Plângere contravenţională admisă. Obligaţia de restituire a amenzii achitate.

Decizie 118 din 02.04.2014


Prin sentinţa civilă nr.  28/2013 Judecătoria Sibiu a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul Serviciul Public de Poliţie Locală al Municipiului Sibiu în contradictoriu cu intimatul T.  I.  şi BEJ.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin contestaţia la executare înregistrată la această instanţă sub nr. 34/2013, formulată de SERVILIUL PUBLIC DE POLITIE LOCALA SIBIU  în contradictoriu cu intimatul T. I. si BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC,  s-a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc in dos. execuțional nr. 110/2013, a încheierii de încuviințare a executării silite, precum si a tuturor formelor de executare.

În fapt s-a arătat că prin procesul verbal seria PLDC  nr. 00047 încheiat in data de 27.10.2011, petentului i s-a aplicat o amenda contravenționala in valoare de 1000 lei, întrucât in urma controlului efectuat in ziua de 19.08.2011, ora 10:48 la șantierul situat pe strada D. din Municipiul  Sibiu, s-a constatat ca petentul a construit o copertina, cu structura de metal si acoperișul intr-o apa, lipita  de zidul vecinului  sau, din partea  dreapta, fără  a poseda autorizație de construire eliberata de Municipiul Sibiu, dimensiunile acesteia sunt cu aproximație lungimea 7 metri si lățimea 2 metri.

Proprietarul a mai construit si o anexa  din material lemnos cu un geam pe partea  din stânga si  acoperișul  intr-o  apa,  care  este  folosit  ca adăpost  pentru  găini,  adăpost care  are fundație, tot fără a poseda  autorizație  eliberata de Primăria Municipiului Sibiu, dimensiunile acesteia sunt cu  aproximație lungimea de  2,5  metri,  lăţimea  de  1,5  metri,  înălțimea 2,5 metri.

Instanța de  fond  a admis plângerea  contravenționala formulata si a anulat procesul verbal  de contravenție. Contestatoarea a formulat recurs prin  care  a solicitat  atât menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic  si legal, pre cum  si respingerea cheltuielilor  de judecata solicitate  atât  in  fata  instanței de  fond, cat  si in  fata  instanței  de recurs. Recursul formulat  a fost  respins  si drept urmare  a  fost  obligata  la plata  sumei  de 900 lei, cu titlu de cheltuieli  de judecata. La data  de  09.04.2013, prin adresa nr.  2650 a comunicat intimatului faptul  ca potrivit  prevederilor art.2 din O.G.  22/2008  va  îndeplini  obligația  de plata in termenul legal de 6 luni de la data primirii somației de plata. Potrivit art. 3  din același  act normativ  doar  "In cazul in care instituțiile  publice  nu îşi îndeplinesc obligația de  plata  in  termenul  prevăzut la  art.  2,  creditorul va  putea  solicita efectuarea  executării  silite potrivit  Codului  de procedura  civila  si/sau potrivit  altor dispoziții legale aplicabile  in materie."Ori in cazul  de fata  numitul  T. I.  a depus  la data  de 25.03.2013 somația  de plata astfel încât termenul de 6 luni ar expira in 25.09.2013.In aceste condiții  cererea de  încuviințare  a  executării silite trebuia respinsa atât ca inadmisibila, cat si ca netemeinica si ca nelegala. Instanța care a încuviințat executarea silita nu a avut in vedere întâmpinarea si documentele justificative  depuse  de către contestatoare. Apreciază ca T.  I.  in  mod abuziv  si  cu  încălcarea prevederilor legale s-a adresat executorului judecătoresc  ignorând răspunsul  primit .Apoi, debitul a fost achitat in întregime , însa nu dispune de fonduri pentru plata cheltuielilor de executare .

La dosar au fost depuse înscrisuri (adresa  depusa  de către  dl. T.  I.,  răspunsul transmis si dovada achitării sumei, mandatul poștal neridicat din 08.07.2013, somația de  plata  transmisă  de  executor, încheierea nr. 110116.07.2013, încheierea nr.  4515/08.07.2013,  sentința  nr.18/02.03.2012, încheierea din Camera  de consiliu 06.07.2012 si decizia  Tribunalului Sibiu nr. 8/06.12.2012, etc.)

In drept se invoca art.  art. 711 si urm din Codul de  Procedura  Civila,  O. G. nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor  de plata ale instituțiilor  publice,  stabilite  prin titluri  executorii.

Intimatul  a formulat întâmpinare - fila 32 , solicitând respingerea contestației la executare .  Se arata ca executarea silita nu a încălcat sub nici o forma prevederile legale. Starea  de  fapt  nu  suporta  prea  multe discuții atâta  vreme cat  vorbim de  hotărâri definitive  si irevocabile,  care au fost puse in executare  tocmai  datorita  pasivității debitoarei  care, o perioada  considerabila de timp  din momentul  formulării cererii  de plata  a debitului nu a  achitat  aceste  sume.  Reaua-credința a debitorului  rezulta  din chiar modalitatea  in care aceasta  a acționat, doar in momentul  in care a aflat de existenta  dosarului  execuțional  i-a trimis  suma prin mandat poștal la data de 8.07.2013 , dar a refuzat  sa o primească pe motiv  ca a efectuat  cheltuieli  suplimentare cu executarea  silita, la care nu putea renunța.

Din înscrisurile depuse la dosar instanţa de fond a reţinut următoarele:

 Prin  sentinţa civilă nr. 18/2.03.2012 aşa cum a fost completată prin încheierea din 6.07.2012 pronunţate de Judecătoria Sibiu, irevocabile la data de 6.12.2012, debitorul Serviciul Public de Poliţie Locală Sibiu a fost obligat la plata în favoarea creditorului T. I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 8/6.12.2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu irevocabilă la data de 6.12.2012, acelaşi debitor a fost obligat la plata către creditor a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.

La data de 25.03.2013 intimatul depune o cerere prin care solicita restituirea sumei de 900 lei , iar la data de  9.04.2013 contestatoarea prin adresa  nr.  2650 a comunicat  intimatului  faptul  ca potrivit  prevederilor art.2 din O.G. 22/2082 va  îndeplini  obligația  de plata in termenul legal  de 6 luni de la data primirii somației de plata. În dosarul execuţional nr. 110/2013  s-a început executarea silită de către Biroul Executorului judecătoresc împotriva debitoarei  contestatoare  la cererea creditorului. Cererea de executare silita a fost formulate la data de 25.06.2013  pentru recuperarea debitului in cuantum de 900, precum şi a cheltuieli de executare silita. Prin încheierea civila nr. 4515/8.07.2013 Judecătoria Sibiu a încuviințat începerea executării silite. Aceasta a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Executorul judecătoresc a întocmit la data de 16.07.2013 încheierea privind cheltuielile de executare-a fila 59 în cuantum de 382,2  lei din care 16,5 lei  taxe judiciare, 111,6 lei onorariu executor  si 254 lei cheltuieli aferente executării silite.

Instanţa a reţinut că instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prev. de art. 6 CEDO fiind aplicabil si faza executării silite . Curtea, in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție. Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I. ”, menționându-se si ca „In consecința, statul nu poate sa refuze, sa omită sau sa întârzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.”.

Suma stabilită prin hotărârea devenită irevocabilă la data de 6.12.2012 şi  suma solicitata de intimat la data de 25.03.2013 este derizorie , iar aceasta nu poate conduce in nici un caz la blocarea  activităţii instituţiei  debitoare,  astfel ca nu se poate retine incidenta prevederilor art. 2 din O.G 22/2002.Procedura nu operează ope legis faţă de toţi debitorii care sunt instituţii publice, ci numai faţă de acei debitori care nu au putut începe sau continua executarea obligaţiei de plată din cauza lipsei fondurilor.

Potrivit dispozițiilor art.667 C.p.c., debitorul trebuie sa îndeplinească obligata de plata cuprinsa în titlu executoriu, în termen de o zi  de la primirea somației. Debitoarea a înţeles să achite suma prin mandat poștal la data de 8.07.2013 ,dar aceasta a intervenit după depunerea cererii de executare silită.

Potrivit dispoziţiilor art. 669 cod procedură civilă partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.

Verificând actele de executare silită numai în ce priveşte modul de stabilire a cheltuielilor de executare silită, s-a reţinut că faţă de limitele onorariilor executorilor judecătoreşti aprobate prin Ordinul 25610/2012 în raport de obiectul executării silite în speţă şi activitatea executorului judecătoresc în dosarul execuţional analizat, onorariul se încadrează în limitele mai-sus arătate

Constatându-se că nu s-au încălcat dispoziţiile privitoare la executarea silită , instanţa a respins în baza art. 711 C. pr. civ,  contestaţia la executare formulată de contestatoare ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul Serviciul Public de Poliţie Locală al Municipiului Sibiu solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii contestaţiei şi anulării somaţiei de executare din dosarul execuţional nr.110 din 2013 şi a tuturor formelor de executare efectuate  în acelaşi dosar de BEJ.

Se solicită şi suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii.

În subsidiar se solicită admiterea în parte a contestaţiei şi înlăturarea onorariului executorului judecătoresc întrucât suma de 900 de lei a fost plătită înainte de începerea executării silite sau, cel puţin reducerea acestuia având în vedere volumul de muncă depus în acest dosar.

Apelanta susţine că a comunicat creditorului faptul că îşi va îndeplini obligaţia de plată a sumei în termenul legal de 6 luni de la primirea somaţiei aşa cum prevede O.G. nr.22 din 2002, deci este evidentă reaua-credinţă a creditorului care a început executarea silită înainte de acest termen.

În drept se invocă art.711 şi urm. Cod proc.civ., O.G. nr.22 din 2002.

Prin întâmpinare, intimatul T. I. a solicitat respingerea apelului întrucât reaua-credinţă a debitoarei rezultă din aceia că a plătit debitul abia după începerea executării silite în lipsa căreia nu ar fi executat obligaţia stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă şi investită cu titlu executoriu. Se mai susţine că actele de executare sunt legale astfel că nu există motiv pentru anularea acestora.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, tribunalul reţine că apelul este neîntemeiat şi va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Prima instanţă a analizat contestaţia formulată de contestatoare având în vedere şi dispoziţiile O.G. nr.22/2002 care prevăd reguli speciale în cazul executării silite a instituţiilor publice, însă a coroborat aceste dispoziţii şi cu jurisprudenţa CEDO în care s-a statuat că statul şi instituţiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalităţii şi de executa de bunăvoie hotărârile judecătoreşti, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 fiind aplicabil şi în faza executării silite (în acest sens, cauza Ruianu c. Romaniei, cauza Pini s.a. contra Romaniei, Sandor c. Romaniei, V. Ionescu c. Romaniei, Sabin Popescu c. Romaniei). Cu alte cuvinte, refuzul autorităţilor de a aloca sumele necesare plăţii debitului constituie şi o atingere adusă dreptului prevăzut de art. 1 din Protocolul adiţional nr. I.

În acest context, în mod corect prima instanţă a reţinut că dispoziţiile O.G. nr.22/2002 sunt aplicabile în cazul în care instituţia nu are fondurile necesare plăţii, caz în care i se acordă un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare obţinerii lor. Ori, în cauză, suma care trebuia plătită era de 900 de lei, deci o sumă pe care orice instituţie publică putea şi trebuia să o plătească imediat după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, fără a impune creditorului să apeleze la executarea silită şi apoi să aştepte 6 luni pentru plată. Aşa cum a reţinut şi instanţa europeană, pretenţia că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obţinut o creanţă împotriva statului, respectiv împotriva unei instituţii publice. Mai mult, accesul liber la justiție ar fi iluzoriu daca ordinea juridica internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părţi (vezi cauza Sandor contra României 2005, cauza Săcăleanu contra României 2007).

Nici motivele de apel subsidiare nu sunt întemeiate. Onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit proporţional cu suma executată, fără a depăşi limitele maxime prevăzute de legislaţia specială, ca urmare nu se impune nici înlăturarea şi nici reducerea  acestor cheltuieli.

Pentru toate acestea, în baza art.466 şi 480 Cod proc. civ. se va respinge apelul şi se va păstra sentinţa atacată. Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Având în vedere că s-a respins atât contestaţia la executare, cât şi apelul, cererea de suspendare a executării silite apare ca fiind fără obiect, mai ales că suma datorată a fost deja plătită.