Viol

Prin rechizitoriul Parchetului de lângă Tribunalul Bacău nr. 606/P/2013 din 20.11.2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor H.I. şi C.V., cercetaţi, primul pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi corupţie sexuală, prevăzute de: art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) C.pen. (parte vătămată R.C.Ş. în vârstă de 17 ani),  art. 197 alin. 1, alin. 3 teza I C.pen. (parte vătămată V.S. în vârstă de 14 ani) şi art. 202 alin. 1 C.pen. (faptă din iunie 2013), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen., şi cel de-al doilea, pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, complicitate la viol şi corupţie sexuală, prev. de :  art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) C.pen. (parte vătămată R.C.Ş. în vârstă de 17 ani) , complicitate la viol, prev. de art. 26 C.pen. raportat art. 197 alin. 1, alin. 3 teza I C.pen. (parte vătămată V.S. în vârstă de 14 ani) şi  art. 197 alin. 1, 3 teza I C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (parte vătămată D.T.Ş.), art. 202 alin. 1 C.pen. (faptă din iunie 2013), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.

Totodată s-a dispus  scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului H.I., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 1 C.pen. (faptă din august 2012 - parte vătămată M.G.), art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) C.pen. (faptă din luna septembrie 2012 - parte vătămată M.G.) şi art. 197 alin. 1 C.pen. (faptă din luna noiembrie 2012 - parte vătămată M.G.), întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective şi scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. a) C.pen. (faptă din  luna septembrie 2012 - parte vătămată M.G.), întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective şi subiective.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 5136/110/2013 la data de 21.11.2013 iar, potrivit dispoziţiilor art. 300 indice 1 C. pr. pen. s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv odată cu primirea dosarului la instanţa de judecată, fiind menţinută această măsură procesuală la data de 22.11.2013 considerând că subzistă în continuare temeiurile ce au dus la luarea acesteia,în speţă fiind întrunite dispoziţiile art. 148 lit.f  Cod procedură penală în vigoare la acea dată

Ulterior, periodic, potrivit dispoziţiilor lart.300 indice 2 C.pr.pen., devenit ulterior art. 208 C.pr.pen.,  a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, aceştia şi reprezentantul parchetului exercitând calea recursului, apoi a contestaţiei împotriva încheierilor, şi respinse/admise de instanţa de control judiciar, până la finalul cercetării judecătoreşti, când inculpaţii s-au aflat în stare de arest preventiv.

Începând cu termenul de judecată, din 07.02.2014,  instanţa de fond, a fost de acord cu înlocuirea stării de arest preventiv cu altă măsură mai puţin severă, aceea a controlului judiciar sau chiar arestul la domiciliu, însă, urmare a contestaţiilor formulate de reprezentantul parchetului, măsura arestului preventiv a fost menţinută, încheierile fiind desfiinţate. S-a avut în vedere în admiterea cererilor situaţiile familiale ale celor doi inculpaţi (doi copii minori, mamă bolnavă paralizată, pericolul pierderii locuinţei sociale), precum şi termenul trecut de la luarea măsurii arestului preventiv – 29.10.2013.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi: părţile vătămate minore care s-au constituit părţi civile în caută: R.C.Ş. fila 79, 85-86 vol.I, V.S. fila 81, 87-88, ds. instanţă, D.T.Ş., fila 83, 89, ds. instanţă,  reprezentanţii legali ai părţilor vătămate minore: R.V., R.Ş. (filele 79-80, 244,  vol.I), T.M., fila 82, 242243,  D.M.I., fila 84 ds. fond.,, inculpaţii: H.I., filele 90-91, 142, 319,  , C.V., filele 92, 129-131, 143, 240-241, 308, 320,  30 vol.II.

S-au audiat martorii din lucrări precum şi cei propuşi de inculpaţi în apărare: M.D., filele 132-134 vol.I,  M.G., filele 135-136, M.I., filele 137-138, B.I., fila 237, D.E.D. (propus de inc. ), fila 238-239, B.T., fila 314-315, O.Ş., filele 316-317,  I.C., fila 318, M.I..

Inculpatul C.V. a depus numeroase memorii la dosar: filele 11-14 vol.I instanţă, 139 vol.I , situaţia datoriilor asupra apartamentului său, fila 236 vol.I , 22-29 vol.II Acest  inculpat, a învederat instanţei situaţia sănătăţii sale mintale, în suplimentul de declaraţie pe care a dorit să-l dea, arătând că a fost de nenumărate ori internat în diferite spitale cu profil psihiatric, din ţară, pe timpul minorităţi, cât timp a fost în plasament  în intervalul 1998-2002. Pentru asigurarea dreptului la apărare, instanţa a dispus efectuarea unei adrese pentru clarificarea acestuia aspect, sens în care de la D.G.A.P.C. Bacău a fost înaintat răspunsul, fila 264 vol. I instanţă din care rezultă că pe perioada plasamentului C.V.,  nu a fost înregistrat cu probleme medicale.

De asemenea, s-au depus, în circumstanţiere pentru inculpatul C.V., memorii din partea Asociaţiei A., a preotului misionar al capelei .

Şi pentru inculpatul H.I. au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere reprezentate de adeverinţă de la A.P.  Oneşti,  caracterizare din partea P.R.C., şi de la locul de muncă: SC C. S.A. B., filele 310-313.

Au formulat inculpaţii cereri de înlocuire a stării de arest preventiv cu alte măsuri procesuale mai puţin restrictive de libertate: fila 47 vol.I,  fila 49.

Reprezentantul legal al minorului parte vătămată V.S., d-na T.M., a depus la dosar înscrisuri şi memorii: xerocopia sentinţei civile nr. 1154/D/2010 din 19.07.2010 a Tribunalului Bacău de stabilire a plasamentului în favoarea dumneaei faţă de minorul V.S. (filele 51-53 vol. I instanţă,), memorii asupra situaţiei de fapt, filele 114-116 vol.I, 245, 284-285.

De asemenea, reprezentantul legal, d-na T.M. a oferit date suplimentare, legate de starea de sănătate, de comportamentul părţii vătămate minore V.S., pe perioada şcolarizării sale, punând la dispoziţie date pentru a pute fi contactat, d-l diriginte al S.T. din Piatra Neamţ, unde studiază în prezenta copilul său, şi disponibilitatea de a fi chemat şi audiat d-l profesor diriginte şi d-l pedagog. Acest lucru a fost încuviinţat de instanţa de judecată, pentru aflarea adevărului, audierea acestora impunându-se raportat la situaţia deosebit de delicată a dosarului, a comportamentului acestui minor. Astfel a fost ataşat la doar adeverinţa eliberat de unitatea de studiu şi audiat d-l preot profesor, diriginte al clasei a IX al S.T. din Piatra Neam, filele 286-287, d-l O.Ş. . Cu un termen înainte de finalizarea cercetării judecătoreşti, reprezentantul legal al acestui minor parte vătămată a adus la cunoştinţă instanţei că nu se pot prezenta în faţa tribunalului datorită faptului că se află internată la Spitalul de Psihiatrie din Bucureşti, în calitate de însoţitor pentru copilul minor. A depus la dosar scrisoarea medicală şi actele doveditoare  la data de 11.06.2014.

