Interesul legitim al reclamantului

Reclamanta care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul  din titlu atacat, nu justifică un interes legitim în sensul  dispoziţiilor legilor fondului funciar, respectiv dispoziţiilor art. III in Legea nr. 169/1997 modificate prin Legea nr. 247/2005, pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate eliberat altei persoane.

Decizia civila nr. 21/R din 29.01.2014

Prin sentinţa civilă nr. 650/15.11.2012 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 814/224/2011 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, invocată de către pârât şi în consecinţă s-a respins acţiunea civilă, modificată, intentată de către reclamantele S.A, prin mandatar S.S şi R.A în contradictoriu cu pârâtul V.S. prin mandatar V.F. având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, ca fiind formulată de către persoane fără calitatea procesuală activă.

S-a admis  cererea de intervenţie, în interes propriu, formulată de intervenienta D.I., în contradictoriu cu pârâţii V.S., prin mandatar, Comisia judeţeană Maramureş pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia locală Săliştea de Sus pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.44111/4 emis la data de 26.09.2011 pe numele pârâtului V.S.. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă  a reţinut următoarele considerente: Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 19.12.2011 sub nr. 814/224/2011 (precizare de acţiune disjunsă din dosar civil nr.  508/224/2011),  reclamantele  R.A. şi S.A., în  contradictoriu cu pârâtul V.S.  au  solicitat instanţei  ca prin sentinţa ce o va pronunţa în urma administrării probelor să se dispună anularea titlului de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011 pe numele pârâtului, ca fiind netemeinic şi nelegal.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că au depus pe rolul Judecătoriei Dragomireşti acţiune  posesorie, înregistrată sub nr.  508/224/2011, în ce priveşte terenul din locul denumit Poieniţă şi pe care  susţin că deşi este terenul lor pe care l-au primit moştenire, pârâtul îl foloseşte  fără drept.

După formularea plângerii, pentru  că pârâtul în apărarea sa a depus  la dosar titlu de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011, precum şi proces verbal de punere în posesie, titlu în care susţin că este inclusă şi suprafaţa lor  din terenul situat în locul denumit *Poieniţă*, au înţeles să  formuleze precizare de acţiune, cu petit în anularea titlului de proprietate.

Apreciază că titlu de proprietate pe seama pârâtului a fost emis în mod ilegal, deoarece acestuia nu-i aparţine şi nu i-a aparţinut niciodată terenul din locul denumit *Poieniţă*.

În drept, nu au fost invocate dispoziţii legale.

  În probaţiune,  s-au depus acte.

Conform art. 42 Titlul VI din L.247/2005, cererile s-au acţiunile în justiţie, precum şi întabularea titlurilor de proprietate  rezultate din aplicarea legilor fondului funciar sunt scutite de taxa de timbru şi de timbru judiciar.

La data de  23.01.2012 reclamantele depun la dosar precizare de acţiune prin care solicită anularea, în parte, a titlului de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011 pe numele pârâtului V.S., şi restituirea suprafeţei de  2080 m.p. cât a fost inclusă în titlu de proprietate  al acestuia.

Au învederat că prin plângerea formulată iniţial şi înregistrată sub nr. 508/224/2011 au revendicat terenul din locul denumit *Poieniţă*, din perimetrul localităţii Săliştea de Sus, teren ce provine de la autorul deposedat  şi care în anul 2011 în mod abuziv a fost ocupat de către pârâtul V.S. şi fiul acestuia  V.I. Pentru că pârâtul V.S., la ultima dezbatere, a prezentat în original şi a depus la dosar în copie  titlului de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011, acţiunea în revendicare le-a fost respinsă, motiv pentru care au formulat acţiune în anularea titlului de proprietate.

Menţionează că din punct de vedere tehnic titlul de proprietate pe numele pârâtului a fost emis în mod ilegal, după cum se poate observa şi din procesul verbal de punere în posesie cu nr. 695 din 12.03.2011, în baza căruia s-a emis titlul, pe verso procesului verbal întocmindu-se şi schiţe ale terenurilor.

În locul denumit *Poieniţă* unde pârâţii au şi casa de locuit şi anexele gospodăreşti au fost puşi în posesie pe o suprafaţă de  5.900 m.p. din care, 1.800 m.p.  teren arabil,  3.700 m.p.  teren fâneţe şi  400 m.p.  teren de natură curţi şi construcţii.

Se arată că pe verso procesului verbal cu nr. 695 din 12.03.2011, cele trei parcele au fost comasate în două, una reprezentată în formă de dreptunghi fiind situată între vecinii G.A la nord, H.I. la est,  şi drum comunal pe  la sud şi vest, având ca dimensiuni  53 m lăţime şi 78 m lungime, rezultând o suprafaţă de 4.134 m.p. conform schiţei şi a doua parcelă reprezentată în formă de  triunghi, între vecinii  drum la nord,  est şi  vest,  şi pădure la sud, având ca dimensiuni 80 m baza triunghiului, 52 m înălţimea triunghiului, rezultând o suprafaţă a parcelei de 2080  m.p.. Se arată că adunând cele două parcele rezultă o suprafaţă de  6214 m.p., iar suprafaţa totală cuprinsă în titlu este de  numai  5.900 m.p. precum şi că vecini  trecuţi în procesul verbal nu corespund cu cei trecuţi în T.P.

Au învederat că  după anul 1990, ele au folosit suprafaţa de teren  reprezentată în schiţa de amplasament în formă de  triunghi, care într-adevăr  are vecinătăţile indicate în procesul verbal de punere în posesie, însă are o suprafaţă mult mai mare, de 5.500 m.p. astfel cum rezultă şi din adeverinţele de la R.A. depuse la dosar.

