Prejudicii, daune

Sentinţă civilă 316 din 28.01.2014


-sentinţă

-sentinţa civilă nr. 316/28.01.2014

-Prejudicii, daune;

-Răspunderea pe temeiul art. 1375 din NCC revine persoanei care, la data cauzării prejudiciului, deţinea paza juridică a animalului, presupunând prerogativa de control si de supraveghere exercitata asupra animalului. Pentru angajarea acestei răspunderi, victima trebuie să dovedească existenta prejudiciului, faptul că prejudiciul respectiv a fost cauzat de animal, existenta pazei juridice a celui chemat in judecata pentru despăgubiri.

R E Z U M A T

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr. ……./105/2012

SENTINŢA CIVILĂ NR.316

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.01.2014

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 13.11.2012, sub nr. ......./105/2012, reclamanţii GBM si GM, in calitate de reprezentanţi legali ai fiicei lor minore LEG in vârsta de 4 ani, au formulat in numele si pentru aceasta, prezenta cerere de chemare in judecata, in contradictoriu cu paratul FC, prin care solicită:

a) obligarea paratului FC la daune materiale in valoare de 29.220 lei. reprezentând cheltuielile cu transportul pentru efectuarea tratamentului medical (9.900 lei) si costul tratamentului psihologic (19.320 lei) ca urmare a muşcăturii aplicate de câinele paratului fata de minora LEG;

b obligarea paratului FC la daune morale având următoarele componente:

i. 20.000 curo, reprezentând despăgubirea aferenta corectării prejudiciului de imagine adus prin mutilarea minorei LEG prin efectuarea unei intervenţii de chirurgie plastica si reparatorie ce se va realiza asupra minorei LEG - conform recomandărilor medicale - intr-o clinica din străinătate, la un interval de 1-2 ani de la muşcătura;

ii. 300.000 euro, reprezentând despăgubirea datorata de parat minorei LEG, pentru faptul ca din cauza iresponsabilităţii paratului imaginea minorei este prejudiciata pe viata, aceasta rămânând mutilata si traumatizata psihic cât va trai si fiind expusa reacţiei de respingere a semenilor săi.

c) obligarea paratului FC la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

In motivarea cererii arată că, la data de 28.03.2012, câinele de talie mare aflat in curtea imobilului proprietate a paratului FC de la adresa din Ploieşti, Bd. I, a muşcat-o, intempestiv si neprovocat, de faţă (in zona buzei superioare), pe minora LEG, in vârsta de 4 ani, pe când aceasta trecea, însoţită de bonă, pe trotuarul din fata porţii imobilului sus-menţionat. Astfel, câinele a scos botul printre barele porţii, care erau suficient de deplasate, astfel încât sa-i permită acestuia sa atace trecătorii, si a muscat fetita de faţă.

Din cauza rănii suferite prin muşcătura produsa de câinele paratului a fost necesara intervenţia echipajelor de salvare in data de 28.03.2012 si spitalizarea de urgenta a minorei LEG pentru perioada 28.03.2012 - 03.04.2012 iniţial la Ploieşti, apoi la Bucureşti, cu diagnosticul "Plagă prin muşcătură de câine (nevaccinat) la nivelul buzei superioare cu defect de părţi moi" (ANEXA 1), care a necesitat debridarea excizionala a ţesuturilor devitalizate (adică s-a îndepărtat chirurgical - prin operaţie - bucata de buză afectata de muşcătura) si sutura planilor.

Apoi copilul a trebuit dus luni la rând in mod repetat de la Ploieşti la Bucureşti, ca sa i se efectueze şedinţe de tratament laser la o clinica specializata (ANEXA 2), tratamente care au generat cheltuieli, inclusiv cheltuiala de 9.900 lei reprezentând transportul copilului cu taxi pe ruta Ploieşti-Bucureşti si retur pe o perioada îndelungata (ANEXA 3).

In acest sens, la data de 14.09.2012 când s-a emis cel mai recent referat medical cu nr.4774 (ANEXA 4), medicul specialist de chirurgie plastica a constatat, după ce a examinai fetita si având in vedere ca trecuseră deja aproximativ 5 luni de tratament, următoarele traume fizice care continuau sa existe:

"- cicatrice evolutiva buza superioara, incluzând: - peretele lateral stg. al filtrumului nazal, cu poziţie deviata spre columela

-arcul lui Cupidon cu latura spre filtrumul nazal (perete stg.) denivelata, cu deficit estetic

-vermilionul cu structura cicatriceala

-ţesuturi cicatriceale dure, evolutive

-deficitul estetic predomina fata de cel funcţional"

si a făcut următoarele recomandări: "- necesita tratament conservator pentru prevenirea cicatricelor hipertrofice - tratament chirurgical secundar".

Pe de alta parte, copilul a fost profund traumatizat din punct de vedere psihic, ramând cu sechele permanente in urma incidentului. Pentru a trata suferinţa psihica, a fost si este necesara efectuarea de tratament psihologic susţinut si constant (ANEXA 5).

Acest tratament psihologic a generat deja un cost de 3.360 lei contravaloare tratament psihologic timp de 5 luni (la o frecventa de 2 sedinţe/saptamana, 70 lei/şedinţa). De asemenea, pentru viitor, pentru atenuarea traumei morale suferite, copilul necesita continuarea tratamentului psihologic pana cel puţin la vârsta de 9 ani, conform recomandărilor specialistului psiholog, fapt care va genera costuri de încă aproximativ 15.960 lei (adică la frecvenţa recomandata de o sedinţă de terapie pe săptămâna, pana la vârsta de 9 ani).

