Acţiune în constatare

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 1417/2014

Şedinţa publică de la 12 Iunie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat, pentru reclamant, avocat M.G., cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind reprezentantul societăţii pârâte.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care apărătorul reclamantului a arătat că nu formulează obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanţa a acordat cuvântul atât cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare de către societatea pârâtă, cât şi cu privire la fondul cauzei.

Apărătorul reclamantului a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pentru motivele invocate prin răspunsul la întâmpinare, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în data de 23.01.2014, sub numărul …, reclamantul S.N., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la : acordarea grupei I de muncă în procent de 100%, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 modificat şi completat prin Ordinele nr. 100/1990 şi 125/1990 ale Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale pe perioada 02.03.1989 - 01.02.1990 şi 04.02.1991 -01.04.2001 şi în prezent, perioadă în care a desfăşurat activitatea în condiţii care se încadrează în grupa I de muncă în procent de 100%; eliberarea unei adeverinţe cu menţiunile privitoare la acordarea grupei I de muncă în procent de 100% pentru perioada lucrată în cadrul societății pârâte. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat  că în perioada lucrată la pârâtă, şi-a desfăşurat activitatea în cadrul S.C. E. S.A., efectuând lucrări de întreţinere, revizie, reparaţii, lucrări de lichidare a avariilor şi incidentelor la instalaţiile electrice sub tensiune şi scoase de sub tensiune, de la data angajării şi până în prezent.

A susţinut că felul muncii desfăşurate de el în funcţia pe care am deţinut-o, potrivit fişei postului şi sarcinilor de serviciu, se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acestui beneficiu fiind prevăzut de dispoziţiile art. 3, 6 şi 7 din Ordinul 50/1990, având în vedere că: în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu (realizarea sarcinilor de muncă) a fost supus unui complex de factori de risc şi îmbolnăvire şi accidente ce erau determinate de sarcinile de serviciu, de natura instalaţiilor pe care le avea în întreţinere şi exploatare şi de mediul în care îşi desfăşura activitatea; activitatea sa a fost desfăşurată în prezenţa permanentă a unor factori de risc major, cum ar fi substanţe toxice (clophen, gaz SF 6), substanţe caustice (soluţii de electrolit, acid sulfuric), substanţe inflamabile (ulei, hârtie impregnată), gaze toxice determinate de străpungerea anumitor izolaţii la transformatoarele de curent sau în tuneluri şi puţuri de cabluri. Toată activitatea a desfășurat-o în prezenţa unei tensiuni a curentului electric de până la 400000 wați, împrejurare ce a condus la riscuri de îmbolnăviri şi la afectare fizică şi psihică permanentă.

A arătat reclamantul că în permanenţă activitatea s-a desfăşurat în condiţiile menţionate mai sus, fiind îndeplinită astfel condiţia prevăzută de art. 7 al. 1 din Ordinul 50/1990 privitoare la timpul efectiv lucrat în aceste condiţii deosebite de muncă (în cazul său procentajul a fost de 100% şi nu de cel puţin 50% cum prevede textul invocat).

Activitatea prestată de el în aceste condiţii de muncă grele şi periculoase a fost recunoscută cu ocazia încheierii contractelor colective de muncă pe perioada 1990 - 2006 şi în tot acest interval de timp a beneficiat de sporuri la salariu.

Condiţiile de muncă în care a desfăşurat activitatea în perioada lucrată la pârâtă, aşa cum a menţionat-o, a făcut obiectul unui amplu studiu comandat chiar de S.C. E. S.A. la institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii şi care a avut ca obiect „Evaluarea Nivelului de Risc de Accidentare şi îmbolnăvire Profesională la Principalele locuri de muncă din cadrul S.C. E. S.A.".

Concluziile acestui studiu sunt mai mult decât evidente în ceea ce priveşte riscurile de îmbolnăvire şi accidentare la care a fost supus. Privind strict noxa profesională şi boala profesională determinată de aceasta în Normele Generale de Protecţie a Muncii 2002, la capitolul „Boli profesionale cauzate de expunerea la factori fizici", la poziţia 72, sunt menţionate sindroame neuro - cardiovasculare şi endocrine determinate de noxa profesională „câmpuri electrice şi magnetice, radiaţii electromagnetice neionizate din banda microunde şi radiofrecvenţă".