Mai arată că pârâtul a obţinut titlu de proprietate  în perioada în care aveau proces pe rol cu privire la acest teren, respectiv dosar nr.  508/224/2011 şi deşi s-au adresat în scris la O.C.P.I. pentru a le comunica dacă pârâtului i s-a eliberat titlu de proprietate pentru terenul din litigiu, sau acesta a depus documentaţia necesară în vederea eliberării unui astfel de act, prin adresa nr.3416 din  20.04.2011 li s-a comunicat  că nu s-a eliberat titlu de proprietate pentru pârâtul V.S. sau V.I. şi nici nu au depusă documentaţie în acest sens.

La data de  27.02.2012 reclamantele depun la dosar o nouă precizare de acţiune, prin care solicită anularea, în parte, a titlului de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011 pe numele pârâtului V.S., şi  reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lor asupra terenului din locul denumit *Poieniţă* ce provine de la autorul deposedat  în suprafaţă de 1 ha, din care  0,20 ha  teren arabil,  0,35 ha  teren fâneţe, 0,45 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Învederează că defunctul a fost condamnat politic în anul 1950, averea sa a fost confiscată şi toate bunurile mobile şi imobile trecute  în favoarea fostului G.A.C. Săliştea de Sus. Bunurile confiscate au fost trecute  într-un registru de comasare şi schimb, registru ce a fost întocmit în anul 1950-1952. Printre terenurile confiscate se află şi  cel din Poieniţă în suprafaţă de 1 ha.

Deoarece autorul deposedat nu a fost căsătorit şi nu a avut copii, în anul  1991,  toţi moştenitorii acestuia  au împărţit averea în funcţie de gradul de rudenie, partaj în urma căruia terenul din litigiu le-a revenit lor şi pe care l-au lucrat în mod public până în anul 2011 când pârâtul l-a ocupat în mod abuziv.

Legal citat, pârâtul  nu a formulat întâmpinare în scris, însă în reprezentarea acestuia s-a prezentat în instanţă  mandatar, care a arătat că se opune admiterii acţiunii formulate de reclamante.

Prin notele scrise depuse la dosar pentru termenul din data de  19.09.2012, pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor, motivată de faptul că mama acestora D.I. este în viaţă, ea fiind nepoata autorului deposedat  şi ca o consecinţă, a solicitat respingerea acţiunii  ca fiind promovată de persoane fără calitate procesuală activă.

 În subsidiar, a solicitat respingerea acţiunii  pe fond deoarece terenul  situat la locul denumit *Poieniţă*  din Săliştea de Sus pentru care a cerut reconstituirea  dreptului de proprietate  a fost cumpărat de către antecesorii soţiei sale, conform contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de  15 ianuarie 1947. După înscrierea terenului în C.A.P. l-a folosit pentru că era o regulă ca fiecare să-şi folosească terenul  cu care a intrat în  forma respectivă de organizare.

După desfiinţarea C.A.P.-ului,  a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, eliberându-i-se astfel titlul de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011.

Reclamantele au susţinut în mod aberant că ar avea un drept de proprietate asupra terenului din litigiu, acestea au dat dovadă de pasivitate, mulţumindu-se  ca peste ani să promoveze  tot felul de acţiuni şi plângeri la poliţie în loc să formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului lor de proprietate.

Deşi, de-a lungul anilor s-au dat mai multe legi pentru reconstituirea dreptului de proprietate, acestea nu au uzat de nici o lege, de unde se poate trage concluzia că au evitat  asemenea demersuri fiind conştiente că nu au dreptate.

 La data de  16.10.2012,  intervenienta D.I. a depus la dosar  cerere de intervenţie,  prin care în  contradictoriu cu pârâtul V.S., Comisia  locală  pentru stabilirea dreptului  de proprietate privată asupra terenurilor Săliştea de Sus şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului  de proprietate privată asupra terenurilor Maramures, solicită anularea titlului de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011 pe numele pârâtului V.S..

În motivarea cererii,  intervenienta a aratat că  terenul din litigiu l-a primit moştenire după defunctul  - autor deposedat şi la rândul ei l-a transmis cu titlu de zestre la cele două fiice ale sale, respectiv reclamantele din prezenta cauză. Acestea au lucrat terenul până în anul 2011, când, în mod abuziv,  pârâtul a plantat cartofi peste cultura de  ovăz a reclamantelor.

Pârâtul nu este în nici un grad de rudenie cu autorul deposedat al terenului, proprietar tabular conform C.F.  50413 şi 50414 nr. top. 7077 şi 7078, în timp ce ea este  nepoată de frate al autorului deposedat, aspect dovedit cu acte de stare civilă depuse la dosar.

Prin notele de şedinţă, se susţine de către pârât,  că titlul de proprietate  i-a fost eliberat  în baza unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din  15 ianuarie 1947, terenul fiind cumpărat de antecesorii soţiei acestuia, însă  pârâtul nu s-a folosit de această probă în dosar nr. 708/224/2011 ci numai de titlul de proprietate, iar în inventarul bunurilor  făcut averii  defunctului nu rezultă că  terenul a fost vândut, acesta figurează în inventarul făcut în anii 1950-1952.

Împotriva sentinţei pronunţate în dosar nr. 708/224/2011, reclamantele au declarat recurs, admis prin decizia civilă nr. 285 din  03.04.2012 şi prin care s-a reţinut că prin ocuparea terenului de către pârâţi şi însămânţarea peste  ce au plantat reclamantele, se poate considera că deposedarea reclamantelor s-a făcut prin violenţă.

Consideră că din probele administrate în cauză şi din concluziile raportului de expertiză  rezultă că terenul situat în locul denumit *Poieniţă*  a aparţinut defunctului a cărei moştenitoare este.

 În drept, nu au fost invocate dispoziţii legale.

În probaţiune,  s-au depus acte.

Deşi legal citate, pârâtele Comisia locală Săliştea de Sus pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  şi  Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  nu  au fost reprezentate în instanţă şi nici nu au  depus întâmpinare.

Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispoziţiilor legale în materie şi constatând că în cauză a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, dând eficienţă dispoziţiilor art. 137 alin.1 C.proc.civ., instanţa a analizat cu prioritate excepţia de procedura, sens în care a reţinut:

Instanţa a constatat că, prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat instanţei  ca prin sentinţa ce o va pronunţa în urma administrării probelor să se dispună anularea titlului de proprietate cu nr.  44111/4 emis la data de 26.09.2011 pe numele pârâtului V.S., ca fiind netemeinic şi nelegal.

Atât prin precizarea de acţiune depusă la data de 21.11.2011 în dosarul 508/224/2011 al Judecătoriei Dragomireşti, precizare care a fost disjunsă formându-se dosarul de faţă, precum şi prin precizările ulterioare din dosarul nou format şi  înregistrat sub nr.814/224/2011 reclamantele au recunoscut că ele sunt nepoatele de frate ale autorului proprietar de C.f. În acest sens au depus acte de stare civilă şi arborele genealogic potrivit căruia defunctul C.M. l-a avut ca fiu pe  C.D. care a fost autorul deposedat şi respectiv ca fiică pe C.A ,  acesta având o fiică, pe C.I. măritată D., care la rândul ei a avut două fiice, pe reclamantele .

Prin notele scrise depuse la dosar pentru termenul din data de  19.09.2012, pârâtul pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor, motivată de faptul că mama acestora, D.I., este în viaţă, aceasta este  nepoata autorului deposedat  şi ca atare ea ar fi avut calitatea procesuală de a formula prezenta acţiune şi nicidecum reclamantele atâta vreme cât mama acestora trăieşte.

La termenul din 19.09.2012 s-a  pus  în discuţie excepţia invocată de către reprezentantul pârâtului, iar reclamanta prezentă a solicitat respingerea acesteia, apreciind că ambele au calitate procesuală activă în cauză, având în vedere faptul că  ele personal s-au partajat cu bunurile  ce au format proprietatea  bunicii lor.

Recunosc că mama lor a fost nepoata autorului deposedat. Au mai arătat că terenul este trecut în registrul agricol pe numele lor din anul 1990 când s-au adunat  toate rudele  şi s-au partajat în mod amiabil cu averea lui C.M., astfel că terenul din litigiu le-a revenit lor, motiv pentru care l-au trecut direct pe ele în registrul agricol, deşi mama lor este în viaţă.

În dreptul succesoral român sunt patru clase de moştenitori, iar reclamantele şi mama lor fac parte din clasa a doua a ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi. În cea de a doua categorie intră fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora până la gradul IV inclusiv. Ca urmare intervenienta şi reclamantele sunt moştenitoare ale lui C.M., cel de la care s-au confiscat terenurile, inclusiv cel din litigiu.

Aceeaşi clasă este guvernată de principiul proximităţii gradului de rudenie, potrivit căruia în cadrul aceleiaşi clase rudele mai apropiate în grad înlătură pe rudele mai îndepărtate în grad, adică *proximior excludit remotiore*. Ca urmare intervenienta, care este mai  apropiată în grad de defunct, îl moşteneşte legal, indiferent de modul în care părţile au înţeles să folosească terenul.

Ne aflăm într-o situaţie legală, care nu poate fi înlăturată sau completată de către părţi prin voinţa lor.

Ca urmare, excepţia invocată de către pârât este legală şi întemeiată şi a fost  admisă.

În funcţie de probele administrate în cauză, inclusiv de lucrarea de expertiză întocmită, s-a analizat în continuare cererea de intervenţie depusă de intervenienta în  contradictoriu cu pârâtul V.S., precum şi cu pârâtele Comisia  locală  pentru stabilirea dreptului  de proprietate privată asupra terenurilor Săliştea de Sus şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului  de proprietate privată asupra terenurilor Maramures.

Intervenienta a solicitat  anularea titlului de proprietate cu nr. 44111/4 emis la data de 26.09.2011 pe numele pârâtului, ca fiind netemeinic şi nelegal, susţinând că  terenul din litigiu l-a primit moştenire după defunctul C.M. şi l-a rândul ei l-a transmis cu titlu de zestre la cele două fiice ale sale, respectiv reclamantele din prezenta cauză. Acestea au lucrat terenul până în anul 2011 când,  în mod abuziv,  pârâtul a plantat cartofi peste cultura de  ovăz a reclamantelor.

Pârâtul nu este în nici un grad de rudenie cu autorul deposedat al terenului, proprietar tabular conform C.F.  50413 şi 50414 nr. top. 7077 şi 7078, în timp ce ea este  nepoată de frate al autorului deposedat, aspect dovedit cu acte de stare civilă depuse la dosar.

