Acţiune în anulare hotărâre comisie judeţeană Legea 18/1991 , legea 169/1997

acţiune în anulare  hotărâre comisie judeţeană  Legea 18/1991 , legea 169/1997

prin hotărârea comisiei județene nu se stabilește amplasamentul suprafeței reconstituite, ci numai întinderea dreptului de proprietate, amplasamentul fiind stabilit prin procesul -verbal de punere in posesie care trebuie să corespundă întocmai titlului de proprietate eliberat in procedura legii 18/1991.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 121

Şedinţa publică din data de 11 martie 2015

Completul constituit din:

Preşedinte VB

Judecător ECP

Judecător AES

Grefier LP

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 27.02.2015 privind recursul  declarat de recurenta- reclamantă NM împotriva sentinţei civile nr.5946 din 09.10.2014 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. . în contradictoriu cu intimaţii- pârâţi BA, Comisia Locală A pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Primarul CA - în calitate de Preşedinte al Comisiei Locale A pentru aplicarea Legii nr.18/1991 şi Comisia Judeţeană G pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile .

Procedura de citare din ziua dezbaterilor este legal îndeplinită, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din data de 27.02.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie.

Deliberând, tribunalul pronunţă următoarea decizie.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă,

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Târgu - Jiu  sub nr. ,,,,,, reclamanta NM în contradictoriu cu pârâţii, Comisia Judeţeană G pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală de fond funciar A a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea  HCJ nr. 34/21.10.1991.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că solicită anularea HCJ pentru că în mod netemeinic şi nelegal a fost validată cererea depusă în temeiul Legii nr. 18/1991 de către numita DA.

Acţiunea nu a fost întemeiată în drept.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, adresa Primăriei A, HCJ nr. 34/1991.

La data termenul de judecată din data de 14.11.2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări la acţiunea principală prin care a solicitat chemarea in judecată şi a Comisiei judeţene G, Comisiei locale A şi Primarul Comunei A. La acest termen de judecată instanţa a dispus lărgirea cadrului procesual, introducerea şi citarea în cauză in calitate de intimat a Primarului Comunei A în calitate de Preşedinte al Comisiei locale de fond funciar A.

La termenul de judecată din data de 28.03.2013 s-a încuviinţat proba cu expertiza tehnică în specialitatea cadastru, topografie şi geodezie, fiind numit expert in cauză, domnul CC .

La data de 29.04.2013 Primăria comunei A a depus la dosarul cauzei actele ce au stat la baza emiterii HCJ nr. 34/1991.

La data de 16.05.2013, reclamanta a solicitat introducerea in cauză în calitate de pârâtă a numitei BA, deţinătoarea Titlului de proprietate nr. 1500329/24.04.2007, aceasta fiind introdusă in cauză la termenul de judecată din data de 20.05.2013.

La data de 29.11.2013, pârâta BA a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată,arătând că a mai fost chemată în judecată de reclamantă şi in dosarul nr. 10621/318/2011 in care s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr. 1500329/24.04.2007, iar in urma recursului s-a respins acţiunea formulată de reclamantă. Suprafaţa de teren aflată în litigiu a aparţinut lui DA, sora bunicii sale, iar ea moştenit această suprafaţă de la părinţii săi care al rândul său au primit-o de la DA.

 La termenul de judecată din data de 16.09.2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor învederate de pârâta BA ca fiind nereale.

La data de 10.09.2014 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză topo efectuat de domnul expert CC.

Prin sentinţa civilă  nr.5946 din 09.10.2014 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.,,,,, a fost respinsă acţiunea privind pe petenta NM şi pe intimatele BA, Comisia Judeţeană G pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală de fond funciar A şi Primarul comunei A– în calitate de Preşedinte al Comisiei Locale de fond funciar A şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin HCJ nr.34/21.10.1991 s-a validat dreptul de proprietate in favoarea lui IA pentru suprafaţa de 0,20 ha şi, considerând că terenul validat se suprapune cu terenul său în suprafaţă de 1465 mp, situat în Tarlaua nr. 167, parcela 1404/7, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea HCJ nr. 34/1991 poziţia 89.

Din probatoriul administrat in cauză instanţa a constatat că pârâta este moştenitoarea lui IA, in calitate de fiică, conform certificatului de naştere (fila 100), iar din fila de registru agricol depusă la pagina 44 reiese că suprafaţa totală a autorului pârâtei I D A este de 0,20 ha.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1102/13.03.1991 autoarea pârâtei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la părinţii şi mătuşa sa, la pct. 3 fiind menţionat un teren lat de 3m şi lung de 300 m.

La rândul său, reclamanta a formulat cerere înregistrată sub nr. 1479/18.03.1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de la mătuşa sa DIE, la punctul 6 fiind menţionat un teren în suprafaţă de 0,35 ha arabil situat in câmp – Câmpofeni, vecin cu C Gh. N până la D C.

Prin HCJ nr. 34/21.10.1991, anexa 1 poziţia 40, s-a validat dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,18 ha pentru autoarea reclamantei DIE.

S-a reţinut că din raportul de expertiză întocmit de expert CC, reiese că terenul în litigiu validata prin HCJ nr. 34/1991 şi pentru care s-a eliberat pârâtei Titlul de proprietate nr. 1500329 /24.04.2007 are suprafaţa de 1465 mp, este situat in T67 parcela 1404/7 şi are ca vecini: la nord CN, la sud NM(reclamanta), la est Drumul de exploatare 1404 şi la vest drumul de exploatare  De 569. De asemenea, expertul a precizat că terenul in litigiu se învecinează în partea de sud cu terenul reclamantei validat de Comisia judeţeană de fond funciar, dar pentru care nu i s-au eliberat acte de proprietate, fiind individualizat pe schiţa terenului deţinut de reclamantă în suprafaţă de 1478 mp, teren înscris în HCJ nr. 34/1991 poziția 89 aşa cum  concluzionează expertul.

Faţă de starea de fapt constatată, instanţa a reţinut că potrivit art.8 alin. 2 din Legea nr.18/1991 actualizată „ de prevederile legii beneficiază membrii cooperativei care au adus pământ in cooperativa agricolă de producţie, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora”, iar potrivit art. 13 „calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, in lipsa acestora, prin orice mijloace din care rezultă  acceptarea moştenirii”.

Reclamanta este moştenitoarea testamentară a lui DI conform testamentului autentic universal din 09 septembrie 1979 ( fila 106), testatoarea fiind identificată cu BI seria F.n. nr. 684592/1952.

Din răspunsul trimis de Consiliul local al Municipiului Târgu Jiu – Direcţia Publică Comunitară locală de evidenţă a Persoanelor Târgu Jiu cu adresa nr. 369 (fila 146) s-a reţinut că DI (autoarea testamentului) s-a născut la data de 23.08.1891 şi a decedat in anul 1983.

Aşadar, instanţa a constatat că, deşi reclamanta NM depune la dosar copie de pe Registrul Agricol al numite DIE (considerând că este una şi aceeaşi persoană cu DI) din fila de Registru Agricol, reiese că „DE s-a născut in anul 1889 (fila 86), astfel că aceasta este altă persoană faţă de DI, autoarea testamentului.

A mai reţinut instanţa de fond că chiar dacă reclamantei i s-au eliberat titluri de proprietate pentru alte terenuri moştenite de la DIE (Ilinca), aceasta nu poate pretinde nici un drept pentru terenul in litigiu ca moştenitoarea lui DIE pentru că acest teren se regăseşte în fila de Registru Agricol al autoarei pârâtei DCE – in câmp – 0,13 ha arabil (fila 104), DC.E fiind una şi aceeaşi persoană cu CA, soţia lui DC, aşa cum reiese din adresa Primăriei Comunei A (fila 97).

În concluzie, instanţa a constatat că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitoare nici măcar faţă de D C. E, născută in 1896 (fila 104), în al cărei registru agricol se regăseşte terenul in litigiu.

Cu aceste considerente, instanţa a considerat că în mod corect s-a validat dreptul de proprietate in favoarea autoarei pârâtei, motiv pentru care a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar  în temeiul art. 453 C.pr.civ., a obligat reclamanta la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta NM, solicitând în principal admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării fondului cauzei.