In plus, medicii au recomandat ca, pentru a atenua pe cat posibil sluţirea prin muşcătura, la circa 1-2 ani de la data muşcăturii va fi necesara efectuarea unei intervenţii chirurgicale reparatorii la o clinica din străinătate (ANEXA 4), care va antrena costuri estimate de circa 20.000 euro.

Se mai arată că prejudiciul moral adus fetitei LEG este mult mai întins si oricâte intervenţii chirurgicale corective ar suporta (care si ele, in sine, sunt traumatizante) si de oricâte ore de tratament psihologic ar beneficia, aceasta nu va mai fi niciodată un om normal nici din punct de vedere fizic si nici din punct de vedere psihic.

Prin urmare, având in vedere mutilarea si sluţirea permanenta a copilului, faptul ca aceasta mutilare permanenta aduce si va aduce si pe viitor un prejudiciu de imagine semnificativ copilului, faptul ca aceasta mutilare ii va afecta in mod negativ şansele de dezvoltare personala si perspectivele de viitor,  faptul ca acesta mutilare îi va diminua şansele de a avea o viata normala, de a dezvolta relaţii interpersonale si de a-si întemeia o familie solicită instanţei sa îl oblige pe parat, care este singurul vinovat de aceasta situaţie nefericita, sa plătească minorei suma de 300.000 euro ca daune morale.

Arată ca de la data incidentului, respectiv 28.03.2012 si pana in prezent, paratul FC nu a avut nici o reacţie fata de familia G, in condiţiile în care a ştiut despre incident, despre venirea ambulantei la faţa locului, despre desfăşurarea de forte medicale si despre transportul copilului la spital.Paratul nu a întrebat nici un moment despre starea de sănătate a copilului, nu a întrebat familia G daca poate ajuta copilul in vreun fel si nici măcar nu si-a cerut scuze pentru cele întâmplate, dând dovada de un comportament lipsit de cea mai mica urma de compasiune si de responsabilitate, in condiţiile in care câinele său a mutilat pe viata o fetita de 4 ani.

In aceste împrejurări, având in vedere ca familia G a efectuat cheltuieli importante pentru a încerca - pe cat posibil - sa ofere tratamentul medical si psihologic necesar pentru a atenua suferinţa copilului si a-i diminua sluţirea suferită, l-a convocat in data de 13.06.2012 pe paratul FC in vederea rezolvării pe cale amiabila a situaţiei daunelor provocate de muşcătura de câine.

Precizează ca prin convocarea transmisa paratului, familia G a solicitat acestuia despăgubiri si i-a cerut sa ia masurile necesare pentru a restricţiona accesul câinelui care a muscat-o pe LEG astfel încât acesta să nu poala circula liber lângă poarta si gardul imobilului de la adresa din Ploieşti, Bd. I si astfel sa se evite posibilitatea unor alte atacuri asupra trecătorilor.

Doar după primirea acestei notificări si  la circa 3 luni de la data incidentului, paratul a luat o măsura de evitare a altei nenorociri si a instalat o bara suplimentara la gardul porţii imobilului, ca sa împiedice câinele sa mai scoată botul si să atace trecătorii.

In ceea ce priveşte celelalte solicitări ce au făcut obiectul notificării, acestea au fost ignorate de paratul FC, care nici măcar nu s-a prezentat la discuţia la care a fost convocat. Prin urmare, revoltata de acest comportament, familia G a hotărât sa îl acţioneze in instanţa pe paratul FC, pentru recuperarea pagubelor materiale suferite si pentru obligarea acestuia la plata de daune morale, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.

In drept a invocat art.1375, art. 1377, art.1.381 - 1.392 din Noul Cod Civil, referitoare la repararea prejudiciului in cazul răspunderii civile delictuale.

In susţinerea cererii se depun înscrisurile aflate la filele 8-18 dosar.

Acţiunea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 1780 lei achitata cu chitanţa nr. AA/566714/09.11.2012 si timbru judiciar de 5 lei.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care invoca excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata, iar pe fond solicita respingerea cererii ca neîntemeiata, cu obligarea pârâţilor la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

In motivarea cererii, în susţinerea excepţiei arată că, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea 146/1997, in situaţia in care o acţiune are multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciara de timbru se datorează, distinct, pentru fiecare capăt de cerere in parte.

Prin raportare la textul de lege amintit, reclamanţii GBM si GM aveau obligaţia de a achita taxa judiciara de timbru si timbru judiciar pentru fiecare capăt ale cererii de chemare in judecata ce formează obiectul dosarului nr. ......./105/2012. Reclamanţii au înţeles să îşi îndeplinească doar in parte aceasta obligaţie in sensul ca au achitat o taxa judiciara de timbru in valoare de 1.780 RON, datorata pentru primul capăt ai cererii de chemare in judecata, neînţelegând insa sa achite si taxa judiciara de timbru datorata pentru capetele b) i si b) ii ale cererii de chemare in judecata prin care se solicita obligarea pârâtului la plata sumelor de 20.000 EUR si 300.000 EUR.

Mai arata ca, dispoziţiile art. 15 lit. f din Legea 146/1997 nu sunt aplicabile in speţa deoarece, ca urmare a incidentului produs in data de 28.03.2012, minorei GLE nu i-au fost încălcate onoarea, demnitatea sau reputaţia sa, aspect pe care de altfel nici reclamanţii nu îl susţin prin cererea de chemare in judecata.

 Pe fondul cererii arată că, reclamanţii, pe propria răspundere, au solicitat externarea minorei chiar in ziua incidentului si nu s-a realizat in acea zi decât dezinfectarea rănii, fara a fi urmate procedurile medicale standard, aspecte omise in mod voit in prezentarea situaţiei de fapt realizata in cuprinsul cererii de chemare in judecata.

Mai arata că deşi nu exista culpa sa in producerea incidentului a încercat soluţionarea amiabilă a prezentului litigiu, insa solicitarea reclamantului de a-i fi plătite prejudicii materiale si morale in valoare de 320.000 EUR, vădit disproporţionate fata de prejudiciul real suferit, dovedeşte reaua-credinţa a reclamanţilor . Mai arata că, la momentul la care s-a produs incidentul, in curtea casei sale se afla o cunoştinţă care a atenţionat-o in repetate rânduri pe bona minorei sa nu o lase pe aceasta din urma sa se apropie de gardul casei pentru ca ar putea fi zgâriata de câine, care este obişnuit cu oamenii si are intenţia de a se apropia de aceştia, in joaca.

In ciuda avertismentelor primite, bona a îngăduit minorei sa se apropie de gardul casei pârâtului, moment in care câinele s-a ridicat pe labele din spate pentru a ajunge la minora si a zgâriat-o pe aceasta cu labele din fata. Barele din care este alcătuit gardul, cu o distanta de aprox. 15 cm intre acestea, nu îngăduie căţelului sa îşi introducă capul intre acestea si sa poată musca, cel mult se poate urca cu labele pe grilajul gardului.

Mai arata ca, ipoteza in care s-ar fi produs accidentul astfel cum a fost prezentata de către reclamanţi nu corespunde realităţii, fapt dovedit si de lipsa oricăror alte incidente in care sa fi fost implicat căţelul in cei zece ani de când se afla in proprietatea pârâtului. Minora GLE si bona acesteia cunoşteau câinele având in vedere ca in drumul lor de întoarcere de la grădiniţa treceau in mod repetat prin fata curţii, fapt ce dovedeşte încă o data că minora s-a apropiat de gard fiind familiarizata cu căţelul.

In consecinţa, susţine că in prezenta cauza nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii pârâtului in calitate de persoana ce are paza juridica a câinelui metis, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 1375 din Noul Cod Civil, ca urmare a incidenţei a doua dintre cazurile exoneratoare de răspundere prevăzute de art. 1380 din Noul Cod Civil.

La termenul de judecata din data de 14.02.2013 instanta a respins excepţia insuficientei timbrări a cererii de chemare in judecata, pusa in discuţia părţilor la termenul de judecata din 04.02.2013.

In motivarea soluţiei se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 72 din Noul Cod Civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia sau fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75 sau dispoziţiile art. 73 din acelaşi cod privind dreptul la propria imagine, dispoziţii legale care pot fi aplicabile cauzei alături de dispoziţiile Titlului II Capitolul II din Noul Cod Civil („Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor inerente”), potrivit cărora orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană cum sunt printre altele: viaţa, sănătatea, integritate fizică, demnitatea, iar cel care a suferit încălcarea unor astfel de drepturi, poate cerere instanţei să-l oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a se ajunge la restabilirea dreptului atins, iar în noţiunea de orice măsuri se pot include şi corectări ale prejudiciului de imagine adus prin mutilare, prin efectuarea unei intervenţii chirurgicale sau prejudiciul pentru imaginea minorei afectat în urma mutilării, traumatismelor psihice suferite şi reacţiei de respingere a semenilor, aşa cum l-au definit reclamanţii în capătul numărul doi al cererii.

Aceasta întrucât prin petitul de cerere se solicită în esenţă un prejudiciu de imagine rezultat din mutilare şi sluţirea permanentă a copilului cu afectarea demnităţii acestuia, ca atribut al personalităţii umane pentru care se impune apărarea juridică prin asigurarea accesului la justiţie, necondiţionat de plata unei taxe judiciare de timbru persoanei vătămate.

Luând în considerare şi dispoziţiile art.1 alin.3 din Constituţia României, art. 21 alin.1 şi 2 din Constituţie precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa a apreciat că, cele doua capete de cerere litigioase sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru întrucât daunele solicitate au scopul de a repara demnitatea persoanei vătămate, chiar şi în condiţiile vârstei minorei şi să conducă la restabilirea acesteia, considerente pentru care excepţia insuficientei timbrări a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 16.04.2013, pârâtul a formulat cerere de recuzare a judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, cerere respinsa prin încheierea din data de 22.04.2013.

La aceeaşi data, pârâtul a formulat si cerere de îndreptare a erorilor si omisiunilor existente in încheierea de şedinţa din data de 14.02.2013, cerere care a fost admisa in parte prin încheierea din data de 23.05.2013 .

La termenul de judecata din data de 22.05.2013, instanţa a încuviinţat probele cu înscrisuri, inclusiv de natura medicală,  solicitate de ambele părţi, a dispus emiterea de adrese către Spitalul de Pediatrie Ploieşti şi Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii GA, în care reclamanta minoră a fost internată, pentru a înainta la cauza de faţă întreaga documentaţie de natură medicală cu privire la internarea minorei, perioada de internare, fişele de consultare şi orice alte documente din care să rezulte îngrijirea medicală şi tratamentul acordat, biletele de externare privind diagnosticul stabilit si recomandările primite . A încuviinţat pentru reclamanţi proba cu interogarea pârâtului, precum si probatoriul testimonial solicitat de ambele părţi respectiv ascultarea a doi martori, martorul propus de reclamanţi UV şi pentru pârât ascultarea martorului PL . A pus in vedere apărătorului pârâtului să precizeze obiectivele expertizei medicale specialitate pediatrie-chirurgie, pentru a aprecia utilitatea şi pertinenţa probei de natură medicală, prorogată pentru încuviinţare  după ce se vor observa obiectivele propuse de parte in sarcina expertului şi a respins proba cu expertiza tehnică solicitată de pârât în vederea stabilirii posibilităţii de producere a incidentului din data de 28.03.2013.

La data de 22.11.2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei cerere de chemare in garanţie a numiţilor GBM, GM şi UV solicitând ca in cazul in care cererea de chemare in judecata ce formează obiectul dosarului nr. ......./105/2013, va fi admisa, in tot sau in parte, să fie obligaţi chemaţii in garanţie sa-l despăgubească cu suma de 29.220 lei, în cazul admiterii capătului întâi al cererii de chemare in judecata; să fie obligaţi chemaţii in garanţie să-l despăgubească cu orice alte suma ce va fi obligat să o achite către reclamanta LEG, prin reprezentanţi legali, ca urmare a admiterii cererii de chemare în judecata, in tot sau in parte; sa fie obligaţi chemaţii in garanţie la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

In motivarea cererii arată, in esenţă, că singurii responsabili de incidentul in care s-a produs rănirea minorei si de pretinsele prejudicii aduse acesteia sunt persoanele care aveau obligaţia de a o supraveghea in acel moment, respectiv numiţii GBM si GM, in calitate de părinţi ai acesteia si numita UV, in calitate de bona a minorei şi de persoană în grija şi paza căreia se afla minora la momentul producerii incidentului din data de 28.03.2012.

Mai arata că in cazul de faţă, persoanele care erau responsabile de supravegherea minorei LEG - respectiv chemaţii in garanţie - au încălcat in mod flagrant aceasta obligaţie esenţiala întrucât, pe de o partea, părinţii minorei au lăsat-o in grija unei persoane care nu avea calificările legale necesare supravegherii, in calitate de bona a minorei, dând astfel dovada de grava neglijenta, iar pe de alta parte, persoana care avea efectiv in grija minora - pretinsa bona - nu a luat nicio măsura pentru a preîntâmpina expunerea copilului la eventualele accidente care ii puneau in pericol sănătatea si integritatea fizica a acesteia.

Invoca disp. art. 5. alin. 2, art. 32, art. 89 al. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,  art. 18 alin. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, art. 483, 487, 488, 493 din Noul Cod Civil, art. 60-63 C.proc.civ. si celelalte acte normative incidente in cauza.

Cererea de chemare in garanţie a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 1780 lei achitata cu chitanţa seria AA/888967/05.12.2013 si timbru judiciar.

Chemaţii in garanţie au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţii si pe fond au solicitat respingerea cererii formulate de pârât.

La termenul de judecata din data de 10.12.2013, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea disjungerii cererii de chemare în garanţie faţă de menţiunile formulate de reclamanţi la termenul de judecată anterior în sensul că nu sunt de acord ca această cerere de chemare în garanţie care a fost depusă peste termenul prevăzut de art. 61 Cod de Procedură Civilă să fie judecată împreună cu cererea principală şi după ascultarea părtilor, în temeiul disp. art. 61 şi 63 alin. 2 Cod de Procedură Civilă a dispus disjungerea cererii de chemare în garanţie şi formarea unui nou dosar, ce va fi soluţionat de acelaşi complet de judecată.

La acelaşi termen de judecata, instanţa a respins proba cu expertiza în specialitatea pediatrie – chirurgie, solicitata a fi efectuată de Serviciul Medical Judeţean, având în vedere atât dispoziţiile Legii nr. 459/2001 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală prin care se dă în competenţa acestor servicii efectuarea de expertize la solicitarea organelor judiciare, numai în cauze privind infracţiuni şi în alte situaţii care nu au legătură cu obiectul cauzei cât si faptul că obiectivele expertizei medicale aşa cum sunt menţionate la fila 143, din dosar nu sunt necesare soluţionării cauzei având în vedere că toate aspectele ce se solicită a fi dovedite prin această expertiză pot fi dovedite cu înscrisurile medicale depuse la dosar, precum şi cu celelalte acte depuse în cauză.

In cauza au fost audiaţi martorii UV si PL.

Analizând actele si lucrările dosarului in raport de probele administrate in cauza si de dispoziţiile legale incidente, Tribunalul constata următoarele:

 Aşa cum rezulta din probele administrate in cauza, la data de 28.03.2012, s-a produs in incident, in cursul căruia minora GLE a fost muşcată de faţă de câinele de talie mare aflat in curtea paratului FC, de la adresa din Ploieşti, Bd. I, incident care s-a produs in timp ce minora in vârstă de 4 ani ( la acel moment ) trecea, însoţită de bonă, pe trotuarul din fata imobilului sus-menţionat.

In ceea ce priveşte modalitatea in care s-a produs acest incident, instanţa va retine depoziţia martorei UV, bona fetiţei, care a arătat că, in momentul in care treceau prin fata porţii pârâtului, câinele a lătrat si apoi a scos capul printre barele de metal ale gardului si a muşcat-o pe fetiţă de obraz.

Ulterior incidentului, a fost solicitata ambulanta, care a transportat-o pe minora la Spitalul de pediatrie din Ploieşti, unde a fost pansata si apoi a fost dusa de părinţi la Spitalul Judeţean din Ploieşti, spitalul de pediatrie neavând o secţie de chirurgie plastică, precum si la Spitalul Movila pentru a i se face un vaccin antirabic.

Mai arată martora că, a doua zi după incident, copilul a fost dus la un spital din Bucureşti, fiind ulterior operata de către un medic specialist in chirurgie plastica si reparatorie, aspecte confirmate si de înscrisurile depuse la dosar, respectiv Foaia de observaţie clinica generala nr.6641 pentru perioada 29.03.2012-03.04.2012 întocmita de Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti, unde exista o Secţie de microchirurgie plastica si reparatorie pentru copii.

In ceea ce priveşte situaţia de fapt, instanţa va înlătura apărările pârâtului, in sensul că, minora ar fi provocat câinele şi că acesta nici nu ar fi avut posibilitatea sa scoată capul printre barele orizontale de la gardul imobilului proprietatea pârâtului, având in vedere atât fotografiile depuse la dosar, depoziţia martorei UV cât si recunoaşterea la interogatoriu a pârâtului care arată ca ulterior incidentului a mai sudat doua bare orizontale suplimentare la gard, modificare vizibila si in planşele foto.

Este evident, că la momentul producerii incidentului, distanta dintre barele orizontale care alcătuiesc poarta si gardul de la imobilul pârâtului  era suficient de mare încât animalul să poată scoate capul printre ele, depoziţia martorei UV, fiind relevantă sub acest aspect .

In ceea ce priveşte relatarea martorei PL, menajera pârâtului, care se afla in imobil la data producerii incidentului, instanţa o va înlătura ca fiind vădit nesincera, deoarece martora a încercat sa distorsioneze adevărul si sa ascundă fapte care erau oricum dovedite cu acte.

Astfel, martora a declarat că la faţa locului nu a venit o ambulanta pentru a lua minora rănită, deşi la fila 134 se află fisa de internare la Unitatea primiri urgenţe a Spitalului de Pediatrie din Ploieşti, din care rezulta ca minora a fost adusa cu ambulanta la ora 13,50, la data de 28.03.2012.

De asemenea, a arătat că ulterior incidentului, nu au mai fost adăugate alte bare, nici la poarta si nici la gard, deşi chiar pârâtul a recunoscut acest aspect la interogatoriu, aşa cum s-a menţionat anterior.

Mai mult decât atât, martora PL a arătat că nici nu a văzut momentul in care fetiţa a fost muşcată de câine, astfel încât depoziţia sa nu prezintă relevanţă sub aspectul cercetării situaţiei de fapt.

 Prin urmare, apărările pârâtului nu au fost dovedite cu nici un mijloc de proba de natură a crea instanţei convingerea că modul de producere a incidentului ar fi altul decât cel arătat de reclamanţi in cererea de chemare in judecata si confirmat de relatarea martorei UV care o însoţea pe minora, la data respectivă.

Aceasta fiind situaţia de fapt, Tribunalul va analiza reglementarea legală incidentă in cauza, şi va avea in vedere in primul rând disp. art. 1375 din Noul Cod civil ( aplicabil in cauză, faţă de data producerii incidentului, potrivit art. 6 din Noul Cod civil ) .

Astfel, potrivit art. 1375 din Noul cod civil” proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”. Prin urmare, răspunderea pe temeiul art. 1375 din Noul Cod civil revine persoanei care, la data cauzării prejudiciului, deţinea paza juridică a animalului, presupunând prerogativa de control si de supraveghere exercitata asupra animalului .

In doctrina si jurisprudenţa actuală este dominanta concepţia potrivit căreia fundamentul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale are la baza ideea de garanţie pe care persoana care deţine paza juridică a animalului trebuie să o asigure terţilor pentru eventualele prejudicii cauzate acestora de către animal.

Pentru angajarea acestei răspunderi, victima trebuie să dovedească existenta prejudiciului, faptul că prejudiciul respectiv a fost cauzat de animal, existenta pazei juridice a celui chemat in judecata pentru despăgubiri

In ceea ce priveşte cerinţele reparării prejudiciului, Tribunalul va avea in vedere disp. art. 1381 si urm. din Noul cod civil potrivit căruia orice prejudiciu da dreptul la reparaţie, care se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat .

De asemenea, art. 1349 al. 3 din Noul cod civ. mai dispune ca „ in cazurile anume prevăzute de lege, o persoana este obligata să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori de animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului. „.

In prezenta cauză s-au solicitat următoarele despăgubiri in vederea reparării prejudiciului produs minorei :

-daune materiale in suma de 29.220 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru efectuarea tratamentului medical ( respectiv suma de 9.900 lei) si cheltuieli pentru efectuarea tratamentului psihologic al minorei ( respectiv suma de 19.320 lei ) ;

-daune morale reprezentând costul unei intervenţii de chirurgie plastică reparatorie ce se va realiza intr-un interval de 1-2 ani de la data producerii incidentului ce a generat prejudiciul ( respectiv suma de 20.000 de euro) si despăgubirea datorata minorei pentru faptul că a suferit o trauma fizica si psihică cu caracter permanent, fiind mutilata si expusa reacţiei de respingere a semenilor săi ( respectiv suma de 300.000 de euro).

Aşadar se solicită despăgubiri atât pentru acoperirea unui prejudiciu patrimonial ce poate fi evaluat băneşte in mod direct cât şi pentru un prejudiciu nepatrimonial sau moral ca urmare a suferinţei de ordin afectiv sau provocate de durerile fizice .

Art. 1391 Noul cod civil reglementează expres repararea prejudiciului nepatrimonial stabilind in al. 1 faptul că „ în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii poate fi acordata si o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială si socială „ .

Prima cerinţă a reparării prejudiciului este aceea ca prejudiciul sa fie cert, adică sigur sub aspectul existentei si întinderii sale . Cerinţa este îndeplinita atât in cazul prejudiciului actual cât şi in cazul prejudiciului viitor,care apare după soluţionarea acţiunii in despăgubire, in măsura in care sunt sigure atât apariţia acestui prejudiciu cât si posibilitatea determinării sale .

Astfel, art. 1385 al. 2 Noul Cod civil dispune că „ se vor putea acorda despăgubiri si pentru un prejudiciu viitor daca producerea lui este neândoielnică”. Cu toate acestea, nu este supus reparaţiunii, prejudiciul eventual, adică cel care nu este sigur sub aspectul existenţei si al determinării întinderii sale.

De asemenea, materia răspunderii civile delictuale este guvernata de principiul reparării integrale a prejudiciului, conţinutul acestui principiu având printre alte componente necesitatea reparării atât a prejudiciului previzibil cât şi a celui imprevizibil, neavând relevanţă starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite, in determinarea cuantumului despăgubirilor şi fiind necesara repararea prejudiciului in integralitatea sa, indiferent de forma de vinovăţie.

Momentul in funcţie de care se apreciază întinderea prejudiciului si modul de calcul al echivalentului daunelor este cel al producerii prejudiciului, afara de cazul in care printr-o norma speciala s-ar dispune altfel.

In concluzie, dreptul la despăgubire pentru prejudiciul patrimonial atunci când s-a produs o vătămare a sănătăţii sau a integrităţii corporale este menit sa acopere toate cheltuielile efectuate de victima pentru restabilirea stării sale de sănătate, iar prejudiciul nepatrimonial sau moral tinde la repararea tuturor suferinţelor de ordin fizic, estetic, de ordin afectiv sau cauzate de atingerea adusa onoarei sau demnităţii, urmând ca in acest ultim caz judecătorul sa aprecieze in funcţie de probe si de circumstanţele concrete ale cauzei deoarece legiuitorul nu a fixat nişte limite sau criterii orientative care sa permită cuantificarea in bani a acestui tip de prejudiciu.

În stabilirea întinderii prejudiciului, Tribunalul va avea in vedere înscrisurile medicale depuse la dosar din care rezulta modul in care a fost afectata sănătatea minorei si anume : Biletul de ieşire si scrisoarea medicala eliberate de Clinica de Chirurgie Plastica-Microchirurgie Reconstructiva si Arsuri din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti (fila 8 dosar), in care se menţionează faptul ca minora LG a fost internata in perioada 29.03.2012 - 03.04.2012, cu diagnosticul de "Plaga prin muşcătura de câine (nevaccinat) la nivelul buzei superioare cu defect de părţi moi" ( pe o suprafaţa de aprov. 2 cm aşa cum rezulta din certificatul medico legal) ; Certificatul medico-legal nr.547/18.IV.2012 eliberat Serviciul Medico-Legal Ploieşti (fila 9 dosar), care atesta diagnosticul, precum si zilele de îngrijiri medicale necesare ; adeverinţa medicala nr.2490/10.05.2012 eliberata de Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti (fila 10 dosar; Fisa UPU (Unitate Primire Urgente) nr.8091/28.03.2013 din cadrul Spitalului de Pediatrie Ploieşti si Registrul de Consultaţii (filele 134-136 dosar); Foaie de observaţie clinica generala nr.6641 pentru perioada 29.03.2012-03.04.2012 întocmita de Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti (filele 181-187 dosar).

La acest din urma spital, care are Secţie de microchirurgie plastica si reparatorie pentru copii, copilul a suferit o intervenţie chirurgicala de specialitate, aşa cum rezulta din Foaia de observaţie clinica generala nr.6641 pentru perioada 29.03.2012-03.04.2012 întocmita de Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti.

Ulterior operaţiei, minora a fost prezentata constant la control si tratament si a beneficiat si de consiliere psihologică deoarece aşa cum a relatat martora UV, a manifestat serioase tulburări de comportament, fiind profund traumatizată de incident.

Astfel, din declaraţia martorei, care a continuat sa fie bona copilului, rezulta ca fetita "era foarte speriata, plângea din orice, nu dorea sa iasă in parc", iar când a reuşit in sfârşit sa o scoată in parc, "copilul a plâns timp de 2 săptămâni, deoarece copii râdeau de ea din cauza bandajului de la buza".

