Cheltuieli privind executarea silită, posibilitatea cenzurării cuantumului acestora de către instanţa de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă partea care a solicitat îndeplinirea unui act sau alte activităţi ce interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar pentru cele dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.

Faţă de împrejurarea că , contestatori invocă prin motivele contestaţiei la executare că, creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă dar nu contestă cuantumul onorariului stabilit  de executorul judecătoresc, se apreciază că în mod greşit instanţa de fond a anulat în parte procesul verbal cu privire la onorariul executorului, încălcând dispoziţiilor alin. 3 art. 39 din Legea nr. 188/2000.

Decizia civilă nr. 372/R din 10.09.2014

Prin sentinţa civilă nr. 686 din 27 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti s-a admis în parte  contestaţia la executare formulată de contestatoarea B. . în contradictoriu cu intimaţii B. I. sen, B. I. jr.,  ţi alţii şi cu terţul poprit Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, şi în consecinţă:

1. S-a admis, în parte, petitul privind anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de BEJ în dosarul execuţional nr. 16/2012 şi tot în parte dispune anularea executării silite imobiliare din acelaşi dosar, doar în măsura anulării unora dintre actele de executare şi menţinerea celorlalte, după cum urmează:

2. S-a anulat, în parte, procesul verbal încheiat la 12.04.2012 în dosarul execuţional de mai sus, doar cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că îl menţine pentru suma de 500 lei şi îl desfiinţează pentru diferenţă.

3. S-a anulat somaţia emisă la data de 27.04.2012, precum şi procesul verbal de situaţie din data de 26.04.2012.

4. S-a anulat procesul verbal din data de 25.05.2012 prin care a fost desemnat dl.expert P. B. în calitate de evaluator al imobilelor urmărite, precum şi raportul de expertiză întocmit în cauză de expert şi comunicat contestatoarei la data de 15.06.2012.

5. S-a dispus suspendarea executării silite începută în dosarul execuţional nr. 16/2012 al BEJ până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar.

6. S-a respins petitul privind anularea somaţiei din data de 12.04.2012, precum şi petitul privind anularea popririi înfiinţată pe pensia contestatoarei pe care o primeşte de la terţul poprit Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.

 S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei precum şi excepţia lipsei de interes în a promova prezenta contestaţie de către contestatoarea.

S-a admis, în parte, contestaţia la executare în contradictoriu cu intimaţii şi în consecinţă:

1. S-au anulat în parte dintre actele de executare silită încheiate în dosarul execuţional nr. 16/2012 al BEJ, respectiv pe cele care privesc casele, mobilele aflate în interiorul acestora, teren în suprafaţă de 862 mp pe care sunt amplasate, precum şi terenul agricol în suprafaţă de 4,23 ha, şi  dispune anularea, în parte, a executării silite imobiliare din acelaşi dosar cu privire la aceste bunuri, după cum urmează:

2. S-a anulat somaţia emisă la data de 27.04.2012, precum şi procesul verbal de situaţie din data de 26.04.2012.

3. S-a anulat procesul verbal din data de 25.05.2012 prin care a fost desemnat dl.expert în calitate de evaluator al imobilelor urmărite, precum şi raportul de expertiză întocmit în cauză de expert.

4. S- a respins petitul privind anularea somaţiei din data de 12.04.2012 şi a procesului verbal din 12.04.2012.

5. S-a respins petitul privind suspendarea executării silite din dosarul execuţional de mai sus până la soluţionarea contestaţiei la executare, petit formulat în dosarul nr. 359/224/2012.

S-au respins toate celelalte petite privind anularea formelor de executare silită şi a întregii executări silite imobiliare din dosarul execuţional nr. 16/2012 al BEJ.

Au fost obligaţi intimaţii să plătească cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei se reţine că: Prin sentinţa penală nr. 95 pronunţată la data de 15.11.2011 în dosar nr. 379/224/2010 al Judecătoriei Dragomireşti a fost condamnat inculpatul B. R. la pedeapsa de un an închisoare, în regim de detenţie, la care s-a adăugat şi pedeapsa de 300 lei amendă.