Din lucrarea de expertiză întocmită în cauză a rezultat că, terenul  cuprins în Titlu de proprietate cu numărul 44111/4 din  26.09.2011 eliberat de Comisia Judeţeană Maramureş  pentru  stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la poziţia 1 *suprafaţa primită în intravilan* - arabil cu denumirea de  Poieniţă în suprafaţă de  1.800 m.p., nu corespunde cu schiţa anexă la  procesul verbal  de punere în posesie nr. 695 din 18.03.2011 în care apar ca  şi vecini la nord drum, la sud drum, iar la vest R.N.P.

Conform *planului de amplasament şi delimitare* Anexa grafică nr.2, terenul din titlul de proprietate este delimitat de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-28-29-30-20-21-22-23-24-25-26-27-1, cu o suprafaţă totală de  2531 m.p. teren  haşurat în roşu, având ca şi vecinătăţi la nord drum, la est drum, la vest teren împădurit proprietatea reclamantelor.

Suprafaţa totală de teren măsurată, despre care se susţine că a aparţinut  defunctului C.M., este de  12761 m.p.  suprafaţă delimitată pe *planul de amplasament şi delimitare*  Anexa grafică nr.1 de pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-1, având ca şi vecinătăţi la nord drum de acces şi Rad Profira, la sud drum de acces şi pădure aparţinând R.N.P., la est drum de acces şi la vest teren împădurit aparţinând R.N.P.

Terenul  are următoarele categorii de folosinţă: arabil 2531 m.p. suprafaţa haşurată în roşu pe planul de amplasament şi delimitare Anexa grafică nr. 1; teren împădurit (tufiş) 3100 m.p. suprafaţa haşurată în  albastru pe planul de amplasament şi delimitare Anexa grafică nr. 1; fâneaţă 7130 m.p. suprafaţa haşurată în verde pe planul de amplasament şi delimitare Anexa grafică nr. 1.

În urma consultării documentaţiei existente la Primăria Săliştea de Sus s-a constatat că  terenul revendicat de către reclamante poartă denumirea de *Poieniţă*, provine de la  autorul deposedat pe numele de  C.M. care a fost cunoscut ca fiind condamnat politic în anul 1950.

Conform registrului întocmit  în anul 1950-1962, unde au fost trecute bunurile confiscate de la C.M.  casa nr.776, condamnat politic,  figurează şi terenul cu denumirea Poieniţă, în suprafaţă de 1 ha, din care  20 ari teren arabil,  35 ari teren fâneaţă şi 45 ari pădure.

Toate bunurile confiscate au fost trecute în favoarea  G.A.C. Săliştea de Sus, respectiv fostul C.A.P. Săliştea de Sus.

C.M. fiind mai în vârstă, a fost trimis la canal de către autorităţile comuniste, neavând copii, a decedat fără să lase averea la moştenitori.

Terenul cu denumirea Poieniţă, trecut în favoarea C.A.P.-ului  a fost lucrat de către mulţi membrii cooperatori, printre care şi pârâtul  V.S., aflându-se în apropierea  casei acestuia, până în anul 1990 când a fost desfiinţat C.A.P.-ul.

În anul 1991, după apariţia Legii 18/1991, toţi urmaşii autorului deposedat  C.M. şi-au împărţit averea între ei în funcţie de gradul de rudenie faţă de autor. Împărţirea a fost făcută în mod paşnic, de bună voie, astfel reclamantelor  le-a revenit parcela de teren din litigiu asupra căreia a fost emis titlu de proprietate  pe numele lui V.S..

Parcela  a fost lucrată  în mod paşnic timp de  20 de ani de către reclamante până în anul 2011 când a fost emis titlu de proprietate pe seama pârâtului.

Din punct de vedere cadastral parcela face parte din  numerele topo  7078 şi 7077 a localităţii Săliştea de Sus înscrise în C.F.  50413 şi 50414  unde apare ca şi proprietar  K.I.  tatăl lui C.M..

În consecinţă, terenul din litigiu a format proprietatea autorului deposedat, care a fost unchiul intervenientei .

Pârâtul a folosit terenul din litigiu doar ca membru cooperator şi nicidecum nu a intrat el sau autorii acestuia cu imobilul în CAP.

Este corectă susţinerea intervenientei că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în mod nelegal, reconstituire făcută doar în baza cererii lui şi a declaraţiei pe proprie răspundere. Nu a depus nici un act din care să rezulte dreptul de proprietate avut anterior cooperativizării, nici măcar o adeverinţă de la registrul agricol prin care să facă dovada posesiei.

În schimb, în registrul agricol pe anii  1996-2000 reclamanta S.A. figurează  cu teren în zona Poieniţă, arabil în suprafaţă de 0,05 ha şi fâneţe în suprafaţă de 0,40 ha, iar reclamanta R.M. figurează cu suprafaţa de  0,10 ha fâneţe.

Referitor la modul în care s-a eliberat titlu de proprietate pe numele pârâtului  V.S., reprezentanţii Primăriei Săliştea de Sus au prezentat în faţa expertului  cererea  depusă de pârât la data de  18.03.1991 înregistrată sub nr. 1185 din 21.03.1991, precum şi declaraţie  pe propria răspundere  cu terenurile solicitate.

Printre terenurile solicitate figurează şi terenul din locul denumit *Poieniţă* cu o suprafaţă totală de  57 ari dintre care 17 ari arabil şi 40 ari fâneaţă.

Se menţionează de către expert că deşi  se eliberează adeverinţa cu nr.  1138 din data de 20.05.2011  în urma depunerii cererii înregistrate sub nr. 1185/21.03.1991  prin care prin hotărârea nr.  954 din 07.02.1992 s-a aprobat pârâtului V.S. dreptul de proprietate asupra  unei suprafeţe totale de 2,21 ha prevăzută în anexa 2A poziţia 702 întocmită conform prevederilor legii  fondului funciar şi afişată public pentru terenurile validate cu denumirea Sitari în suprafaţă de 0,30 ha, Pe Şes în suprafaţă de 0,24 ha,  Ştefăniţă în suprafaţă de 0,80 ha, Poieniţă  în suprafaţă de 0,57 ha şi Păltiniş în suprafaţă de 0,30 ha, totuşi  se eliberează titlu de proprietate numai pentru  suprafaţa de  59 ari.

Pe parcursul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate s-au făcut mai multe greşeli privind vecinătăţile şi  suprafaţa terenului din litigiu, însă este cert că  imobilul din titlul eliberat în favoarea pârâtului este cel moştenit de către intervenientă şi folosit la această dată de către fiicele acesteia. 

Prin apărător, pârâtul a încercat să inducă ideea că terenul cuprins în titlu este altul, însă tocmai pe baza acestui act şi a identităţii imobilului a ocupat acea suprafaţă şi a semănat o altă cultură peste cea pusă de reclamante. Dar semnificativă este expertiza şi datele obţinute de expert de la primărie cu privire la proprietatea şi folosinţa terenului de la autorul deposedat şi până în prezent, mai ales modalitatea de obţinere a titlului şi actele care au stat la baza emiterii lui.

Potrivit art. III al.1 lit.*a* pct. *i* din Legea 169/1997 aşa cum a fost modificat prin Legea 247/2005 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată terenul predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit niciodată acel teren.

Ori în speţă ne aflăm chiar în această situaţie.

Faţă de considerentele expuse şi în temeiul prevederilor legale de mai sus, instanţa a admis  excepţia, în consecinţă a respins acţiunea reclamantelor şi a admis cererea de intervenţie, potrivit dispozitivului sentinţei.

Împotriva sentinţei civile nr. 650/15.11.2012 a Judecătoriei Dragomireşti, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, au formulat recurs recurentul-pârât V.S. şi recurenta-intervenientă D.I..

Prin cererea sa de recurs recurentul V.S. a solicitat admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinţei recurate şi respingerea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta D.I..

În motivarea recursului recurentul V.S. a arătat că potrivit art. 50 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de intervenţie se poate depune  în faţa primei instanţe  doar înainte de terminarea dezbaterilor.

Or, intervenienta a depus cererea de intervenţie după terminarea dezbaterilor şi după cuvântul asupra fondului, respectiv în perioada dintre cele două amânări de pronunţări.

În consecinţă, admiterea în principiu a cererii de intervenţie reprezintă un artificiu juridic forţat fără temei legal.

Pe fond, recurentul a arătat că intervenienta a avut un moment de sinceritate, arătând la pct. 1 din cererea de intervenţie  că este moştenitoare a „defunctului V.M, autorul deposedat al terenului în cauză, acesta  fiind unchiul dinspre mamă a subsemnatei” şi nicidecum a autorului C.M.

Pe de altă parte, în concluziile scrise din data de 03.10.2012 depuse pentru pronunţarea din 04.10.2012, numele şi prenumele de C.M. este frecvent şi specific localităţii.

De altfel nici măcar C.M. de la nr. 776, care a fost condamnat politic, pentru care există acel tabel al averilor confiscate  nu este unul şi acelaşi  cu C.M. (D) a lui DVB deoarece C.M. de la nr. 776 din Sălişte se numeşte pur şi simplu numai aşa şi nu are nicio  legătură de rudenie cu intervenienta de faţă. Mai mult decât atât nu este una şi aceeaşi persoană cu cea din CF 7077.

A încercat acest artificiu prin adăugirea de nume „de-al lui şi al lui” pentru a duce în eroare instanţa de judecată.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei cu privire la contractul de vânzare-cumpărare recurentul arată că aceasta există în realitate, nu este o invenţie şi a fost analizat  la emiterea titlului de proprietate  de către Comisia locală şi Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar.

Nici reclamantele şi nici intervenienta nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, dând dovadă de pasivitate şi mulţumindu-se  că peste ani să promoveze împotriva recurentului diverse acţiuni în instanţă  şi plângeri la organele de poliţie.

Reclamantele şi intervenienta nu au uzat de nicio lege privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Terenul din locul numit „Poieniţa” are o suprafaţă  mult mai mare decât cea folosită de recurent, însă reclamantele şi intervenienta nu doresc să folosească altă suprafaţă de teren deoarece nefiind lucrat  nu are aceeaşi calitate ca şi cel lucrat şi îmbunătăţit de-a lungul anilor de recurent.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta D.I., a solicitat casarea  în parte a sentinţei civile nr. 650/15.11.2012 a Judecătoriei Dragomireşti, în sensul obligării pârâţilor V.S. şi V.I. la plata sumei de 6570 lei, sumă de reprezintă contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu dezbaterea cauzei în dosarul nr. 814/224/2011.

În motivarea acestui recurs, s-au arătat următoarele: Cu toate că recurenta, , a solicitat cu ocazia dezbaterii  cauzei civile în dosar nr. 814/224/2011, prin nota scrisă şi cheltuielile de judecată ocazionate  cu dezbaterea  în cadrul şedinţelor publice a acestei cauze, cheltuieli ce constau în contravaloarea plăţii raportului de expertiză tehnico-judiciară  în valoare de 2070 lei  cheltuieli suportate de către fiicele sale reclamantele, în baza chitanţelor ce se află la dosar, nu s-au acordat.

De asemenea, solicită cheltuieli  de judecată în valoare de 300 lei, ce reprezintă contravaloarea onorariului solicitat  de către cei trei martori cu deplasarea acestora la instanţa de judecată şi contravaloarea zilei de muncă pierdute de către aceştia.

Solicită şi contravaloarea zilelor de lucru pierdute de către fiicele sale, cu ocazia deplasării la instanţa de judecată  în toate cele 14 şedinţe de judecată care au avut loc cu ocazia dezbaterii dosarului nr. 814/224/2011, sumă ce constă în ziua de muncă pierdută în valoare de 100 lei X  trei persoane = cu 300 X 14 zile =4200 lei. În total suma de 6570 lei.

Recurenta arată că atât proba cu expertiza tehnico-judiciară cât şi proba cu martori au fost solicitate de către instanţa de judecată în vederea soluţionării dosarului civil nr. 814/224/2011. Solicită admiterea recursului aşa cum acesta a fost formulat, casarea  sentinţei civile nr. 650 din 15 noiembrie 2012 în parte în sensul obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată şi judecarea cauzei dacă este posibil de către instanţa de recurs, iar dacă nu este posibil casarea cu trimitere a sentinţei civile  nr. 650 din 15 noiembrie 2012 şi trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond.

Recurenta-intimată D.I., şi intimatele S.A. şi R.A. au depus şi întâmpinare la cererea de recurs formulată de recurentul-pârât V.S., solicitând respingerea recursului declarat de recurent şi admiterea recursului declarat de recurenta Deac Irina.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că recurenta D.I.  în termenul legal şi în baza art. 50 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 a depus cerere de intervenţie în cauza dosar nr. 814/224/2011, la termenul stabilit de instanţa de fond  pentru data de 16.10.2012, prin care a solicitat  admiterea acţiunii formulată de către reclamantele, fiicele recurentei, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea titlului de proprietate nr. 44111/4/26.09.2011 emis  în favoarea pârâtului V.S..

Cererea de intervenţie a fost depusă de către intervenienta nu la terminarea dezbaterilor  şi după cuvântul  asupra fondului  ci înainte. Până  la cuvântul asupra fondului au mai avut loc încă două termene de judecată, sentinţa fiind pronunţată la termenul de judecată  din data de 15.11.2012.

Din probele depuse atât în dosarul nr. 508/224/2011 cât şi în dosarul nr. 814/224/2011, acte de stare civilă, arbore genealogic, a rezultat faptul că reclamantele sunt strănepoatele, respectiv nepoatele autorului deposedat C.M.  a lui DVB.

Din concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul  judiciar rezultă că terenul din locul numit „Poieniţa” a  aparţinut lui C.M.  a lui DVB,  a cărei moştenitoare directă este  D.I., respectiv reclamantele.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

La data de 16.09.2013, reprezentantul recurentului-pârât V.S., a învederat instanţei, prin scriptul depus la fila 46 din dosar, că recurentul-pârât a decedat la data de 8.08.2013 şi a depus la dosar, în fotocopie, certificatul de deces al defunctului, solicitând introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului V.S..

Moştenitorii defunctului au declarat, prin scriptul depus la dosar la fila 67 în recurs, că doresc continuarea procesului promovat de recurentul-defunct şi susţin motivele de recurs formulate de acesta.

Analizând  sentinţa civilă nr. 650/15.11.2012 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 814/224/2011, pe baza motivelor  de recurs formulate prin cele două cereri de recurs, tribunalul reţine că:

Dosarul nr. 508/224/2011 al Judecătoriei Dragomireşti  are ca obiect acţiune posesorie – fila 2 din dosarul nr.814/224/2011.

Prin încheierea din 23.11.2011, pronunţată în dosarul nr. 508/224/2011, având ca obiect acţiune posesorie, a fost disjunsă precizarea de acţiune prin care reclamantele R.M. şi S.A. au solicitat anularea titlului de proprietate nr. 44111/4/26.09.2011 emis de Comisia Judeţeană Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureş,  pe numele pârâtului V.S..

Urmare disjungerii acestei precizări de acţiune s-a format dosarul nr. 814/224/2011, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 650/15.11.2012, atacată prin cele două cereri de recurs.

Prin chiar precizarea de acţiune disjunsă din dosarul nr. 508/224/2011, reclamantele afirmă că au formulat acţiune posesorie în dosarul nr. 508/224/2011.

Prin decizia civilă nr. 285/R/15.04.2013 pronunţată în dosarul nr. 508/224/2011, a fost admis recursul declarat de reclamantele împotriva sentinţei civile nr. 783/30.11.2011  care a fost modificată în sensul admiterii acţiunii posesorii, în sensul obligării  pârâţilor să lase reclamantelor în deplină posesie şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 1 ha de natura arabil  şi fânaţe situat în locul numit „Poieniţă”  din Săliştea de Sus.

În considerentele acestei decizii, Tribunalul Maramureş a reţinut următoarele: Având în vedere faptul că, acţiunea precizată de reclamante prin care au formulat acţiune posesorie a fost depusă la termenul din 19 octombrie 2011, deci după intrarea în vigoare a noului cod civil, urmează a se analiza îndeplinirea condiţiilor pentru admisibilitatea acţiunii din perspectiva dispoziţiilor art. 949 şi următoarele din noul Cod civil.

Potrivit art. 949 noul Cod civil cel care a posedat un lucru cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea locului. Acţiune posesorie poate fi introdusă şi împotriva proprietarului (art. 950 alin.1 noul Cod civil). În caz de tulburare ori de deposedare, paşnică sau violentă, acţiunea se introduce în termenul de prescripţie de un an de la data tulburării sau deposedării (art. 951 alin.1). Acelaşi articol în alin.2 precizează că, dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acţiunea poate fi introdusă şi de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale.

În cauză, aşa cum s-a mai arătat, reclamantele au folosit terenul de mai mulţi ani până în primăvara anului 2011 când, după ce au însămânţat terenul cu ovăz, pârâţii au pus pe acelaşi teren cartofi.

În literatura de specialitate şi în jurisprudenţă s-a statuat că, pot fi considerate acte de violenţă acte de ocupare a unui imobil fără permisiune posesorului, acte de obstrucţie, acte de distrugere.

Prin ocuparea terenului de către pârâţi şi însămânţarea peste ce au plantat reclamantele se poate considera că, deposedarea reclamantelor s-a realizat prin violenţă.

Pe cale de consecinţă, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 951 alin.2 noul Cod civil, în temeiul dispoziţiilor art. 312 Cod procedură civilă s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentinţa judecătoriei, în sensul admiterii acţiunii reclamantelor şi obligării pârâţilor să lase în deplină şi paşnică folosinţă terenul de la locul numit „Poieniţă”.

Din cuprinsul deciziei  civile nr. 285/R/5.04.2012 se reţine doar că acţiunea posesorie poate fi introdusă şi împotriva proprietarului, conform art. 950 alin. 1 din Noul cod civil şi nu că reclamantele ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra autorului deposedat C.M., cum eronat se susţine  de către intimate în prezenta cauză – file 99-101 din dosarul de fond.

Prin  sentinţa civilă nr. 650/15.11.2012, admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor a fost respinsă acţiunea civilă  modificată intentată de către reclamante, ca fiind formulată de către persoane fără calitate procesuală activă, dispoziţie neatacată cu recurs.

Prin cererea de recurs formulată de recurentul V.S. şi continuată de moştenitori acestuia, se arată că cererea de intervenţie formulată de intervenienta ar fi fost depusă după închiderea dezbaterilor  şi acordarea cuvântului asupra fondului,  respectiv în  perioada  dintre cele două amânări în pronunţare.

 Examinând actele şi lucrările dosarului primei instanţe, se constată că aceste afirmaţii nu corespund  realităţii.

În şedinţa  publică din 26.09.2012 s-au pus concluzii pe fond, cauza a rămas în pronunţare,  pronunţarea fiind amânată  pentru data de 4.10.2012 – fila 159 din dosar, apoi pentru data de 11 octombrie 2012 – fila 163.

Prin încheierea din 11.10.2012, cauza a fost repusă pe rol, stabilindu-se termen de judecată pentru data de 24 octombrie 2012 – fila 164.

Cererea de  intervenţie formulată  de către intervenienta a fost depusă la dosar la data de 16.10.2012, după repunerea cauzei pe rol  - fila 165 din dosar.

Pârâtului i s-a comunicat cererea de intervenţie, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 174 din dosarul instanţei de fond.

Cererea de intervenţie a fost analizată de pârâtul care, prin avocat, şi-a exprimat în scris poziţia, solicitând respingerea cererii de intervenţie – file 181-182 din dosar.

Închiderea dezbaterilor a avut loc în şedinţa  publică din data de 7 noiembrie 2012 – fila 184 din dosar.

Prin urmare, critica din motivele de recurs formulate de recurentul V.S. vizând nerespectarea dispoziţiilor art. 50 alin. 2 Cod procedură civilă nu este fondată.

În ceea ce priveşte criticile din motivele de recurs  prin care se arată că nici reclamantele şi nici intervenienta  nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate  asupra terenului în cauză, nu au uzat de nicio lege privind reconstituirea dreptului de proprietate, se remarcă faptul că, aceste aspecte au fost invocate de către pârâtul V.S. şi în faţa primei instanţe, fila 136, respectiv fila 182 din dosarul de fond.

Titlul de proprietate nr. 44111/4/26.09.2011 a fost eliberat pe numele pârâtului V.S. pentru suprafaţa de 5900 mp – fila 27.

Reclamantele au solicitat anularea în parte a acestui titlu de proprietate, pentru suprafaţa  de 2080 mp şi restituirea suprafeţei de 2080 mp – fila 36.

Prin cererea de intervenţie  în interes propriu, intervenienta a solicitat anularea titlului de proprietate nr. 44111/4/26.09.2011. În motivarea  cererii de intervenţie, intervenienta a arătat că a primit terenul, fără să indice suprafaţa, ca moştenire de la defunctul, unchiul dinspre mamă al intervenientei.

Reclamantele au susţinut în faţa primei instanţe că „personal s-au partajat cu bunurile ce au format  proprietatea  străbunicii lor, respectiv cu terenul în litigiu şi nu mama lor” – fila 143 verso din dosarul primei instanţe.

S-a susţinut în dosarul primei instanţe, că intervenienta, mama reclamantelor, este nepoata autorului deposedat.

Reclamantele au susţinut că terenul în cauză, în suprafaţă de 2080 mp (21 ari) şi nu întreaga suprafaţă pentru care s-a constatat  de către prima instanţă nulitatea titlului pârâtului, este trecut în registrul agricol pe numele reclamantelor din anul 1990, când s-au adunat toate rudele şi „s-au partajat în mod amiabil cu averea lui C.M., astfel că terenul din litigiu le-a revenit lor, motiv pentru care l-au trecut direct pe ele în registrul agricol, deşi mama lor era în viaţă”- fila 143 verso din dosarul primei instanţe.

Intervenienta a susţinut că a primit terenul din titlul de proprietate atacat moştenire de la defunctul, autorul deposedat al terenului în cauză, acesta fiind unchiul dinspre mamă al intervenientei, iar intervenienta, la rândul său, a dat acest teren drept zestre fiicelor sale,

Din actele şi lucrările dosarului, din ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susţinerile părţilor, se constată că terenul în litigiu a fost cooperativizat.

Conform concluziilor expertizei tehnice judiciare  efectuate în cauză, suprafaţa măsurată de expert şi identificată de acesta, despre care reclamantele au susţinut că ar fi aparţinut defunctului C.M:, este de 12761 mp.

Expertul se referă în cuprinsul raportului de expertiză la registrul din 1950-1952, prezentat expertului de Primăria Săliştea de Sus, respectiv la tabelul cu bunurile confiscate defunctului C.M., condamnat politic în care figurează şi toponimicul „Poieniţa” cu suprafaţa de 1 ha.

Toate bunurile confiscate ale lui C.M., cel ce a fost condamnat politic şi a murit la Canal, au fost trecute în proprietatea GAC Săliştea de Sus, fostul CAP Săliştea de Sus.

Intervenienta şi reclamantele au susţinut că defunctul C.M. a murit la Canal în 1952.

Intervenienta a susţinut că este nepoată de soră a defunctului .

De asemenea, intervenienta a susţinut că terenurile confiscate de la defunctul C.M: au fost cooperativizate. Aceasta înseamnă  că aceste terenuri  intră sub incidenţa legilor fondului funciar şi reglementarea situaţiei juridice cu privire la aceste terenuri se impune a fi realizată cu respectarea procedurii speciale prevăzute de legile fondului funciar.

Intervenienta afirmă că îl moşteneşte pe defunctul C.M. în calitate de nepoată de soră, aceasta însemnând că îşi arogă calitatea de rudă aparţinând clasei a II-a de moştenitori, colateralii privilegiaţi.

Intervenienta a arătat că defunctul nu a avut descendenţi direcţi.

Colateralii privilegiaţi nu sunt nici moştenitori rezervatari, nici sezinari.

Intervenienta nu a susţinut şi nu a dovedit existenţa vreunui act care să ateste dreptul său la moştenire după defunct. 

Terenul fiind cooperativizat, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren  se impune a fi realizată în procedura prevăzută  de legile fondului funciar.

Legea nr. 18/1991 a fondului funciar prevede în art. 13 că, pentru terenurile supuse dispoziţiilor legii fondului funciar, calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii  judecătoreşti de primire ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii (alin. 1). Moştenitorii care  nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor, fiind consideraţi că au acceptat moştenirea  prin cererea pe care o fac comisiei de fond funciar (alin. 2).

În speţă, pentru ca intervenienta să poată să fi fost considerată moştenitoare acceptantă după defunctul C.M:, trebuia ca aceasta să fi făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate  la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, în baza Legii nr. 18/1991 cu modificările şi completările ulterioare, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate după defunct..

D.I. nu afirmă şi nu dovedeşte că ar fi făcut vreodată o asemenea cerere.

Pentru promovarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate  este necesar ca persoana reclamantă, în speţă intervenienta , să justifice un interes.

Interesul care fundamentează acţiunea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie legitim, să fie personal şi să fie născut şi actual.

În speţă, având  în vedere că intervenienta nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu poate justifica nici un interes în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.

În examinarea pe fond a cererii de intervenţie în interes propriu formulată  de intervenienta, prima instanţă trebuia să pornească  de la examinarea  îndeplinirii condiţiilor de exerciţiu ale acţiuni civile, respectiv de la întrunirea cerinţelor de a fi parte în proces.

În acest context, trebuie  examinat în primul rând interesul legitim al reclamantului, în speţă, al intervenientei, de a cere constatarea  nulităţii absolute titlului de proprietate emis pârâtului, interes justificat numai dacă are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra  aceluiaşi teren, altfel nu are nici un folos practic  în urma constatării nulităţii titlului pârâtului, pentru că nu se poate emite  un titlu în favoarea sa atâta timp  cât nu are recunoscut la rândul său un drept în  procedura specială a legilor fondului funciar asupra terenului, nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.

Prin urmare, criticile din cererea de recurs formulată de recurentul-pârât pe fondul cererii de intervenţie sunt întemeiate.

Având în vedere că intervenienta  nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul  din titlu atacat, aceasta nu justifică un interes legitim în sensul  dispoziţiilor legilor fondului funciar, respectiv dispoziţiilor art. III in Legea nr. 169/1997 modificate prin Legea nr. 247/2005, pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a titlului.

În cauză, sunt incidente art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care atrag modificarea sentinţei lipsite  de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1  teza I Cod procedură civilă 1865, cu raportare la dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul declarat de către recurentul V.S decedat în cursul procesului  şi continuat de moştenitorii săi în sensul că a respins cererea de intervenţie  în interes propriu  formulată de intervenienta D.I., având că obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, care nu contravin  prezentei decizii.

Pe cale de consecinţă, recursul declarat de către intervenienta şi care vizează cheltuielile de judecată a fost respins  ca nefundat.

Domenii speta

Spete similare