Trecerea din domeniul public în domeniul privat a unei suprafeţe de teren

Conţinut speţăTrecerea din domeniul public în domeniul privat a unei suprafeţe de teren

Prin Decizia civilă Nr. 1494/R din 4 martie 2014, pronunţată în Dosar nr. 1409/96/2013  de  Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia a II-a Civilă, de Contencios administrativ şi fiscal Dosar nr. 1409/96/2013 a fost admis recursul declarat de CONSILIUL LOCAL împotriva Sentinţei nr. 4074/24.09.2013 a Tribunalului Harghita, pronunţată în dosarul nr. 1409/96/2013.

A fost modificată în parte, hotărârea atacată.

Prin urmare s-a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL şi au fost menţinute celelalte dispoziţii, referitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes a reclamantului.

Instanţa de control a reţinut că prin Sentinţa civilă 4074/24 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosar nr. 1409/96/2013 s-a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului ME ca neîntemeiată; s-a admis acţiunea în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, şi, în consecinţă: s-a dispus anularea parţială a punctului nr. 1 din Hotărârea nr. 197/2012, emisă de pârât, în sensul reducerii suprafeţei de 100 mp. Teren, înscris în CF, trecut din domeniul public în domeniul privat al localităţii, la suprafaţa de 46 mp; a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor  de judecată în sumă de 4,30  lei pe seama reclamantului. 

Analizând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat că în mod corect a apreciat instanţa de fond că reclamantul justifică interes în promovarea acţiunii. Reclamantul-intimat a invocat dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 54 mp. care face parte din suprafaţa de 100 mp teren intravilan, cu privire la care a dispus pârâtul prin hotărârea atacată, acesta invocând în dovedirea calităţii sale de proprietar sentinţa civilă nr. 2316/27 noiembrie 2011 a Tribunalului Harghita, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1913/R/7 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş. Or, în atare situaţie, este evident că interesul reclamantului-intimat în promovarea prezentei acţiuni este legitim, personal şi direct, născut şi actual.

În ceea ce priveşte criticile care vizează fondul cauzei, Curtea a reţinut că reclamantul a solicitat anularea parţială a pct. 1 din HCL nr. 197/2012 cu privire la suprafaţa de 54 mp. din totalul celei de 100 mp.

Prin art. 1 din HCL nr. 197/2012 s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al localităţii a terenului în litigiu.

Astfel cum în mod corect a reţinut tribunalul, cu privire la această suprafaţă de teren între părţi s-a soluţionat un alt litigiu, având ca obiect cererea formulată de Municipiu împotriva reclamantului din prezentul dosar, având ca obiect revendicarea suprafeţei de 54 mp. înscris în CF. Această acţiune a format obiectul dosarului nr. 1082/234/2011 al Judecătoriei Gheorgheni, fiind soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 1125/9 decembrie 2012, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 356/R/10 aprilie 2013 a Tribunalului Harghita, în sensul respingerii acţiunii ca fiind introdusă de către o persoană fără calitate procesuală activă. Prin aceste hotărâri judecătoreşti s-a reţinut că terenul în suprafaţă de 54 mp. aparţine Statului Român.

În prezentul dosar, pârâtul-recurent a invocat anexa 8 din HG nr. 1351/2001 pentru a dovedi faptul că imobilul în litigiu a făcut parte din domeniul public al Municipiului anterior adoptării HCL atacată. Curtea a reţinut că anexa 8 la HG nr. 1351/2001 cuprinde „inventarul bunurilor care aparţin domeniul public al oraşului”, între acestea fiind menţionat şi imobilul din care face parte şi terenul în suprafaţă de 100 mp.

Într-adevăr, la rubrica 6 din tabelul cuprinzând bunurile respective, cu privire la imobilul amintit, este menţionată „proprietatea Statului Român în administrarea Consiliului Popular”. Dar, această menţiune se referă la situaţia juridică a imobilului la momentul adoptării hotărârii de guvern, fără a se putea reţine că aceasta este situaţia juridică a terenului şi la acest moment; aceasta deoarece prin hotărâre de guvern amintită s-a atestat apartenenţa la domeniul public al judeţului, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ, a bunurilor cuprinse în anexele nr. 1 – 59, deci inclusiv cu privire la terenul în litigiu.

În contextul în care această hotărâre de guvern nu a fost invocată de Municipiu şi analizată de instanţele investite cu soluţionarea dosarului nr. 1082/284/2011 al Judecătoriei Gheorgheni în acest moment nu se poate reţine efectul substanţial (puterea de lucru judecat) de care se bucură aceste hotărâri judecătoreşti sub aspectul considerentelor care au stat la baza pronunţării acestora.

Prezumţia de lucru judecat demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase între părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această prezumţie de lucru judecat are ca finalitate asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice şi evitarea unor considerente ale hotărârilor judecătoreşti care ar putea fi contradictorii.

Însă, în contextul în care instanţele judecătoreşti care au pronunţat hotărârile din dosar nr. 1082/284/2011 al Judecătoriei Gheorgheni nu au avut în vedere, la pronunţarea acestora, şi anexa 8 la HG nr. 1351/2001, iar acţiunea a fost respinsă urmare a analizării unei excepţii procesuale (excepţia lipsei calităţii procesuale active), iar nu pe fondul cauzei, nu se poate reţine că la acest moment, reţinându-se de către Curte ca dovadă a apartenenţei bunului în discuţie în patrimoniul recurentului tocmai HG-ul amintit (şi neanalizat de către instanţele judecătoreşti anterioare), s-ar ajunge la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Aceasta deoarece, soluţionând dosarul nr. 1082/284/2011 al Judecătoriei Gheorgheni prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active într-o acţiune în revendicare, recurentul din prezentul dosar a fost „sancţionat” pentru neîndeplinirea în plan procesual a obligaţiei de a-şi dovedi calitatea de proprietar. Însă, lipsa de diligenţă a acestuia la acel moment cu privire la dovedirea calităţii de proprietar asupra terenului nu poate avea consecinţe în planul dreptului substanţial şi în cadrul unui litigiu având alt obiect şi altă cauză, litigiu în care recurentul-pârât a făcut dovada susţinerii sale.

Ca o consecinţă, instanţa de control apreciază că la momentul la care s-a adoptat HCL nr. 197/2012, terenul în suprafaţă de 54 mp. făcea parte din domeniul public al recurentului. Iar prin HCL nr. 197/2012 a fost aprobată  trecerea suprafeţei de 54 mp. (care face parte din suprafaţa de 100mp.) din domeniul public al municipiului, în domeniul privat al acestuia, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.

În atare situaţie, Curtea apreciază că reclamantul nu a făcut dovada producerii unei vătămări prin emiterea (adoptarea) actului administrativ atacat, în înţelesul art. 2 alin.1 lit. a) din Legea nr. 554/2004. Aceasta deoarece este evident că, consecinţă a anulării parţiale a art. 1 din HCL nr. 197/2012 în sensul solicitat de reclamantul-intimat, imobilul ar reveni în proprietatea publică a Municipiului (în baza anexei 8 din HG nr. 1351/2001), o atare situaţie fiind defavorabilă reclamantului care invocă, la rândul său, un drept de proprietate asupra aceluiaşi teren, pentru simplul motiv că dreptul de proprietate publică este inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, conform art. 861 alin. 1 din Codul civil.

Domenii speta

Spete similare