A mai arătat reclamantul că activitatea pe care a desfăşurat-o în perioada în litigiu şi în prezent a inclus şi include lucrări de exploatare şi întreţinere a capacităţilor de producţie ale societăţilor ai căror angajaţi au beneficiat de grupa I de muncă.

Că, jurisprudenţa în materie este constantă şi unanimă, în sensul că celor care au desfăşurat activitate la pârâtă sau în funcţii similare la S.C. Electrificare CF S.A., S.N.C.F.R., S.C. FIDFEE S.A. etc., le-a fost recunoscută grupa I de muncă în procent de 100%, invocând în acest sens decizia nr. 258 din 20.09.2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De altfel, prin decizia nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale, s-a statuat că nu există nici o raţiune pentru care să se menţină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă. În  caz contrar s-ar crea o situaţie discriminatorie, în contradicţie cu principiul egalităţii de tratament, consfinţit prin prevederile Codului Muncii, precum şi în raport de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.

A învederat reclamantul că potrivit prevederilor art. 15 din Ordinul nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfăşurate în locurile de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia, stabilite de Ministerul Muncii şi Ocrotirii Sociale. În speţă, S.C. E. S.A., în cadrul căreia am lucrat, nu a înregistrat în carnetul de muncă al meu grupa de muncă în care se încadrează activitatea desfăşurată în perioada lucrată la pârâtă, aşa cum am menţionat-o.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 3, 6, 7 şi 15 din Ordinul 50/1990, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte petitele 1 şi 2 şi art. 451 — 453 din Noul Cod de Procedură Civilă în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată.

Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii iar pe fondul  cauzei respingerea acţiunii formulata de către reclamant ca neîntemeiata.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, s-a arătat că sistemul energetic a suferit mai multe reorganizări, astfel că prin HG 1199/1990 a fost înființată Regia Autonoma de Electricitate RENEL in cadrul căreia actuala SC"E."SA era o Direcţie Generala de Furnizare si Distribuţie a Energiei Electrice, iar prin HG 365/1998 a fost înființata Compania Naţionala de Electricitate CONEL SA in cadrul căreia SC E. SA a devenit filiala având ca obiect de activitate distribuţia si furnizarea energiei electrice.

Prin HG 627/2000 a fost înființată SC E. SA, ca societate comerciala pe acţiuni având ca obiect de activitate distribuţia si furnizarea energiei electrice, iar prin HG 1342/2001 a fost reorganizata aceasta societate înființându-se  societăţi comerciale de distribuţie si furnizare a energiei electrice si 8 sucursale de întreţinere si servicii energetice iar in anul 2005 prin HG 74/2005, SC "E." SA, s-a reorganizat si s-a înființat Societatea Comerciala de întreţinere si Servicii Energetice ,,E. Serv”  SA.

În aceste acte normative se prevede ca activitatea de distribuţie si furnizare a energiei electrice se desfăşura la nivelul întregii tari, motiv pentru care la nivel de teritoriu era organizata in unităţi care au purtat diferite denumiri de IRE, FRE, Sucursale, Agenţii, etc., Iar j personalul din cadrul acestora a fost transferat In structurile rezultate ca urmare a ] reorganizărilor succesive, împreuna cu toata arhiva de personal, noile structuri substituindu-se in drepturile st obligaţiile structurilor de la care s-au transferat personalul. În conformitate cu art. 46 din HG 1342/2001,

a avut loc reorganizarea Societăţii Comercialede Distribuţie si Furnizare a Energiei Electrice 'E." SA, precum si prin HG 74/2005 prin înfiinţarea altor societăţi comerciale, care au preluat In condiţiile dispuse de legiuitor atât drepturile cat si obligaţiile fostei societăţi, Inclusiv In ceea ce priveşte litigiile in curs;

Astfel, în conformitate cu HG 1342/2001, noua societate formata

prin divizarea SC E. SA este debitorul obligaţiei prevăzute de Ordinul 50/1990,

referitoare la atestarea condiţiilor de munca si emiterea unei adeverinţe in acest sens adeverinţele se întocmesc si se eliberează, numai in baza documentelor verificabile, aflate in

evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor de arhive iar in conformitate cu prevederile art. 47 si art. 48 din Decretul lege nr. 31/1954 rezulta ca debitorul obligaţiei din cauza de fata este noua persoana juridica formata prin HG 1342/2001, care a preluat patrimoniul fostului angajator al reclamanţilor.

Pârâta a invocat de asemenea excepţia inadmisibilităţii  acţiunii in constatarea unei situaţii de fapt, precizând în acest sens că în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Noul Cod de procedura civila, partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept.

Prin acţiunea formulata de către reclamant se solicita ca instanţa sa constate o situaţie de fapt, nu de drept, respectiv ca activitatea desfăşurata de către acesta s-ar încadra intr-o grupa de munca superioara celei determinate de unitatea la care a fost angajat. Având in vedere faptul ca acţiunea in constatare are ca obiect o situaţie de fapt si nu de drept, aceasta este inadmisibila.

Pe fondul cauzei a arătat pârâta că  S.C. E. S.A., cu sediul in Bucureşti, nu a deţinut niciodată carnetele de munca ort alte documente privind angajaţii de la nivelul filialelor, sucursalelor ori agenţiilor sale. Că, S.C. E. S.A. nu deţine nici carnetele de munca ale salariaţilor din structurile aflate in subordinea sa, nici alte documente din care sa reiasă activitatea desfăşurata de către salariaţii de la nivelul entităţilor aflate in subordinea sa. Aceste documente au fost păstrate si sunt păstrate in continuare la nivelul filialelor, sucursalelor si agenţiilor.

A susţinut că art. 198 din Legea nr. 19/17.03.2000, privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale a abrogat Ordinul nr.50/1990, pentru precizarea locurilor de munca, a activităţilor si categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I si II de munca in vederea pensionarii precum si Ordinul 11/1990 si 125/1990, care au completat si modificat ordinul mat sus menţionat. Din punct de vedere juridic locurile de munca, activităţile si categoriile de personal care au fost încadrate in grupa a II-a de munca nu se pot regăsi in acelaşi timp si in grupa I de munca. Astfel, Ordinul nr.50/05/03.1990, a fost modificat st completat prin doua acte normative respectiv Ordinul nr. 100/9.04.1990 si Ordinul nr.l25/5.05.1990. In Ordinul nr.125 la art.112,113,114 si 115 a fost încadrată activitatea desfăşurata de către unii salariaţi din sistemul energetic in grupa a II-a de munca, astfel încât solicitarea reclamantului ca activitatea desfăşurata în sistemul energetic sa fie încadrata de către instanţa în grupa I este neîntemeiata.

A precizat că prin acordarea Grupei I de munca de către instanţa de judecata s-ar încălca dispoziţiile art5 din Ordinul nr.50/1990,care prevăd următoarele : "existenta condiţiilor deosebite la locul de munca si noxele trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor".

Prin urmare, dreptul acestor angajaţi de a beneficia de încadrarea in grupele I sau II de munca ia naştere la momentul prestării muncii in activităţile sau locurile de munca menţionate in anexele 1 si 2 la Ord.50/1990, care se constituie intr-o enumerare limitativa a unor locuri de munca si meserii, rolul unităţii angajatoare fiind doar de a nominaliza persoanele care beneficiază de aceasta încadrare.

Conform art.4 din Ord.50/1990 "încadrarea in grupele I sau II de munca, se va face in situaţia in care, cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea condiţiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile(activităţile,meseriile,funcţiile)prevăzute in aceste grupe, depăşeşte nivelul maxim admis.

Or, in privinţa locului de munca si al activităţii depusă de reclamant nu s-au făcut asemenea analize si determinări ale nivelului eventualelor noxe existente si ale condiţiilor de munca.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi proba  cu înscrisuri şi de asemenea la solicitarea reclamantului a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, raportul de expertiză fiind întocmit şi depus la dosarul cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.04.2014 instanţa a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi unirea cu fondul a  excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Tribunalul analizând acţiunea de faţă, în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta SC E. SA, instanţa o va respinge, cu motivarea că reclamantul a  fost salariatul intimatei aşa cum rezultă din carnetul  de muncă, astfel încât pârâta are legitimare procesuală ca angajator.

Reclamantul şi–a desfăşurat activitatea ca electrician la SC E. SA, sens în care calitatea de angajator o are pârâta SC E. SA Bucureşti.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte(fostă IRE) în perioada 02.03.1989-01.02.1990 şi 04.02.1991-01.04.2001 şi în prezent, fiind încadrat în funcţia de electrician, aşa cum rezultă din carnetul de muncă al acestuia.

Potrivit Ordinului nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionării emis de  Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţionala Pentru Protecţia Muncii, pentru  acordarea  grupelor  de muncă era necesară  nominalizarea persoanelor  care se încadrau în acestea, având in vedere specificul activităţilor din anexele la Ordinul nr.50/1990,  de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele din unităţi(art.6), ţinându-se seama de  condiţiile de muncă  concrete in care-şi desfăşurau activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), existenţa condiţiilor deosebite la locul de muncă şi noxele trebuiau să rezulte din determinările de noxe, efectuată de către Ministerul Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor, determinări ce trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii  care, la data efectuării analizei, constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi toate instalaţiile de protecţia muncii funcţionau normal(art.5),  precum si  ca  salariatul să lucreze in aceste condiţii cel puţin 50 % pentru grupa I de muncă şi cel puţin 70% din programul de lucru pentru grupa a Ii-a de muncă(art.7).

Condiţiile concrete de muncă sunt esenţiale pentru încadrarea în grupa  I sau a II a de muncă, iar in cauză nu s-a făcut nicio dovadă că s-a emis  un document intern, respectiv o decizie de aplicare a Ordinului nr.50/1990 cu privire la încadrarea în mod concret a locurilor de muncă în grupa a I-a de munca, fapt constatat de altfel şi de către expert cu ocazia efectuării expertizei.

Pe de altă parte, tribunalul reţine că prin Ordinul nr.125/1990 au fost precizate locurile de muncă , activităţile şi categoriile profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990. La punctul 4 din acest ordin s-a prevăzut faptul că  metodologia pe baza căreia unităţile efectuează încadrarea în grupele I şi II de muncă, este cea prevăzută în Ordinul nr.50/1990 cu completările făcute prin ordinul nr.100/1990 şi care se aplică în continuare.

La punctul 115 din anexa nr.2 la acest ordin s-a prevăzut încadrarea în grupa a II-a de muncă a activităţilor constând în „montarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea stâlpilor şi a liniilor electrice de înaltă tensiune, la înălţimi peste 15 m”.

Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, coroborat cu înscrisurile depuse, reclamantul a desfăşurat activitate ca electrician, electrician exploatare reţele electrice, pentru instalaţiile din zona Cărbuneşti-Hurezani, începând cu data de 01.04.1987.

Prin urmare, în condiţiile în care, activitatea desfăşurată de reclamant în perioada invocată a fost încadrată conform ordinului nr.125/1990 în grupa a II-a de muncă, este exclusă posibilitatea încadrării acesteia în grupa I de muncă, din punct de vedere juridic locurile de muncă, activităţile şi categoriile de personal care au fost încadrate în grupa a II-a de muncă neputându-se regăsi în acelaşi timp şi în grupa I de muncă.

Se reţine totodată că potrivit dispoziţiilor art.5 din Ordinul 50/1990, existenţa condiţiilor deosebite la locul de muncă şi noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către Ministerul Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor, determinări ce trebuiesc confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii  care , la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi toate instalaţiile de protecţia muncii funcţionau normal. 

La art.6 din Ordinul 50/1990 se prevede cine nominalizează persoanele care se încadrează în grupele I şi II de muncă, respectiv “nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţii împreună cu sindicatele libere din unităţi”.

Ori, aşa cum s-a reţinut şi prin raportul de expertiză, din documentele analizate, a reieşit că la unitatea la care şi-a desfăşurat reclamantul activitatea nu s-a făcut o nominalizare a persoanelor pentru încadrare în grupele de muncă.

De asemenea, nici în carnetul de muncă al reclamantului nu s-a făcut nici o menţiune cu privire la grupa de muncă, respectiv procentul de cel puţin 50 % din programul de lucru desfăşurat în astfel de condiţii.

Cu referire la starea de discriminare, este de reţinut că nu orice diferenţă de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reţinut tratamentul diferenţiat, injust, este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial, iar dacă o asemene distincţie între situaţii analoage sau comparabile există, ea să nu-şi găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă (art. 1, al. 3 din O.G. nr. 137/2000). În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluţiilor legislative alese de către legiuitor. În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul O.G. 137/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea Constituţională în acord cu practica Curţi Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalităţii în drepturi şi al discriminării se aplică doar situaţilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferenţiat instituit în temeiul unor situaţii obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări. Principiul egalităţii nu semnifică uniformitate (deciziile Curţii Constituţionale nr. 168/1988, 294/2001).

Or, încadrarea activităţilor în grupa I sau II de muncă se face potrivit reglementărilor legale mai sus enunţate, după o analiză atentă a condiţiilor de muncă de către sindicate şi unitatea angajatoare, ţinând cont totodată de activităţile specificate în Ordinul nr.50/1990, respectiv Ordinul nr.125/1990.

În fine, este de menţionat că în sistemul nostru de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept aşa încât soluţiile pronunţate în cauze similare la care face trimitere reclamantul  nu pot obliga instanţa a da o soluţie identică, instanţa fiind chemată să analizeze anumite aplicări ale legii la cazuri individuale, deci aplicarea şi interpretarea normei legale se fac în concret la speţa dedusă judecăţii.

Cu privire la solicitarea reclamantului de a i se elibera adeverinţă cu menţiunile corespunzătoare grupei I de muncă, instanţa reţine că  aceste adeverinţe se întocmesc numai pe  baza documentelor verificabile aflate în evidenţele angajatorilor sau deţinătorilor de arhivă şi numai în situaţia în care se face dovada că solicitantul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de grupă de muncă. Ori, atât timp cât acest lucru nu a fost dovedit, pârâta nu poate fi obligată la eliberarea unei adeverinţe în acest sens.

 Faţă de aspectele reţinute mai sus, vor fi înlăturate astfel concluziile raportului de expertiză, prin care expertul a concluzionat că se justifică încadrarea în grupa I de muncă, potrivit Ordinului nr.50/1990, anexa 1, poziţia 123(prin asimilare) pentru perioada solicitată 02.03.1989-01.09.1990 şi 04.02.1991-01.04.2001. În acest sens tribunalul reţine şi faptul că poziţia 123 din anexa nr.1 la Ordinul nr.50/1990 vizează funcţii din unităţile de exploatare a căilor ferate, printre care şi  „electrician L.C”  în timp ce reclamantul a desfăşurat activitate ca electrician, electrician exploatare reţele electrice. Pe de altă parte, în condiţiile în care potrivit Ordinului nr.125/1990 activitatea desfăşurată de reclamant este încadrată în grupa a II-a de muncă, nu se justifică opinia expertului în sensul că această activitatea se încadrează în grupa I de muncă, expertiza judiciară având în vedere în principal elemente de practică judiciară, şi tratamentul discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii.

Faţă de cele ce preced, tribunalul va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi pe fond, va respinge acţiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

Respinge acţiunea formulată de către reclamantul S.N., cu domiciliul în .…, în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, cu sediul in ….

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Iunie 2014, la Tribunalul Gorj.

PREŞEDINTE, ASISTENŢI JUDICIARI, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare