Revendicare. Lipsa calităţii procesuale active lipsa dovezii calităţii de proprietar

Calitatea procesuală activă se analizează, de regulă, în cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titularul dreptului dedus judecăţii.

În cazul acţiunilor privitoare la proprietate, cum este acţiunea în revendicare şi cea de stabilire a liniei de hotar, reclamantul trebuie să-şi justifice calitatea sa procesuală, prin probarea chiar a dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Calitatea reclamantului de a introduce acţiunea în revendicare trebuie examinată înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului, ceea ce obligă pe cel ce promovează o astfel de cerere să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Prin sentinţa civilă nr. 2308 din 13.09.2012 Judecătoria Slobozia a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a respins cererea de chemare în judecată aşa cum a fost modificată de reclamanţii D.M., C.G., V.T., P.M. şi V.T. în contradictoriu cu pârâţii C.F. şi C.V. ca fiind formulată de persoane fără a avea calitate procesuală activă, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, că acţiunea este introdusă de către o persoană fără calitate procesuală, motivat de faptul că reclamanţii nu au reuşit să probeze că terenul în suprafaţă de 431,09 mp, se află în proprietatea lor, respectiv că a făcut parte din masa succesorală a autorilor lor, a căror moştenire au solicitat a fi dezbătută prin cererea de chemare în judecată.

Întrucât acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului, şi că reclamantul este cel căruia îi revine obligaţia dovedirii propriei calităţi procesuale, reţinând că în cauză reclamanţii nu au dovedit dreptul pretins, instanţa a considerat că aceştia nu şi-au justificat calitatea procesuală activă.

În legătură cu suprafaţa de 431,09 mp., pe baza probelor administrate s-a considerat că din această suprafaţă pârâţii deţin numai 204 mp., potrivit raportului de expertiză, teren care însă nu face parte din masa succesorală a defunctului C.I., în proprietatea acestuia neaflându-se, la data decesului suprafaţa revendicată.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, prin cererea depusă la Judecătoria Slobozia la data de 27.12.2012, a declarat recurs motivat reclamanta D.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Aceasta a susţinut că înscrisurile depuse la dosar probează că la data decesului autorului său, defunctul C. G.I., în patrimoniul acestuia se afla suprafaţa de teren revendicată, acesta figurând cu rol deschis, care însă a fost modificat abuziv pe parcursul procesului.

Că terenul revendicat s-a aflat în proprietatea lui C.I., la decesul acestuia, menţionează recurenta, rezultă din dosarul nr… privind moştenirea defunctului, în care apare menţiunea că în masa succesorală se afla suprafaţa de 30.000 mp. teren arabil situat pe raza oraşului Slobozia, dar şi din actul de vânzare cumpărare nr. 660/1940, potrivit căruia terenului revendicat se află la vest de suprafaţa vândută.

Cum instanţa avea obligaţia să compare, în cadrul acţiunii în revendicare promovată, dreptul autorilor de la care provin titlurile părţilor, urmând să dea eficienţă titlului de la autorul al cărui drept este preferabil, care în cauză este autorul său, recurenta susţine că se impune admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii.

Intimaţii au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Aceştia au menţionat că probele administrate în cauză probează că reclamanţii nu sunt proprietarii terenului revendicat, aceştia neproducând pe parcursul judecăţii la instanţa de fond vreo dovadă a dreptului pretins.

Cum la data decesului autorului recurentei, defunctul C.I., acesta nu avea în proprietate bunul revendicat de reclamanţi, intimaţii învederează că aceştia nu aveau cum să dobândească în proprietate terenul în litigiu.

Întrucât cu înscrisurile depuse la dosar au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, intimaţii consideră sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

Tribunalul, analizând hotărârea pronunţată în raport de actele şi lucrările dosarului de criticile formulate, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale aplicabile, constată recursul ca nefiind fondat pentru cele ce urmează:

Una din condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să poată fi parte în proces este ca aceasta să aibă calitate procesuală.

Calitatea procesuală activă se analizează, de regulă, în cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titularul dreptului dedus judecăţii.

În cazul acţiunilor privitoare la proprietate, cum este acţiunea în revendicare şi cea de stabilire a liniei de hotar, reclamantul trebuie să-şi justifice calitatea sa procesuală, prin probarea chiar a dreptului pretins, respectiv a dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Calitatea reclamantului de a introduce acţiunea în revendicare trebuie examinată înainte de a discuta dreptul pârâtului asupra bunului, ceea ce obligă pe cel ce promovează o astfel de cerere să probeze că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

Aşa fiind, tribunalul consideră că întemeiat instanţa de fond a procedat la verificarea calităţii procesuale active a reclamanţilor din perspectiva justificării de către aceştia a legitimării lor procesuale pe care le-o dă probarea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de la pârâţi.

Cum însă din dovezile administrate în cauză nu rezultă dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra suprafeţei de 431,09 mp pretinsă a se afla în posesia pârâţilor, în mod legal şi temeinic instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active.

În condiţiile în care reclamanţii au înţeles să invoce în dovedirea dreptului lor de proprietate o menţiune din actul de vânzare – cumpărare nr. 660/1940, potrivit căreia terenul vândut de autorii de la care ar proveni proprietatea, se învecinează cu restul proprietăţii acestora şi un certificat de moştenitor în care este menţionată o suprafaţă de 30.000 mp, fără ca acestea să valoreze titlu de proprietate, tribunalul consideră că soluţia instanţei de fond este rezultatul unei aprecieri corecte a probelor administrate şi a aplicării întocmai a legii.

Nici menţiunea din evidenţele fiscale privind deţinerea de către C.G.I. şi M a suprafeţei de 431 mp, în str... nu probează dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului revendicat, pe parcursul procesului organul fiscal arătând că respecta menţiune se datorează unei erori de înregistrare.

Domenii speta

Spete similare