Tâlhărie. Revocarea suspendării condiţionate. Cumul aritmetic.

Sentinţă penală 315 din 05.12.2013


Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, conform art. 83 C. pen. -1968

Prin rechizitoriul întocmit de  Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor la data de 28.06.2013, s-a dispus: trimiterea în judecată, a inculpatului P C în stare de arest, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit.c alin. 2/1 lit. b, cod penal.

 Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor.

 În cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul P C locuieşte în comuna R, judeţul G şi nu are ocupaţie.

La data de 20.05.2013, partea vătămată B I D a sunat-o pe telefonul mobil pe martora P A A din comuna R, judeţul G, propunându-i să se întâlnească şi să înceapă o relaţie cu aceasta. Întrucât a fost refuzat, B I D a rugat-o să îi dea numărul de telefon al altei fete, iar aceasta i-a dat numărul de telefon al martorei L A V, din aceeaşi localitate. B I D a vorbit de mai multe ori la telefon cu L A V. În consecinţă, cei doi au stabilit să se întâlnească la troiţa de la intersecţia DN24D cu DJ242A, în seara de 26.05.2013.

În seara zilei de 26.05.2013, când a vrut să plece de acasă pentru a  se întâlni cu B I D, martora L A V a fost oprită de  vărul ei, inculpatul P C i-a spus că o duce el cu căruţa până la troiţă ca să îl cunoască şi el pe prietenul fetei. Au mers cu căruţa până în apropierea intersecţiei DN24D cu DJ242A, unde inculpatul P C a lăsat atelajul hipo pe marginea drumului şi i-a spus martorei să meargă ea singură la troiţă, în timp ce el va cosi iarbă. L A V s-a întâlnit cu B I D la o distanţă de aproximativ 50 de metri de troiţă, în direcţia satului B. În timp ce partea vătămată vorbea cu martora, din tufişurile de pe marginea DN24D, a ieşit P C, având în mână un bici. Inculpatul a început să îl ameninţe pe B I D lovind cu biciul în asfalt. I-a solicitat părţii vătămate să îi dea telefonul mobil şi văzând că este refuzat, a scos din buzunarul din spate al pantalonilor un cuţit, spunându-i lui B I D că dacă nu îi dă telefonul mobil îi taie gâtul, după care a apropiat cuţitul de gâtul părţii vătămate. L A V a strigat  la inculpat să înceteze şi i-a smuls biciul din mână. După aceea, P C i-a întors părţii vătămate mâna dreaptă la spate şi în timp ce îl ţinea cu o mână, cu cealaltă mână l-a controlat în buzunarele de la pantaloni de unde i-a sustras două telefoane mobile marca Nokia şi un pachet de ţigări Pall Mall. P C i-a spus apoi părţii vătămate să se descalţe, i-a probat adidaşii, dar văzând că îi sunt mici nu i-a mai luat. Inculpatul a plecat apoi cu căruţa, fiind însoţit şi de martora L A V.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B I D; Proces verbal de cercetare la faţa locului; proces verbal de conducere în teren a martorului ocular L A V, însoţit de planşa foto; procese verbale de căutare a inculpatului de către organele de poliţie; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului .

Inculpatul P C asistat de avocat din oficiu O L, a declarat instanţei că, nu recunoaşte fapta şi nu se prevalează de  disp. Art. 320/1 c. Pr. Pen. De asemenea inculpatul a declarat că nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei ci îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală.

A fost audiată şi partea vătămată care a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 150 lei reprezentând costul celor două telefoane mobile sustrase de inculpat.

Au fost încuviinţate probatorii cu martorii din rechizitoriu care au fost audiaţi şi declaraţiile acestora au fost consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

La termenul din data de 04.09.2013 şi data de 02.10.2013 inculpatul a depus la dosarul cauzei un memoriu în care a relatat fapta săvârşită.

La termenul de judecată din data de 02.10.2013, inculpatul a declarat instanţei că solicită să fie audiat fapt pentru care i s-a luat declaraţie fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei ( fila 96).

A fost audiată la solicitarea Ministerului Public în calitate de martor şi numita U  M, mama martorei L A V , declaraţia acesteia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei fila 108. 

 Inculpatul a solicitat termen pentru a-şi angaja avocat, termen care i-a fost acordat şi i s-a asigurat posibilitatea studierii dosarului împreună cu avocatul ales.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul P C locuieşte în comuna R, judeţul G şi nu are ocupaţie.

La data de 20.05.2013, partea vătămată B I D a sunat-o pe telefonul mobil pe martora P A A din comuna R, judeţul G, propunându-i să se întâlnească şi să înceapă o relaţie cu aceasta. Întrucât a fost refuzat, B I D a rugat-o să îi dea numărul de telefon al altei fete, iar aceasta i-a dat numărul de telefon al martorei L A V, din aceeaşi localitate. B I D a vorbit de mai multe ori la telefon cu L A V. În consecinţă, cei doi au stabilit să se întâlnească la troiţa de la intersecţia DN24D cu DJ242A, în seara de 26.05.2013.

În seara zilei de 26.05.2013, când a vrut să plece de acasă pentru a  se întâlni cu B I D, martora L A V a fost oprită de  vărul ei, inculpatul P C i-a spus că o duce el cu căruţa până la troiţă ca să îl cunoască şi el pe prietenul fetei. Au mers cu căruţa până în apropierea intersecţiei DN24D cu DJ242A, unde inculpatul P C a lăsat atelajul hipo pe marginea drumului şi i-a spus martorei să meargă ea singură la troiţă, în timp ce el va cosi iarbă. L A V s-a întâlnit cu B I D la o distanţă de aproximativ 50 de metri de troiţă, în direcţia satului B. În timp ce partea vătămată vorbea cu martora, din tufişurile de pe marginea DN24D, a ieşit P C, având în mână un bici. Inculpatul a început să îl ameninţe pe B I D lovind cu biciul în asfalt. I-a solicitat părţii vătămate să îi dea telefonul mobil şi văzând că este refuzat, a scos din buzunarul din spate al pantalonilor un cuţit, spunându-i lui B I D că dacă nu îi dă telefonul mobil îi taie gâtul, după care a apropiat cuţitul de gâtul părţii vătămate. L A V a strigat  la inculpat să înceteze şi i-a smuls biciul din mână. După aceea, P C i-a întors părţii vătămate mâna dreaptă la spate şi în timp ce îl ţinea cu o mână, cu cealaltă mână l-a controlat în buzunarele de la pantaloni de unde i-a sustras două telefoane mobile marca Nokia şi un pachet de ţigări Pall Mall. P C i-a spus apoi părţii vătămate să se descalţe, i-a probat adidaşii, dar văzând că îi sunt mici nu i-a mai luat. Inculpatul a plecat apoi cu căruţa, fiind însoţit şi de martora L A V.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B I D; Proces verbal de cercetare la faţa locului; proces verbal de conducere în teren a martorului ocular L A V, însoţit de planşa foto; procese verbale de căutare a inculpatului de către organele de poliţie; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului .

Inculpatul P C asistat de avocat din oficiu O L, a declarat instanţei că, nu recunoaşte fapta şi nu se prevalează de  disp. Art. 320/1 c. Pr. Pen. De asemenea inculpatul a declarat că nu doreşte să dea declaraţii în faţa instanţei ci îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală.

A fost audiată şi partea vătămată care a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 150 lei reprezentând costul celor două telefoane mobile sustrase de inculpat.

Au fost încuviinţate probatorii cu martorii din rechizitoriu care au fost audiaţi şi declaraţiile acestora au fost consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

La termenul din data de 04.09.2013 şi data de 02.10.2013 inculpatul a depus la dosarul cauzei un memoriu în care a relatat fapta săvârşită

La termenul de judecată din data de 02.10.2013, inculpatul a declarat instanţei că solicită să fie audiat fapt pentru care i s-a luat declaraţie fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei ( fila 96).

A fost audiată la solicitarea ministerului public în calitate de martor şi numita U  M, mama martorei L A V , declaraţia acesteia fiind consemnată în scris şi ataşată la dosarul cauzei fila 108. 

 Inculpatul a solicitat termen pentru a-şi angaja avocat, terme care ia fost acordat şi i s-a asigurat posibilitatea studierii dosarului împreună cu avocatul ales.

Art. 69 Cod proc. pen. prevede că declaraţiile inculpaţilor făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

Declaraţiile  date de martora L A V în cursul urmăririi penale imediat după săvârşirea faptei reflectă modul în care acestea s-au petrecut şi rezultă exact aceeaşi situaţie pe care a prezentat-o şi partea vătămată respectiv faptul că inculpatul l-a ameninţat şi prin agresiune i-a sustras două telefoane mobile şi un pachet de ţigări . Tot din declaraţia martorei rezultă că la data săvârşirii faptei inculpatul a plecat împreună cu martora şi nu au mers pe drumul normal de întoarcere ci pe lângă pădure deoarece în urma lor venea o maşină şi nu doreau să fie prinşi.

Chiar dacă martora şi-a schimbat declaraţia în cursul judecăţii anumite aspecte sunt relatate identic respectiv faptul că au fugit pe un alt drum, că în urma lor venea o maşină despre care nu ştie dacă era de poliţie sau nu, telefoanele le-au avut asupra lor şi au fost aruncate în momentul în care au fost chemaţi la poliţie.

Martorul L I a arătat că a văzut-o pe fiica sa împreună cu inculpatul şi aveau asupra lor două telefoane, iar în momentul în care au auzit că sunt căutaţi de poliţie au fugit pe câmp.

De asemenea martora L A V a declarat la organele de cercetare penală că a fost ameninţată de inculpatul P C care se sustrăgea de la cercetarea penală.

Susţinerea apărătorului inculpatului potrivit căreia martora L A V a fost ameninţată de organele de poliţie şi nu a scris personal declaraţia în prezenţa părinţilor, nu pot fi reţinute deoarece din cuprinsul probatoriilor administrate în cauză, rezultă că martora L A V fiind minoră a fost audiată în prezenţa unui asistent  social, nu a fost ameninţată a scris o declaraţie personal iar declaraţia pe formular a fost scrisă de organul de cercetare penală, însă a fost semnată de martoră în prezenţa unui martor asistent şi declaraţia este aceeaşi cu declaraţia scrisă personal de martoră.

Coroborând toate declaraţiile martorilor cu declaraţiile părţii vătămate date în timpul urmăririi penale imediat după săvârşirea faptei rezultă fără dubii că inculpatul a săvârşit fapta de  tâlhărie. Chiar şi din declaraţia inculpatului dată în cursul urmăririi penale rezultă că între părţi  discuţiile nu au fost amiabile aşa cum lasă să se înţeleagă în cursul judecăţii, deoarece inculpatul declară ,, eu i-am văzut şi am ieşit din tufiş, întrebându-l pe băiat dacă ştie câţi ani are Violeta şi că este minoră. În acel moment  băiatul cu care se întâlnise Violeta  mi-a spus să nu îl bat şi mi-a dat două telefoane mobile şi un pachet de ţigări Pall Mall fără să îi cer,, ( fila 19 d.u.p. ) Din această declaraţie se poate trage concluzia că partea vătămată a fost ameninţată altfel nu se justifică susţinerea inculpatului.

Coroborând declaraţiile martorilor date în faza de urmărire penală , în faza de judecată , rezultă în mod indubitabil că inculpatul P C a săvârşit infracţiunea tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată.

În drept, fapta comisă în ziua de 26.05.2013, în jurul orelor 1900 - 1930, la intersecţia DN 24 D cu DJ 242 A, judeţul G, în apropierea benzinăriei S.C. La Melu S.R.L., de inculpatul P C care a o lovit-o cu un bici pe partea vătămată B I D, a ameninţat-o cu un cuţit, i-a sucit o mână la spate şi, din buzunarele de la pantaloni, i-a sustras două telefoane mobile marca Nokia şi un pachet de ţigări marca Pall Mall, bunuri în valoare totală de 150 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. b) Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că tâlhăria este o infracţiune complexă, având două obiecte juridice şi realizându-se prin două activităţi.

Acţiunea principală, corespunzătoare furtului, se realizează printr-un act de deposedare şi unul de împosedare; acţiunea secundară se poate realiza printr-una din modalităţile prevăzute alternativ de lege: întrebuinţarea de violenţe, întrebuinţarea de ameninţări, punerea victimei în stare de inconştienţă, punerea victimei în neputinţă de a se apăra.

În speţă, inculpatul a întrebuinţat violenţa iar ulterior a sustras două telefoane mobile şi un pachet de ţigări  de  la partea vătămată.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe. Astfel, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, aşa cum aceasta este definită în art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei lui şi urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei.

Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, fapta a fost săvârşită în loc public  .

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1),alin.  (2) lit. c), b), alin. (21) lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal .

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 alin. 1 şi art. 52 Cod pen.

În conformitate cu prevederile art. 72 Cod pen., instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege,.Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală, a inculpatului persoana şi conduita acestuia.

Astfel, având în vedere gravitatea deosebită a faptei imputate inculpatului,circumstanţele concrete de săvârşire precum şi rezonanţa socială negativă creată opiniei publice de săvârşirea acestei infracţiuni, instanţa apreciază că se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

Instanţa va avea totodată în vedere circumstanţele privitoare la conduita şi persoana inculpatului, antecedente penale,  astfel cum rezultă din certificatul de cazier judiciar  depus la dosarul cauzei incidenţa cauzelor care atenuează sau agravează fapta. 

Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an cu suspendarea condiţionată, prin sentinţa Penală nr. 178/05.07.2012 pronunţată de Judecătoria Tîrgu Bujor în dos. Pen. Nr. 602/316/2012 definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012. La dosarul cauzei s-a depus copie de pe sentinţa penală nr. 178/2012.

Instanţa constată că prezenta infracţiune  a fost săvârşită în termenul de încercare astfel că instanţa în baza disp. art. 83 cod penal va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 178/2012 pronunţată de Judecătoria Tîrgu Bujor definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012 şi devin  incidente disp. art. 37 alin. 1 lit. a cod penal.

Faţă de circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1),alin.  (2) lit. c), b), alin. (21) lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal,  instanţa apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii se impune condamnarea inculpatului P C  la o pedeapsă de 7 ani închisoare.  Instanţa apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

Având în vedere că s-a revocat suspendarea executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sent. Pen. Nr. 178/2012 în temeiul disp. art.83 cod penal această pedeapsă va fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 8 ani închisoare.

Având în vedere că inculpatul P C  a fost reţinut în data de 21.06.2013, în temeiul disp. art. 88  alin. 1 cod penal va deduce din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 21.06.2013 la zi. 

În temeiul disp. art. 350 cod procedură penală va menţine arestarea inculpatului având în vedere gravitatea faptei, pericolul social al acesteia şi persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale a mai fost condamnat pentru fapte similare şi nu a dat dovadă de îndreptare şi mai mult nu a recunoscut fapta existând riscul să se sustragă de la judecarea cauzei şi executarea pedepsei.

În ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 Cod pen., instanţa va interzice inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin.1 lit.a teza a-II-a Cod pen., cu excepţia dreptului de a vota în cadrul alegerilor parlamentare şi lit.b Cod pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta pentru fiecare inculpat. Instanţa apreciază că, faţă de prevederile art. 3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi faţă de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol ( de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicţii pentru inculpaţi de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporţionată, faţă de natura infracţiunii săvârşite de inculpat şi de persoana inculpatului. Potrivit Curţii Europene a Drepturilor Omului, “deţinuţii continuă să se bucure de toate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţie, cu excepţia dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricţie la alte drepturi trebuie să fie justificată”. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităţilor care urmăresc distrugerea drepturilor şi libertăţilor enunţate de Convenţie, o situaţie în care instituirea unor restricţii în privinţa drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democraţiei. Instanţa apreciază că prin săvârşirea infracţiunii care face obiectul prezentei cauze, dar şi prin datele personale, mai ales lipsa antecedentelor penale, inculpaţii nu au pus în pericol grav ordinea de drept şi, cu atât mai puţin, bazele democraţiei.

 Instanţa apreciază că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârşirea prezentei infracţiuni de o funcţie pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita, sau de o activitate pe care o desfăşura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. c Cod pen., este lipsită de obiect. De asemenea, instanţa reţine că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze, nu probează incapacitatea acestora de a exercita în mod corespunzător drepturile părinteşti sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. d şi e Cod penal.

 Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului instanţa consideră că  se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie, întrucât scopul preventiv şi educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei.

  În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa reţine că, partea vătămată  B  ID s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 150 lei reprezentând costul telefoanelor mobile. Având în vedere că însuşi inculpatul recunoaşte că a sustras două telefoane marca Nokia de la partea vătămată, instanţa va admite cererea şi va obliga inculpatul să plătească către partea vătămată 150 lei daune materiale.

În temeiul art. 191alin 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească cheltuieli judiciare către stat.