Contestatie la executare.lipsa decizie de impunere.

 Prin contestaţia înregistrată, debitoarea-contestatoare KE a solicitat, in contradictoriu cu intimata AFP a mun.T, anularea Titlul executoriu nr. … din 29.01.2013 emis de intimată pentru suma de 5.634 lei cu consecinţa anulării executării silite şi a tuturor actelor de executare.

Debitoarea contestă legalitatea titlului de executare, susţinând, în esenţă, că sumele stabilite în sarcina sa cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de stat pe perioada 2005-2012 nu sunt datorate, întrucât au fost achitate. Mai  arată debitoarea că dreptul de a cere executarea silită a sumelor de bani care se presupune că le-ar mai datora pe perioada anului 2005 s-a prescris, astfel că dreptul intimatei de a demara procedura de executare silită s-a stins.

În drept s-au invocat disp.art. 379 alin.1 C.pr.civila, art.172-174 din OG nr.92/2003 raportat la prev. art.399 şi urm.,C.pr.civila, art.131 din OG nr.92/2003.

Prin întâmpinare şi precizare (f.31-32, 44-45) intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând în principal că titlul executoriu în discuţie a fost emis în temeiul prevederilor art.145 şi art.141 din OG nr.92/2003 ca  urmare a analizării datelor din evidentele transmise creditoarei de către Casa Judeţeană de Pensii Cj şi Casa Naţională de Pensii Publice, în vederea urmăririi şi încasării contribuţiei individuală de asigurări sociale.

Obligaţiile fiscale cuprinse în titlul executoriu nr……/29.01.2013 au fost stabilite de către Casa Judeţeană de Pensii Cj, în baza declaraţiilor depuse de persoana asigurată, ca urmare a veniturilor realizate ca persoană fizică autorizată.

Din fişa financiară la data de 28.09.2012 şi Documentul de asigurat întocmite de Casa Judeţeană de Pensii Cj şi transmise creditoarei reiese că contestatoarea nu a achitat la termenele scadente contribuţiile datorate-obligaţii fiscale principale, motiv pentru care, pentru zilele de întârziere au fost stabilite dobânzi şi penalităţi de întârziere (obligaţii fiscale accesorii) conform normelor în vigoare. Astfel, suma de 2504 lei scadentă la data de 25.03.2012 reprezintă diferenţe de debit aferente anilor 2005-2012 rămase neachitate, celelalte sume 313 lei scadenta la 25.05.2012, 25.06.2012, 25.07.2012, 25.07.2012 reprezintă contribuţia datorată lunar, scadentă la data de 25 a fiecărei luni, iar 939 lei contribuţia datorată, scadentă trimestrial datorită modificărilor din legislaţia fiscală.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a cere executarea silită, intimata arătat că nu este incidentă întrucât nu există o perioadă de 5 ani în care să nu fie înregistrată o plată voluntară, aceasta întrerupându-se pentru fiecare plată efectuată. În concret, ultima plată efectuată de către contestatoare a fost efectuată la data de 27 noiembrie 2012 şi prin urmare de la această dată începe să curgă un nou termen de prescripţie.

În drept se invocă prevederile art.141 alin.1, art.145, art.133 din OG nr.92/2003.

Intimata a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.

În probaţiune instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza contabilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului de faţă şi ale celui execuţional, instanţa reţine:

Cu privire la excepţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa reţine că  potrivit prevederilor art. 131 alin. 1 din OG 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept iar potrivit art. 133 din OG nr. 92/2003, termenul de prescripţie se întrerupe a) în cazurile şi condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alt cazuri prevăzute de lege.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că debitoarea a efectuat plăţi voluntare în perioada mai 2005-iunie 2012 prin urmare este incidentă instituţia juridică a întreruperii termenului de prescripţie a executării silite a creanţelor fiscale, conform art.133 alin.1 lit.b C.pr.fisc., motiv pentru care va respinge excepţia prescripţiei dreptului la a cere executarea silită de către creditoare.

Asupra fondului cauzei:

Creanţa fiscală în valoare totală de 5.634 lei considerată ca fiind datorată de contestatoare  reprezintă contribuţii de asigurări sociale de stat datorate de persoanele care realizează venituri din activităţi independente, astfel cum rezultă din titlul executoriu nr……din 29.01.2013 emis de intimată în dosarul de executare nr. …………..

Anterior, la data de 30.06.2010 Casa Judeţeană de Pensii Cluj a comunicat debitoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire titlul executoriu nr. 4878 din 17 iunie 2010 şi somaţia nr.4878 din 17 iunie 2010 emise în dosarul execuţional nr.4743/2010, pentru suma datorată de 1187,60 lei.

Din analiza actelor solicitate de către instanţă şi comunicate de debitoare, respectiv de către Casa Judeţeană de Pensii Cj  rezultă că nu s-a emis decizie de impunere împotriva debitoarei, ci direct titlu executoriu şi somaţie.

Rezultă astfel că titlul executoriu nu are la baza o decizie de impunere, respectiv o decizie referitoare la obligaţii de plată accesorii care să stabilească contribuţia de asigurări sociale .

Emiterea unei decizii de impunere prealabil emiterii titlului executoriu era absolut necesară, deoarece decizia reprezintă actul administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din OG 92/2003 şi totodată titlul de creanţă fiscală, în sensul celor prevăzute de art. 110 alin.3 din OG 92/2003.

În acest sens erau şi dispoziţiile art.30 alin.2 din Legea nr.19/2000, în vigoare în anul 2010 la data întocmirii dosarului execuţional nr. 4743/2010 de către Casa Judeţeană de Pensii Cluj, potrivit cărora,  „în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, casele teritoriale de pensii vor proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite, conform dispoziţiilor legale privind executarea creanţelor bugetare.

Titlul executoriu nr. …….. din 29.01.2013, comunicat debitoarei odată cu somaţia este unul formal, respectiv cel întocmit de organul de executare în conformitate cu prevederile art. 141 alin.1 din OG 92/2003, în care se centralizează toate titlurile de creanţă împotriva debitorului. El poate fi însă emis doar în baza unui titlu executoriu propriu-zis, care constituie titlu de creanţă fiscală. Acesta devine practic titlu executoriu, la data la care creanţa fiscală este scadentă. Este prevederea cuprinsă în art. 141 alin.2 din OG 92/2003. Documentul nr.36183 din data de 01.05.2005 menţionat în titlul executoriu nr. ………. din 29.01.2013 nu reprezintă un titlu de creanţă ci reprezintă o declaraţie de asigurare potrivit art.6 din Legea nr.19/2000  în baza căreia Casa Judeţeană de Pensii efectuează calculul care se comunică contribuabililor, astfel cum se prevede la art.22 alin.4 din Legea nr.19/2000, în vigoare, până la data de 31 decembrie 2010.

Chiar dacă prin art.196 din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 a fost abrogată Legea nr.19/2000 iar la art. 13 alin.2 din Legea nr.263/2010 se prevede că „declaraţia individuală de asigurare şi contractul de asigurare socială constituie titluri de creanţă şi devin titluri executorii la data la care creanţa bugetară este scadentă, conform legii” această dispoziţie legală este aplicabilă situaţiilor născute ulterior intrării sale în vigoare. 

Dispoziţiile art.141 alin.1¹ din OG nr.92/2003 (forma în vigoare în ianuarie 2013)  prevăd că „ în titlul executoriu emis, potrivit legii,de organul de executare prevăzut la alin.1 se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii  şi alte venituri al bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii”.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că documentul nr.36183 din data de 01.05.2005 nu constituie un titlu executoriu iar ulterior anului 2010 nu a fost depusă de debitoare o altă declaraţie de asigurare, aspect care rezultă din documente asigurat şi pentru că un alt titlu de creanţă  nu a fost emis rezultă că titlul executoriu este nelegal, impunându-se în mod necesar anularea lui. 

Din Documentul de asigurare întocmit de Casa Judeţeană de Pensii rezultă că debitoarea a depus declaraţie asigurat la data de 01.05.2005, iar ultima modificare a venitului asigurat datează din 01.02.2007, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.263/2010 prin care s-a atribuit calitatea de titlu executoriu declaraţiilor de asigurare.

Numai prin contestarea deciziei de impunere, pe calea contestaţiei administrative reglementate de dispoziţiile art.205 si urm. C.pr.fiscala, poate fi supusă verificării legalitatea stabilirii sumelor impuse de intimat contestatoarei cu titlu de contribuţii de asigurări sociale.

Legalitatea şi temeinicia stabilirii sumelor datorate de către contestatoare cu titlu de contribuţii de asigurări sociale nu poate fi pusă în discuţie pe calea contestaţiei la executare, deoarece, potrivit prevederilor art. 172, alin.3 din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare:”contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.

În speţă, contestatoarea are stabilită în favoarea sa, pentru contestarea actului administrativ fiscal, contestaţia prevăzută de art 205 si urm. C.pr.fiscala, care poate fi apoi continuată în faţa instanţei de contencios administrativ fiscal. În aceste condiţii, ar deveni inadmisibilă o contestaţia la executare prin care se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu.

Pentru acest motive, intimata era obligat să emită şi să comunice debitoarei, în prealabil, decizia de impunere, pentru a-i acorda acesteia posibilitatea de a contesta obligaţia fiscală, fie sub aspectul legalităţii stabilirii ei, fie sub aspectul întinderii sumei determinate cu titlu de impozit pe clădire.

În plus, instanţa constată că în titlul executoriu nr. …. din 29.01.2013 nu se arată sumele care reprezintă contribuţii, respectiv accesorii constând în dobânzi şi penalităţi aferente acestora, astfel cum se indică la art.141 alin.1¹ din OG nr.92/2003, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultând că nu întreaga sumă de 5634 lei reprezintă debit principal.

 Aceeaşi soluţie se impune si cu privire la somaţia emisă în baza titlului executoriu nul, ca urmare a caracterului sau de act subsecvent titlului executoriu. 

 În acest fel, contestaţia la executare va fi admisă.

  Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei în favoarea contestatoarei la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei hotărârii.

Întrucât contestaţia la executare a fost admisă având în vedere motive care exced concluziilor raportului de expertiză, instanţa va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata sumei de 2250 lei reprezentând onorariu expertiză.

Domenii speta

Spete similare