A fost ataşată declaraţia martorului M.G., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău , filele 57-58 vol. I instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

I. LATURA PENALĂ

1. În fapt : 

Inculpatul H.I. a fost căsătorit cu numita V.A., relaţie din care au rezultat doi copii, în prezent minori. Soţii H. au divorţat în anul 2009, iar din această perioadă inculpatul şi-a descoperit înclinaţiile spre homosexualitate.

Inculpatul C.V. a fost crescut în Centrul de Minori şi Tineret Tg. Ocna, judeţul Bacău, este cunoscut ca având înclinaţii homosexuale, iar din anul 2009 formează un cuplu cu inculpatul H.I.. Cei doi inculpaţi întreţin reciproc raporturi sexuale orale şi anale, înclinaţiile sexuale ale acestora fiind cunoscute în cartierul de domiciliu din municipiul Oneşti.

Începând cu luna august 2012, în dorinţa de diversificare a satisfacerii sexuale, inculpaţii au hotărât să întreţină raporturi sexuale şi cu persoane minore, atrăgând în anturajul lor copii ce provin din familii dezorganizate sau faţă de care a fost dispusă măsura plasamentului la asistenţi maternali, cum este şi situaţia părţilor vătămată V.S. şi R.C.Ş.

Este probabil că în acest scop inculpatul C.V. a înfiinţat cu mai mulţi ani în urmă şi Grupul Coral „S.” , format din tineri cu vârsta sub 18 ani şi care provin, de regulă, din centre de plasament.

În asemenea împrejurări, în luna iunie 2013, cel mai probabil în data de 19.06.2013, în timp ce se aflau în mun. Oneşti, părţile vătămate V.S. şi R.C.Ş. au fost acostaţi de inculpaţii H.I. şi C.V., care sub pretextul acordării unui ajutor la curăţenie, le-au cerut să îi însoţească într-un apartament din aceiaşi localitate, ce aparţine surorii inc. H.I.

După ce au ajuns în imobil şi au asigurat uşa de acces, inculpatul H.I. le-a cerut pe un ton autoritar celor doi minori să se dezbrace de tricouri, motivând că în acel mod vor trebui să facă curăţenie în casă. La scurt timp, ambii inculpaţi au mers într-o încăpere a locuinţei, unde s-au dezbrăcat total de obiectele de îmbrăcăminte, s-au aşezat în pat şi l-au chemat la ei pe minorul V.S. În acel timp, partea vătămată R.C.Ş. era plecat la domiciliul său pentru a rezolva o problemă personală, de unde a revenit în circa 15 minute.

Intrând în acea încăpere, partea vătămată V.S. i-a văzut pe cei doi inculpaţi dezbrăcaţi şi întinşi pe pat, iar inc. H.I. i-a cerut să se apropie de el şi să întreţină raport sexual oral.

Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul H.I. a strigat ameninţător la aceasta, a tras-o spre el şi i-a introdus penisul în gură, întreţinând astfel un raport sexual oral până la ejaculare.

În acest interval de timp, inculpatul C.V. s-a aflat permanent în încăpere, acordând astfel sprijin moral inculpatului H.I..

Între timp, în locuinţă a revenit şi minorul R.C.Ş., care a fost luat de către inculpatul C.V. şi condus într-o altă încăpere, unde tot prin constrângere, a întreţinut cu acesta raport sexual oral. La acest act sexual, în parte, a fost obligat să asiste şi minorul V.S..

După epuizarea actului sexual dintre C.V. şi R.C.Ş., aceiaşi parte vătămată a fost preluată de inc. H. I. şi condusă în baie, unde timp de aproximativ 30 de minute au întreţinut raport sexual oral. Ambele fapte de viol săvârşite de cei doi inculpaţi împotriva minorului R.C.Ş., au fost comise în prezenţa părţii vătămate V.S., care se afla în locuinţă şi chiar a privit consumarea actelor sexuale.

După consumarea actelor sexuale cu cei doi minori, ambii inculpaţi le-au pus în vedere părţilor vătămate să nu spună nimănui nimic despre ceea ce li s-a întâmplat, ameninţându-i cu acte de violenţă şi că, în caz contrat, îi vor informa pe părinţii lor despre faptul că fumează, consumă băuturi alcoolice şi chiar întreţin relaţii sexuale cu alţi bărbaţi.

Audiaţi fiind, ambii inculpaţi recunosc consumarea unor acte sexuale orale şi anale între ei şi părţile vătămate, invocând faptul că aceste acte sexuale au avut loc cu consimţământul acestora.

În cursul lunii iulie 2012, prin intermediul numitului M.G., partea vătămată D.T.Ş., l-a cunoscut pe inculpatul C.V., care în acea perioadă se ocupa cu distribuirea de pliante .

Cu ocazia zilei sale de naştere, inculpatul C.V. i-a invitat pe M.G. şi D.T.Ş. la domiciliu său, unde i-a servit cu mâncare şi bere şi, ulterior l-a cooptat pe acesta din urmă în activitatea de distribuire pliante, lucru cu care acesta a fost de acord.

Partea vătămată D.T.Ş. a desfăşurat această activitate timp de aproximativ o lună de zile, timp în care a interacţionat cu ambii inculpaţi.

Într-o zi din luna septembrie 2012, după ce a consumat băuturi alcoolice cu alţi prieteni, ajungând în stare de ebrietate, pe la orele 21:00, partea vătămată D.T.Ş. s-a deplasat la domiciliul inculpatului C.V., unde l-a găsit şi pe M.G. care, potrivit declaraţiilor sale, petrecea mult timp la locuinţa acestuia.

Profitând de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată şi prin constrângere morală, inculpatul C.V. a întreţinut raport sexual oral cu aceasta.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate D.T.Ş., în luna decembrie 2012 şi apoi în luna mai 2013, în aceleaşi condiţii, când se afla la domiciliul inculpatului C.V., acesta profitând de starea sa de ebrietate şi prin constrângere psihică, a întreţinut de fiecare dată raporturi sexuale orale.

Cu privire la aceste fapte, inculpatul C.V. a declarat că, în vara anului 2012, prin intermediul numitului M.G. l-a cunoscut pe D.T.Ş., cu care în două rânduri, în luna august 2012, în timp ce se afla la domiciliul său, a întreţinut raporturi sexuale orale cu consimţământul acestuia.

 Situaţia de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, reprezentat de declaraţiile părţilor vătămate V.S. şi R.C.Ş. şi D.T.Ş., declaraţiile martorilor T.M., D.M.I., M.D., M.I., M.G., declaraţiile inculpaţilor H.I. şi C.V. şi de probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi; părţile vătămate minore care s-au constituit părţi civile în caută: R.C.Ş. fila 79, 85-86 vol.I, V.S. fila 81, 87-88, ds. instanţă, D.T.Ş., fila 83, 89, ds. instanţă,  reprezentanţii legali ai părţilor vătămate minore: R.V., R.Ş. (filele 79-80, 244,  vol.I), T.M., fila 82, 242243,  D.M.I., fila 84 ds. fond.,, inculpaţii: H.I., filele 90-91, 142, 319, C.V., filele 92, 129-131, 143, 240-241, 308, 320,  30 vol. II.

S-au audiat martorii din lucrări precum şi cei propuşi de inculpaţi în apărare: M.D., filele 132-134 vol.I,  M.G., filele 135-136, M.I., filele 137-138, B.I., fila 237, D.E.D. (propus de inc. ), fila 238-239, B.T., fila 314-315, O.Ş., file 316-317,  I.C., fila 318, M.I..

Inculpatul C.V. a depus numeroase memorii la dosar: filele 11-14 vol.I instanţă, 139 vol.I , situaţia datoriilor asupra apartamentului său, fila 236 vol.I , 22-29 vol.II. Acest  inculpat, a învederat instanţei situaţia sănătăţii sale mintale, în suplimentul de declaraţie pe care a dorit să-l dea, arătând că a fost de nenumărate ori internat în diferite spitale cu profil psihiatric, din ţară, pe timpul minorităţi, cât timp a fost în plasament  în intervalul 2998-2002. Pentru asigurarea dreptului la apărare, instanţa a dispus efectuarea unei adrese pentru clarificarea acestuia aspect, sens în care de la D.G.A.P.C. Bacău a fost înaintat răspunsul, fila 264 vol. I instanţă din care rezultă că pe perioada plasamentului C.V., nu a fost înregistrat cu probleme medicale.

De asemenea, s-au depus, în circumstanţiere pentru inculpatul C.V., memorii din partea Asociaţiei A., a preotului misionar .

Şi pentru inculpatul H.I. au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere reprezentate de adeverinţă de la A.P.  Oneşti,  caracterizare din partea P.R.C. din Oneşti, şi de la locul de muncă: SC C. S.A. B., filele 310-313.

Au formulat inculpaţii cereri de înlocuire a stării de arest preventiv cu alte măsuri procesuale mai puţin restrictive de libertate: fila 47 vol.I,  fila 49.

Reprezentantul legal al minorului parte vătămată V.S., d-na T.M., a depus la dosar înscrisuri şi memorii: xerocopia sentinţei civile nr. 1154/D/2010 din 19.07.2010 a Tribunalului Bacău de stabilire a plasamentului în favoarea dumneaei faţă de minorul V.S. (filele 51-53 vol. I instanţă,), memorii asupra situaţiei de fapt, filele 114-116 vol.I, 245, 284-285.

De asemenea, reprezentantul legal, d-na T.M. a oferit date suplimentare, legate de starea de sănătate, de comportamentul părţii vătămate minore V.S., pe perioada şcolarizării sale, punând la dispoziţie date pentru a pute fi contactat, d-l diriginte al S.T. din Piatra Neamţ, unde studiază în prezenta copilul său, şi disponibilitatea de a fi chemat şi audiat d-l profesor diriginte şi d-l pedagog. Acest lucru a fost încuviinţat de instanţa de judecată, pentru aflarea adevărului, audierea acestora impunându-se raportat la situaţia deosebit de delicată a dosarului, a comportamentului acestui minor. Astfel a fost ataşat la doar adeverinţa eliberat de unitatea de studiu şi audiat d-l preot profesor, diriginte al clasei a IX al S.T. din Piatra Neamţ, filele 286-287, d-l O.Ş. . Cu un termen înainte de finalizarea cercetării judecătoreşti, reprezentantul legal al acestui minor parte vătămată a adus la cunoştinţă instanţei că nu se pot prezenta în faţa tribunalului datorită faptului că se află internată la Spitalul de Psihiatrie din Bucureşti, în calitate de însoţitor pentru copilul minor. A depus la dosar scrisoarea medicală şi actele doveditoare  la data de 11.06.2014.

A fost ataşată declaraţia martorului M.G., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău , filele 57-58 vol. I instanţă.

Inculpaţii nu au recunoscut încadrarea juridică, nefiind de acord cu calificarea situaţiei de fapt ca fiind, în drept, „viol”, nici un moment nu au fost de acord cu faptul că părţile vătămate deşi erau minore, au fost constrânse în vreun fel  că actele sexuale s-ar fi desfăşurat prin violenţă, profitând de starea lor de minoritate. Mai mult decât atât, au apreciat că ei, oameni majori, adulţi, au fost victimele părţilor vătămate minore, că ei erau de fapt „profesori”, că au fost ademeniţi la comiterea de fapte. Părţile vătămate minore, de mult timp ar fi încercat să intre în contract cu ei, să facă cunoştinţă între ei, şi că acum ei au căzut în „capcană”, că au fost victimele „bârfelor” cartierului, o răzbunare a d-nei T.M., un complot al vecinilor şi organelor de poliţie.  Inculpaţii şi-au expus părerea în sensul că multe din persoanele cunoscute de ei, majori, cu poziţii sociale respectabile au făcut şi fac în continuare ce au făcut ei, dar nimeni nu este pedepsit şi nu păţeşte ce au păţesc ei prin întocmirea acestui dosar.

Apărătorii aleşi ai inculpaţilor au solicitat instanţei achitarea lor în temeiul art. 16 lit. a din actualul C.pr.pen., pentru faptul că „fapta nu există”, sau art. 16 lit.c NCPP „nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea”.

În pledoariile lor, apărătorii au arătat următoarele: avocatul ales al inculpatului H.I., a arătat faptul că, privitor la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, va opera legea mai favorabilă şi anume Noul Cod Penal. Cu privire la fapta de corupţie sexuală, a arătat că formulează concluzii de achitare având în vedere că a fost dezincriminată, iar cu privire la infracţiunea de viol, solicită achitarea inculpatului potrivit art. 16 lit. a C.p.p. întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea în baza art. 16 lit. c C.p.p. întrucât nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea, astfel că instanţa va aprecia. A mai arătat că în concluziile pe fondul cauzei se raportează la datele dosarului, a fost de la bun început în acest dosar şi a perceput corect situaţia în care s-au găsit inculpaţii şi părţile vătămate. Părţile vătămate nu sunt acele persoane inocente, nu se poate vorbi în cauză despre constrângere fizică sau morală, nu există vreun certificat medico-legal, vreun înscris medical prin care vreuna din părţi să-l fi prezentat şi din care să rezulte vreo constrângere fizică, iar constrângerea morală nu rezultă din dosar în nici un mod, fiindcă acestea au avut posibilitatea să plece, lucru care rezultă din declaraţiile date voalat de către părţile vătămate, în care una din acestea spune că a plecat de acasă, a folosit bicicleta inculpatului C., aspect din care rezultă că nu a existat o constrângere. De asemenea, nu există dovada vreunui şantaj, iar acest dosar nu ar fi existat dacă nu ar fi existat bârfele şi dacă părţile responsabile civilmente nu s-ar fi sesizat din anumite considerente de ordin material. Reprezentantul legal al unei părţi vătămate a recunoscut că a primit o anumită sumă de bani pe parcursul anului, prin urmare teama de a nu fi trasă la răspundere a condus la formularea respectivei plângeri. Ultima dată, aceasta a susţinut că fiul său se află într-o situaţie bulversantă, depresivă, a propus audierea unor martori, între care şi profesorul diriginte al fiului său, a revenit asupra propunerii şi a solicitat ca acesta să nu mai fie audiat, dar instanţa a păşit la audierea martorului, audiere din care a rezultat comportamentul avut de partea vătămată pe parcursul şcolarizării, comportament care nu a fost unul determinat de situaţia de faţă, întrucât acest comportament îl manifesta şi înainte. S-a mai arătat că partea vătămată se află în situaţia de a fi exmatriculat, dar acest lucru nu se poate fiindcă învăţământul este obligatoriu pentru 10 clase. S-a mai arătat faptul că partea vătămată pleacă în cartiere rău-famate, că a folosit straie pe care nu trebuia să le poarte. Se mai arată de către apărătorul ales al inculpatului faptul că profilul părţilor vătămate a fost bine conturat de instanţa de judecată, internarea părţii vătămate, care este una pro causa nu se justifică, trebuie luate măsuri, trebuie dus la psiholog. S-a arătat de avocatul ales al inculpatului faptul că nu este de acord cu concluziile formulate de apărătorii părţilor vătămate cu privire la vârsta fragedă a părţilor vătămate, cu privire la vulnerabilitatea lor, cu privire la faptul că nu s-a sesizat în nici un moment regret sau compasiune de la inculpaţi, dar nici din conduita părţilor vătămate nu rezultă aceste aspecte, lucru stabilit şi din declaraţiile acestora în care susţin că au încercat să vadă cum este şi cu persoane mature. Au avut loc relaţii sexuale între părţile vătămate şi persoane de vârsta lor, minore, s-au comis astfel de fapte în multe locuri, inclusiv în altar. Faţă de aceste situaţii nu se poate spune că părţile vătămate sunt vulnerabile sau lipsite de apărare. Mediul din care provin părţile vătămate este un mediu care dă astfel de produse societăţii noastre, s-au întâlnit astfel de deviaţii de comportament şi în cel de-al doilea mediu îmbrăţişat de părţile vătămate care a fost sub lupa mass-mediei şi chiar pontiful şi-a dat demisia la când se făceau cercetări cu privire la deviaţii de comportament din mediul bisericesc. S-a mai arătat de către avocatul ales al inculpatului faptul că nu a existat constrângere fizică sau morală, nu există dovezi că s-au exercitat relaţii sexuale prin constrângere şi, chiar o parte vătămată, V.S., spune că nu era închisă uşa fiindcă nu se putea încuia şi a precizat de asemenea faptul că a privit cum se desfăşura actul sexual între C. şi R. Totul se poate rezuma într-o morală creştină şi anume “care este fără de păcat să arunce primul cu piatra”. Singurele victime din acest dosar sunt părţile responsabile civilmente, cu excepţia părţii vătămate care are grijă de partea vătămată V.S., care are o grijă subsumată aspectelor de ordin material. Acest reprezentant legal a făcut două accidente vasculare pe fondul stresului faţă de partea vătămată, care i-a şi furat bani din casă, iar martorul audiat astăzi ar fi trebuit să ştie mai multe fiindcă el era în măsură să vegheze la liniştea cartierului. Reprezentantul legal al părţii vătămate V.S.: T.M. a mai arătat în faţa instanţei faptul că a fost sunată de feţe bisericeşti pentru a-i trimite părţii vătămate bunuri şi straie, dar nu în acest mod se face milostenia, dat fiind faptul că doar 3 zile a lipsit o minoră de acasă din Bucureşti, pentru ca biserica care a cazat-o să fie cercetată în acea cauză. Prin urmare, avocatul ales al inculpatului H.I. a arătat că formulează concluzii de achitare cu privire la infracţiunea de viol, de dezincriminare cu privire la fapta de corupţie sexuală, cu privire la daunele materiale şi morale, solicită respingerea acestora întrucât nu au fost dovedite şi, de asemenea, solicită ca instanţa să aibă în vedere situaţia inculpatului socială şi starea de sănătate a acestuia; avocatul ales al inculpatului C.V. a arătat că legea mai favorabilă este reprezentată de Noul Cod Penal, cu încadrarea juridică precizată de reprezentantul Ministerului Public, cu precizarea că fapta de corupţie sexuală a fost dezincriminată. Cu privire la infracţiunea de viol, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. a C.p.p. sau art. 16 lit. c C.p.p. în funcţie de modul în care se vor analiza probele de la dosar. A arătat că în cauză nu este vorba despre viol, despre constrângere fizică sau morală şi nici despre imposibilitate a părţilor vătămate de a se apăra. Părţile vătămate nu au prezentat nici un act medical, aceste trei părţi vătămate au venit în faţa instanţei, nu au anunţat familia să meargă la medic de îndată ce s-au hotărât sau ar fi spus familia. Nu există probe de vânătăi sau echimoze, nu se poate vorbi despre o imposibilitate a părţilor de a se apăra, întrucât acestea puteau să fugă dat fiind faptul că apartamentul era situate la parter, exista balcon, părţile vătămate putea să deschisă geamul, a existat o pauză între evenimente, iar uşa de la balcon nu se închide, aspecte din care rezultă faptul că părţile vătămate nu au avut interesul de a pleca de acolo. Mai mult, partea vătămată D. a fost de multe ori acolo, dormea la C. nopţi la rand când se afla în conflict cu familia sa. Nu se poate reţine ameninţarea sau constrângerea fizică, dată fiind şi declaraţia părţii vătămate D. de la fila 50 dosar în care precizează că era beat şi nu ştia ce face, a mers la C., a dormit la el fiindcă avea probleme cu părinţii. De asemenea, declaraţiile inculpaţilor şi ale părţilor vătămate, precum şi din declaraţiilor martorilor din lucrări, precum şi din acele a celor propuşi din oficiu, rezultă că nu a fost vorba despre violenţă, întrucât se pune atunci întrebarea de ce s-a mai întors partea vătămată după ce C. i-a dat bicicleta să meargă până acasă. Înainte de a pleca, părţii vătămate i s-a propus de H. şi atunci dacă era traumatizat de ce s-a mai întors? Prin urmare, aceasta a fost voinţa părţilor vătămate, această parte vătămată şi toate celelalte erau experimentate, astfel că nu a mai fost nevoie de inculpaţi majori, fiindcă părţile vătămate au povestit şi au dat indicaţii precise inculpaţilor. Cu privire la actul sexual, nu a fost vorba despre un viol. Avocatul ales al inculpatului C.V., arată faptul că, privitor la daunele morale şi materiale solicitate în sumă de 100000 de lei, partea vătămată care le-a solicitat nu a făcut dovada faptului că a făcut tratament de specialitate, nu a arătat că nu mai poate continua cursurile. În acest dosar elevii au fost inculpaţii şi profesorii au fost părţile vătămate. Din declaraţia dată de partea vătămată V.S., acesta arată faptul că îl cunoştea pe inculpatul H. de multă vreme, a Acceptat propunerea sa de a merge în apartament şi de a face curăţenie, au ajuns şi mai multe persoane acolo şi au avut încredere în ei. Despăgubirile în cuantum de 3000 de euro nu se justifică sub aspectul daunelor morale şi materiale. Din declaraţiile profesorului-diriginte referitoare la partea vătămată V.S., se arată faptul că aceasta este o persoană cu un comportament reprobabil, nu este un minor inocent, nu este o persoană vulnerabilă şi în prezent fuge de la internat. Trebuie avută în vedere şi declaraţia inculpatului C.V. care este el însuşi o victimă a sistemului, fiindcă a crescut la casa de copii până la 30 de ani, nu a avut un comportament antisocial contrar părților vătămate minore care aveau între 15 și 16 ani, inculpatul s-a autoeducat, a muncit în permanenţă, este un om cinstit şi corect, a fost ajutat de diferiţi sponsori, acele cheltuieli ale sale au fost achitate de nişte persoane cu gânduri bune. Instanţa poate observa faptul că exprimarea inculpatului este una gramaticală, că are o dicţie corectă, iar orientarea sa prezentă este ca urmare a mediului în care inculpatul s-a dezvoltat, în sensul că a fost şi el parte vătămată în mediul în care s-a educat. S-a mai arătat faptul că inculpatul şi-a găsit şi ocupaţie, a organizat un cor, care nu a fost organizat în acel scop, ci pentru că inculpatului îi place să cânte, chiar pentru a obţine un interes material care nu este ruşinos. S-a solicitat instanţei să mai observe faptul că propunerea a venit din exterior spre inculpate şi nu invers, că ceea ce este scuzabil este doar vârsta părţilor vătămate, iar inculpatul îşi reproşează doar faptul că nu a fost suficient de vigilent, că a fost tras în cursă. S-au formulat aceleaşi concluzii cu privire la dezincriminarea faptei de corupţie sexuală formulate de reprezentantul Ministerului Public şi s-a solicitat instanţei să dispună respingerea pretenţiilor civile ca nedovedite, nici cele morale, nici cele materiale.

