat cu privire la modificarea dobânzii aplicate creditului prin corespondenţă poştală la adresa din Sighişoara, str.M.Viteazu, nr.87, ap.13, jud.Mureş.

Începând cu data intrării în vigoare a OUG 50/2010 – 19.09.2010 – arată pârâta, banca a trimis prin poştă o notificare pentru contractele în derulare, în conformitate cu art.37 pct.a) (din OUG 50/2010) potrivit căruia dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcţie de natura creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata contractului şi, prin urmare, calcularea variaţiei procentului de dobândă la creditul reclamantei, s-a efectuat într-un mod transparent şi are ca referinţă evoluţia indicatorilor publici LIBOR CHF la 3 luni pentru creditele în CHF, după formula Variaţia RD=Media t – Media t – l, cu explicaţia formulei, unde t=perioada curentă de calcul; t-l = perioada de calcul considerată la ultima revizuire a dobânzii; Media Libor CHF la 3 luni, reprezintă valoarea medie zilnică a LIBOR CHF la 3 luni pentru creditele în CHF înregistrată de-a lungul perioadei t, că ţinând seama de formula menţionată, întrucât variaţiile indicelui LIBOR CHF pentru perioada în calcul au fost între - 0,25% şi + 0,25%, indicele dobânzii a rămas nemodificat, păstrându-şi valoarea de 10,95% până la data restructurării creditului.

Pârâta a mai arătat că, urmare a solicitării reclamantei, banca a oferit posibilitatea de restructurare a creditului, sens în care s-a semnat Actul adiţional nr.274COM212150001 din 4 mai 2012, conform căruia aceasta beneficia de dobândă fixă de 0% şi comision de administrare diminuat la 0,2% pentru restul perioadei de creditare, valoarea dobânzilor şi comisioanelor după restructurarea creditului fiind pentru 275 zile calendaristice dobândă fixă, iar începând cu luna a 10-a (a 276-a zi), dobânda devenind variabilă şi calculată în funcţie de LIBOR CHF la 3 luni, determinat conform Condiţiilor Generale de Creditare şi marjă fixă de 9,93%, iar începând cu 3.02.2013 dobânda a fost de 9,96% până la 1.04.2013 şi 9,95% din 1.04.2013 şi în continuare.

Banca pârâtă a mai arătat că reclamanta critică nefundat clauza privind modificarea dobânzii, întrucât clauza din contract stabilea o dobândă variabilă, nemulţumirea reclamantei provenind din faptul că dobânda a crescut, ori art.1 lit.a) al.1 din anexa la L.nr.193/2000 a constituit premisa legalităţii practicilor bancare prin care s-au stipulat în contractul de credit dobânzi variabile şi că deşi textul menţionat se referă la notificarea modificării dobânzii, premisa de la care se porneşte este cea a legalităţii dobânzii variabile şi dreptul băncii de a modifica dobânda nu este abuzivă.

În privinţa negocierii clauzei referitoare la dobândă, banca pârâtă a arătat că, pornind de la dispoziţiile art.4 al.2 din L.nr.193/2000, clauza privind dobânda variabilă nu este o clauză „impusă” consumatorilor, întrucât la momentul încheierii contractului exista o varietate de produse de creditare, selecţia aparţinând consumatorului, opţiunea acestuia fiind liber exprimată, prin completarea cererii de creditare persoana interesată a optat pentru un anumit produs care corespunde intereselor proprii, condiţiile generale de creditare prevăd şi condiţiile fiecărui tip de dobândă şi modul în care aceasta variază, condiţiile de creditare specifice fiecărui contract, astfel cum au fost selectate de fiecare client sunt menţionate în contractul semnat de acesta şi particularizate în funcţie de opţiunile personale.

Referitor la lipsa dezechilibrului semnificativ între părţile contractante, banca pârâtă a arătat că nu poate fi reţinut ca fiind clauză abuzivă clauza referitoare la dobânda variabilă, pe de p parte pentru că în lista anexă a L.nr.193/2000, această clauză nu este enumerată, chiar dacă enumerarea nu este limitativă, iar pe de altă parte, modificările legislative intervenite la sfârşitul anului 2008 permiteau în continuare comercianţilor folosirea unor dobânzi variabile, iar Directiva 2008/48/CE, cu termen de transpunere în legislaţia internă la 12 mai 2010, menţinea posibilitatea încheierii unor contracte cu dobândă variabilă.

Prin chiar natura ei, arată pârâta, clauza privind dobânda variabilă, nu poate fi considerată abuzivă, deoarece ea nu acţionează doar în favoarea băncii, ci în mod bilateral, ea putând fi în creştere sau descreştere.

În ce priveşte structura dobânzii variabile se arată de către banca pârâtă, aceasta poate varia în funcţie de un singur indice – EUROBOR,LIBOR,ROBOR – sau de mai mulţi factori care influenţează costurile resurselor băncii, cum sunt condiţiile pieţei monetare, costurile generate de prevederile legale/administrative, neexistând vreo dispoziţie legală care să limiteze sau să interzică un asemenea mod de calcul al dobânzii variabile în raport cu mai mulţi factori, fiind o practică bancară generalizată şi permisă.

În susţinerea lipsei caracterului abuziv al clauzei privind dobânda variabilă pârâta a invocat Decizia nr.812/21.02.2012 a ICCJ pronunţată în Dosarul nr.7234/1285/2010.

În privinţa comisioanelor de administrare şi acordare credite, pârâta arată că nu sunt abuzive clauzele din contractul de credit pentru că acel de acordare credit reprezintă costul legal de analiză întocmită la acordarea creditului şi nu creează dezechilibrul semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Nici dobânda penalizatoare nu poate fi reţinută ca fiind clauză abuzivă câtă vreme aceasta se aplică doar în cazul în care clientul nu achită la scadenţă ratele contractuale şi este de natură să asigure acoperirea pierderii suferită de către împrumutător când împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile.

În drept, s-au invocat dispoziţiile legale din considerentele întâmpinării.

 Prin răspunsul la întâmpinare reclamanţii au solicitat cu privire la excepţia prescripţiei, respingerea acesteia ca neîntemeiată, termenul prescripţiei începând să curgă de la data constatării existenţei clauzelor abuzive, indicând practică judiciară în acest sens.

În ce privesc apărările de fond, reclamanţii arată că acestea sunt nefondate, că deşi pârâta susţine că a negociat clauzele contractuale, acest fapt nu corespunde adevărului, că nu au fost de acord cu modificarea unilateral a dobânzii, dar au fost nevoiţi să semneze pentru că altfel li s-a spus că în situaţia în care nu vor semna actul adiţional, se va declara scadenţa anticipată a împrumutului, la data încheierii contractului de credit fiind în vigoare L.nr.193/2000, că principiul forţei obligatorii a contractelor în condiţiile în care clauzele menţionate sunt nule, că din practică a rezultat că aceste clauze sunt cuprinse invariabil în contractele preformulate cărora le lipsesc caracterul negociat, ele creând un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe, reaua credinţă a băncii este demonstrată de evoluţia cuantumului dobânzii practicate de aceasta prin comparaţie cu evoluţia indicilor bancari, că în perioada în care indicele LIBOR a avut creşteri, banca a majorat cuantumul dobânzii, în schimb, în momentul în care acest indice a scăzut, banca nu a mai diminuat cuantumul dobânzii, creând dezechilibru contractual, că au încheiat contractul de credit fiind convinşi că dobânda creditului este fixă, promoţională, pe termen de 1 an, urmând ca după un an dobânda să devină variabilă în funcţie de dobânda afişată la sediul băncii, la acel moment ei neputând previziona că acest cuantum al dobânzii va fi calculat în mod arbitrar, fără a avea legătură cu evoluţiile de pe pieţele financiare.

Ori contractul de credit, contrar celor susţinute de pârâtă, contractul de credit cu dobânda variabilă trebuie să conţină clauze care se confere dobânzii caracter determinabil, ceea ce presupune că părţile contractante să poată determina în mod obiectiv întinderea acesteia la momentul exigibilităţii obligaţiei ce reprezintă obiectul contractului.

În ce priveşte componenţa dobânzii, aceasta nu a fost prevăzută în contract, clienţii aflând ulterior acest fapt din informaţiile primite de la bancă, iar banca şi-a majorat dobânda în pofida faptului că indicele LIBOR a fost în descreştere începând cu 2007, ajungând în 2009 la 0,43561% iar la 31.01.2013 aproximativ 0,022%, iar în prezent fiind de 0,21%, ceea ce ar fi impus şi diminuarea corespunzătoare a ratei dobânzii.

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor OUG 50/2010, reclamanţii au arătat că banca a încălcat dispoziţiile acestui act normativ, majorând cuantumul dobânzii şi supunându-se doar formal dispoziţiilor imperative privitoare la transparenţă, deşi aveau obligaţia respectării şi a dispoziţiilor art.37 din actul normativ menţionat în ce priveşte contractul de credit cu dobânda variabilă, marja băncii ajungând în mod abuziv la o valoare mult mai ridicată, deşi trebuia să rămână fixă de la data semnării contractului.

Şi modul în care pârâta a interpretat şi a aplicat clauza de la art.4 din contract prin subînţelegerea unor prevederi contractuale nescrise şi nemenţionate în discuţiile anterioare încheierii contractului este unul abuziv, arată reclamanţii, ca şi omisiunea informării lor asupra unor aspecte esenţiale şi determinate pentru încheierea contractului şi care constituie şi o practică comercială înşelătoare.

Au invocat reclamanţii şi dispoziţiile OG 21/1992 privitor la utilizarea de către bănci a dobânzii variabile şi interzicerea clauzelor contractuale care dau furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractului, fără încheierea unui act adiţional.

Susţin reclamanţii că marja băncii este un element fix din componenţa dobânzii, stabilit la momentul acordării creditului şi care nu poate fi modificat în mod unilateral de către bancă pe parcursul derulării contractului, OUG 174/2008 este aplicabil tuturor contractelor ce se aflau în derulare la data intrării în vigoare (decembrie 2008) şi drept urmare, în decembrie 2008 Banca ar fi trebuit să se supună prevederilor imperative ale legii şi să modifice dobânda exclusiv în funcţie de variaţiile indicelui LIBOR.

Cu referire la dobânda legală care curge de la data plăţii de către reclamanţi a fiecărei sume de bani în parte şi până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume, s-a arătat de către reclamanţi, aceasta se datorează potrivit principiului „restitutio in integrum”, că reclamanţii şi-au diminuat patrimoniul cu lipsa folosirii sumelor plătite în plus, însărăcirea lor întinzându-se din momentul plăţii fiecărei sume plătite şi până în momentul restituirii de către bancă a acestor sume, iar, pe de altă parte, banca s-a îmbogăţit fără just temei cu aceste sume, dobânda legală fiind reglementată de OG 8/2000.

În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului cauzei deduse judecăţii se reţin de către instanţă următoarele:

Între SC B. SA şi reclamanţii P.C.G. şi P.N. s-a încheiat la 7.06.2007 Contractul de Credit de Consum nr.274CSF2071580002, obiectul contractului fiind un credit în sumă de 17.000 CHF, pe o perioadă de 108 luni.

Conform cap.IV, art.4.1 din contract creditul se acordă cu o dobândă variabilă de 7,95% pe an, clientul fiind obligat să plătească un comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului şi un comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului.

Conform art.4.2 nerambursarea la termen a creditului angajat atrage după sine plata de către împrumutat de dobânzi majorate cu 5 puncte procentuale pe an faţă de dobânda prevăzută la art.4.1.

La art.4.3 din contract s-a prevăzut „pe parcursul derulării contractului banca îşi rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele şi taxele bancare. Înştiinţarea împrumutatului privind modificarea dobânzii, comisioanelor şi taxelor bancare se face de către bancă prin afişare la sediul unităţii şi prin notificare scrisă. In  cazul modificării dobânzilor se modifică şi graficul de rambursare. Împrumutatul poate accepta sau refuza modificarea. Neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadenţă a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor şi taxelor bancare se consideră acceptare tacită. În situaţia neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor şi taxelor bancare, banca are dreptul să declare creditul scadent şi să treacă la recuperarea creditului şi a dobânzii aferente”.

Potrivit art.5.7. din contractul de credit s-a prevăzut şi clauza declarării anticipate a exigibilităţii creditului.

La data de 4 mai 2012 s-a încheiat între banca pârâtă şi reclamanţi Actul adiţional nr.274SOM2121250001 la contractul de credit nr.274CSF2071580002 din 7.06.2007, condiţii speciale, în care s-a stipulat soldul curent şi restant de 10019,31 CHF şi termenul de rambursare rămas de 59 luni (f.21-36 din dosar).

La art.2 din acest act adiţional intitulat „valoarea dobânzilor şi comisioanelor bancare s-au stipulat următoarele: pentru perioada cuprinsă între data semnării reeşalonării şi data împlinirii a 9 luni respectiv 275 zile calendaristice este fixă; începând cu luna a 10-a, respectiv a 276-a zi calendaristică de la data semnării contractului va deveni variabilă şi este calculată în funcţie de; LIBOR CHF la 3(trei) luni, determinat conform CGC şi Marja fixă de 9,93%, rata anuală a dobânzii fixe (RD) la data încheierii Contractului este de 0% pe an, rata anuală a dobânzii variabile (RD) la data încheierii Contractului este de 10% pe an, creditorul va revizui şi actualiza permanent, dacă este cazul, nivelul dobânzii variabile, la termenele prevăzute în Contract, conform metodologiei descrise în CGC, urmând ca la expirarea perioadei de 9 luni de dobândă fixă să se aplice procentul de dobândă variabilă valabil la momentul respectiv, rezultat în urma acestor revizuiri succesive de dobândă. Dobânda anuală efectivă (DAE) la data încheierii Contractului este de 2.4452%. Dobânda penalizatoare pentru perioada de dobândă fixă este de 0%. Dobânda penalizatoare pentru perioada de dobândă variabilă se calculează pentru fiecare zi de întârziere şi este de 20%. Comisioane percepute de Creditor:comisionul de analiză a dosarului de credit este de 0 CHF; comisionul unic pentru servicii prestate la cererea Împrumutatului este în valoare de 100 lei/solicitare; comisionul de administrare a creditului este în valoare de 0,2% lunar”.

În Condiţiile generale ale actului adiţional menţionat la Cap.III „Dobânzi, Comisioane bancare şi alte costuri percepute” s-a stipulat că rata anuală a dobânzii (RD) este fixă pentru o perioadă strict determinată, iar după expirarea perioadei de dobândă fixă, rata dobânzii va fi variabilă şi va fi determinată după formula: Rata anuală a dobânzii (RD) = LIBOR CHF la 3(trei) luni, determinate art.III pct.3 + marja fixă, menţionându-se ca rata dobânzii va fi supusă revizuirii în funcţie de indicele LIBOR CHF la 3 luni, care va fi determinată ca medie simplă a valorilor zilnice comunicate pentru perioadele 21 septembrie – 20 decembrie, 21 decembrie – 20 martie, 21 martie – 20 iunie, 21 iunie – 20 septembrie.

În acelaşi act adiţional condiţiile generale s-au prevăzut clauze cu privire la dobânda penalizatoare, comisionul de analiză şi de administrare a creditului, cu trimitere condiţiile speciale ale actului adiţional la contract.

Banca a invocat prin întâmpinare prescripţia dreptului material la acţiune în ce priveşte restituirea sumelor plătite de reclamanţi băncii şi solicitate prin acţiune.

Instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art.248 c.pr.civ. va trebui să se pronunţe mai întâi cu privire la această excepţie, pe care o găseşte neîntemeiată.

Dreptul reclamanţilor la acţiunea privind restituirea sumelor plătite nejustificat băncii s-a născut odată cu constatarea abuzivă a clauzelor din contractul de credit şi actele adiţionale la contractul de credit şi care face posibilă recuperarea sumelor plătite în temeiul unor clauze de către instanţă, şi nu în momentul plăţii.

În consecinţă, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în restituirea acestor sume, invocată de pârâtă apare ca neîntemeiată şi va fi respinsă.

Potrivit art.1 din L.nr.193/2000, cu modificările la zi, „(1) Orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate; (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului; (3) Se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”, iar conform art.4 din aceeaşi lege „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”.

În lipsa unei prevederi exprese în dispoziţiile art.6 şi 7 din L.nr.193/2000, instanţa reţine teza nulităţii clauzelor abuzive, întrucât stipularea lor constituie încălcarea unei norme imperative exprese prev. la art.1 al.3 din lege „se interzice profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Pe de altă parte, clauzele dintr-un contract cu titlu oneros vor fi nule, dacă nu există proporţionalitate între contraprestaţii.

Cauza este o condiţie de fond, un element esenţial de validitate a actului juridic, cauza trebuind să fie licită şi morală conform art.966 C.civ. (vechi), iar conform art.968 C.civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi şi este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.

Clauzele abuzive ale unui contract compromit grav echilibrul contractual, sancţiunea care intervine în acest caz fiind nulitatea absolută, ea putând fi invocată şi din oficiu de către judecător.

Deşi L.nr.193/2000 nu prevede, ca sancţiune, anularea clauzelor abuzive, faţă de motivele arătate, sancţiunea este cea a nulităţii absolute, natura interesului protejat de L.nr.193/2000 fiind unul general, protecţia legii referindu-se la o categorie generică, aceea a consumatorilor.

Legea nr.193/2000 reprezintă transpunerea în legislaţia internă a Directivei 93/13/CEE, dispoziţiile acestei directive fiind de ordine publică.

În jurisprudenţa comunitară (a CJUE) s-a apreciat că „protecţia specială pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivităţii, făcând parte din ordinea publică economică, depăşeşte interesele specifice ale unor părţi. Există, cu alte cerinţe, un interes public, ca aceste clauze, prejudiciabile pentru consumatori, să nu-şi producă efectele” (C-241/98 – Salvat Editores SA v José M.Sânchez Alcón Prádes).

Contractul de credit din 2007 şi Actul adiţional din 4.05.2012 încheiat cu reclamanţii sunt contracte de adeziune, cu clauze prestabilite de către bancă, împrumutaţii neavând posibilitatea de a modifica sau înlătura vreuna din clauze, forma contractului fiind impusă.

Potrivit art.4 din L.193/2000 „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor; (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv; (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens; (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive; (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcţie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toţi factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde; (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil”.

Reclamanţii nu au negociat clauzele contractului privind comisionul de acordare credit, de administrare, de declarare anticipată a scadenţei creditului şi de majorare a dobânzii, aceste clauze fiind preformulate de banca împrumutantă, astfel că reclamanţii, în calitate de consumatori, nu au acţionat de pe o poziţie egală cu banca.

Pe de altă parte, nu se poate susţine că prin clauzele menţionate nu se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

În ce priveşte comisionul de acordare credit, clauza este abuzivă, neputând fi considerată ca făcând parte din cheltuielile aferente documentaţiei de credit, nefăcând nicio trimitere la întocmirea vreunui document necesar acordării creditului, astfel nefiind preţul vreunei prestaţii din partea băncii.

De altfel, conform art.15 din L.190/1999 comisionul de acordare a creditelor este permisă doar în cazul acordării creditelor ipotecare, şi nu şi în cazul creditului de consum, cum este cazul în speţă.

Cu referire la comisionul de administrare a creditului, instanţa constată că şi această clauză este abuzivă, pe de o parte, pentru că nu a fost negociată, iar pe de altă parte, pentru că produce un dezechilibru semnificativ în defavoarea reclamanţilor, fiind un cost nejustificat al creditului, pe lângă dobânda prevăzută în contract şi celelalte costuri.

Relativ la clauza privind declararea scadenţei anticipate a creditului, aceasta este abuzivă, câtă vreme se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, consumatorii reclamanţi văzându-se în situaţia de a rambursa imediat creditul obţinut, cu toate că plata ratelor s-a făcut la termen, în mod constant. O atare situaţie expune consumatorul într-o poziţie defavorabilă faţă de bancă, care are la discreţie stabilirea momentului scadenţei anticipate.

Şi clauza cuprinsă în art.III pct.7 din Actul adiţional – Condiţii generale de creditare, art.2 pct.2.7 din actul adiţional, condiţii speciale de creditare privind dobânda penalizatoare este abuzivă, pe de o parte nefiind negociată, iar pe de altă parte, punând probleme sub aspectul echilibrului contractual. Dobânda penalizatoare este suficient de consistentă, fiind de 20%, şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere (f.23 din dosar).

Referitor la clauza privind majorarea dobânzii prevăzută la art.2 pct.2.1 din actul adiţional – Condiţii speciale de creditare, instanţa constată caracterul abuziv al clauzei, dat fiind faptul că banca poate modifica dobânda în orice condi?ii, conform voin?ei sale, împrumutaţii neputându-se proteja împotriva unor majorări nejustificate ale dobânzii, ea trebuind să fie stabilă pe baza unei formule de calcul, care să conţină indici verificabili, independenţi de voinţa operatorului economic.

Prin necircumstanţiere în nici un mod a elementelor ce-i permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea băncii acest drept, lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, clauza este de natură să îi prejudicieze pe consumatori. 

Pe de altă parte, după modul de formulare, clauza privind majorarea dobânzii face ca ea să fie interpretată doar in favoarea băncii, servind doar interesele acesteia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este sau nu  judicios dispusă şi dacă este necesară şi proporţională cu scopul urmărit.

Mai mult, in cauză prin Raportul de expertiză contabilă s-a demonstrat că dobânda nu a scăzut în situa?ia in care indicele de referinţă  LIBOR CHF a scăzut.

Consecinţa constatării caracterului abuziv al clauzelor menţionate este anularea lor, respectiv constatarea rămânerii acestora fără efect, contractul de credit şi actul adiţional încheiat intre părţi urmând să se deruleze cu excluderea acestor clauze.

Din Raportul de expertiză efectuat în cauză (f.166-200 din dosar) rezultă că reclamanţii au achitat în plus Băncii suma de 3669,83 CHF reprezentând 2.924,61 CHF diferenţa dintre dobânda efectiv plătită şi cea stabilită în expertiză ca datorate, 182,05 CHF dobândă legală asupra comisionului de acordare credit de la data acordării creditului şi până în prezent şi 563,17 lei dobândă legală asupra diferenţei dintre dobânda efectuată penalităţile şi dobânda calculată de expert (f. 173 din dosar, f. 8 a Raportului de expertiză contabilă).

Având în vedere că urmare a constatării nulităţii clauzelor constatate ca fiind abuzive, părţile se repun in situaţia anterioară sub acest aspect, astfel că pârâta datorează dobânzi legale asupra sumelor achitate în plus băncii.

Se va respinge cererea în ce priveşte restituirea comisionului de rambursare anticipată, neexistând un astfel de comision cuprins în convenţiile încheiate între părţi, ci doar clauza de declarare anticipată a creditului.

Fiind în culpă procesuală pârâta datorează reclamanţilor cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat 2.000 lei şi onorariu expert 1.200 lei, în sumă totală de 3.200 (f.213 şi f.202 din dosar), urmând ca în temeiul art.452 al.1 Cod procedură civilă să o oblige la plata către reclamanţi a acestei sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind punctul din petit referitor la restituirea sumelor încasate nelegal de către bancă, excepţie invocată de pârâta B. SA.

Admite în parte acţiunea reclamanţilor P.C.G. şi P.N., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Filip Sorina, cu sediul în Tg.-Mureş, str.Panseluţelor, nr.3/B/12, jud.Mureş, identificaţi prin CNP 2750205261461 şi respectiv CNP 1711124263528, formulată în contradictoriu B. SA, cu sediul în Bucureşti, str.Dimitrie Pompeiu, nr.6A, Sector 2, şi în consecinţă:

Constată că în Contractul de credit de consum nr.274CSF2071580002/ 7.06.2007 şi Actul adiţional la contractul de credit din data de 4.05.2012 încheiat între reclamanţi şi bancă sunt abuzive clauzele referitoare la:comisionul de acordare credit şi comisionul de administrare lunară a creditului, aplicat la valoarea soldului creditului, prev. la art.IV.4.1 din contract, art.2 pct.2.8.3 din actul adiţional - Condiţii speciale de creditare, art.8 din Actul adiţional - Condiţii generale de creditare;dobânda penalizatoare prev.la art.III pct.7 din Actul adiţional - Condiţii generale de creditare, art.2 pct.2.7 din actul adiţional - Condiţii speciale de creditare; declararea scadenţei anticipate a creditului de către pârâtă prevăzută la art.2 pct.2.7 din actul adiţional - Condiţii generale de creditare; majorarea dobânzii de 7,95% la 9,93% prevăzută la art.2 pct.2.1 din actul adiţional - Condiţii speciale de creditare.

Dispune anularea clauzelor din contractul de credit şi actul adiţional menţionate, constatate ca fiind abuzive, şi continuarea derulării Contractului de credit şi a Actului adiţional încheiate între părţi cu excluderea acestor clauze, şi revenirea la dobânda calculată conform contractului de credit iniţial.

Obligă pe pârâtă să restituie reclamanţilor suma de 3669,83 CHF reprezentând sumele achitate în plus (diferenţa dintre dobânda efectiv plătită şi dobânda stabilită prin expertiză), dobânda legală asupra comisionului de acordare credit şi dobânda legală asupra diferenţei dintre dobânda efectiv plătită şi dobânda calculată de expert, precum şi sumele achitate de reclamanţi către bancă, cu titlu de comision acordare credit, comision de administrare, respingând pentru rest cererea reclamanţilor.

Obligă pe pârâtă la 3200 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16.10.2014.

Preşedinte,

Cornelia Pop

Grefier,

Laura Iancu

Domenii speta

Spete similare