Contestaţie împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a compensaţiei pentru atingerea integrităţii

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 126/2015

Şedinţa publică de la 15 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii formulată de petentul  P.V., în contradictoriu cu intimata C.J.P.G., având ca obiect contestaţie împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a compensaţiei pentru atingerea integrităţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns  petentul, intimata  fiind reprezentată de consilier juridic S.C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care în temeiul art.258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă şi concludentă pentru soluţionarea cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Petentul a solicitat admiterea contestaţiei, iar pe cale de consecinţă anularea deciziei nr. 57/02.10.2014 emisă de intimata C.J.P.G. şi obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii prin care să fie stabilit cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii, conform dispoziţiilor legale in materie, precum şi la plata acestei compensaţii.

 Consilier juridic S.C., pentru intimată a solicitat  respingerea acţiunii conform motivelor expuse în întâmpinare.

TRIBUNALUL

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ……,  petentul  P.V.  a chemat în judecată intimata  C.J.P.G., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să  se  dispună anularea  deciziei nr.57 din data de 02.10.2014  emisă de intimată şi să fie obligată aceasta  să-i plătească compensaţia pentru atingerea integrităţii prevăzută de legea nr.346/2002, ca urmare a bolii profesionale dobândite.

În motivarea acţiunii, petentul  a arătat că  în  luna mai a  anului 2014 a depus dosarul de boală profesională, constatată de clinica de boli  profesionale „C” B şi D de S P Tg-Jiu  prin fişele PB1 ŞI PB2, precum şi celelalte acte doveditoare  în vederea acordării  unui număr de salarii compensatorii stabilit de comisia de expertiză medicală .

În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar copii ale următoarelor inscrisuri: buletin de identitate ,  adeverinţa  nr.125/20.01.2012, fişa de semnalare a cazului de boală profesională BP1, procesul – verbal nr.01 de cercetare a cazului de boală profesională, fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2 din 09.01.2014, bilet de externare/scrisoare medicală  nr.13370/493/26.05.2014 emisă de S C C, cererea tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale/anexa 13 din 03.07.2014,  obiecţiuni la procesul –verbal de cercetare a cazului de boală profesională nr.01 din data de 09.01.2014 , carnetul  de muncă  al petentului .

În apărare, intimata a formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii petentului ca neîntemeiată, arătând că acesta a solicitat prin  cererea nr.1375/03.07.2014  acordarea compensaţiei pentru atingerea integrităţii ca urmare a bolii profesionale obţinute, iar in urma verificării dosarului întocmit, a emis decizia nr. 57/02.10.2014 prin care a fost respinsă cererea formulată de către petentă privind acordarea compensaţiei pentru atingerea integrităţii  motivate de faptul ca petentul nu era asigurat al sistemului de asigurare , pentru  accidente de muncă şi boli profesionale în perioada în care a lucrat în mediul nociv, fiind pensionar  din anul 1994, iar angajatorul consemnează în procesul-verbal faptul că nu se mai poate dovedi  legătura de cauzalitate între boala profesională  şi locul de muncă .

Având în vedere şi practica Curţii de Apel Craiova, a arătat intimata că petentul nu este îndreptăţit  a beneficia de compensaţia asupra interităţii, deorece este pensionar la limită de vârstă

din anul 1994 şi nu se încadrează în dispoziţiile art.5 din Legea 346/2002 care dispune  care sunt persoanele asigurate obligatoriu prin efectul  legii.

S-a precizat că Legea 346/2002 este guvernată de principiul constituirii fondului initial  de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, conform art.113, s-a precizat că petentul  nu a contribuit niciodată la acest fond de risc întrucât  este pensionar din anul 1994 şi nu a avut calitatea de asigurat aşa cum dispune art.5 din legea menţionată .

S-a arătat că în conformitate cu art.12 din Legea 346/2002 “dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează odată cu aceste raporturi “.

 Că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate  dintre boala dobândită de petent şi locul de muncă întrucât angajatorul, prin obiecţiunile formulate la procesul-verbal, arată ca secţia în care se presupune că a contactat boala a fost vândută .

S-au invocat şi dispoziţiile  art.18 lit.z din H.G.nr.118/2012.

Intimata a  depus anexat, o serie de inscrisuri, respectiv decizia nr.57/02.10.2014, cererea tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, decizia asupra capacităţii de muncă nr.1375/03.07.2014,  scrisoare medicală, fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2 nr. Din 09.01.2014, procesul-verbal nr.01 de cercetare a cazului de boală profesională, obiecţiuni la procesul –verbal de cercetare a cazului de bola profesională nr.01din 09.01.2014, fişa de semnalare BP1, carnet de muncă petent .

De asemenea, la data de 11.11.2014, au fost depuse la dosar precizări de către petent  prin care a reiterat cele susţinute în acţiune, solicitând admiterea contestaţiei formulate pe care o apreciază ca fiind admisibilă şi întemeiată.

De asemenea, a învederat că a parcurs toate etapele prevăzute de lege, fiind emise toate documentele pentru a beneficia de compensaţia pentru atingerea integrităţii  ca urmare a bolii profesionale dobândite.

Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:

Prin decizia nr. 57 din data de 02.10.2014, contestată în prezenta cauză, C.J.P.G. a respins cererea formulată de petentul P.V., privind acordarea compensaţiei pentru atingerea integrităţii, cu motivarea că solicitantul nu era asigurat al sistemului de asigurare pentru accidente  de muncă şi boli profesionale în perioada în care susţine că a lucrat în mediul nociv , fiind pensionar la limită de vârstă din anul 1994, iar angajatorul  consemnează în procesul –verbal faptul că nu se poate face cercetarea cazului de boală profesională la sediul SC F SA Tg-Jiu şi, deci nu se poate dovedi legătura de cauzalitate între boală profesională şi locul de muncă .

Potrivit prevederilor art.42 din Legea nr.346/2002 republicată, „au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care, în urma accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20-50%”, iar, în conformitate cu prevederile art.43 din Legea nr.346/2002 republicată „compensaţia se acordă la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe baza deciziei medicului asigurătorului, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.42”.

La art.44  din Legea nr.346/2002 republicată se prevede:

„(1) Compensaţia pentru atingerea integrităţii reprezintă o sumă fixă în bani şi se acordă integral, o singură dată, fără a afecta celelalte drepturi sau indemnizaţii la care este îndreptăţit asiguratul, şi nu este luată în baza de calcul pentru determinarea acestor drepturi.

(2) Cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii se stabileşte în funcţie de gravitatea leziunii, în limita unui plafon maxim de 12 salarii medii brute, comunicate de Institutul Naţional de Statistică.

(3) Criteriile şi grilele pe baza cărora se acordă compensaţia pentru atingerea integrităţii se stabilesc prin decizie a preşedintelui CNPAS.”

 Cu privire la  modalitatea concretă de cercetare a cazului de boală profesională şi întocmirea actelor necesare în vederea emiterii unei decizii de acordare a compensaţiei pentru atingerea integrităţii  se reţine că, în aplicarea prevederilor Legii nr.346/2002 a fost emis Ordinul nr.450/2006, care la art. 66 prevede următoarele:

 ,,(1)În vederea obţinerii compensaţiei pentru atingerea integrităţii, persoana asigurată depune în termenul legal o cerere-tip privind solicitarea drepturilor de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, conform anexei nr. 13 la prezentele norme metodologice.

 (2) Compensaţia pentru atingerea integrităţii se acordă de casa teritorială de pensii care a înregistrat cererea, urmând ca decontarea să se facă cu casa teritorială de pensii care a înregistrat accidentul de muncă/boala profesională, după caz, în baza dosarului în copie, pe care se va menţiona "conform cu originalul".,,.

Conform art.67 din Ordinul nr.450/2006:

,,(1) În termen de 15 zile de la depunerea cererii, medicul expert al asigurătorului stabileşte prin decizie procentul de pierdere a capacităţii de muncă, în funcţie de care casa teritorială de pensii stabileşte cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii.

(2) Compensaţia pentru atingerea integrităţii se acordă o singură dată în baza deciziei medicului expert al asigurătorului care efectuează o singură expertiză medicală pentru asiguraţii care au fost înregistraţi cu un FIAM/BP2, după caz.

(3) În cazul asiguraţilor care, în momentul expertizării au mai multe boli profesionale, medicul expert emite o singură decizie, iar compensaţia pentru atingerea integrităţii se acordă o singură data,,.

Potrivit art.118 din Legea nr.346/2002  această lege  se completează cu dispoziţiile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006.

Procedura de semnalare ,cercetare si declarare  a bolilor profesionale este reglementata de art 149-164 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006, legea securitatii si sanatatii in munca , norme aprobate prin H.G nr. 1425/2006 .

Raportat la dispoziţiile art.34 alineat 3 din această lege şi art.151 şi următoarele din H.G. nr.1425/2006 pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006, declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare,  în prezenţa angajatorului sau a reprezentantului acestuia, cercetarea având  drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnăvirii respective şi se finalizează cu redactarea şi semnarea procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, prevăzut în anexa nr.20.

În speţă, petentul P.V.  a lucrat la fostul C.L.A. Târgu-Jiu (în prezent S.C L.R. S.A), Punct de Lucru Târgu-Jiu, la Sectia  Azbociment,  din 18.09.1964 şi  până la data de  05.05.1979,  astfel cum rezultă din carnetul de muncă al petentului si adeverinţa nr.125/20.01.2012(fila nr.3 din dosar).

Examinand  norme legale  mai sus enunţate, se retine ca, în cazul petentului  s-au parcurs toate etapele prevazute de lege si s-au emis toate documentele cerute de lege.

Astfel,  a fost completată de catre de catre medicul de medicina muncii fisa de semnalare  a bolii profesionale-azbestoză(BP1)-fila nr.4 din dosar, medicul de medicina muncii din cadrul D de S P G l-a examinat pe petent, a stabilit diagnosticul de boală profesională-azbestoză si  a completat fisa de semnalare a bolii profesionale (BP2)-fila nr.6 din dosar).

De asemenea, petentul a înaintat C.J.P.G. anexa 13  din Normele Metodologice de aplicarea a Legii 346/2002, împreună cu documentele care sa vina în sprijinul evaluării incapacităţii de muncă.

Instanţa reţine că, în mod corect, în aplicarea prevederilor art.161 din HG nr. 1425/2006,  cercetarea bolii profesionale nu s-a făcut în prezenta angajatorului, întrucât,  din 01.02.1994, reclamantul  nu mai lucrează la locul de muncă unde a contactat boala profesională, respectiv  C.L.A. Târgu-Jiu(ulterior R. S.A, respectiv L.C. S.A.)-Sectia Azbociment, iar  Sectia Azbociment a fost preluată de o altă  societate S.C. F S.A. din 1999 (fila nr.6 din dosar).

Conform art.161  din H.G. nr.1425/2006, ce prevăd că ,,În cazul in care unitatea la care s-a produs imbolnavirea a fost desfiinţata sau nu mai exista la momentul precizarii diagnosticului de boala profesionala, cazul respectiv se poate declara prin fisa de declarare BP2 pe baza documentelor prevazute la art. 159, cu exceptia procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala.”

Totodată,  se retine că, potrivit art. 162 din H.G. nr.1425/2006: ,,Toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la direcţia de sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către direcţia de sănătate publică din judeţul sau din municipiul Bucureşti în care se află angajatorul respective,,.

Cum L.C. S.A., succesorul fostului angajator al petentului, nu mai are în obiectul de activitate prelucrarea  si manipularea fibrelor de azbociment, nu se poate susţine că această societate este ultimul angajator unde a lucrat petentul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale, pentru a fi aplicabile prevederile art.162 din H.G. nr.1425/2006.

În concluzie, nu  era  necesar procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională, neexistand un angajator care să indeplinească conditiile prevăzute de art.162 din HG nr.1452/2006, si, în consecinţă, nici semnarea anexei nr.13 de către angajator nu era  necesară.

Pe de altă parte, anexa 13 era un act premergător emiterii deciziei asupra capacitătii de muncă, conform art.67 alin.2 din Legea nr.346/2002, compensatia pentru atingerea integrităţii  acordându-se în baza deciziei medicului expert al asigurătorului. Deci, ca urmare a emiterii deciziei asupra capacităţii de muncă, pârâta trebuia să acorde compensatia, fără a mai putea invoca documentaţia incomplete.

Faţă de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse,  instanţa va admite acţiunea ,va anula decizia nr. 57/02.10.2014 emisă  de intimată,  va obliga  intimata să  emită o noua decizie prin care sa se stabilească cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii si să plătească această compensaţie petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de petentul  P.V., CNP 1390127182769, cu domiciliul în …, judeţul Gorj, în contradictoriu cu intimata C.J.P.G., …. judeţul Gorj.

Anulează decizia nr.57/02.10.2014 emisă de intimata C.J.P.G..

Obligă intimata să emită o nouă decizie prin care se stabilească cuantumul compensaţiei pentru atingerea integrităţii şi să plătească această compensaţie petentului .

Sentinţă executorie.

Cu drept  de apel  în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul

Gorj.

Pronunţat în şedinţa publică din 15.01.2015, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare