Civil-atragerea răspunderii patrimonială potrivit dispoziţiilor art. 138 lit. si d) din Legea 85/2006.

Sentinţă civilă 3649 din 09.12.2014


Dosar nr. 157/93/2011/a1

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ILFOV

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civila Nr. 3649

Şedinţa publică de la 09 Decembrie 2014

Tribunalul constituit din:

Preşedinte – Judecător Sindic B.P.V.

Grefier M.A.M.

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe reclamanta D.G.R.F.P. BUCUREŞTI ÎN REPREZENTAREA A.J.F.P. ILFOV şi pe pârât G. N.-C. , având ca obiect procedura insolvenţei ANGAJARE RĂSPUNDERE.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 02.12.2014 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, fiind parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 09.12.2014, pentru când, în aceeaşi compunere a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Prin cererea înregistrata  pe rolul acestei instanţe la data de 02.12.2014, sub numărul de mai sus, reclamanta a chemat in judecată pârâtul G.N.-C. solicitând admiterea cererii cu atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia potrivit dispoziţiilor art. 138 lit. si d) din Legea 85/2006.

In motivare, reclamantul  a arătat ca urmare a notificării de deschidere a procedurii, la masa credala s-au înscris creditorea DGFP Ilfov cu suma de 126.940 lei reprezentând obligaţii restante la bugetul general consolidat al statului conform fisei sintetice pe plătitor.

Creanţele solicitată a fost admisă si înscrisă de către lichidatorul judiciar stat in tabelul preliminar cat si in tabelul definitiv al obligaţiilor debitoarei depus la dosarul cauzei.

In urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar si a răspunsurilor primite de la instituţiile abilitate rezulta ca in patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile, motiv pentru reclamanta a solicitat obligarea la suportarea pasivului neacoperit al societăţii debitoare de către administratorul acesteia G.N.-C.

Reclamanta a arătat ca, in primul rând, faptul ca răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civila delictuala speciala care intervine in situaţia in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolvenţă a societăţii si aceasta este o stare de fapt care se asociază acţiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei. Activităţile ce duc in mod vădit la starea de insolventa sunt acele activităţi care, deşi prejudiciabile pentru patrimoniul societăţii din punct de vedere financiar, sunt continuate in mod conştient si voit de membrii organelor de conducere. 

Scopul reglementarii dispoziţiilor art. 138 din Legea 85/2006 a fost acela de a determina apariţia si menţinerea unui climat economic sănătos, bazat pe doua Principii fara de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: Principiul apararii drepturilor creditorilor societatii fata de faptele administratorilor care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se ana in încetare de plaţi si Principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitati care prejudiciază pe ceilalţi creditori.

Potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicata, cu modificările si completările ulterioare, "obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat" or, acceptând desemnarea, administratorul stabileşte un raport lunar contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru doi, dar si pentru culpa comisa in executarea lui, culpa ce poate consta atât intr-o acţiune, cat si intr-o omisiune (neîndeplinirea unei acţiuni, ori neluarea unei masuri atunci când acea acţiune sau acea măsura trebuie sa fie întreprinsa de o anumita persoana). 

Se creează astfel si legătura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societatii debitoare (respectiv nu a ţinut contabilitatea in conformitate cu prevederile legale) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor), iar aceasta consta in dezinteresul arătat in ceea ce priveşte funcţionarea normala si in condiţii de legalitate a societăţii. O societate comerciala nu poate funcţiona viabil in condiţiile in care administratorii acesteia manifesta un dezinteres total in ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor minime pentru funcţionarea sa.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. d si alin. (3) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, cu modificările si completările ulterioare, Legii nr. 82/1991 si O.G. nr. 92/2003.

 A solicitat judecarea cauzei in lipsă.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform dispoziţiilor art. 30 din OUG. 80/2013 coroborate cu ale art. 2229 din OG. 92/2003.

La data de 24.11.2014, pârâta G.N.-C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată.

In motivare, pârâta a arătata ca cererea reclamantei nu este susţinuta de nici un probatoriu. Mai arata ca nu pot fi reţinute incidentele prevăzute de art. 138 din legea 85/2006.

In drept, art. 115 si urm. din CPC si disp. legii 85/2006.

A solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Analizând actele si lucrările  dosarului se reţin următoarele:

Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile generale (existenţa unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăţie. Pe lângă condiţiile generale, art.138 prevede şi condiţii speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârşit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere.

Din informaţiile furnizate de ORC Bucureşti şi din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost administratorul debitorului.

În ceea ce priveşte societatea debitoare, faţă de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvenţă şi declanşarea procedurii prevăzută de lege. În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanţelor pe care acesta le au faţă de debitoare.

Faptele ilicite săvârşite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.

Din formularea textului alin.1 al art.138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi orice altă persoană „care a cauzat”  starea de insolvenţă prin una din faptele enumerate.

Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ţinut o contabilitate fictivă şi a făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a făcut vreo dovadă în acest sens; aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege, care se referă la faptul că pârâtul nu a ţinut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar  actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligaţiei de a ţine contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe; în orice caz, fiind o faptă ulterioară deschiderii procedurii, nedepunerea documentelor la dosar nu mai avea cum să cauzeze starea de insolvenţă a debitorului.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte obligaţia pârâtei de a ţine registrele cerute de lege, condiţia impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neţinerea unei contabilităţi în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă. Aşadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ţinut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă. Or, în speţă,  reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Astfel, reclamanta nu a vizat probarea în sine a faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.d, invocată a fi fost săvârșită de către pârâtă, în una dintre alternativele referitoare la neținerea contabilității în condițiile legii, determinarea dispariției unor documente contabile sau ținerea unei contabilități fictive, ci a avut în vedere doar o eventuală consecință posibilă a faptei respective și anume, nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale teritoriale sau în procedura insolvenței. Or, nedepunerea documentelor respective poate avea, evident, multe alte cauze decât fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d și nu echivalează în mod obligatoriu cu fapta respectivă, în acest context legiuitorul neprevăzând nici o prezumție referitor la o eventuală legătură dintre acestea. De altfel, atât Legea nr.82/1991 cât și Legea nr.85/2006 leagă alte consecințe juridice de nedepunerea documentelor contabile, în ambele ipoteze menționate, iar ca faptă în sine, nedepunerea documentelor contabile nu este cuprinsă în enumerarea limitativă a categoriilor de fapte cuprinsă în art.138 alin.1 în raport cu care se poate avea în vedere atragerea răspunderii patrimoniale.

În concluzie, în speţă nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art.138 din lege. Pentru aceste considerente va respinge, ca nefondată cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea privind pe reclamanta D.G.R.F.P. BUCUREŞTI ÎN REPREZENTAREA A.J.F.P.ILFOV cu sediul in sector …, B., STR. …, nr. …  şi pe pârât G.N.-C. cu domiciliul in C., STR. …, nr…., Judeţ ILFOV,  ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Ilfov.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.12.2014.

Preşedinte  Grefier

B.P.V.  M.A.M.

Red.jud.P.V.B./Dact. AM- 3ex