Litigii cu profesionisti. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, întemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta pârâta. Momentul începerii termenului de recurs. Recurs tardiv

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: LITIGII CU PROFESIONISTI. Recurs. Dizolvare societate comerciala. Cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, întemeiata pe necomunicarea legala a sentintei atacate cu recurenta pârâta. Momentul începerii termenului de recurs. Recurs tardiv

-art. 237 alin. 3, 5 si 6 din Legea nr. 31/1990

-art. 103 alin. 2 din Codul de procedura civila vechi

Decizia nr. 77/C/2015-R din 24.04.2015 a Curtii de Apel Oradea

Dosar nr. 5754/83/C/2010 - R

Prin Sentinta nr. 819/LC din 4 octombrie 2010, Tribunalul S. M. a admis actiunea comerciala înaintata de reclamantul OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI, în nume propriu si pentru Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul S. M., împotriva pârâtei SC P. S. M. SRL V., str. T., nr. xxx, jud. S. M., înregistrata la ORC de pe lânga Tribunalul S. M. sub nr. XXX/XXX/XXXX, si, în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, a dispus dizolvarea societatii comerciale pârâte pentru nedepunerea în termen a situatiilor financiare prevazute de lege. În temeiul art. 237 alin. 3 si 4 din Legea nr. 31/1990, cu modificarile ulterioare, a dispus înregistrarea hotarârii în Registrul Comertului tinut de O.R.C. de pe lânga Tribunalul S. M., comunicarea hotarârii partilor si DIRECTIEI GENERALE A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI S. M., publicarea sentintei în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând sa se îndrepte împotriva societatii.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Societatea comerciala pârâta nu a depus la registrul comertului situatiile financiare anuale aferente anului 2008, pâna la data de 15.12.2009, termenul limita prevazut de art. 35 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu art. 28 si 34 din aceeasi lege.

Astfel, instanta a constatat existenta cazului de dizolvare a societatilor comerciale prevazut de art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990 republicata privind societatile comerciale, potrivit caruia „La cererea oricarei persoane interesate, precum si a Oficiului National al Registrului Comertului, tribunalul va putea pronunta dizolvarea societatii în cazurile în care:

b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situatiile financiare anuale sau alte acte, care potrivit legii, se depun la oficiul registrului comertului”.

De asemenea, obligativitatea publicarii situatiilor financiare anuale este o conditie esentiala si în conformitate cu legislatia Uniunii Europene în materie, parte integrala a aquis-ului comunitar corespunzator Capitolului 5 de negociere – „Dreptul societatilor comerciale” pe care statul român s-a angajat sa îl respecte. În acest sens sunt si prevederile art. 2 alin. 1 lit. f) a Primei Directive a Consiliului European nr. 68/151/EEC din 9 martie 1968 potrivit caruia „Statele membre vor lua masurile necesare pentru a asigura publicitatea a cel putin urmatoarelor documente ale companiilor : f) situatiile financiare ale fiecarui an”.

Având în vedere ca neîndeplinirea obligatiei legale a societatilor comerciale de a depune si la registrul comertului unde acestea sunt înmatriculate situatiile financiare anuale ale acestora este sanctionata de legislatia româna cu dizolvarea pe calea judecatoreasca a acestora, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a, art. 274 Cod procedura civila, art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, tinând cont si de prevederile aliniatelor 2-5 din acelasi articol din actul normativ amintit, instanta a admis cererea înaintata de reclamant, si a dispus dizolvarea societatii comerciale pârâte.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta SC P. S. M. SRL, înregistrat la data de 27.01.2015, solicitând repunerea sa în termenul de declarare a recursului, admiterea caii de atac si casarea hotarârii atacate, respingerea cererii de chemare în judecata si obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, recurenta arata ca nu a fost citata în cauza si nu i s-a adus la cunostinta hotarârea de dizolvare, astfel ca societatea a functionat în toti acesti ani, a depus bilantul anual, are angajati pentru care achita contributiile sociale. În urma cu câteva luni a primit citatie în dosarul nr. 1567/83/2014 prin care reclamanta din acest dosar solicita radierea societatii. a apelat la avocatul S. M. pe care l-a angajat sa o reprezinte, dar la scut timp acesta a decedat, astfel ca nu mai aflat nimic despre situatia dosarului sau, decât ca s-a amânat pentru data de 27.01.2015. dosarul a fost repartizat din oficiu altui avocat, dar înainte de termen, a încercat sa afle informatii despre acest dosar din anul 2010 si cu aceasta ocazie a aflat ca pe adresa societatii s-a trimis o singura citatie, cu stampila postei 18.08.2010, citatie care la rubrica primire are mentiunea „M. – sotie” si nici un act de identitate. Aceleasi mentiuni sunt trecute si pe comunicarea sentintei. Nici citatia si nici hotarârea nu au fost comunicate societatii, astfel ca este în termenul de formulare a recursului, raportat la prevederile art. 468 din Noul cod civil si art. 104 din Vechiul Cod de procedura civila. Procedura de citare nu a fost legal îndeplinita la fond, nefiind respectate prevederile art. 92 din Vechiul Cod de procedura civila. În subsidiar, solicita repunerea în termenul de recurs, în conformitate cu prevederile art. 103 din Vechiul Cod de procedura (art. 469 alineatul 4 din Noul Cod civil), întrucât, desi avocatul S. a depus o cerere de eliberare a sentintei la data de 16.10.2014, recurenta nu a aflat de demersurile acestuia, urmare a decesului survenit.

Pe fondul cauzei, arata ca, potrivit art. 185 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 90/2010, în vigoare din data de 04.10.2010, situatiile financiare anuale se vor depune la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice, iar potrivit art. III din aceeasi Ordonanta, de la data de 01.01.2011, situatiile financiare anuale si documentele anexate acestora se depun numai la unitatile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice. Urmare a acestei Ordonante, si art. 237 alineatul 1 litera b) din Legea nr. 31/1990 a fost abrogat.

În drept, recurenta invoca prevederile art. 483 alineatul 1 din Noul Cod de procedura civila, iar în probatiune a anexat înscrisuri.

Intimata nu a formulat întâmpinare si nu si-a exprimat pozitia asupra recursului.

Examinând cu prioritate cererea recurentei de repunere în termenul de declarare a recursului, Curtea de apel a constatat ca aceasta cerere este nefondata pentru urmatoarele considerente:

Sentinta atacata a fost comunicata pârâtei recurente la adresa sediului ei, cu care aceasta figura înregistrata în registrul comertului.

Este adevarat ca dovada de comunicare a sentintei nu îndeplineste conditiile prevazute de Codul de procedura civila Vechi, aplicabil în cauza, în cuprinsul acesteia fiind mentionat ca Sentinta a fost primita de o persoana fizica, în calitate de sotie, fara a fi mentionate datele de identitate ale acesteia si nici calitatea sa în primirea corespondentei pentru persoana juridica pârâta.

Însa, potrivit dispozitiilor art.237 alin.3, 5 si 6 din Legea nr.31/1990, „Hotarârea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se înregistreaza în registrul comertului, se comunica directiei generale a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si se publica in Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putând sa se îndrepte împotriva societatii.”

Orice persoana interesata poate face recurs împotriva hotarârii de dizolvare, în termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii, în conditiile alin. (3) si alin. (4). Recurentul va depune o copie a recursului la oficiul registrului comertului în care este înregistrata societatea a carei dizolvare a fost pronuntata.

La data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti de dizolvare, persoana juridica intra in lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Din dispozitiile legale mai sus aratate rezulta ca termenul de recurs împotriva hotarârii de dizolvare curge de la publicarea ei în Monitorul Oficial, publicarea hotarârii nefiind o simpla formalitate de publicitate a dizolvarii, în sensul celei reglementate în art.232 din Legea nr.31/1990, ci reprezinta o modalitate de comunicare a hotarârii în vederea exercitarii recursului. Asadar, legiuitorul a instituit în acest caz un recurs special, derogatoriu sub mai multe aspecte de la recursul de drept comun reglementat prin Codul de procedura civila. În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 6/2008, data într-un recurs în interesul legii.

În speta, sentinta atacata cu recurs a fost publicata în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr. 818/10.03.2011 si nu s-a formulat recurs împotriva acesteia.

Este adevarat ca recurentei nu i-a fost comunicata hotarârea de dizolvare conform Codului de procedura civila, la sediul sau, însa Legea nr. 31/1990 nu prevede aceasta formalitate, ci prevede ca termenul de recurs curge de la publicarea sentintei în Monitorul Oficial, scopul publicarii fiind acela de a aduce la cunostinta tuturor persoanelor interesate situatia juridica a societatii.

Curtea de apel a mai retinut ca, potrivit art. 103 alin. (2) din Codul de procedura civila Vechi, în cazul împiedicarii exercitarii unei cai de atac în termenul legal ca urmare a unei împrejurarii mai presus de vointa partii, actul de procedura se va îndeplini în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicarii.

Rezulta ca pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerintele ca partea sa nu-si fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremptoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea ce a împiedicat partea sa actioneze sa se fi produs înauntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul si, în fine, în termen de 15 zile de la data împiedicarii, partea interesata sa formuleze atât cererea de repunere în termen cât si cererea de exercitare a caii de atac.

Or, împrejurarile invocate de recurenta ca si motive de împiedicare a formularii caii de atac în termenul legal vizeaza perioada septembrie 2014 – ianuarie 2015, în conditiile în care hotarârea atacata a fost pronuntata la data de 04.10.2010 si publicata în Monitorul Oficial al României la data de 10.03.2011, data de la care a început sa curga termenul de 30 de zile pentru formularea recursului.

Chiar daca s-ar accepta teza recurentei, în sensul ca termenul de recurs ar curge de la comunicarea hotarârii la sediul sau, potrivit Codului de procedura civila, Curtea de apel a constatat ca, desi a aflat de existenta sentintei înca din luna septembrie a anului 2014, recurenta recunoscând ca a aflat de existenta sentintei cu ocazia primirii citatiei din dosarul de radiere, si tot în luna septembrie i s-a comunicat aceasta hotarâre, la cererea avocatului S. M., recurenta a stat în pasivitate si nu a formulat recursul si cererea de repunere în termen decât în luna ianuarie a anului 2015. Decesul avocatului angajat anterior de pârâta nu constituie o împrejurare mai presus de vointa partii care sa o fi împiedicat sa formuleze calea de atac si cererea de repunere în termen, în termenul legal de 15 zile de la încetarea împiedicarii, în conditiile în care recurenta avea cunostinta despre existenta Sentintei, prezentându-se si în dosarul de radiere, la termenul de judecata din data de 25.11.2014, si solicitând amânarea cauzei pentru pregatirea apararii. Cu toate acestea, recurenta a angajat un alt avocat abia în luna ianuarie 2015, când a formulat o noua cerere de comunicare a Sentintei, fiind depasit cu mult termenul de 15 zile de la încetarea împiedicarii.

Nu este întemeiata nici sustinerea recurentei privind neîndeplinirea legala a procedurii de citare fata de ea la judecata cauzei în prima instanta, în conditiile în care recurenta pârâta a fost citata la sediul cu care figura înscrisa în registrul comertului. În cuprinsul dovezii de citare este indicata în clar data afisarii acesteia ca fiind data de 18.05.2010, cifra 12 indicata pe stampila, dupa indicarea datei, vizând indicativul oficiului postal, si nu data. De asemenea, procedura de citare a fost legal îndeplinita, chiar daca citatia s-a afisat pe usa principala a destinatarului, în conditiile în care agentul postal nu a gasit nici o persoana la sediul pârâtei, fiind respectate întru totul prevederile art. 92 din Vechiul Cod de procedura civila.

Fata de toate aceste considerente vazând art. 312 Cod procedura civila, Curtea de apel a respins cererea de repunere în termenul de recurs si, în consecinta, a respins recursul pârâtei ca fiind tardiv formulat.

Domenii speta

Spete similare