Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 1139 din 18.09.2014


Dosar nr. 1504/308/2014

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 1139/2014

Şedinţa publică de la 18 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE Ancuţa Duca

Grefier Raluca Pop

Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe petentul L.G. şi pe intimatul I.P.J. MUREŞ PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17.09.2014, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre, când Judecătoria, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru azi, 18.09.2014, când s-a pronunţat  următoarea hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de fa?ă, constată următoarele:

Prin plângerea contraven?ională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighi?oara la data de 28.07.2014, petentul L.G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL POLI?IEI JUDE?ENE MURE?,  a solicitat instan?ei ca prin hotărârea ce o va pronun?a să dispună anularea procesului-verbal de contraven?ie seria Cp 7165561 încheiat la data de 22.07.2014?i pe cale de consecin?ă anularea sanc?iunilor aplicate, respectiv a amenzii ?i a măsurii complementare de suspendare a permisului pentru 90 de zile, fără cheltuieli de judecată.

În fapt, acesta a arătat faptul că în data de 22.07.2014, în jurul orei 15.00, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare B-58-HPA pe direc?ia Târgu-Mure? –Bucure?ti, în localitatea Chendu a fost oprit de un echipaj de poli?ie care i-a adus la cuno?tin?ă că rula cu viteza de 108 km/h în localitate, aspect considerat de către petent ca fiind nereal, dat fiind faptul că după ce acesta a intrat în localitate a încetinit, iar ma?ina organelor de poli?ie a urmat la jumătate de kilometru după ce acesta încetinise până la viteza legală. Petentul a men?ionat ?i faptul că în acea localitate sunt foarte multe curbe care nu permit o asemenea viteză, precum ?i faptul că legea stabile?te o marjă de eroare a cinemometrelor, variabilă, care poate duce la o înregistrare eronată a vitezei, astfel încât, ?inând cont ?i de faptul că acesta a încetinit cu mult înainte de a ajunge în dreptul aparatului radar, viteza constatată de aparatul radar nu este corectă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

În drept, petentul a invocat dispozi?iile OUG nr. 195/2005 republicată, art. 109 alin.2, art. 118 alin.1 ?i 2, art. 180 alin.5 din H.G 1391/2006, Norma de metrologie legală 021/23.11.2005, modificată ?i completată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr.187/2009.

În proba?iune, petentul a în?eles să se folosească de buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, ordinul de serviciu al agentului constatator, plan?e foto/ înregistrare video radar.

La cerere a fost anexată copie a procesului verbal de contraven?ie, delega?ie avoca?iala.

La data de 26.08.2014, intimata IPJ Mure? a depus la dosarul cauzei materialul probator de care a în?eles să se folosească, respectiv:originalul procesului-verbal de contraven?ie, raportul agentului constatator, înregistrarea video radar, atestat operator radar, buletinul de verificare metrologică nr.0036005, certificat aprobare Biroul Român de Metrologie Legală, cazier auto petent.

Analizând toate aspectele şi împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluţionării prezentului litigiu, instanţa reţine următoarele:

În fapt, petentul a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal seria seria Cp nr.7165561/22.07.2014, reţinându-se că în aceea?i zi, ora 15:44, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-58-HPA în localitatea Chendu, pe DN13/E60, în dreptul imobilului 357, cu viteza de 108 km/h.

Prin urmare, petentul a fost sancţionat cu  amendă contravenţională de 810 lei şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile conform art. 102 alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, făcându-se menţiune şi despre art. 121 alin. 1 din regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1361/2006).

La rubrica alte men?iuni, agentul constatator a trecut observa?iile petentului, respectiv ”nu am vazut înregistrarea video si nu stiu exact ce viteză am avut”.

În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenţie obligaţia instanţei este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalităţii şi ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.

În ceea ce priveşte legalitatea, dispoziţiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenţie poate fi lovit de atât de nulităţi absolute, cât şi de nulităţi relative.

În privinţa nulităţilor absolute, regimul acestora este reglementat de art. 17, astfel lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată şi din oficiu.

Instan?a constată că petentul nu a invocat niciun motiv privitor la legalitatea procesului verbal, iar în urma analizei legalită?ii acestuia din perspectiva prevederilor art. 17 din OUG nr. 2/2001, instan?a constată că acesta a fost legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa sesizată cu o plângere împotriva procesului verbal de contravenţie, printre altele, administrează orice alte probe prevăzute de lege în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal  de contravenţie.

Cu privire la prezumţia de legalitate şi temeinicie a proceselor verbale de contravenţie instituită de dreptul român, instanţa reţine că potrivit jurisprudenţei CEDO (cauza Salabiaku contra Franţei) prezumţiile sunt permise de Convenţie, dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării. 

În prezenta cauză, petentul a fost sancţionat de art. 102 alin 3, lit. e, din OUG 195/2002 respectiv,, depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic’’.

În interpretarea dreptului intern, inclusiv din lumina practicii europene, în cazul contravenţiilor care au acest specific, respectiv sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumţia de veridicitate nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuşi agentul în momentul aplicării sancţiunii.

Aceasta pentru că procesul verbal de contravenţie astfel întocmit nu mai face proba prin el însuşi cu privire la săvârşirea contravenţiei, întrucât nu consemnează împrejurări percepute prin propriile simţuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia, deci nu mai are forţă probantă prin el însuşi.

Astfel, în vederea probării vinovăţiei contravenientului, se impune ca intimatul să facă dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale.

În acest sens, în prezenta cauză instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înregistrarea video depusă de intimat ca mijloc material de probă.

Din cuprinsul înregistrării video săvârşirea faptei rezultă dincolo de orice dubiu, viteza de 108 km/h consemnată în actul de sancţionare fiind reţinută corect, petentul încetinind sub limita legală abia în apropierea aparatului radar, semnalizând ?i inten?ia de a opri pe partea dreaptă.

Intimatul şi-a îndeplinit obligaţia de a proba constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate şi certificate potrivit legii, prin intermediul înregistrării video precum şi prin înscrisurile care dovedesc îndeplinirea condiţiilor privitoare la aparatul radar folosit, sub aspectul existenţei omologării şi verificării metrologice, dând curs şi solicitărilor în probaţiune ale persoanei sancţionate.

De altfel, petentul a luat cuno?tin?ă de  aceste înscrisuri, şi nu a ridicat critici în ceea ce le priveşte.

În ceea ce prive?te sus?inerile avocatului petentului privitoare la existen?a în partea de jos a înregistrării a vitezei de 61 km, fără a ?ti însă ce semnifica?ie are această valoare, putând prezenta importan?ă în condi?iile  în care suspendarea dreptului de a conduce se aplică numai dacă limita de viteză pe respectivul sector de drum a fost depă?ită cu peste 50 km/h, instan?a constată faptul că în cauza de fa?ă acea viteză de 61 km/h care apare în josul înregistrării video reprezintă viteza de la care aparatul radar înregistrează eventuale depă?iri ale limitei de viteză admisă pentru sectorul de drum în cauză, astfel încât acea valoare nu se răsfrânge asupra vitezei reale înregistrate de către aparatul radar ca fiind a autoturismului în cauză.

Petentul a sus?inut că trebuie luat în considerare faptul că radarul poate avea o marjă de eroare variabilă, care poate duce la o înregistrare eronată a vitezei.

Cu privire la eroarea tolerată pentru măsurarea vitezei, instan?a arată că în general eroarea tolerată este o marjă în care se permite varia?ia rezultatelor măsurătorilor ?i care există în cadrul oricărui dispozitiv: cântar, ceas, orice alt dispozitiv de măsurare, legiuitorul considerând că un dispozitiv care se încadrează în aceste limite este suficient de exact pentru a fi folosit în scopul pentru care este destinat.

Din momentul în care se eliberează un buletin de verificare metrologică, iar măsurătorile sunt realizate în termenul de valabilitate al acestuia, aparatul este prezumat absolut că afi?ează viteza corectă până la limita minimă de la care încep erorile măsurate ?i este prezumat relativ că afi?ează viteza corectă în cadrul acestei limite, iar nu contrariul, în sensul că s-ar prezuma că afi?ează o viteză mai mare  decât cea reală.

Aceste prezum?ii ar putea fi răsturnate de exemplu în cazul în care nu ar fi existat verificare metrologică la zi, aparatul radar nu ar fi fost omologat ori petentul ar fi produs alte probe în acest sens, lucru care nu s-a întâmplat

Din acest motiv, având în vedere ?i prevederile OUG 195/2002, viteza în func?ie de care se aplică sanc?iunea contraven?ională este cea constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, prezumându-se că aceasta reprezintă viteza reală.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa reţine că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Astfel, instanţa apreciază că a fost respectată regula proporţionalităţii între faptele comise şi sancţiunea aplicată, această proporţionalitate fiind una dintre cerinţele impuse prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii şi Muller împotriva Elveţiei).

În concret, fapta săvârşită este o abatere gravă, încălcarea restricţiilor de circulaţie, în special în localitate, poate avea consecinţe deosebit de grave, viteza cu care rula petentul a depăşit cu 50 km/h viteza legal admisă pe respectivul sector de drum.

Agentul constatator a făcut aplicarea cuantumului minim prevăzut de lege, echivalentul a 9 puncte de amendă pentru clasa a IV-a de sancţiuni.

Pe aceste considerente instanţa apreciază că se impune menţinerea atât a amenzii, ca sancţiune principală, întrucât aceasta asigură aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricţia financiară ce se resimte asupra patrimoniului petentului.

Însă cu atât mai mult se impune menţinerea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancţiunii.

Restricţionarea pentru o anumită perioadă a dreptului de a conduce poate avea un impact major asupra contravenienţilor în sensul disciplinării lor dar şi pentru a dezvolta un sentiment de responsabilitate şi respect în desfăşurarea unei activităţi precum conducerea pe drumurile publice, pe care legiuitorul a înţeles să o reglementeze tocmai dată fiind importanţa valorilor ce trebuie protejate.

Prin urmare în baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 urmează a respinge plângerea contravenţională formulată de către petent, cu menţinerea sancţiunilor aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de contestatorul L.G., domiciliat în Buzău, jud. Buzău, CNP 1730209100067, în contradictoriu cu intimatul I.P.J Mureş, cu sediul în Tg.Mureş, str. B.Tamas, nr.16, judeţul Mureş, împotriva procesului verbal de contravenţie  seria CP, nr. 7165561 din 22.07.2014, ca neîntemeiată.

Menţine procesul verbal de contravenţie seria CP, nr. 7165561 din 22.07.2014 ca fiind legal şi temeinic încheiat.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria Sighişoara.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18.09.2014.

PREŞEDINTE

ANCUŢA DUCA

GREFIER

RALUCA POP

Red. AD/tehnored. R.P

02.10.2014/4 ex.