Procedura insolventei. Apel. Procedura insolventei. Înscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul în care trebuie încuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Procedura insolventei. Înscriere provizorie a creantei. Necesitatea administrarii de probe. Momentul în care trebuie încuviintata administrarea de probe, de catre judecatorul sindic.

-art. 73 alin. 3 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 111/C/2015-A din 09.04.2015 a Curtii de Apel Oradea

Dosar nr. 5807/111/C/2013/a1-A

Prin Sentinta nr. 8028/F/2014, Tribunalul B. a admis în parte contestatia formulata de creditorul M. C. G. SA, în contradictoriu cu creditorii B. F.V. si B. A. si administratorul judiciar S. I. IPURL.

A dispus înscrierea provizorie a creditorilor B. F.V. si B. A. în tabelul preliminar de creante al debitorului SC S. E. B. SRL

A respins ca nefondate celelalte pretentii.

Pentru a hotarî astfel, judecatorul sindic a retinut în fapt ca la data de 5 noiembrie 2013 a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolventa tabelul preliminar de creante al debitorului SC S. E. B. SRL în care creditorii B. F.V. si B. A. au fost înscrisi cu suma de 625.000 lei.

Potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de prezenta lege, cu exceptia celor constatate prin titluri executorii, obligatia verificarii revenind neîndoielnic administratorului judiciar. La baza solutiei adoptate de acesta stau probele prezentate de creditor, depunerea lor nefiind însa un impediment pentru orice categoriile la care face trimitere alineatul 3 de a formula contestatie.

Modul de formulare a acestei prevederi conduce la concluzia ca prezumtia de valabilitate opereaza în favoarea creditorului numai sub conditia ca în termenul legal sa nu se fi facut vreo contestatie. În masura în care a fost formulata o asemenea contestatie, creanta creditorului înscris în tabelul preliminar de creante nu se mai bucura de prezumtia relativa amintita, revenind acestuia sarcina de a proba caracterul cert si lichid al creantei pretinse.

Judecatorul sindic a retinut ca au fost invocate de catre creditorii B. F.V. si B. A. în sustinerea temeiniciei pretentiilor lor raporturi de creditare desfasurate în intervalul 2005-2013. Înscrisurile depuse de acestia pot conduce la concluzia ca sume de bani au fost acordate cu titlu de împrumut debitorului, însa stabilirea cu exactitate a cuantumului lor aferent fiecarui an calendaristic impune administrarea unor probe suplimentare, inclusiv expertiza contabila.

Judecatorul sindic a considerat întemeiata si sustinerea creditorului M. C. G. S.P.A. referitoare la stabilirea exacta a destinatiei primite de sumele de bani acordate de titlu de împrumut. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât fiind vorba despre un contract real, contratul de împrumut nu se poate naste valabil decât prin remiterea efectiva a sumelor de bani.

Lamurirea acestor aspecte nu se poate face însa numai prin prisma afirmatiilor celor doua parti, astfel încât considera ca în temeiul art. 73 alin. 3 teza finala din Legea nr. 85/2006 se impune înscrierea creditorilor în mod provizoriu, sens în care a si admis contestatia.

 Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a formulat apel M. C. G. S.P.A., prin care solicita admiterea apelului, anularea sentintei civile nr. 8028/F/2014 pronuntata de Tribunalul B. si, rejudecând cauza, admiterea contestatiilor si înlaturarea creantelor sotilor B. A. si B. F.V. din tabelul preliminar de creante al debitoarei S. E. B. SRL (FOSTA G. I. SRL), aratând motivele :

 Prin încheierea nr. 2108/11.07.2013 pronuntata în dosarul civil nr. 5807/111/2013 Tribunalul B. a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de S. E. B. SRL (FOSTA G. I. SRL).

La data de 05.11.2013 administratorul judiciar al debitoarei a publicat în B.P.I. nr. 18351/2013 tabelul preliminar de creante al debitoarei, în care la categoria "creante subordonate" apar înscrisi în calitate de creditori sotii B. A. si B. F.V., respectiv asociatii si administratorii debitoarei, fiecare cu câte suma de 600.000 lei.