Instanţa, în consens cu apărătorii aleşi ai inculpaţilor, este de acord cu faptul că, în speta de faţă nu avem de-a face cu o viciere a consimţământului realizat prin violenţe fizice. Din nici o declaraţie a vreunui inculpat sau a vreunei părţi vătămate nu rezultă că infracţiunile s-ar fi comis prin violenţe fizice, părţile vătămate nu au fost forţate fizice sau prin folosirea vreunei arme albe să întreţină raporturi sexule.

La fel de sigur este faptul că părţile vătămate au fost „ademenite” la comiterea infracţiunilor prin vicierea consimţământului sub aspect psihic, moral. Inculpatul H.I. are doi copii – băieţi, în vârstă de 16 şi 14 ani-de seama părţilor vătămate. Acestea şi inculpatul H. locuiesc în acelaşi cartier, la blocuri învecinată, mai mult, părţile vătămate şi martorul M. au fost de multe ori în apartamentul inculpatului H., pentru a se juca cu copiii acestuia, cât erau de vârste mai mici. Ce ştiau părţile vătămate despre inculpatul H.? Că este tatăl celor doi copii, colegi de joacă şi clasă,că au fost în apartamentul lui şi s-au jucat. Au fost educaţi, aşa după cum a făcut şi inculpatul cu copii săi, să respecte vecinii, să-i salute, să le vorbească frumos. Comportament despre care, vecinii care au fost audiaţi ca martori în dosar,  l-au confirmat.

Aşadar, la momentul la care inculpatul H. le-a propus părţilor vătămate să meargă să-i ajute la curăţenia apartamentului, părţile vătămate au Acceptat, fără să gândească că se va întâmpla altceva acolo.

Din acest punct de vedere apreciem că în cauză ne aflăm în ipoteza vicierii consimţământului sub forma dolului, părţile vătămate minore au avut încredere în inculpaţi.

În timpul consumării actelor sexuale şi ulterior, inculpaţii au apelat la ameninţări şantajând părţile vătămate că dacă vor spune ceva părinţilor din ce s-a întâmplat acolo în apartament, vor spune că ei au vrut aceste contacte, că de fapt ei sunt mari cunoscători în asemenea contacte, şi astfel vor lua împotriva lor măsura de a fi trimişi înapoi în Centrul de Plasament, în cazul părţilor vătămate V.S. şi R.Ş..

Din acest punct de vedere nu are nici o relevanţă faptul că părţile vătămate minore au putut sau nu să părăsească apartamentul, sau faptul că partea vătămată R.Ş. a fost sau nu plecat cu bicicleta inculpatului C. până la locuinţa sa şi apoi a revenit. Important este efectul pe care l-a avut asupra voinţei părţilor vătămate, a constrângerii la care au fost supuse din punct de vedere moral.

Posibil să existe unele diferenţe între declaraţiile părţilor vătămate minore, sub aspectul opunerii la consumarea actelor sexuale, fiindcă pe de o parte aceste declară că s-au opus cât au putut, prin ţipete, prin bătăi cu picioarele în pereţi, pe când inculpaţii afirmă că totul a fost o plăcere de partea ambelor părţi . Părţile vătămate afirmă că au fost primele acte sexuale din viaţa lor, având atunci 14 ani, atât cu bărbaţi cât şi cu femei, însă inculpaţii îi apreciază, în schimb ca fiind adevăraţi „profesori”, că nu au avut nevoie de nici un amănunt, vreun detaliu, în desfăşurarea contactelor sexuale, fiecare a ştiut ce face. Acest aspect nu poate fi probat în instanţă, cuvântul inculpaţilor contra cuvântului părţilor vătămat. Pe cine să credem? Opinăm că trebuie să aibă întâietate declaraţia părţilor vătămate? De ce? Pentru că, din dosarul de urmărire penală, rezultă că aceeaşi inculpaţi au avut aceleaşi experienţe sexuale cu aceeaşi parte vătămată M.G. în cursul lunilor iunie 2012, deci cu un an mai înainte de dosarul pendinte, iar atunci soluţia pe care a gândit-o procurorul din cadrul, Parchetului Oneşti a fost de „Neîncepere a urmăriri penale”, dispusă la data de 26.02.2013 în dosarul nr. 3928/P/2012, pentru comiterea infracţiunii de”act sexual cu un minor”, (filel 82-84 ds. urmărire penală), pe considerentul că din dosar nu a rezultat că „fapta a fost comisă prin constrângere, şi pentru a nu afecta imaginea părţii vătămate de atunci M.G., la nivel emoţional. Aceeaşi parte vătămată a făcut obiectul şi dosarului de urmărire penală prezent, faţă de care însă procurorul a dispus a doua oară scoaterea de sub urmărire penale, neexistând probe de comitere a infracţiunilor prin constrângere. Aceasta a fost întreaga apărare a inculpaţilor, aşa au gândit ei, dacă a mers prima dată în 2012, se poate merge oricând pe aceeaşi motivare, pe lipsa constrângerii, pe lipsa violenţei, aşa va ţine şi în cauza de faţă. Se pare însă că nu este de loc aşa, fiindcă au dat peste asistentul maternal T.M., care a formulat plângere şi a declanşat întreg dosarul, cu exagerările inerente, mai mult sau mai puţin adevărate. Adevărat este că în grupul, în anturajul celor doi inculpaţi au fost atraşi copii cu probleme în familie, sau care nu au deloc familii, lucru speculat la maxim de inculpaţi, care cunosc psihologia acestora, sunt copii din centre de plasament – V. şi R., sau din familii cu dese certuri şi scandaluri. Acest D.T.Ş., pe fondul consumului de alcool, se refugia la locuinţa lui C.V., fără să-i pese de consecinţe. El  nici nu s-a constituit parte civilă în cauză, a dorit doar tragerea la răspundere penală a inculpatului C..

Apărătorii aleşi ai inculpaţilor au arătat că nu există la dosar vreun certificat medico-legal care să ateste leziuni la nivel genital, anal, prin urmare nu există constrângere fizică. Apreciem că nici nu este cazul ce vreme ce se recunoaşte de ambele părţi, că actele sexuale au avut loc, mai mult oral decât anal, fără ca părţile vătămate să se opună. Vorbim doar de constrângere morală.

Potrivit noului cod penal, la art. 22 „Consimţământul persoanei vătămate nu produce  efecte în  cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia”.

Prin urmare, actele sexuale au avut loc (împrejurare recunoscută de ambele tabere), sub ameninţările inculpaţilor că n cazul în care vor povesti cele întâmplate tot părţile vătămate vor avea de suferit pentru că inculpaţii vor fi cei care vor povesti părinţilor ce fel de orientări sexuale au şi vor fi pedepsiţi, trimişi înapoi în centrul de plasament. Aşadar, consimţământul a fost viciat. Soluţia de aplicare a dispoziţiilor art. 16 lit. a NCPP „fapta nu există”, sau art. 16 lit. c N.C.P.P. „nu există probe că s-a săvârşit o infracţiune”, nu are suport faptic şi prin urmare soluţiile de achitare pentru infracţiunile de „viol” solicitate de apărători pentru inculpaţi nu pot fi admise. 

Având în vedere datele calendaristice de comitere a faptelor, cuprinsul lunii iunie 2013, data intrării în vigoare a noilor coduri penale şi de procedură penală, 01.02.2014, instanţa de judecată este obligată la efectuarea unei analize asupra încadrărilor juridice din timpul comiterii faptelor şi cel de la data judecării infracţiunilor. Astfel constatăm că legea mai favorabilă care trebuie aplicată inculpaţilor este legea nouă din cel puţin două considerente: mai întâi că pentru una dintre infracţiuni cea de „corupţie sexuală”, prev. de fostul art. 202 C.pen. din 1969, constatăm că a intervenit dezincriminarea, iar în al doilea rând,  pentru cealaltă faptă de „viol”, limitele de pedeapsă sunt mai reduse. Vechiul art. 197 alin.1, 2 lit.a C.pen. care a constituit fundamentul în drept al trimiterii în judecată, prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 5-18 ani închisoare. Actualul  art. 218  alin.1, 3 lit.f  C.pen. prevede o pedeapsă de la 5-12 ani închisoare.

2. În drept:

În consecinţă în  temeiul art. 386 C.pr.pen. cu art. 5 C.pen. se va  dispune schimbarea încadrării juridice date faptelor pentru inculpaţii H.I. şi C.V., din art. 197 alin.1,2 lit.a C.pen. 1969, art.197 alin.1, alin.3 teza I C.pen 1969, art. 202  alin.1 C.pen., 1969 , art. 26 C.pen. rap. la art. 197 alin.1, alin.3 teza I C.pen.1969 cu art. 41 ali.2 C.pen. din 1969,  în art. 218 alin.1,3 lit.f  C.pen., art. 218 alin.1,3 lit.c C.pen.,  art. 48 C.pen.rap. la art. 218 alin.1,3 lit.c  C.pen. şi art. 35 C.pen., infracţiunile pentru care urmează a le fi angajată răspunderea penală., pentru fiecare dintre ele, urmând a fi aplicată câte o pedeapsă cu închisoarea orientate spre minimul special.

În baza dispoziţiilor art. 38  C.pen. cu art.39 lit.b C.pen se va aplica pedeapsa cea mai grea.

În privinţa infracţiunii de „corupţie sexuală”, prevăzută la data întocmirii rechizitoriului de art. 202 C. pen., instanţa urmează să dispună achitarea inculpaţilor, infracţiunile nemaifiind incriminate de actualul Cod penal intrat în vigoare la 10.02.2014, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 4 NCP: legea penală nu se mai aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

 La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen..

Infracţiunile reţinute în sarcina lor şi pentru care urmează a le fi angajată răspunderea penală., pentru fiecare dintre ele, se va  aplica câte o pedeapsă cu închisoarea orientate spre minimul special.

În baza dispoziţiilor art. 38-39 lit. b C.pen. se va aplica pedeapsa cea mai grea.

Privitor la persoana şi conduita inculpatului H.I.  reţinem că este divorţat, are doi copii minori în întreţinere, a avut loc de muncă,  stagiul militar satisfăcut, nu a mai fost condamnat, nu a recunoscut pe tot parcursul cercetării judecătoreşti faptele comise, având, aşa cum am arătat mai sus, o poziţie oscilantă,  are în îngrijire şi pe mama sa în vârstă bolnavă. Aceste argumente au determinat instanţa ca la termenele de judecată să dispună înlocuirea stării de arest preventiv cu alte două măsuri - arestul la domiciliu şi controlul judiciar, pentru a da posibilitate să aranjeze într-o oarecare măsură situaţia familială.

Pentru inculpatul C.V. reţinem că, de asemenea, că  are studii 11 clase, nu este căsătorit, nu are antecedente penale, nu a recunoscut săvârşirea faptelor, a încercat inducerea unei situaţii confuze asupra stării sale de sănătate psihică, neconfirmată prin relaţiile înaintate de la Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului, a avut un comportament virulent în faţa instanţei, cu agresarea verbală a părţilor vătămate, a reprezentaţilor legali ai acestora şi chiar a reprezentatului parchetului.

De asemenea,  fiind obligatorie, se va aplica inculpaţilor  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 66 lit. a, d C.pen..

În temeiul art. 72 C.pen. se va deduce din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arestare de la 29.10.2013 la zi.

În baza art. 399 Cod procedură penală va menţine starea de arest preventiv a inculpaţilor, întrucât prin gravitatea deosebita a faptelor acestora si prin reacţia publicului la săvârşirea lor  anumite infracţiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detenţie provizorie  cel puţin o perioada de timp. In circumstanţele excepţionale, acest element poate fi avut in vedere in lumina prevederilor convenţiei, insa aşa cum însăşi dispoziţiile Convenţiei arata si practica CEDO, un asemenea element nu trebuie interpretat ca fiind pertinent si suficient decât daca se bazează pe fapte de natura sa arate ca eliberarea inculpatului ar tulbura in mod real ordinea publica, aspect care raportat la speţa de fata  se confirma pe deplin.

In afara de aceasta detenţia  rămâne legitima  daca ordinea publica este efectiv ameninţata, continuarea detenţiei nu ar putea sa servească pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate ,ori in speţa de fata aceste condiţii  sunt îndeplinite.(a se vedea cazul Toth contra Austriei).

Infracţiunile de viol faţă de un minor şi corupţie sexuală prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social. Pericolul deosebit al acestor fapte constă rezultă şi din împrejurarea că  aceste fapte pot avea consecinţe grave pentru dezvoltarea fizică şi psihică a minorilor.

Aceste infracţiuni aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, (dreptul la libertate sexuală şi dreptul la o dezvoltare normală a minorilor). 

Probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează şi probează existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor, pericol ce este apreciat, în speţă, prin raportare la toate datele şi elementele cauzei penale de faţă, respectiv natura şi gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârşite de inculpaţi şi activitatea infracţională în legătură cu care se prezumă că a fost implicaţi - constând în acţiuni de racolare şi întreţinere a unor relaţii sexuale cu minori prin constrângere - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuţie, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracţional.

 În analiza motivului privind prezervarea ordinii publice, Curtea Europeană admite că prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenţie provizorie, cel puţin o perioadă de timp (cazul Letellier/Franţei).

Infracţiunea de viol cu minori pentru care sunt judecaţi inculpaţii este sancţionată cu  pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, aşa cum cer dispoziţiile art.223, alin.2 Cod de procedură penală, iar modalitatea presupusă de săvârşire a acesteia, aşa cum este descrisă în rechizitoriu, denotă o periculozitate deosebită. Buna desfăşurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpaţilor şi eliberarea lor, chiar subsumată unor obligaţii sau garanţii, ar provoca o reală tulburare a ordinii şi liniştii publice. Acest punct de vedere este concordant atât cu practica instanţelor naţionale cât şi cu a celor europene aşa cum rezultă şi prin prisma deciziilor Skrobol contra Poloniei -13 dec.2005 şi Georgieva contra Bulgariei – 3 iulie 2008. Inculpaţii nu oferă garanţii suficiente  că nu vor aduce atingere bunei desfăşurări a procesului penal, în condiţiile în care indiciile şi unele probe administrate până în prezent conduc la presupunerea rezonabilă  a realizării  unor multiple acte materiale de acte sexuale cu minori, ceea ce poate denota  un mod obişnuit de acţiune şi numai intervenţia hotărâtă a organelor de urmărire penală a întrerupt activitatea ilicită a inculpaţilor.

II. LATURA CIVILĂ

Sub aspectul laturii civile,  la dosar, în faţa instanţei, părţile vătămate minore V.S. şi R.Ş. au precizat, în prezenţa părinţilor, reprezentaţii legali, că doresc să fie despăgubiţi (filele 78, 81 dosar instanţă), fiecare  cu suma pe care a crezut-o de cuviinţă. Astfel, partea vătămată V.S. a solicitat suma de 3000 EURO cu titlu de daune morale de la inculpatul H. iar partea vătămată R.C.Ş. pretinde suma de 100.000 EURO de la inculpatul C.V.. Partea vătămată D.T.Ş. nu a formulat pretenţii de la nici un inculpat.

Instanţa consideră îndreptăţite solicitările formulate, de constituire ca părţi civile, raportat la obiectul infracţiunilor, la vârsta acestora, la presiunile la care au fost supuse aceste părţi vătămate. Suma de bani solicitată de partea civilă R.C.Ş. este totuşi exagerată, fără un suport întrucâtva susţinut. Nu acelaşi lucru s-ar putea spune partea civilă V.S., care, prin înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, într-adevăr pe fondul stării sale psihice labile, emotive (fila 56 dosar urmărire penală, declaraţia reprezentatului legal T.M.), s-a suprapus acţiunea celor doi inculpaţi de natură a duce la accentuarer stării sale psihice. Depoziţia martorului, d-l diriginte preot O.Ş. a fost de natură a lămuri într-adevăr comportamentul bizar al elevului V. De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti, această parte vătămată minoră a fost internată la Spitalul de psihiatrie în perioada 29.05.2014-06.06.2014 cu diagnosticul „Episod depresiv sever, fără simptome psihotice, …Tulburare de anxietate, tulburare de  conduită de tip nesocializat..”.

În schimb, partea civilă R.Ş. nu a prezentat nici un fel de probe care să susţină suma de bani cerută, cu mult mai mare decât partea civilă V.

Prin urmare, în temeiul art. 19,  397 C.pr.pen. art.1357 C.civ. se va  lua act că  partea vătămată D.T.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză,  partea vătămată R.C.Ş. nu a formulat pretenţii civile împotriva inculpatului H.I., iar  partea vătămată V. S. nu a formulat pretenţii civile împotriva inculpatului C.V..

În temeiul art.19,  397 C.pr.pen. art.1357 C.civ. se vor admite pretenţii civile formulate de partea civilă minoră V.S., prin reprezentant legal T.M. şi, în consecinţă va obliga pe inculpatul H.I. să achite acestei părţi civile suma de 3.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

În temeiul art.19, 397 C.pr.pen. art.1357 C.civ., va admite în parte  pretenţiile civile formulate de partea civilă minoră R. C.  Ş., prin reprezentanţi legali  R.V. şi R.  Ş. şi în consecinţă, îl va obliga pe inculpatul  C.V. să achite acestei părţi civile suma de 3.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

 În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

CHELTUIELI JUDICIARE

  În temeiul art. 274  alin.2  C.pr.pen. va obliga pe fiecare inculpat la plata a câte 1500 lei  către stat cu tilu de cheltuili judiciare, sumă în care s-au inclus şi cheltuielile judiciare de 500 lei RON efectuate pe parcursul urmăririi penale.

Vom constata că inculpaţii  au  avut apărători aleşi.

  Instanţa,în temeiul art. 386 C.pr.pen. cu art. 5 C.pen. dispune schimbarea încadrării juridice date faptelor pentru inculpaţii H.I. şi C.V., din art. 197 alin.1,2 lit.a C.pen. 1969, art.197 alin.1, alin.3 teza I C.pen 1969, art. 202  alin.1 C.pen., 1969 , art. 26 C.pen. rap. la art. 197 alin.1, alin.3 teza I C.pen.1969 cu art. 41 ali.2 C.pen. din 1969,  în art. 218 alin.1,3 lit.f  C.pen., art. 218 alin.1,3 lit.c C.pen.,  art. 48 C.pen.rap. la art. 218 alin.1,3 lit.c  C.pen. şi art. 35 C.pen. şi în consecinţă:

I. În temeiul art. 218 alin.1, 3 lit.f C.pen. cu art. 5 C.pen.,  (parte vătămată R.Ş. în vârstă de 17 ani), pentru săvârşirea infracţiunii de „viol”, condamnă pe inculpatul H.I., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi)  ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen .

În temeiul art. 218 alin.1, 3 lit.c C.pen. cu art. 5 C.pen.  (parte vătămată V.S. în vârstă de 14 ani) condamnă pe acelaşi inculpat  la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi)  ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen .  În temeiul art. 396  alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit.b C.pr.pen. dispune achitarea inculpatului H.I. pentru comiterea infracţiunii de „corupţie sexuală” prev. de art. 202 C.pen. din 1969 întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

 În temeiul art.38 C.pen. cu art.39 lit.b C.pen. aplică inculpatului H.I. pedeapsa cea mai grea 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen . la care se adaugă o treime din cuantumul celeilalte pedepse.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT=  6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 (doi) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen . 

În temeiul art. 65 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen .

În temeiul art. 399 C.pr.pen. menţine starea de arest preventiv.

 În temeiul art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arestare de la 29.10.2013 la zi.

II. În temeiul art. 218 alin.1, 3 lit.f C.pen. cu art. 5 C.pen.,  (parte vătămată R.Ş. învârstă de 17 ani), pentru săvârşirea infracţiunii de „viol”, condamnă pe inculpatul C.V. , la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi)  ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen .

În temieiul art. 48 C.pen rap. la art. 218 alin.1, 3 lit.c C.pen. cu art. 5 C.pen.  (parte vătămată V.S. în vârstă de 14 ani) condamnă pe acelaşi inculpat  la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi)  ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art.66 lit.a , d C.pen .

 În temeiul art. 218 alin. 1,3 lit.c C.pen. cu art. 35 C.pen. (parte vătămată D.T.Ş.) condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi)  ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev art.66 lit.a , d C.pen .

 În temeiul art. 396  alin.5 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit.b C.pr.pen. dispune achitarea inculpatului C.V. pentru comiterea infracţiunii de „corupţie sexuală” prev. de art. 202 C.pen. din 1969 întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

 În temeiul art.38  C.pen. cu art.39 lit.b C.pen. aplică inculpatului C.V. pedeapsa cea mai grea 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen .  la care se adaugă o treime din totalul celeilalte două pedepse.

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT=  8 (opt) ani şi 3 (trei) luni închisoare şi 2 (doi) pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen .

 În temeiul art. 65 C.pen. aplică inculpatului pedepsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit.a , d C.pen .

În temeiul art. 399 C.pr.pen. menţine starea de arest preventiv.

 În temeiul art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa de executat, perioada executată deja prin reţinere şi arestare de la 29.10.2013 la zi.

În temeiul art.19,  397 C.pr.pen. art.1357 C.civ. , ia act că :

- partea vătămată D.T.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză;

- partea vătămată R.  C.Ş. nu a formulat pretenţii civile împotriva inculpatului H.I.:

- partea vătămată V.  S. nu a formulat pretenţii civile împotriva inculpatului C.V..

În temeiul art.19,  397 C.pr.pen. art.1357 C.civ.,admite pretenţii civile formulate de partea civilă minoră V.S., prin reprezentant legal T.M. şi în consecinţă obliogă pe inculpatul H.I. să achite acestei părţi civile suma de 3.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

În temeiul art.19,  397 C.pr.pen. art.1357 C.civ.,admite în parte  pretenţiile civile formulate de partea civilă minoră R. C.  Ş., prin reprezentanţi legali  R.V. şi R.  Ş. şi în consecinţă obligă pe inculpatul  C.V. să achite acestei părţi civile suma de 3.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

 În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, la data rămmânerii definitive a prezentei horărâri.

 În temeiul art. 274  alin.2  C.pr.pen. obligă pe fiecare inculpat la plata a câte 1500 lei către stat cu tilu de cheltuili judiciare, sumă în care s-a inclus şi cheltuielile judiciare de 500 lei RON efectuate pe parcursul urmăririi penale.

Constată că inculpaţii  au  avut apărători aleşi.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare