Divort. Exerxitarea autoritatii parintesti

Decizie 503/A din 25.09.2014


Speţa nr. 3 – Divorţ. Exercitarea autorităţii părinteşti

Prin sentinţa civilă nr. X  pronunţată de Judecătoria Brad în dosarul nr. Y s-a admis în parte acţiunea civilă de divorț formulată şi precizată de reclamanta P.P. în contradictoriu cu pârâtul P.P. şi tot în parte cererea reconvențională formulată şi de reclamantul P.P. în contradictoriu cu pârâta P.P., în dosarul conexat nr. Y şi în consecinţă:

- s-a declarat desfăcută din culpa ambilor soţi;

- s-a dispus ca reclamanta P.P. să-şi reia  numele de familie avut anterior încheierii căsătoriei;

- s-a stabilit că, după divorţ, autoritatea părintească în ce îl priveşte pe minor să fie exercitată  în comun de ambii părinţi.

- s-a stabilit locuinţa minorului la reclamanta P.P.;

- a fost obligat pârâtul P.P. să plătească reclamantei P.P., în favoarea minorului o pensie de întreţinere în sumă de 175 lei lunar, începând cu data punerii în executare a prezentei hotărâri şi până la majoratul minorului;

- s-a respins în rest acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta P.P. şi cererea reconvenţională formulată de reclamantul P.P., în dosarul conexat nr. Y;

- a fost obligat pârâtul Munteanu Nicolae Cristian să plătească reclamantei Munteanu Andreea Elena suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compensând în rest celelalte cheltuieli.

Împotriva acestei sentinţe în termen şi motivat a declarat apel pârâtul reclamant reconvenţional P.P., solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul stabilirii locuinţei minorului la domiciliul său şi a se dispune ca autoritatea părintească faţă de minor să fie exercitată exclusiv de către el.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate şi probele administrate, în condiţiile art. 294 şi urm. Cod procedură civilă, tribunalul  a admis ca fondat apelul civil formulat de pârâtul reclamant reconvenţional P.P., împotriva sentinţei civile nr. X pronunţată de Judecătoria Brad, judeţul Hunedoara, pe care o schimbă în parte în sensul că:

A stabilit locuinţa minorului la tatăl pârât reclamant reconvenţional, cu rezidenţa în Republica Africa de Sud.

A obligat pe reclamanta pârâtă reconvenţional P.P. la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum lunar de 160,00 lei începând cu data de 14 februarie 2014 şi până la împlinirea vârstei majoratului.

A înlăturat obligaţia pârâtului reclamant reconvenţional privind plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.

A compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părţi în faţa primei instanţe.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

A obligat pe intimata P.P. la plata sumei de 1.000,00 lei – cheltuieli de judecată în apel către apelantul P.P.,  reţinând următoarele:

În prealabil, în acord cu regula tantum devolutum quantum apellatum Tribunalul a reţinut că a fost investit să verifice legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate de prima instanţă, doar prin prisma criticilor formulate de apelant relativ la soluţia adoptată de judecătorie în ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minorul Munteanu Denis Nicolae, născut la data de 12 ianuarie 2010 după divorţul părinţilor şi stabilirea locuinţei minorului.

Astfel, sub un prim aspect, Tribunalul a constatat că soluţia pronunţată de prima instanţă în ce priveşte modul de exercitare a autorităţii părinteşti faţă de minor, după divorţul părţilor, este la adăpost de orice critici.

În dezacord cu prima instanţă, Tribunalul a apreciat că, la momentul actual, atâta timp cât mediul locativ oferit de tatăl apelant îi asigură minorului stabilitate, este de preferat ca locuinţa copilului să fie stabilită la domiciliul tatălui în condiţiile art. 400 Cod civil. În fundamentarea acestei concluzii, Tribunalul a avut în vedere că schimbarea domiciliului minorului din ţara pe care acesta o percepe ca fiind natală în România, în lipsa îngrijirii lui de ambii părinţi şi rămânerea tatălui cu care a stabilit o puternică legătură emoţională în Republica Africa de Sud, ar agrava considerabil suferinţa provocată de despărţirea de cei cu care a locuit şi a stabilit relaţii de afecţiune, care s-ar accentua într-un mediu străin, având în vedere diferenţele de ordin cultural şi religios şi absenţa unui reper care să îi fie familiar copilului. Cu alte cuvinte, este de preferat la momentul actual ca minorul să rămână în mediul socio-familial în care a crescut şi este integrat fizic, afectiv, educativ şi social, decât să fie mutat într-un mediu diferit, respectiv într-o ţară străină pentru el.

Însă, pentru a se evita o instabilitate emoţională a copilului, este de dorit ca derularea relaţiilor dintre copil şi mamă, ţinând seama şi de vârsta copilului, de preocupările şi activităţile specifice acestei etape a dezvoltării sale, să aibă loc gradual şi în mod firesc, sens în care în spiritul bunei-credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al minorului, Tribunalul a recomandatambilor părinţi să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele de aşa manieră încât minorul să se bucure de prezenţa, de afecţiunea, de grija şi de creşterea din partea ambilor săi părinţi.

Faţă de această soluţie adoptată de instanţă, a fi înlăturat şi dispoziţia primei instanţe privind obligarea tatălui apelant la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului. A menţinut în rest dispoziţiile hotărârii atacate.