A criticat sentinţa instanţei de fond, apreciind că în mod netemeinic, nejustificat şi incorect, aceasta a reţinut că în  mod corect s-a validat dreptul de proprietate în favoarea autoarei pârâte motivat de faptul că terenul în litigiu se regăseşte în fila de Registru Agricol al autoarei D C. E  - în câmp 0,13 ha arabil, D C. E fiind una şi aceeaşi persoană cu CA, soţia lui DC şi, de asemenea, în mod incorect instanţa a constatat că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea de moştenitoare nici măcar faţă de DC.E, născută 1896, în al cărei registru agricol se regăsește terenul în litigiu.

A arătat că, aşa cum rezultă din adresa nr. 1448/13.11.2014 emisă de Primăria A, nu există identitate de persoană între DC.E şi CA, cu atât mai mult cu cât prima este născută în anul 1896, aşa cum rezultă din registrul agricol, iar cea de-a doua este născută la 3 mai 1897, fiica lui GP şi AP.

A mai arătat că DC, cumnatul mătuşii recurentei, DE (I), a fost căsătorit cu EL B, născută în 1887 şi a avut ca moştenitor pe DI care s-a căsătorit cu PA, născută în anul 1911 în comuna Runcu, fiica lui PV şi PP, iar aceştia, la rândul lor, l-au avut moştenitor pe DC, care s-a căsătorit cu DM, fiind născut DI.

De asemenea, a mai arătat că DC a fost căsătorit cu CA, născută la 3 mai 1897, fiica lui GP şi AP, fără copii, singurul fiu al lui DC fiind DI şi nici un înscris nu face dovada legăturii între defunctul DC şi IA, ci, dimpotrivă, susţinerea pârâtei din întâmpinare nu face decât să scoată la iveală faptul că soţia lui DC nu are nici o legătură cu IA.

Totodată, a mai arătat că, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză, reclamanta NM a formulat în termen legal cererea nr. 852 din 13.03.1991, în calitate de moştenitoare testamentară a defunctei DE (I), la punctul 6 din această cerere solicitându-se 0,35 ha, identic cu suprafaţa din registrul agricol din anii 1950-1963 al lui DIE, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate prin HCJ nr. 34/21.10.1991.

A mai menţionat că, aşa cum rezultă şi din actele de stare civilă existente la Primăria A, nu există nicio persoană cu numele DIE, ci doar în acel registru agricol, ceea ce conduce la concluzia că există identitate de persoană între DIE şi D I. I, DC.E neavând nici o legătură cu IA, fiind cumnata autoarei sale DI.I şi prima soţie a lui DC.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 312 şi art. 3041 C.pr.civ.

La data de 15.12.2014 intimata BA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea  sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Cu privire la primul motiv de recurs, arată intimata pârâtă  a arătat că la dosarul cauzei a depus adresa nr.5004/03.01.2012 eliberată de Primăria comunei A în care se arată  că în  registrele de stare civilă  ale localităţii Câmpofeni este înscrisă  căsătoria numitului DC, fiul lui DC şi al MD, cu CA, fiica lui PG şi PA, la nr.8 din 30.12.1937, deci din această adresă rezultă cu  certitudine căsătoria celor doi, iar faptul că în registrul agricol a fost menţionată cu prenumele E. se datorează faptului că exista obiceiul  atribuirii  unui alt prenume, copii fiind  cunoscuţi în comunitate  cu prenumele atribuit şi nu cel din actele de stare civilă, iar registrul agricol a  păstrat  prenumele cu care erau apelate  persoanele respective, pentru a fi mai uşor de recunoscut şi identificat.

A arătat intimata pârâtă că în situaţia în care recurenta NM ar fi fost  îndreptăţită la suprafaţa de 1465 mp trecută  în titlul de proprietate al intimatei,  ar fi trebuit să formuleze  contestaţie  în termen de 30 de zile  de la afişare, privind validarea, în cadrul  primăriei, nefiind necesar să  treacă atâţia ani de la apariţia HCJ 34/21.10.1991 şi de la eliberarea  titlului de proprietate al intimatei, respectiv de la data de 24.04.2007.

Referitor la al doilea motiv de recurs, respectiv cu privire la aspectul că nu se face dovada legăturii dintre defunctul  DC şi IA, soţia lui DC neavând nicio legătură cu IA, a arătat intimata pârâtă că  din înscrisurile depuse la dosar rezultă legătura dintre  defunctul DC şi IA. Astfel, DA C. E a fost soră cu mama lui IA (mama intimatei) şi a avut trei surori: PM, PI şi CP, deci IA, mama intimatei, a fost  nepoata lui DA. DC a fost frate cu DI, acesta din urmă fiind căsătorit cu DIE.

Referitor la  al treilea motiv de recurs, respectiv soţia lui DC nu are nicio  legătură  cu IA pentru că provine din familia S , a arătat intimata pârâtă că  în fila din registrul agricol privind pe DC la pct. 2 este precizată  suprafaţa de 0,12 ha  teren arabil în Siliştea Stăncău, arătându-se că la rolul lui DC a intrat şi acest teren provenit  din zestrea soţiei sale, DA (C. E), S fiind porecla  tatălui lui DA.

Cu privire la susţinerea recurentei în sensul că unicul moştenitor al lui DC este fiul acestuia, intimata pârâtă a  arătat că DC a avut un fiu din prima căsătoriei,însă acesta a decedat fiind foarte tânăr, necăsătorit şi  fără copii, astfel că nu a putut moşteni pe părinţii săi, iar după decesul lui DC, soţia sa DA a rămas unica moştenitoare a soţului. Pentru faptul că  DA nu a avut alţi moştenitori  în viaţă  a înţeles să lase întreaga sa avere lui IA şi ID.

A arătat intimata pârâtă că aceasta a contestat calitatea de unică moştenitoare a  lui DIE I pe care şi-o atribuie  reclamanta  recurentă  având în vedere faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului  de proprietate asupra  terenului în litigiu în baza testamentului autentificat  sub nr.4098/9.09.1974 de către Notariatul de Stat G, testatoare fiind DI şi nu I. E. Testamentul este unul universal, nu  menţionează  vreo suprafaţă  de teren individualizată ca localizare, suprafaţă, vecinătăţi, ci se referă  la averea mobilă şi imobilă, oriunde s-ar afla aceasta,  provenită în proprietatea  testatoarei  prin cumpărare, moştenire sau în orice alt  mod de dobândire.  Există două persoane  cu numele de DE, în raport de iniţiala prenumelui soţului, pentru diferenţiere, acestea au fost  înregistrate ca DIE şi DC.E, deci numele DIE arată că este vorba despre DE, soţia lui DI, iniţiala I nereprezentând prenumele Ilinca.

A susţinut intimata pârâtă că  în mod incorect şi nelegal expertul desemnat în cauză  apreciază că NM este îndreptăţită  pentru reconstituirea  dreptului de proprietate a terenului în litigiu având în vedere  testamentul lăsat de către testatoarea DE (I)- în acest testament  autentic fiind menţionată  ca testatoare DI. Din actele  depuse la dosarul cauzei  nu rezultă că  există vreo legătură  între DI şi DIE.

A apreciat intimata pârâtă că în  mod corect şi legal i-a fost emis titlul de proprietate  pentru suprafaţa  de teren aflată în litigiu, NM neavând  niciun drept  de proprietate asupra  acestei suprafeţe de teren,  aceasta nu a solicitat prin cererea de reconstituire dreptul  de proprietate asupra  terenurilor  aparţinând  proprietăţilor lui DA sau DC, nu deţine acte care să ateste  calitatea sa de moştenitoare  a lui DC sau a AD şi nici a lui  DIE şi,  întrucât NM nu are calitate de  moştenitor,  nu este  îndreptăţită să pună la îndoială  calitatea intimatei  de moştenitoare, fapt pentru care a solicitat  respingerea recursului ca fiind  nefondat şi menţinerea sentinţei ca fiind temeinică şi legală.

Analizând recursul formulat, prin prisma dispozițiilor speciale ce reglementează materia fondului funciar tribunalul reține următoarea stare de fapt și de drept:

Prin cererea introductivă de instanță recurenta-reclamanta a solicitat NM în contradictoriu cu cele doua comisii de fond funciar si parata BA( prin precizarea de la fila 56 a dosarului instanței de fond) să se constate nulitatea absolută a HCJ 34/21.10.1991 poziția cu nr. 89 prin care în mod netemeinic si nelegal a fost validată cererea depusă în temeiul legii 18/1991 de către IA, privind un teren de la DI . Motivarea  in fapt a cererii este aceea că prin HCJ 34/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren situat în punctul toponimic „ In Câmp” in suprafața de 1465 m.p. teren ce a aparținut autoarei sale DE, teren solicitat şi prin cererea depusă în temeiul legii 18/1991 de către aceasta, fiind vorba despre o dublă reconstituire. Pe cale de consecință este singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1465 m.p. situată in punctul toponimic In Câmp.

În urma administrării probatoriilor prin sentința civilă cu nr. 5946/9.10.2014 a fost respinsă acțiunea reținându-se că funcție de starea de fapt ce a rezultat din probatoriu reclamanta este singura moștenitoare a autoarei defuncte DI ,născuta la data de 23.08.1891, ca potrivit RA depus la dosarul cauzei al numitei DI.E reiese împrejurarea că aceasta s-a născut în anul 1889, astfel că este alta persoană decât DI şi in aceste condiții nu poate pretinde niciun drept pentru terenul în litigiu ca moștenitoare a numitei DI.E pentru că terenul se regăsește in fila de RA al numitei DC.E in punctul toponimic „In Câmp”, DC.E fiind una si aceeași persoană cu CA. Astfel nu s-a dovedit calitatea de moștenitoare faţă de DC.E născută in 1896 în al cărei RA se regăsește terenul in litigiu.

În recurs se critică de către recurenta-reclamanta sentința civilă menționându-se că nu exista identitate  între DC.E si CA, că este singura moștenitoare a autoarei defuncte D I E ( I), iar terenul in litigiu este al autoarei sale aspect ce rezulta din analiza RA, teren pentru care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, la punctul 6 din cerere fiind descris terenul situat” In Câmp”, reconstituindu-se de altfel dreptul de proprietate pentru acest teren.

Observând probatoriul ce a fost administrat la instanța de fond completat in calea de atac a recursului cu proba cu înscrisuri, lucrările din dosarul atașat, tribunalul reține următoarea stare de fapt și de drept:

În temeiul Legii nr. 18/1991, reclamanta NM a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1479/18.03.1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce i se cuvine de la mătușa sa DI. E din comuna A sat C drept de moștenire pe care îl solicită pe baza testamentului întocmit de mătușa sa. Suprafața totală solicitată este aceea de 1,29 ha, identificată pe puncte toponimice ,la trupul cu nr. 6 fiind solicitat terenul în suprafață de 0,35 ha arabil „În Câmp” Cîmpofeni vecin cu CGH. N şi DC. În susținerea cererii a depus titulara acesteia, extrasul  Registrului Agricol  al autoarei DI E din care rezultă că in punctul toponimic „In Câmp”- deținea 0,35 ha ,suprafața totală fiind aceea solicitată prin cerere de 1,29 ha( fila 48(, precum şi testamentul  autentificat sub nr. 4098/9.septemebrie 1974 potrivit cu care DI dispune ca după încetarea sa din viață strănepoata de frate NM şi soțul acesteia să stăpânească întreaga avere mobilă și imobilă provenită in proprietatea sa prin moștenire, vânzare- cumpărare sau prin orice mod de dobândire al proprietății. Cererea a fost soluționată favorabil prin HCJ 34/1991, anexa 1 poziția 40 fiind reconstituit dreptul de proprietate in favoarea reclamantei, în calitate de moștenitoare a autoarei DI pentru suprafața de 1,18 ha.

La rândul său autoarea pârâtei IA a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererea înregistrată sub nr. 1102/13.03.1991, la punctul 2 solicitând una bucata de teren situată in punctul” In Câmp”- lat de 3 m şi lung de 300 m ,vecin la miazăzi -cu CC şi la miazănoapte cu Bebe. În registrul agricol  nu are trecut teren ca fiind situat in punctul toponimic” In Câmp”.

Astfel,în registrul agricol  autoarea IA apare ca deținând suprafața de 0,20 ha in următoarele puncte toponimice :” Siliștea Casei”, „In pruni la poartă”, „In Coastă”, „Curte si gradină”, „ La Danie”, toate totalizând suprafața de 0,20 ha. Reconstituirea dreptului de proprietate a operat in favoarea celei din urma pentru suprafața de 0,20 ha conform HCJ 34/1991, tabel anexă poziția 89 fila 117 dosar recurs. Urmare a finalizării procedurii prevăzute  de Legea 18/1991 la data de 24.04.2007 a fost eliberat titlul de proprietate cu nr. 1500329/24.04.2007 pentru suprafața totală de 3951 ha fila 119, titlu de proprietate ce a fost supus analizei instanțelor în litigiu promovat de aceeași reclamanta in contradictoriu cu pârâta din cauza de față, asupra căruia instanța va reveni în considerentele ce vor urma.

Pârâta susține că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața solicitată de reclamanta in calitate de moștenitoare a autorului DC astfel: după decesul celui din urma, soția sa D(C) A ( C. E ) a rămas văduvă, unica moștenitoare a soțului său, fără copii și a fost întreținută de către nepoata sa IA, cea din urma fiind fiica a lui PM ,sora cu defuncta, iar la decesul său s-a ocupat de funeralii şi pomeni ulterioare. Pentru faptul că nu a mai avut alți moștenitori în viață, DA a înțeles să lase întreaga avere lui IA si Dşi astfel şi terenul in litigiu situat in punctul „În Câmp”, teren ce se regăsește la rolul autorului DC.C potrivit extrasului de la fila 118 dosar recurs.

Cele susținute de pârâtă nu pot fi reținute şi are in vedere tribunalul filiația ce rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei. Astfel, se constată că autorii D C şi D M au avut doi copii DC. I Cşi DC. C. Cel din urmă, de la care se susține de către pârâtă că provine terenul in litigiu a fost antrenat in doua căsătorii. Prima căsătorie a fost cu BE devenită „D” prin căsătorie, din care a rezultat descendentul D I căsătorit cu AP. A doua căsătorie cu AC ,devenită urmare a căsătoriei „D” din care nu au rezultat copii.

Observând Registrul Agricol de la fila 118 se reţine că in componenta gospodăriei autorului defunct DC este trecută şi soția sa C E,născută in anul 1896, în același registru fiind făcută mențiunea DC.I un singur moștenitor. In acest registru apare terenul situat în punctul „În Câmp” în suprafața de 0,13 ha teren ,ce susține pârâta că i se cuvine.

 În continuare se reţine că numitul  DIC, a fost antrenat în căsătoria cu CI ( E) devenita urmare a căsătoriei D, căsătorie din care nu au rezultat copii. Cea din urma autoare DIC I a întocmit testamentul universal în favoarea nepoatei sale de frate NM reclamanta in cauza de față, terenul in litigiu fiind cuprins in registrul agricol al celei din urma autoare. 

Așadar pârâta nu are calitatea de moștenitoare a autorului defunct DC. C, şi nu poate pretinde teren din partea acestuia, din niciunul din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nefăcându-se dovada filiației. DC. E nu are nicio legătura de rudenie cu IA, fiind prima soție a lui DC şi de asemenea nu este aceeași cu AC devenită prin căsătorie D, cea din urma fiind a doua soție a aceluiași DC.

În acest context nu pot fi reținute argumentele judecătorului de fond care in considerentele sentinței civile reține că terenul se regăsește în fila de registrul agricol a autoarei pârâtei DI. E, care este una și aceeași persoană cu CA, soția lui D C. Așa cum am precizat în considerentele de mai sus un teren în suprafața de 0,13 ha situat în punctul „ În Câmp”,  se regăsește în registrul agricol  al autorilor DC și DC.E prima soție, însă autoarea pârâtei IA nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren nedovedind legătura de filiație cu cei din urma autori. Aceasta în condițiile în care din relația de căsătorie a autorilor DC şi E a rezultat descendentul DI la rândul său căsătorit cu AP.

De altfel calitatea de moștenitoare a reclamantei de pe urma autoarei DI.I este reținută irevocabil și în decizia civilă 751/29.03.2012 ( dosar atașat), prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta in cauză pentru nulitatea titlului de proprietate, în ceea ce privește aceeași suprafață de teren,  însă pe considerente ce privesc fondul cauzei astfel încât orice comentariu in legătura cu aceasta calitate este de prisos in cauza de față. A reține în acest litigiu o alta stare de fapt înseamnă a ignora puterea de lucru judecat care în speța de față este operantă faţă de aceasta decizie, care reține că reclamanta NM face dovada certă a calității de moștenitoare  a autoarei de la care susține că provine terenul.

Este cert de asemenea, că DE este aceeași cu DIC I, preluând inițialele soțului său după obiceiul vremii. Că prenumele său era Ilinca rezultă din copia certificatului de naștere. Totodată în anul 1923 aceasta testează întreaga sa avere soțului său DIC ceea ce demonstrează că aceasta este una și aceeași persoană cu DI întrucât nu există date din care să rezulte că autorul DIC a fost antrenat în mai multe căsătorii ci doar cu IC.

Pentru considerentele arătate reține tribunalul că reclamanta a dovedit atât calitatea sa de moștenitor, cât şi îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu situat in punctul toponimic „In Câmp”.

Obiectul acțiunii de față îl reprezintă însă nulitatea hotărârii comisiei județene poziția nr. 89, prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei IA pentru suprafața de 1465 m.p. ( fila 14 dosar de fond)  situată în punctul toponimic „În Câmp”. Observând hotărârea contestată tribunalul reține că a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha, reconstituirea făcându-se in baza registrului agricol al autoarei exact pentru suprafața totală deținută. Însă se mai reține și împrejurarea că prin hotărârea comisiei județene nu se stabilește amplasamentul suprafeței reconstituite, ci numai întinderea dreptului de proprietate, amplasamentul fiind stabilit prin procesul -verbal de punere in posesie care trebuie să corespundă întocmai titlului de proprietate eliberat in procedura legii 18/1991.Totodată se retine că in favoarea autoarei defuncte IA a fost reconstituită suprafața de 0,20 ha pentru care a făcut dovada cu registrul agricol, însă titlul de proprietate ce a fost eliberat acesteia şi care stabilește amplasamentul a fost emis pentru o suprafață mai mare decât cea reconstituită.

În condițiile in care s-a dovedit ca autoarea pârâtei a fost îndreptățită pentru întreaga suprafața reconstituită aceea de 0,20 ha, cererea formulată de reclamanta prin care solicită nulitatea hotărârii pentru amplasamentul suprafeței de 1465 m.p. se apreciază a fi neîntemeiată.

Reclamanta are posibilitatea contestării titlului de proprietate eliberat, precum şi a procesului verbal de punere în posesie numai in ceea ce privește amplasamentul suprafeței de 1465 m.p,situat in punctul toponimic „In Câmp”

In concluzie, faţă de obiectul cum a fost formulat al cererii introductive de instanța, acțiunea nu poate fi admisă cu temei, întrucât prin hotărârea comisiei județene nu a fost stabilit amplasamentul terenului , ci doar întinderea dreptului de proprietate la care era îndreptăţită autoarea pârâtei .Or, câtă vreme autoarea pârâtei  IA este îndreptățită la reconstituire pentru întreaga suprafața de teren înscrisă în registrul agricol,nu se poate reţine că HCJ 34/21.10.1991 poziția cu nr. 89 prin care a fost validată cererea depusă în temeiul legii 18/1991 de către IA,conform registrului agricol este lovită nulitate

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse recursul formulat de reclamanta se privește a fi neîntemeiat, la fel și acțiunea formulată de reclamanta recurenta însa pentru considerentele ce au fost expuse in prezenta decizie, motiv pentru care in temeiul art 312  alin 1 C.pr.civ, nefiind incident nici un motiv de casare sau modificare, va fi respins în consecință. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta- reclamantă NM împotriva sentinţei civile nr.5946 din 09.10.2014 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr... în contradictoriu cu intimaţii pârâţi BA, Comisia Locală A pentru aplicarea Legii nr.18/1991, Primarul Comunei A - în calitate de Preşedinte al Comisiei Locale A pentru aplicarea Legii nr.18/1991 şi Comisia Judeţeană G pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect fond funciar.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.03.2015, la Tribunalul G.

Domenii speta

Spete similare