A fost condamnată inculpata B. I.la pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de deţinere.

Cei doi inculpaţi au fost obligaţi să plătească în solidar părţii vătămate B. M. suma de 100.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 300.000 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinţei s-a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 345/R/2012 pronunţată la data de 01.03.2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 379/224/2010 au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dragomireşti şi părţile civile B.I. şi B.M. împotriva sentinţei penale nr. 95 din 15 noiembrie 2011 a Judecătoriei Dragomireşti pe care o casează în latura penală şi civilă şi, rejudecând cauza, s-a dispus condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunilor de vătămare corporală gravă, complicitate la infracţiunea de vătămare corporală gravă şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală gravă.

Au fost obligaţi inculpaţii să achite părţilor civile suma de 250.000 lei daune materiale şi 300.000 lei daune morale.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate şi s-a respins ca nefondat recursul inculpatei B.Il. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Întrucât a rămas definitivă şi irevocabilă, decizia a fost investită cu formulă executorie, potrivit art. 376 alin. 1 C.p.civ. care arată că se investesc cu formulă executorie prev. de art. 269 alin. 1 C.pr.civ. hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile.

S-a făcut acest lucru întrucât art. 374 alin. 1 C.p.civ. arată că hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă a fost investit cu formulă executorie prev. de art. 269 alin. 1 C.pr.civ., cu excepţiile anume prevăzute de lege. La alin. 2 al aceluiaşi articol se menţionează că investirea hotărârile cu formulă executorie se face de prima instanţă.

Pentru că debitorii nu şi-au îndeplinit de bună voie obligaţiile stabilite prin sentinţă, B. I. şi B. M. au formulat cerere de executare silită la data de 02.04.2012, înregistrată la BEJ, în dosarul execuţional  nr. 16/2012.

Executorul judecătoresc a solicitat încuviinţarea executării silite, astfel că prin Încheierea nr. 185/11.04.2012 pronunţată în dosar nr.252/224/2012 al Judecătoriei Dragomireşti, cererea a fost admisă.

Conform art. 373 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ. instanţa de executare încuviinţez executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu fără citarea părţilor, în termen de cel mult7 zile de la înregistrarea cererii.

Instanţa a dat încheierea de mai sus cu respectarea acestor dispoziţii, la cererea executorului judecătoresc, căreia i s-a şi comunicat această încheiere.

Codul de procedură cu privire la această instituţie nu prevede obligativitatea instanţei de a comunica încheierea la părţile care s-au judecat, respectiv la creditor şi debitor.

S-a încuviinţat executarea silită a obligaţiilor cuprinse în decizia Curţii de Apel Cluj, întrucât acea creanţă este certă, lichidă şi exigibilă potrivit art. 379 alin. 1 C.pr.civ. care arată că nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă care îndeplineşte aceste condiţii.

La alin. 3 se precizează că o creanţă este certă dacă existenţa rezultă din însuşi actul de creanţă sau chiar din alte acte emanate de la debitori sau recunoscute de dânsul. În speţă, existenţa creanţei rezultă din cele două hotărâri, respectiv sentinţa şi decizia penală, menţionate mai sus.

Potrivit alin. 4 creanţa este lichidă pentru că a fost determinată câtimea ei prin cele două acte definitive şi revocabile.

Ulterior, la data de 12.04.2012, a fost trimisă  somaţie, copie de pe titlul executoriu şi proces verbal, debitoarei B. Il., care i-au fost comunicate în Penitenciarul Gherla. Tot atunci s-a întocmit şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Potrivit procedurii de comunicare, actele au fost primite de către contestatoare la data de 17.04.2012.

Cu toate că se susţine de către contestatoarea că somaţia nu întruneşte cerinţele prev. de art. 387 alin. 1 pct. 3 C.p.civ., instanţa apreciază că susţinerea nu este întemeiată întrucât aceasta a fost înaintată către contestatoarea, la acel moment deţinută în Penitenciarul Gherla, fiind menţionat inclusiv sediul acestei instituţii.

 Instanţa a apreciat că nu era absolut necesar a se menţiona domiciliul contestatoarei din localitatea observând că nici în contestaţia la executare aceasta  nu şi-a trecut domiciliul din C.I., arătând că este încarcerată în Penitenciarul Gherla, după care şi-a  menţionat domiciliul procesual ales la sediul avocatului.

În ce priveşte procesul verbal din 12.04.2012 prin care s-au stabilit cheltuielile de executare într-adevăr se menţionează că onorariul executorului este de 13.534,60 lei, din care s-a avansat doar suma de 500 lei.

Potrivit art. 371 ind. 7 C.pr.civ. partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru cele dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.

Aşadar, înainte de a se face executarea silită, se stabilesc cheltuielile de executare, care în mod obligatoriu se achită de persoana care a cerut acest lucru, în speţă de către creditori.

Este adevărat că aceste cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, care va fi ţinut să le suporte, însă acesta va fi obligat la plata lor doar dacă procesul verbal care are calitate de titlu executoriu cuprinde dovada achitării integrale a acestei sume.

Orice creanţă poate fi executată doar dacă este certă, lichidă şi exigibilă. Ori, neachitându-se întreaga sumă, titlul nu poate fi executat.

Susţinerea întemeiată pe disp.art. 388 alin. 1 pct. 5 din C.p.civ. nu este întemeiată întrucât la pct. 7 debitoarei şi se menţionează atât domiciliul, cât şi faptul că este deţinută în Penitenciarul Gherla.

Continuând executarea BEJ a mai emis o somaţie la data de 27.04.2012 şi un proces verbal de situaţie la data de 26.04.2012.

În această ultimă dată executorul judecătoresc s-a deplasat la faţa locului în localitatea de domiciliu la nr. administrativ 183 unde a întocmit un proces verbal de situaţie, constatând existenţa a două case de locuit, amplasate pe un teren în suprafaţă de 862 mp, a identificat cele două construcţii, consemnând totodată că la faţa locuzlu8i a fost prezentă nepoata debitoarei, care i-a adus la cunoştinţă că aceste bunuri sunt proprietatea mamei sale, luând legătura telefonic atât cu aceasta, cât şi cu avocatul ales, după care a permis executorului să identifice imobilele, refuzând totodată se semneze procesul verbal încheiat.

Ulterior, respectiv la data de 27.04.2012 s-a întocmit o somaţie care a fost înaintată debitoarei.

De reţinut că în cuprinsul somaţiei se menţionează că, în situaţia în care debitoarea nu va achita creanţa a cărei executare se urmăreşte, se va trece la vânzarea la licitaţie publică a imobilelor situate în localitatea de domiciliu nr. 183, judeţul Maramureş, respectiv a două case de locuit, a terenului aferent în suprafaţă de 862 mp şi a terenurilor agricole în suprafaţă de 4,23 ha.

Executorul a cunoscut faptul că bunurile figurează în Registrul agricol pe contestatoarea, întrucât a solicitat informaţii de la Primăria comunei, serviciul de impozite şi taxe, precum şi cel de Registru agricol, potrivit adresei de la fila 30 din dosarul execuţional.

Ca urmare, cele două acte au fost întocmite în mod nelegal.

Este de ştiut că pot fi executate conform art. 373 ind. 1 alin. 1 C.pr.civ. doar veniturile şi bunurile debitorului.

Ca urmare nu poate fi executată o terţă persoană pentru debitul unei alte persoane, Ulterior, respectiv la data de 07.05.2012 executorul a dispus poprirea pe pensia debitoarei care îi este eliberată lunar de către Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, căreia i s-a înaintat dispoziţia potrivit dovezii de comunicare .

Potrivit art. 371 ind. 1 alin. 3 executarea silită poate avea loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor a penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii , precum şi a cheltuielilor de executare.

În acelaşi sens art. 452 C.pr.civ. menţionează că sunt supuse executării silite, prin poprire, sumele de bani, titlurile de valoare, etc., datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Poprirea se înfiinţează de către executorul judecătoresc, aşa cum prevede art. 453 alşin. 1 C.p.civ.

Aceasta se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de păe titlul executoriu, comunicată celei de a treia persoane, adică terţului poprit.

Ca urmare, acest act de executare s-a întocmit de către BEJ în dos. execuţional nr. 16/2012 în mod legal.

Cu toate că executorul a luat la cunoştinţă, prin depunerea la dosarul execuţional a extrasului de carte funciară 50255 nr. top. 50255, potrivit căruia contestatoarea şi-a înscris dreptul de proprietate în CF, prin uzucapiune, în cotă de 1/1 parte, în baza sentinţei civile nr. 691/16.11.2011 dată de Judecătoria Dragomireşti în dosar nr. 550/224/2011, că s-a depus de la Primărie certificat fiscal nr. 2139/24.05.2012 emis de Primăria comunei, din care rezultă că debitoarea figurează cu casă de locuit construită în 2003 în suprafaţă de 270 mp, casă de locuit construită în 2005 în suprafaţă de 324 mp, 9 ari teren de natură curţi, 23 ari teren arabil, 1 ha păşuni naturale şi 3 ha fâneţe naturale, a continuat cu executarea asupra acestor imobile, sens în care a întocmit procesul verbal din data de 25.12.2012 prin care a desemnat pe dl. expert P. B. în calitate de evaluator al imobilelor.

De reţinut că odată cu introducerea contestaţiei la executare s-a formulat şi o acţiune pentru anularea sentinţei civile 691/2011, în temeiul căreia s-a întabulat contestatoarea, executorul cunoscând faptul că părţile se judecă cu privire la stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor.

Tocmai pentru acest motiv, la data de 13.06.2012 instanţa admis cererea formulată de către contestatoarea şi a dispus suspendarea executării până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Chiar dacă art. 500 alin. 2 C.pr.civ. îi permite executorului să solicite efectuarea unei expertize prin care să se stabilească valoarea imobilelor care urmează a se executa şi chiar dacă suspendarea executării a fost ulterioară, instanţa apreciază că acest proces verbal de numire a executorului a fost nelegal întrucât executorul avea cunoştinţă cel puţin din acte oficiale, respectiv extras CF şi adresă de la primărie că bunurile aparţin altei persoane şi nu debitoarei faţă de care efectua executarea silită.

La data de 07.06.2012 s-a întocmit expertiza prin care s-a făcut evaluarea celor două imobile de natură construcţii, cu precizarea că nici debitoarea şi nici contestatoarea nu au putut fi prezente la momentul deplasării expertului la faţa locului, prima fiind deţinută în penitenciar, iar cea de a doua fiind plecat din localitate.

Din conţinutul expertizei nu rezultă că părţile ar fi fost citate pentru a participa la identificarea şi evaluarea celor două case de locuit. Părerea lor nu a fost consemnată în cuprinsul acestui act.

După aprecierea contestatoarei, în funcţie şi de declaraţiile martorilor dar şi de actele depuse la dosar cele două construcţii aparţin acesteia şi în lucrarea analizată par a fi subevaluate.Ca urmare, raportul de expertiză este nelegal.

Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită instanţa, în temeiul art. 403 alin. 1 C.pr.civ, poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de aceasta.

În speţă, s-a solicitat de către contestatoarea suspendarea executării silite pentru două motive.

În primul rând s-a menţionat faptul că are o pensie mică, o situaţie materială precară şi mai multe  reţineri. În acest sens a depus şi certificatul medico-legal nr. 40 din 17.01.2012 prin care se arată că soţul acesteia, a fost diagnosticat cu demenţă vasculară mixtă, menţionându-se că nu are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale. Nu are discernământ.

Aceste susţineri pot fi reale, însă nu pot duce singure la luarea acestei măsuri întrucât titlul care se execută este lega, investit cu formulă executori, executarea silită este prevăzută de lege, iar obligativitatea de plată a debitoarei nu a fost în nici un fel înlăturată.

Totuşi din celălalt punct de vedere, respectiv al stabilirii dreptului de proprietate asupra bunurilor ce se execută, instanţa apreciază că cererea este întemeiată.

În primul rând, prin extrasul CF menţionat mai sus contestatoarea a dovedit că este proprietara suprafeţei de 862 mp, imobil inclus la executare.

În al doilea rând, contestatoarea a depus la fila 27 din dosar vol.I autorizaţie de construire eliberată de către Primăria comunei sub nr. 22 din 4.11.2004. Prin acest act se autorizează executarea lucrărilor de construire a unei case de locuit P+1.

De asemenea, prin certificatul fiscal nr. 1535 din 03.05.2012 se menţionează că contestatoarea este înregistrată în evidenţele primăriei cu două case de locuit şi teren agricol în suprafaţă de 4,23 ha.

De asemenea, la filele 192-203 a depus acte prin care face dovada că aceasta a cumpărat materiale de construcţie pe care le-a plătit personal.

A mai depus facturi fiscale, chitanţe şi două certificate de garanţie (f.15-32, vol.II) prin care dovedeşte că bunurile mobile din cele două locuinţe au fost cumpărate de către aceasta.

Dacă în privinţa construcţiilor s-a impus a se administra şi alte probe, în privinţa bunurilor mobile chitanţele fac dovada că acestea sunt bunuri proprii ale contestatoarei. Ca urmare, ele trebuie excluse  de la executare.

Referitor la cele două construcţii a fost administrată proba cu martori, care au arătat că aceste case au fost construite de către contestatoarea care lucrează în străinătate de mai mulţi ani de zile şi care le-a trimis bani în acest sens părinţilor ei, în special tatălui. El a angajat echipe care s-au ocupat de lucrări, dar întreg suportul material a fost susţinut de către fiica acestuia, Personal a declarat martorilor că ea este cea care *construieşte cele două case pentru că are doi copii şi că doreşte să le lase acestora locuinţele.

În privinţa posibilităţilor materiale ale bătrânilor, martorii au declarat că bătrânul a mai potcovit câte un cal,m însă are o pensie foarte mică, astfel că *împreună cu soţia el nu a putut să ridice nici măcar u sfert de locuinţă, darămite să facă două case.

Mai mult au arătat că toate bunurile mobile care sunt puse în cele două case au fost aduse de către.

Martorii au apreciat că bătrânii nu şi-au permis să cumpere nici terenul de sub casă şi că locuinţele au fost edificate după cumpărarea acestuia.

Din toate 3 declaraţiile reiese că contestatoarea este cea care a cumpărat terenul, a construit casele, precum şi că părinţii ei au fost şi sunt persoane modeste, care au realizat în decursul vieţii un câştig redus, atâta cât să le asigure traiul de zi cu zi şi că la acest moment, copii care sunt plecaţi la muncă în Irlanda sunt cei care muncesc şi realizează venituri mari, ceea ce le permite să –şi ridice construcţii de anvergură şi să le mobileze corespunzător.

În zonă, este de notorietate faptul că o persoană care a fost şi este de meserie fierar a realizat câştiguri modeste.

Întrucât în şedinţa din data de 13.06.2012 instanţa a unit cu fondul cauzei  excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, precum şi excepţia lipsei de interes în a promova prezenta contestaţie de către contestatoarea

Una dintre condiţiile esenţiale pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi în acelaşi timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea.

În procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligaţiei unei persoane de a participa ca parte.

Calitatea procesuală este îndreptăţirea şi respectiv obligaţia legală a unei persoane, fizice sau juridice, de a figura într-un anumit proces în calitate de parte. Această calitate trebuie să corespundă cu cea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei.

În speţă, contestatoarea a făcut dovada dreptului ei de proprietate asupra bunurilor  asupra cărora fără ca ea să fii fost obligată în vreun fel prin titlu executoriu, fiind străină de executare.

Totodată, prin calitate procesuală se înţelege şi interesul îndreptăţit al unei persoane de a cere concursul justiţiei în situaţia încălcării unui drept propriu.

Ca urmare, instanţa apreciază că această excepţie este neîntemeiată.

Interesul este o altă cerinţă necesară pentru existenţa dreptului la acţiune. De altfel interesul conferă calitatea de parte.

În doctrină s-a arătat că prin interes înţelegem folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Exerciţiul acţiunii în justiţie cere o justificare deosebită a interesului pe care trebuie să-i invoce şi să-l urmărească partea pe cale formală care duce la punerea în funcţiune a organelor jurisdicţionale.

În mod obişnuit interesul părţilor este material, patrimonial, dar poate să fie şi moral.

În cauza pendinte interesul este material, patrimonial întrucât contestatoarea îşi apără dreptul de proprietate asupra unor imobile. Acest interes este legitim pentru că urmăreşte afirmarea dreptului ei subiectiv recunoscut de lege, a interesului care este de asemenea ocrotit de lege.

Interesul acesteia este personal şi direct, ea urmărind un folos practic care îi aparţine personal acesteia.

Totodată putem spune că interesul ei este născut şui actual, adică dreptul ei de proprietate există în momentul în care a formulat contestaţia.

Apreciind ca fiind neîntemeiată şi această excepţie, instanţa a respins-o.

Pe fondul cauzei, faţă de considerentele reţinute şi în  temeiul dispoziţiilor legale precitate, precum şi ale art.399 şi urm din c.p.civ., instanţa apreciind contestaţiile ca fiind în mare parte legale şi întemeiate, le-a admis, potrivit dispozitivului.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. au fost obligaţi să plătească contestatoarei suma de 240 lei cheltuieli de judecată şi contestatoarei suma de 410 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar şi despăgubirea martorilor care s-au prezentat la instanţă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs BI care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond în sensul de a se dispune respingerea în totalitate a contestaţilor de executare înaintate de contestatoarele .

În motivarea recursului se arată că în cuprinsul celor două contestaţii au fost invocate mai multe capete de cerere prin care au fost solicitate anulări de acte, constatări de nulitate absolută, instanţa de fond a admis în parte cele două contestaţii în mod nelegal şi neîntemeiat.

Executorul judecătoresc a procedat în mod corect la stabilirea onorariului în funcţie de suma ce urmează a fi încasată cu titlu de despăgubiri şi daune morale de la contestatoare. Reducând onorariul instanţa de fond şi-a depăşit competenţa, deoarece, conform prevederilor legale orice onorar poate fi încasat eşalonat în rate,până la încasarea integrală a debitului. Debitul nu a fost executat iar onorariul se va executa la momentul finalizării executării silite.

Greşit s-a anulat procesul verbal din 25.05.2012 prin care a fost desemnat expertul în calitate de evaluator al imobilului enunţate, precum şi raportul de expertiză întocmit în cauză şi comunicat contestatoarei. Executorul a procedat conform dispoziţiilor art. 500 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa de fond neavând niciun temei legal de anulare a unei lucrări de evaluare absolut necesară într-o procedură de executare silită.

În privinţa contestaţiei formulate, deşi din toate probele reiese faptul că toate formalităţile au fost făcute fraudulos pe parcursul procesului penal pentru a trece imobilele ce formau în realitate bunul comun al părinţilor, respectiv mama şi fiica cu un scop precis şi anume de a scăpa de consecinţele materiale ce au rezultat din săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnată prima contestatoare. Din relaţiile obţinute de executorul judecătoresc de la Primăria comunei a reieşit faptul că până în anul 2010 aceste imobile au figurat pe numele primei contestatoare.

Din declaraţiile martorilor contestatoarelor reiese că fiica şi părinţii se gospodăreau în comun şi ca atare sunt coproprietarii acestui imobil.

Intimatele prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea recursului ca fiind vădit nefondat şi menţinerea sentinţei judecătoriei, cu motivarea că criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate. La stabilirea sumelor ce reprezintă cheltuieli cu onorariul executorului şi implicit la întocmirea procesului verbal privind cheltuielile de executare trebuie să se ţină cont de documentele justificative ale plăţii onorariului, respectiv factura şi chitanţa de plată efectivă a onorariului în integralitatea sa la momentul declanşării executării silite. În situaţia neachitării în avans de către creditor a sumelor ce reprezintă cheltuieli de executare stabilite de către executorul judecătoresc creanţei constând în cheltuieli de executare îi lipseşte caracterul cert, lichid şi exigibil.

Dispoziţiile legale în materia vânzării silite a unui imobil impun executorului să fixeze preţul de vânzare al imobilului cu acordul părţilor şi doar în subsidiar, în caz de dezacord să apeleze la serviciile unui expert. La data desemnării expertului de către executor acesta avea cunoştinţa din acte oficiale că bunul supus expertizei aparţine altor persoane decât cele urmărite silit. Toate bunurile imobile cuprinse în actele de executare contestate se află în proprietatea intimatei şi nicidecum în proprietatea numitei B. I.

Analizând sentinţa atacată prin prima motivelor de recurs şi în considerarea dispoziţiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Este adevărat că potrivit dispoziţiilor art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă partea care a solicitat îndeplinirea unui act sau alte activităţi ce interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop, iar pentru cele dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.

Textul de lege nu reglementează faptul că în mod obligatoriu toate cheltuielile de executare stabilite de expert să fie  achitate în mod anticipat de către creditor.

Dimpotrivă venind în sprijinul creditorilor care pentru a-şi putea recupera creanţa, în cazul în care debitorii nu execută de bună voie obligaţiile ce le revin, creditorii sunt nevoiţi să apeleze la executorul judecătoresc, iar uneori din cauza onorariilor mari ar fi în imposibilitatea de a apela la executor, legiuitorul a reglementat în mod expres în art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 republicată privind executorii judecătoreşti stabilind că, executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârii judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.

Faţă de împrejurarea că motivele invocate de către contestatori şi anume faptul că creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă necontestând cuantumul onorariului stabilit se apreciază că în mod greşit instanţa de fond a anulat în parte procesul verbal din 12 aprilie 2012 cu privire la onorariul executorului, încălcând dispoziţiilor alin. 3 art. 39 din Legea nr. 188/2000.

La data de 25.05.2012 executorul judecătoresc emite procesul verbal prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 500 alin. 2 Cod procedură civilă numeşte un expert tehnic imobiliar în vederea stabilirii preţului de vânzare la licitaţie a imobilelor care fac obiectul executării silite printre acestea aflându-se şi imobilul situat în localitatea unde îşi are domiciliul debitoarea.

Se apreciază că în mod corect instanţa de fond a anulat acest proces verbal raportat la împrejurarea că din actele depuse anterior întocmirii procesului verbal executorul judecătoresc avea date conform cărora imobilul nu mai aparţine debitoarei, că proprietar al acestor bunuri imobile şi mobile de la această adresă este contestatoarea, fiica debitoarei, care este întabulată în cartea funciară.

Chiar dacă în prezent între părţi există un litigiu, respectiv dosarul nr. 633/224/2012*  unde se solicită anularea unor acte şi rectificare de CF, cert este că la ora actuală singura proprietară tabulară asupra terenului şi construcţiilor este B. I.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă se va admite recursul, se va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că s-a respins cererea formulată de contestatoarea pentru anularea procesului verbal încheiat la data de 12.04.2012 de executorul judecătoresc, urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Domenii speta

Spete similare