La data de 11.11.2014 s-a formulat contestatie împotriva tabelului preliminar al creditoarei în ceea ce priveste înscrierea pretinselor creante ale sotilor B. A. si B. F.V., considerând ca acestea sunt fictive. Contestatiile au fost înregistrate sub numerele 5807/111/2013/a1 si 5807/111/2013/a2 si au fost conexate.

Prin sentinta civila nr. 8028/F/2014 Tribunalul B. a admis în parte contestatiile si a dispus în baza art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 înscrierea provizorie a sotilor B. A. si B. F.V. în tabelul preliminar de creante al debitoarei, considerând ca stabilirea cu exactitate a certitudinii si lichiditatii creantei impune administrarea unor probe suplimentare, inclusiv expertiza contabila.

Hotarârea apelata este nelegala pentru urmatoarele motive:

Prin respingerea judecarii contestatiilor pe motiv ca se impune administrarea unor probe suplimentare, prima instanta a încalcat dispozitiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura civila, potrivit carora hotarârea va cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza solutia, aratându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor.

Aceleasi dispozitii au fost încalcate de prima instanta si prin respingerea cererii de administrare a probei cu expertiza contabila prin încheierea civila din data de 01.10.2014 (pagina 1, paragraf ultim) pe motiv ca "solutionarea contestatiei se poate face la acest moment si fara a se proceda la încuviintarea probei solicitate urmând ca ea sa fie luata în vedere la solutionarea contestatiei", fara a se arata în concret de ce proba nu poate fi încuviintata, simpla mentiune "strict prin prisma prevederilor art. 73 din Legea 85/2006" nefiind suficienta pentru lamurirea partilor.

De asemenea se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe nulitatea absoluta a pretinsei creditari a debitoarei în perioada 2012-2013, desi aceasta era obligata sa o faca, inclusiv în virtutea rolului activ si desi existau suficiente probe, încalcând astfel dispozitiile art. 66 alin. (3) din Legea nr.85/2006, ale art. 224 din Cod procedura civila si ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din Cod procedura civila. Exceptia de mai sus putea fi invocata din oficiu în orice stare a pricinii potrivit dispozitiilor art. 22 din Cod procedura civila, nulitatea fiind una absoluta.

Totodata, instanta de fond nu s-a pronuntat pe inexistenta pretinsei creditari raportat la lipsa datei certe de pe actele juridice de împrumut.

Hotarârea apelata a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii, aratând ca dispozitiile de drept procesual încalcate sunt cele enumerate la pct. 1 lit. a) - c) din cererea de apel (art. 425 alin. 1 lit. b) din Cod procedura civila, art. 224 din Cod procedura civila, art. 237 alin. (2) pct. 1 din Cod procedura civila, art. 22 din Cod procedura civila).

Instanta a pronuntat hotarârea apelata cu interpretarea si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 si anume:

Potrivit dispozitiilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 "La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe, în acest din urma caz judecatorul-sindic poate sa admita, în tot sau în parte, creantele, în mod provizoriu, la masa credala, atât în ceea ce priveste deliberarile, cât si repartitiile".

Din interpretarea textului legal citat rezulta ca atunci când probele sunt suficiente pentru solutionarea contestatiilor judecatorul-sindic este obligat sa se pronunte asupra legalitatii înscrierii creantelor în tabelul preliminar, nefiind permis sa evite verificarea acestei legalitati pe motiv ca suplimentar ar putea fi administrate si alte probe pentru aceasta verificare. In speta, judecatorul-sindic s-a eschivat de la verificarea legalitatii înscrierii creantelor sotilor B. pe motiv ca ar fi necesara administrarea unor probe suplimentare, fara a arata care sunt aceste probe, facând referire doar la proba cu expertiza contabila.

Nulitatea absoluta a împrumuturilor pretins a fi efectuate de debitoare în perioada 2012-2013, respectiv inexistenta acestora putea fi analizata doar din prisma înscrisurilor depuse de sotii B. în aparare. Expertiza contabila s-a solicitat pentru completarea starii de fapt.

