Reziliere contract de antrepriză

Conţinut speţăReziliere contract de antrepriză

Prin Decizia nr. 83/A din 5 Noiembrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 206/96/2012*, de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis apelurile declarate de reclamantă şi pârâtă, împotriva Sentinţei civile nr. 3440/26.10.2010 pronunţate în dosarul nr. 206/96/2009 de Tribunalul  Harghita.

A schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a dispus:

- rezilierea contractului de antrepriză nr. 384-1 din 24 mai 2006 încheiat între părţi.

- obligarea pârâtei să-i plătească reclamantei suma de 150.612 lei cu titlu de daune-interese moratorii, calculate la valoarea lucrărilor neexecutate, conform art. 7 alin. 2 din contract.

A fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la înlăturarea viciilor de construcţie.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa apelată, privind restituirea sumei achitate cu titlu de preţ precum şi cea de repunere a părţilor în situaţia anterioară.

Pârâta-apelantă a fost obligată să-i plătească reclamantei-apelante suma de 1.762,74 lei, reprezentând diferenţa rămasă în urma compensării cheltuielilor de judecată achitate în primă instanţă şi în apel.

Recursul formulat împotriva acestei decizii de reclamantă a fost anulat ca netimbrat iar recursul pârâtei a fost respins ca nefondat de ÎCCJ la data de 10 Decembrie 2013.

Curtea de apel a reţinut  că, pârâta s-a obligat să termine lucrările de construcţii în termen de 5 luni cu data de începere 1.6.2006 şi termen de finalizare 30.10.2006.

Curtea a mai reţinut că prin procesul verbal de constatare nr. 754/3.9.2007 pârâta a hotărât, în mod unilateral, faţă de împrejurarea că reclamanta „are o întârziere la plată în sumă de 163328,89 lei raportat la lucrările efectiv executate şi cu toate că i s-a pus în vedere că achite această sumă, nu a înţeles să se conformeze solicitării” sistarea lucrărilor de construcţie,până la data achitării sumelor restante.

Până la momentul invocării excepţiei de neexecutare, pârâta avea obligaţia să respecte întocmai obligaţiile asumate, inclusiv pe cea a îndeplinirii la termen a lucrărilor.

Dar, pârâta a refuzat continuarea lucrărilor invocând neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei de a achita contravaloarea lucrărilor deja executate, lucrări recepţionate de către reclamantă. Exceptio non adimpleti contractus nu poate fi opusă în situaţia în care neexecutarea se datorează faptei celui care invocă excepţia de neexecutare, faptă care l-a împiedicat pe celălalt să îşi execute obligaţia. Câtă vreme s-a constatat cu putere de lucru judecat (printr-o altă hotărâre) că nu poate fi reţinută răspunderea pârâtei pentru existenţa unor vicii de construcţie (aceasta fiind împrejurarea invocată în refuzul de plată şi nu nefinalizarea la termen a contractului), reclamantei îi revenea obligaţia să îşi îndeplinească obligaţia principală asumată prin încheierea contractului şi să achite contravaloarea lucrărilor realizate de societatea pârâtă. Reclamanta nu poate invoca cu temei excepţia de neexecutare sprijinită pe executarea neconformă, pentru a stopa efectul excepţiei invocate de pârâtă şi, în consecinţă, răspunderea pârâtei pentru întârzierea în lucrări poate fi reţinută doar până la momentul invocării excepţiei de neexecutare.

În ceea ce priveşte cererea de reziliere, solicitată în mod subsidiar, în caz de refuz al antreprenorului să remedieze viciile de construcţie.

 În principiu, o asemenea modalitate de determinare a pretenţiilor ar fi inadmisibilă, deoarece odată cu exercitarea acţiunii în justiţie reclamanta trebuie să opteze între a cere obligarea cocontractantului să îşi execute obligaţiile asumate sau a solicita rezilierea contractului din cauza neexecutării prestaţiilor la care cealaltă parte s-a obligat. Cum prin hotărârea judecătorească pe care o pronunţă o instanţă nu poate stabili rezilierea contractului în subsidiar, condiţionată de executarea de către parte pârâtă a propriilor obligaţii, o asemenea dispoziţie fiind lipsită de sens juridic, petitul examinat ar trebui respins ca inadmisibil, indiferent de soluţia dată cu privire la capătul cererea apreciată de reclamantă a avea caracter principal.

Curtea a reţinut însă că din motivarea acţiunii rezultă că reclamanta a înţeles să dovedească existenţa condiţiilor rezilierii, invocând mai multe fapte de neexecutare ale contractului şi nu doar cea vizând viciile de construcţie, concluzie întărită şi de conţinutul cererii de apel (pct. 2 din cererea de apel, f. 11), în cuprinsul căreia apelanta a cerut schimbarea hotărârii de primă instanţă arătând că rezilierea a solicitat-o şi pentru existenţa unei întârzieri însemnate în executare şi sistarea lucrărilor de către pârâtă. Totodată, având în vedere că toate instanţele care s-au pronunţat în cauză au privit capătul de cerere prin raportare la motivarea aferentă şi nu în sensul în care a fost indicat de reclamantă în enumerarea petitelor, Curtea de apel a reţinut că se impune analiza cererii de reziliere şi prin prisma încălcării pârâtei a obligaţiei de a finaliza lucrările contractate în termenul contractual.

Întârzierea pârâtei, examinată mai sus, şi care a atras aplicabilitatea clauzei penale stipulate de părţi în art. 7 alin. 2 din contract, nu poate fi considerată neesenţială, în contextul în care a fost urmată de pretenţiile reciproce ale părţilor în legătura cu neexecutarea obligaţiilor contractuale, situaţie care a dus la pierderea încrederii între cocontractanţi şi solicitarea de a se dispune rezilierea acordului pe considerentul că îndeplinirea în prezent a obligaţiilor de către pârâtă nu mai prezintă interes pentru niciuna dintre părţi.

În consecinţă, văzând şi prevederile art. 1020 Cod civil, Curtea de apel a dispus rezilierea contractului de antrepriză nr. 384-1 din 24 mai 2006 încheiat între părţi.

Domenii speta

Spete similare