 Împrejurarea relatata de reclamanţi si confirmata de martora UV, in sensul că minora a beneficiat si de consiliere psihologică rezulta şi din înscrisurile depuse de reclamanţi si anume : contract de prestări servicii psihologie nr.29/02.05.2012, încheiat pe o perioada nedeterminata de timp, cu Cabinetul Individual de Psihologie CO din Ploieşti (filele 92-93 dosar);Raport de psihodiagnostic si evaluare clinica nr.44/04.06.2012 întocmit de Cabinetul Individual de Psihologie CO din Ploieşti (filele 17-18 dosar); Biletul de trimitere emis in data de 22.08.2012 de medicul pediatru OR (fila 105 dosar), cu diagnosticul prezumtiv "tulburare de conduita după muşcătura de câine in regiunea fetei"; Foaia de constatări emisa in data de 24.08.2012 de psih. RS de la Laboratorul de Sănătate Mintala de la Spitalul de Pediatrie din Ploieşti (filele 106-107) ; Evaluarea psihiatrica pediatrica întocmita la 17.04.2013, de dr. ROG, medic specialist psihiatria copilului si adolescentului (filele 157-158), in care se menţionează diagnosticul de "1. Tulburare de adaptare tip anxios" si "2. Tulburare fobica" si se recomanda "1, Susţinerea emoţionala a pacientei", "2. Continuarea programului educaţional" si "3. Control periodic sau oricând la nevoie".

Faptul că minora a rămas cu o cicatrice vizibilă pe faţă si care îi produce in mod evident un prejudiciu de ordin estetic permanent rezultă si din înscrisurile medicale depuse la dosar, inclusiv la solicitarea instanţei, si anume : Biletul de ieşire si scrisoarea medicala eliberate de Clinica de Chirurgie Plastica-Microchirurgie Reconstructiva si Arsuri din cadrul Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti (fila 8 dosar), in care se recomanda "profilaxie cicatriceala (masaj si presoterapie după vindecarea leziunilor)";Referatul medical nr.4747/14.04.2012 emis de Spitalul Judeţean de Urgenta Ploieşti (fila 16), in care se recomanda "tratament conservator pentru prevenirea cicatricelor hipertrofice”, precum si, "tratament chirurgical secundar" ; Adeverinţa medicală nr.2490/10.05.2012 emisa de Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti (fila 10 dosar), in care se recomanda "profilaxia cicatricei post-traumatica timp de 4 luni, de 2 ori/saptamana" ; Biletul de trimitere emis in data de 14.09.2012 de medicul pediatru OR (fila 104 dosar), cu diagnosticul "cicatrice post muşcătura de câine, reg. fetei" si cu recomandare consult specialitate; Adeverinţa din 17.08.2012 emisa de dr. GS de la Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti, in care medicul consemnează ca a urmărit evoluţia cicatricei si ca fetitei i s-a administrat "fiziokinetoterapie, presoterapie, gel cu silicon" si, in care se face recomandarea unei intervenţii chirurgicale corectoare pentru îmbunătăţirea aspectului estetic." ; Fisele de spitalizare de zi întocmite in perioada 06.04.2012 – 03.12.2012 de Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "GA" din Bucureşti (filele 188 -207 dosar) in care se consemnează tratamentele aplicate minorei ; Foaia de examinare emisa de dr. NI de la Clinica E in data de 05.12.2013 (fila 255 dosar), in care se constata existenta unei cicatrici profunde, indurate, interesând si zona de roşu a buzei superioare si in care se face recomandarea exciziei cicatricei cu reconstrucţia rosului buzei.

Prin urmare, faţă de toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că reclamanţii au făcut dovada existentei prejudiciului, faptul că prejudiciul respectiv a fost cauzat de animal, care se afla in paza juridica a pârâtului, astfel încât  constată că sunt îndeplinite cerinţele art. 1375 din Noul Cod civil pentru angajarea răspunderii pârâtului care deţinea atât paza juridică, cât şi paza materiala a animalului, nefiind contestate aceste aspecte .

In ceea ce priveşte despăgubirile materiale  solicitate, Tribunalul constată că au fost dovedite, atât cu înscrisuri cât si cu martora audiata la solicitarea reclamanţilor, UV, cheltuielile de transport efectuate de reclamanţi si necesare deplasării minorei la Bucureşti unde i s-au aplicat mai multe tratamente periodice, inclusiv intervenţia chirurgicală  necesara .

In consecinţă, va obliga pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 9.900 lei reprezentând cheltuieli de transport conform facturii fiscale nr. 47/18.05.2012 şi a chitanţei nr. 109 /18.05.2012 in valoare de 3900 lei precum şi a facturii fiscale nr. 90/11.10.2012 si a chitanţei nr. 148/11.10.2012, in valoare de 6000 lei ( cu desfăşurătoarele aferente), înscrisuri aflate la filele 11-15 dosar .

In ceea ce priveşte cheltuielile ce reprezintă c/valoarea tratamentului psihologic, Tribunalul va obliga pârâtul doar la plata sumei de 70 lei reprezentând c/valoarea tratament psihologic pentru minora LEG, conform contractului de prestări servicii nr. 29/02.05.2012, aflat la fila 92 incheiat cu Cabinet individual de psihologie CO, pentru suma de 70 lei /consultaţie .

Tribunalul constata ca aceste cheltuieli au fost dovedite doar in parte deoarece, din actele depuse rezultă că la acest cabinet s-a făcut o singura evaluare conform Raportului de psihodiagnostic si evaluare clinica nr.44/04.06.2012 întocmit de Cabinetul Individual de Psihologie CO din Ploieşti (filele 17-18 dosar), ceea ce presupune ca a existat o singura consultaţie a minorei, nefiind depuse si alte înscrisuri sau chitanţe doveditoare. De asemenea, nu s-au depus alte chitanţe sau facturi, astfel încât instanţa nu poate cuantifica costul tratamentului psihologic efectuat de minora.

In ceea ce priveşte daunele morale, Tribunalul constată că prin cererea de chemare in judecata au fost solicitate despăgubiri reprezentând costul unei intervenţii de chirurgie plastică reparatorie ce se va realiza intr-un interval de 1-2 ani de la data producerii incidentului ce a generat prejudiciul ( respectiv suma de 20.000 de euro) si despăgubirea datorata minorei pentru faptul că a suferit o trauma fizica si psihică cu caracter permanent, fiind mutilata si expusa reacţiei de respingere a semenilor săi ( respectiv suma de 300.000 de euro).

Referitor la suma de 20.000 de euro reprezentând costul unei operaţii, despre care se susţine ca ar fi necesara minorei pentru repararea prejudiciului estetic, Tribunalul apreciază ca nu sunt criterii de determinare exacta a costurilor unei asemenea operaţii, acesta fiind un prejudiciu viitor ce urmează a fi recuperat in măsura in care intervenţia chirurgicala se va produce in mod efectiv.

Pe de altă parte, prejudiciul rezultând  din durerea fizică sau din orice atingeri aduse integrităţii corporale sau vieţii ori unor valori cum ar fi onoarea, sentimentul pudorii sau dreptul la o viată normală, naşte vocaţia la despăgubire întemeiata pe ideea unei reparaţii echitabile, instanţa urmând a avea in vedere la stabilirea întinderii acestuia, criterii precum sexul si vârsta victimei, gravitatea leziunilor, importanta infirmităţii permanente, privarea victimei de avantajele unei vieţi normale, intensitatea suferinţei fizice si psihice .

Practica instanţelor si jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului demonstrează că este posibilă evaluarea prejudiciului moral in aşa fel încât sumele acordate să nu fie exagerate, dar pe de alta parte să reprezinte o justă compensare a răului suferit.

Astfel, instanţa va retine ca minora avea vârsta de numai 4 ani la data producerii incidentului, aspect ce i-a amplificat suferinţa fizica si psihica, provocându-i traume persistente, deoarece vătămările fizice sunt mai intens resimţite la vârste tinere si pot avea consecinţe pe termen lung sau pentru toata viata.

De asemenea, vor fi avute in vedere şu traumele fizice si psihice ocazionate minorei de internare, de operaţie si de toate manevrele si tratamentele medicale la care a fost supusă, un aspect relevant in acest sens fiind si acela că stresul si suferinţa minorei au afectat-o si pe mama acesteia într-o asemenea măsură încât aceasta a pierdut o sarcina la foarte scurt timp după incident, aspect relatat de martora UV si dovedit şi cu certificatul medical depus la dosar.

In acelaşi context al gravităţii suferinţelor vor fi reţinute si modificările prejudiciabile moral, concretizate in infirmitatea permanenta ce a fost produsă fetiţei ( având in vedere ca buza acesteia a fost afectata definitiv pe o suprafaţa importanta), aceasta rămânând cu sechele de ordin estetic ce-i alterează aspectul fizic ceea ce o poate împiedica sa ducă o viata normală, specifică sexului si vârstei sale.

Fata de suma acestor considerente, Tribunalul apreciază ca este îndreptăţită cererea reclamanţilor de acordare a unei despăgubiri sub forma unei sume globale, ca echivalent al suferinţei si al prejudiciului ireversibil cauzat minorei, si reţinând si principiul interesului superior al minorului ce trebuie sa prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, aşa cum este prevăzut de Legea 272/2004 rep., urmează a obliga pârâtul la plata către reclamanţi, a sumei de 100.000 de euro reprezentând daune morale, suma suficientă si rezonabilă pentru repararea prejudiciului adus copilului GLE.

Concluzionând, Tribunalul va admite in parte acţiunea formulata de reclamanţii GBM şi GM, în calitate de reprezentanţi legali ai minorei GLE, în contradictoriu cu pârâtul FC şi, în consecinţă: va obliga pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 9.900 lei reprezentând cheltuieli de transport şi a sumei de 70 lei reprezentând c/valoarea tratament psihologic pentru minora LEG, va obliga pârâtul la plata către reclamanţi, a sumei de 100.000 de euro reprezentând daune morale.

 Fiind in culpă procesuala, in temeiul art. 274 Cod pr.civ., Tribunalul va admite si cererea formulata de reclamanţi de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariul de avocat ( aşa cum in mod expres au arătat in concluziile scrise depuse la dosar) si pe cale de consecinţă va obliga pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii seria VPLI nr. 47/22.06.2012 si chitanţei aferente depuse la dosar .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite în parte acţiunea şi, în consecinţă:

Obliga pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 9.900 lei reprezentând cheltuieli de transport şi a sumei de 70 lei reprezentând c/valoarea tratament psihologic pentru minora LEG.

Obligă pârâtul la plata către reclamanţi, a sumei de 100.000 de euro reprezentând daune morale.

Obligă pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.

Cu apel in 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28.01.2014.