În ceea ce priveste nulitatea absoluta a acestor pretinse împrumuturi, relevante sunt dispozitiile art. 15 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, potrivit carora contractele între societatea cu raspundere limitata si persoana fizica sau persoana juridica, asociat unic al celei dintâi, se încheie în forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.

În dovedirea pretinselor creante sotii B. au depus la dosarul cauzei un contract de împrumut însotit de acte aditionale ce au ca obiect sume împrumutate în perioada 2005 - 2009 si care deveneau scadente la data de 31.12.2009, respectiv în afara perioadei 2012-2013.

Din analiza fisei contului 455 - Sume datorate asociatilor rezulta ca suma de 1.200.000 lei provine exclusiv din perioada 2012 - 2013, deoarece potrivit regulilor privind imputatia platii restituirile facute catre asociati sting datoria cea mai veche.

Potrivit dispozitiilor art. 1.509 alin. (1) din noul Cod de procedura civila daca niciuna dintre parti nu face imputatia platii, vor fi aplicate, în ordine, urmatoarele reguli: a) plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenta; d) daca toate datoriile sunt deopotriva scadente, precum si, în egala masura, garantate si oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi.

Rulajul total creditor pe anii 2012 si 2013 din Fisa contului 455 este de 1.879.667,36 lei (1.371.934,61 lei în anul 2012 si 507.732,75 pe anul 2013), astfel încât toate platile facute de debitoare catre asociati în perioada 2005-2013 au stins datoria mai veche, anterioara anului 2012 si partial aferenta anului 2012 pâna la concurenta sumei de 1.200.000 lei.

Pentru tot acest rulaj creditor pe perioada 2012 - 2013 de 1.200.000 lei intimatii nu au prezentat nici un contract de împrumut încheiat în forma scrisa. Chitantele, ordinele de plata si documentele justificative contabile si de evidenta contabila nu constituie contract de creditare.

Creantele invocate de B. F.V. si B. A. nu sunt certe, rezultând dintr-o operatiune lovita de nulitate absoluta si nu puteau fi acceptate sub nici o forma de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creante si cu atât mai mult de judecatorul-sindic. Pentru recuperarea pretinselor creante acestia au la dispozitie calea unei actiuni judecatoresti.

 Referitor la actul juridic al împrumutului acesta nu poate fi dovedit decât prin înscrisuri care poarta data certa. S-a contestat de la bun început existenta acestor pretinse împrumuturi ale societatii.

Intimatii nu pot dovedi existenta unor contracte de împrumut nici macar pentru perioada 2005 - 2009, tuturor înscrisurilor prezentate lipsindu-le data certa, ceea ce dovedeste ca ele au fost întocmite pro causa.

Intimatii sunt în eroare atunci când invoca aplicarea dispozitiilor art. 278 alin. (1) pct. 3 din Cod procedura civila considerând ca aceste înscrisuri au primit data certa prin prezentarea situatiilor contabile si a declaratiilor fiscale ale debitoarei la organele fiscale.

Cu titlu preliminar se arata ca dispozitiile art. 278 alin. (1) pct. 3 din Cod procedura civila nu sunt aplicabile în prezenta cauza, Codul de procedura civila nou intrând în vigoare doar la data de 15.02.2013, data fata de care situatiile si declaratiile fiscale ar fi trebuit depuse pentru perioada 2005 - iunie 2013. Se poate discuta de o posibila aplicare a dispozitiilor art. 1182 din Codul civil vechi.

În primul rând, un act juridic nu poate primi data certa prin intermediul altui act.

În al doilea rând, intimatii nu au prezentat nici o situatie contabila sau declaratie fiscala care sa poarte data certa si din cuprinsul careia sa rezulte în mod neechivoc pretinsele împrumuturi. La dosarul cauzei exista doar fisa contului 455 pe anii 2012-2013 fara nici o mentiune de înregistrare într-un registru public, nici o mentiune din aceasta fisa nu indica în mod clar numarul si data contractului de împrumut.

În al treilea rând, situatiile contabile si declaratiile fiscale dovedesc pâna la proba contrara operatiunea economico-financiara (contabila), iar nu juridica a creditarii societatii comerciale. Bilanturile fiscale si declaratiile fiscale obligatorii nu cuprind mentiuni referitoare la natura juridica a creditarii. Ele atesta strict tehnic ca societatea a primit bani de la asociati. Natura juridica a creditarii este data de actul juridic ce sta la baza înregistrarii în contabilitate si la întocmirea documentelor justificative contabile, iar nu invers. Creditarea poate proveni si din liberalitati, iar nu numai din împrumuturi.

Chiar dovedita data certa pe situatiile si declaratiile fiscale acestea fac numai dovada tehnica a intrarii unor bani în societate de la asociati, iar nu si titlul cu care acesti bani au fost încasati. Pentru dovedirea titlului cu care s-a realizat creditarea este nevoie ca si actele juridice ce au stat la baza creditarii sa poarte data certa. In caz contrar, se ofera posibilitatea persoanelor care au creditat societatea sa retraga banii din societate în functie de interesul lor la momentul retragerii, întocmind în acest sens actul juridic care le convine (împrumut, cesiune de parti sociale, majorare capital social, etc). Legiuitorul a urmarit prin instituirea regimului datei certe sa înlature posibilitatea întocmirii actelor pro causa acordând încredere acelora care au fost înscrise într-un registru public sau într-un alt registru de catre anumite persoane (de exemplu, avocatii).

Aceste situatii si declaratii reflecta situatia economico-financiara a societatii într-o forma simplificata si nu se poate deduce sau prezuma natura juridica a creditarii.

Nu se poate accepta opinia intimatilor conform careia contractele de împrumut au primit data certa prin înregistrarea situatiilor contabile si a declaratiilor fiscale la organele fiscale atât timp cât acestea din urma atesta doar operatiunea economico-financiara, tehnica de creditare si nu se poate stabili o corespondenta neechivoca între aceasta operatiune tehnica si actul juridic de împrumut.

Faptul ca societatea a avut cheltuieli nu dovedeste ca operatiunea contabila de creditare s-a facut cu titlu de împrumut. Operatiunea contabila de creditare poate fi facuta si cu alt titlu, de exemplu cu titlu de liberalitate. De asemenea, cheltuielile nu fac dovada ca sursa banilor a reprezentat-o exclusiv creditarea societatii, din evidentele contabile rezultând ca aceasta a avut activitate.

Prin urmare, atât timp cât intimatii nu au facut dovada corespondentei dintre data actelor juridice prezentate pentru perioada 2005- 2009 si data situatiilor contabile pentru pretinsele operatiuni tehnice de creditare a societatii, actele juridice prezentate nepurtând data certa, înscrierea lor în tabelul preliminar de creante este nelegala. Ele au dobândit data certa doar la data depunerii lor la Tribunalul B., care este o data ulterioara celei în care s-a pretins a fi efectuata creditarea.

Daca instanta de apel apreciaza ca pentru stabilirea veridicitatii creantelor sotilor B. este necesara administrarea de probe, în special expertiza contabila, considera ca aceasta administrare ar trebui facuta în cadrul contestatiilor, nefiind oportuna solutionarea lor fara administrarea acestor probe.

Solutionarea contestatiilor fara administrarea de probe este lasata la aprecierea judecatorului-sindic, deoarece art. 73 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 foloseste adverbul "poate", ce exprima o posibilitate. Solutionarea contestatiilor fara administrarea de probe este o chestiune de oportunitate, ce trebuie analizata în fiecare caz în parte.

În practica, s-au conturat opinii diferite cu privire la posibilitatea participarii la procedura a creditorilor ale caror creante au fost înscrise sub conditie, în mod provizoriu în tabelul de creante.

Indiferent de teoria împartasita, raportat la dreptul de vot al titularilor creantelor provizorii, definitivarea tabelului creantelor în maniera reglementata de art. 73 alin. (3) teza finala din Legea insolventei poate avea consecinte deosebit de negative asupra derularii acestei proceduri, urmari cu caracter ireversibil. Exista posibilitatea ca soarta creditoarei sa fie decisa de persoane ce se vor dovedi ulterior lipsite de orice drept în acest sens. Considera ca în momentul în care judecatorul-sindic va fi pus în situatia de a lua masura definitivarii tabelului prin înscrierea provizorie a creantelor contestate, criteriul determinant ce trebuie avut în vedere de catre acesta îl reprezinta ponderea creantelor ce urmeaza a fi înscrise provizoriu, raportat la întreaga masa credala, cât si la fiecare categorie de creante în parte. Acest aspect a fost subliniat si în jurisprudenta, unde s-a retinut ca în virtutea rolului sau activ judecatorul-sindic va hotarî asupra oportunitatii acestei masuri tinând seama de toate împrejurarile cauzei, ponderea creantei ce urmeaza a fi înscrisa în mod provizoriu reprezentând principalul element ce trebuie luat în considerare.

Astfel, Curtea de Apel O. — Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal a aratat prin decizia nr. 383/C/2008 ca „înscrierea provizorie în tabelul creantelor a acestor sume, reprezentând peste 40% din valoarea totala a creantelor ar determina o situatie de inechitate fata de ceilalti creditori, ale caror creante sunt certe la aceasta data, deoarece creditoarea-contestatoare ar beneficia de toate drepturile ce decurg din calitatea de creditor participant la procedura, inclusiv de dreptul de a vota în Adunarea creditorilor, ea putând astfel sa întruneasca în mod valabil adunarea, conform art. 15 din Legea nr. 85/2006, cu toate consecintele ce rezulta pentru restul creditorilor din procedura colectiva si concursuala, tocmai datorita faptului ca legea nu face distinctie sub acest aspect între creantele admise cu caracter definitiv si cele admise în mod provizoriu la masa credala."

În speta, sotii B., în calitatea lor de asociati si de administratori, detin împreuna creante în procent de 47,62 % din totalul creantelor si fac parte din comitetul creditorilor. Aceasta înseamna ca fara cei doi nu se pot convoca adunari generale ale creditorilor si nu se pot lua decizii în aceste adunari, cea mai buna dovada fiind ca de la data intrarii în insolventa s-a organizat o singura adunare.

Raportat la ponderea semnificativa a pretinselor creante ale celor doi soti din masa credala, ce are un rol hotarâtor în cadrul adunarii creditorilor, solutionarea contestatiilor fara administrarea tuturor probelor nu este oportuna, chiar daca prin aceasta urmeaza a se prelungi perioada de observatie.

În ceea ce priveste restul apararilor intimatilor acestea sunt neîntemeiate pentru urmatoarele motive:

Sustinerea intimatilor conform careia o parte din pretinsa creditare s-ar fi facut prin virament bancar nu este dovedita, iar toate chitantele poarta doar mentiunea de "împrumut financiar", fara a se arata numarul si data pretinsului împrumut.

De asemenea, sustinerea intimatilor conform careia prin actele juridice prezentate s-a instituit o linie de credit din partea asociatilor nu poate fi acceptata, creditele reînnoibile automat (revolving) si creditele acordate pe descoperit de cont (overdrafts) fiind specifice doar societatilor de creditare (a se vedea art. 6 lit. b3) din Regulamentul nr. 31 din 29.12.2011 al B.N.R. privind raportarea de date si informatii statistice la Banca Nationala a României publicat în Monitorul Oficial, Partea I 67 27.01.2012, iar nu si persoanelor fizice. Intimatii nu au facut dovada ca la data încheierii pretinselor contracte dispuneau de o lichiditate în suma de 500.000 lei, respectiv de 1.000.000 lei.

Pentru fiecare operatiune de creditare trebuia încheiat un contract de împrumut separat sau în fiecare document justificativ trebuia mentionat actul juridic de împrumut, cu data si numar, pentru a se putea verifica legalitatea operatiuni, economico-financiare. În caz contrar, asociatii pot sustine despre orice creditare ca aceasta s-a facut cu alt titlu, în functie de interesul lor de moment. Aceasta obligatie rezulta din dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1992 a contabilitatii, potrivit carora orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza în momentul efectuarii ei într-un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. În speta, din cuprinsul documentelor justificative - chitante si Fisa contului 455 - Sume datorate asociatilor nu rezulta ca pretinsa creditare s-a realizat în baza înscrisurilor denumite contract de creditare si acte aditionale încheiate în perioada 2005 - 2009. Între creditarea scriptica (data contractelor de creditare) 2005-2009 si pretinsa creditare faptica - 2012-2013 exista o diferenta între 3 si 7 ani.

Raportul de inspectie fiscala depus de pârâti nu se refera la problema creditarii, ci la alte probleme de natura fiscala.

Prin întâmpinarile depuse la dosar, B. F.V. si B. A. solicita respingerea apelului formulat de catre apelanta SC M. C. G. S.P.A, ca fiind netemeinic si nelegal si mentinerea in totalitate a sentintei apelate, având în vedere considerentele de mai jos :

Arata ca au fost asociati fondatori a societatii debitoare S. E. B. S.R.L înca de la înfiintarea societatii, respectiv din anul 2005.

Pentru dezvoltarea activitatii acestei societati si pentru sustinerea acesteia, de-a lungul anilor, pentru acoperirea cheltuielilor curente si pentru redresarea societatii debitoare s-a procedat la împrumutarea treptata a acesteia în functie de necesitatile societatii pâna la concurenta acestei sume de bani.

Operatiunea de creditare firma de catre asociati fiind o operatiune absolut legala si permisa atât de catre Codul fiscal precum si de Legea 31/1990 privind societatile comerciale, precum si de art. 100 din Legea 99/1999 care stipuleaza ca "orice persoana, daca nu primeste depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi, fara a fi aplicabile dispozitiile Legii bancare nr. 58/1998".

Creditarea în calitate de asociati a fost operata în evidentele contabile ale societatii debitoare în fisa contului 455, precum si în situatiile financiare anuale, depuse si declarate la institutiile financiare abilitate, depuse si anexate la declaratia de creanta, asadar eventualele sustineri ale creditoarei contestatoare cum ca aceasta operatiune de creditare ar fi fost una "fictiva" sunt total inadmisibile si nefondate.

Or, în situatia suspusa judecatii, atâta timp, cât aceste sume de bani au fost depuse fie direct în contul societatii debitoare, fie în casieria acesteia dupa caz si utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente, fapt ce rezulta din documentele contabile anexate prezentei, declarate în mod oficial în bilanturile societatii, bilanturi care au fost depuse la organul fiscal.

Se arata ca pentru fiecare plata în parte exista document justificativ, care se contabilizeaza în evidentele contribuabilului. Pe de alta parte, din punct de vedere economic, interesul în calitate de asociati a fost mereu sustinerea activitatii societatii, si sa nu fie nevoie de infuzie de capital din partea lor. Însa datorita conjuncturilor economice nefavorabile, au fost nevoiti sa recurga la creditarea acestei societati, crescând astfel si gradul de îndatorare a acesteia.

Întreaga operatiune de creditare s-a efectuat fara perceperea vreunor dobânzi, singurul scop fiind ajutarea societatii sa supravietuiasca pe piata, sa aiba resurse pentru achitarea salariilor precum si a furnizorilor. Prin depunerea declaratiei de creante nu au solicitat altceva decât strict recuperarea sumei pe care au investit-o în societate, o suma certa, lichida si exigibila, rezultata din documentele justificative, respectiv contractele de creditare încheiate în mod perfect legal, precum si din extrasele de cont si chitante emise în acest sens, si nu în ultimul rând balanta de verificare si bilanturile contabile depuse la organul fiscal.

Faptul ca documentele justificative, respectiv contractele de creditare nu au fost încheiate cu data certa, nu dovedeste ca au fost încheiate pro causa, întrucât un contract de creditare este perfect valabil si daca este încheiat sub semnatura privata, încheierea contractului se realizeaza prin simplul acord de vointa al partilor, capabile de a contracta, daca legea nu impune o anumita formalitate. Manifestarea de vointa a partilor produce efecte juridice fara alte formalitati speciale. Creditarea societatii s-a facut în baza contractelor de creditare, iar conform codului civil, pâna la proba contrarie, împrumutul care are ca obiect o suma de bani se prezuma a fi cu titlu oneros, si nicidecum nu poate proveni din liberalitati. Liberalitatea este un act juridic prin care o persoana dispune de un bun al sau în favoarea unei alte persoane, fara a urmari primirea în schimb a unui echivalent. În situatia în care s-ar fi facut donatii de catre asociati în contul societatii comerciale, s-ar fi impus încheierea în acest sens a unor contracte de donatii în forma autentica, precum si contabilizarea sumelor primite de catre societate ca venituri, si impozitarea acestora cu 16%. Asadar sustinerile apelantei în sensul ca documentele depuse la dosarul cauzei, contractele de creditare, chitantele, extrasele de cont nu ar justifica existenta creditarii, întrucât acestea s-ar fi putut face si cu titlu de liberalitate, sunt doar pure afirmatii, nedovedite.

 Din punct de vedere a admisibilitatii creantei în calitate de asociati, considera ca sunt întrunite în totalitate conditiile de admisibilitate a acestei creante, sumele sunt creante certe, lichide si exigibile, declaratia de creanta fiind formulata si depusa în termenul legal, deci orice alta sustinere contrara este inadmisibila. Pe de alta parte arata ca debitoarea S. E. B. SRL a fost supusa unui control de fond în anul 2010 de catre organele fiscale, control cu ocazia caruia au fost verificate toate documentele contabile ale societatii si toate operatiunile efectuate de catre aceasta, inclusiv situatia creditarilor efectuate de asociati, ca urmare a acestui control nu au fost semnalate neregularitati majore, cu toate ca la data controlului societatea avea o creditare considerabila deja, deci situatia debitoarei este una cât se poate de reala, si nicidecum fictiva.

Considera ca excluderea de pe tabelul de creante ar fi mai mult decât nelegala având în vedere eforturile financiare pe care le-a depus în vederea desfasurarii acestei afaceri. Creanta a fost depusa în termen, în mod cert, dreptul de creanta invocat are caracter cert, lichid, exigibil si necontestat. Caracterul cert reiese din faptul ca aceasta este mentionat în înscrisuri, în speta contractele de creditare, chitantele, extrasele de cont, bilanturile, balanta. Caracterul lichid al creantei presupune ca aceasta are un cuantum precis determinat, ceea ce rezulta din evidentele contabile, în speta fisa contului 455 creditare societate. Caracterul exigibil al creantei presupune ca aceasta este cu scadenta împlinita, deci a carei executare poate fi solicitata de catre creditor. Împrumuturile acordate sunt scadente de mult, însa datorita lipsei de disponibilitati, societatea nu avea de unde sa le restituie.

Examinând sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel, cât si din oficiu, având în vedere actele si lucrarile dosarului s-a constatat ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.73 alin. 3 din Legea nr.85/2006 „La termenul stabilit prin sentinta de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creante, judecatorul-sindic va solutiona deodata, printr-o singura sentinta, toate contestatiile, chiar daca pentru solutionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urma caz, judecatorul-sindic poate sa admita, în tot sau în parte, înscrierea creantelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv al tuturor creditorilor împotriva averii debitorului.”

Din aceste dispozitii rezulta ca, daca pentru solutionarea contestatiilor este necesara administrarea unor probe, judecatorul sindic va înscrie provizoriu în tabelul definitiv creantele vizate de contestatii, urmând ca aceste creante sa fie stabilite definitiv ulterior, dupa administrarea probelor.

Prin înscrierea în mod provizoriu a creantei nu se solutioneaza pe fond contestatia si luarea acestei masuri nu are ca efect înscrierea definitiva a creantei in tabelul definitiv.

Prin urmare, retinând ca pentru solutionarea contestatiei este necesara administrarea probei cu expertiza si a altor probe suplimentare, în mod corect judecatorul sindic a admis contestatia si a dispus înscrierea provizorie a celor doi creditori pâna la administrarea acestor probe si solutionarea definitiva a contestatiei.

Întrucât textul de lege mai sus aratat nu prevede momentul la care trebuie încuviintata administrarea acestor probe judecatorul sindic avea posibilitatea de a pronunta asupra necesitatii administrarii probei cu expertiza, fie anterior solutionarii contestatiei, fie prin sentinta prin care s-a admis în parte contestatia si s-a dispus înscrierea provizorie a creantelor contestate.

Prin urmare, asa cum a aratat si apelata judecatorul sindic putea încuviinta proba cu expertiza, daca o aprecia necesara si utila si anterior pronuntarii sentintei.

Împrejurarea ca judecatorul sindic a apreciat ca nu ar putea încuviinta administrarea probei cu expertiza anterior solutionarii contestatiei, nu poate conduce la schimbarea sentintei în sensul dorit de apelanta întrucât, asa cum s-a aratat mai sus, acesta se putea pronunta si prin sentinta cu privire la necesitatea administrarii acestei probe .

Ceea ce este necesar a se sublinia este faptul ca odata ce a dispus înscrierea provizorie a creantelor judecatorul sindic trebuie sa administreze probele pe care le-a apreciat necesare pentru solutionarea contestatiei si, ulterior, sa solutioneze definitiv contestatia în raport de probele administrate.

Nu s-a putut retine ca sentinta este nemotivata prin prisma faptului ca judecatorul sindic a aratat ca se impune administrarea unor probe suplimentare, fara a arata care sunt aceste probe, cât timp în considerente s-a precizat ca pentru stabilirea cuantumului sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut trebuie efectuata o expertiza contabila, iar partile sau judecatorul sindic au posibilitatea de a pune în discutie administrarea si a altor probe utile si pertinente, necesare solutionarii contestatiei.

În ceea ce priveste necesitatea administrarii probei cu expertiza contabila în vederea solutionarii definitive a contestatiei, instanta de apel a constatat ca în mod corect judecatorul sindic a apreciat ca este necesara administrarea acestei probe.

Astfel, sustinerea apelantei potrivit careia împrumuturile pe care creditorii B. A. si B. F. le-ar fi acordat debitoarei sunt lovite de nulitate absoluta raportat la dispozitiile art.15 din Legea nr.31/1990 este nefondata deoarece aceste dispozitii nu sunt incidente în cauza, fiind aplicabile doar societatilor comerciale cu raspundere limitata cu asociat unic, or debitoarea nu este o societate comerciala cu asociat unic.

În ceea ce priveste lipsa datei certe, instanta de apel a apreciat ca lipsa datei certe a unui contract de împrumut nu afecteaza valabilitatea acestuia, nefiind o conditie de validitate si nu poate conduce, în mod automat, la concluzia inexistentei sau fictivitatii contractului, existenta contractului de împrumut putând fi dovedita în conditiile dreptului comun.

Atât prin contestatia formulata, cât si prin motivele de apel, apelanta creditoare a contestat creanta solicitata de creditorii B. A. si B. F., invocând faptul ca împrumuturile pe care acestia le-ar fi acordat debitoarei nu ar fi existat în realitate, toate înscrisurile depuse la dosar în vederea sustinerii declaratiei de creanta fiind întocmite pro causa.

Or, pentru a se putea analiza toate aceste sustineri ale apelantei, este necesara efectuarea unei expertize contabile care sa stabileasca realitatea împrumuturilor pe care cei doi creditori le-ar fi acordat debitoarei si cuantumul acestora, urmând ca dupa administrarea acesteia sa fie solutionata în mod definitiv contestatia.

Dispozitiile art. 73 alin.3 din Legea nr.85/2006 confera judecatorului sindic dreptul de a înscrie provizoriu creantele contestate atunci când este necesara administrarea de probe fara a distinge în functie de cuantumul creantei contestate si de procentul pe care aceasta îl reprezinta din totalul masei pasive, astfel ca, sustinerile apelantei referitoare la împrejurarea ca cei doi creditori reprezinta 47,62% din totalul creantelor înscrise în tabelul definitiv de creante sunt lipsite de relevanta, cu atât mai mult cu cât hotarârile adunarii creditorilor se adopta în conditiile art.15 din acelasi act normativ.

Având în vedere considerentele aratate, în temeiul art.480 Cod procedura civila apelul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare