Acţiune în constatare

Dosar nr.

Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA  Nr. 1083/2015

Şedinţa publică de la 05 Martie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol  fiind judecarea  acţiunii formulate de reclamantul R V, în contradictoriu cu intimata S.C. C E O S.A. , având ca obiect, acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  a răspuns reclamantul, asistat de avocat U M şi consilier juridic A L, pentru pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral  al cauzei de către grefierul  de şedinţă,  după care, constatând că nu mai sunt alte cereri, cauza fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul cu privire la excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă şi autorităţii de lucru judecat,  precum şi pe fondul cauzei.

Avocat U M, pentru reclamant, a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi admiterea acţiunii cu cheltuieli de judecată.

Consilier juridic A L, pentru pârâtă,  a solicitat admiterea excepţiilor invovate şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii, conform motivelor expuse prin întâmpinare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin  acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr., reclamantul R V a chemat în judecată intimata S.C. C E O S.A., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că în perioadele 01.04.2001-01.01.2002 şi 01.01.2003-01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiţii deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverinţă în acest sens, precum şi obligarea acesteia la plata contribuţiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condiţiilor de muncă menţionate.

De asemenea, s-a mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces.

În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul a fost salariatul pârâtei din anul 1972 până în anul 2011, având profesia de maistru electrician.

S-a învederat că, în perioada anterioară anului 1992 până în anul 2001, în anul 2002, precum şi după 01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiţii deosebite de muncă, grupa a II-a de muncă în procent de 100%, fiindu-i consemnate în carnetul de muncă. Cu privire la perioadele solicitate, deşi reclamantul a lucrat în aceleaşi condiţii de muncă, în acelaşi loc de muncă, condiţiile de muncă solicitate nu i-au fost recunoscute.

S-a mai arătat că în acest mod s-a realizat un abuz, prin recunoaşterea doar parţială a condiţiilor deosebite de muncă, pentru anumite perioade, fapt care afectează reclamantul. Că, pârâta a cordat condiţii de muncă în mod preferenţial,doar unora dintre angajaţi, prin achiesarae în faţa instanţei de judecată.

În susţinerea pretenţiilor invocate prin acţiune, au mai fost invocate prevederile Legii nr. 19/2000, Ordinul nr.50/1990, HG Nnr.261/2001 şi HG nr.1025/2013.

În dovedire a depus la dosar copia carnetului de muncă, Decizia nr.176432/04.10.2011 a CJP Gorj, adeverinta nr.3688/2011, adeverinţa nr.905/2011, sentinţa nr.189/2010 pronunţată de Tribunalul Gorj în  dosarul nr....., avize emise de  ITM G pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat de inadmisibilitate a acţiunii, pe fond solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată ( filele 52-55).

S-a invocat faptul că operaţiunea de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite se face după o anumită metodologie, prevăzută l art. 3 din H.G. 261/2001, procedură care este strictă,  trebuie parcursă anterior încadrării în condiţii deosebite de muncă.

S-a învederat că la evaluarea şi stabilirea locurilor de muncă, în condiţii deosebite şi a listei salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii, participă nemijlocit şi sindicatul reprezentativ, care a semnat toate documentele şi le-a însuşit, fără obiecţiuni. În acest sens au fost invocate prevederile art. 4 din H.G. 246/2007.

Că, acordul părţilor, respectiv administraţie şi sindicate, se regăseşte în contractul colectiv de muncă pe unitate şi în actele adiţionale, respectiv anexa 17, care cuprinde nominalizările, profesiile şi locurile de muncă beneficiare de condiţii deosebite, precum şi procentul de acordare.

Analizând întregul probatoriu administrat în cauză, în raport de susţinerile părţilor şi  dispoziţiile legale aplicabile , instanţa reţine  că acţiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul R V a fost salariatul pârâtei şi a chemat în judecată intimata S.C. C E O S.A., solicitând să constate că în perioadele 01.04.2001-01.01.2002 şi 01.01.2003-01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiţii deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverinţă în acest sens, precum şi obligarea acesteia la plata contribuţiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condiţiilor de muncă menţionate.

Având în vedere faptul că pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia autorităţii de lucru judecat, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În consecinţă, instanţa va analiza cu precădere excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată.

Prin sentinţa civilă nr.3744/20.09.2010, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. a fost admisă acţiunea formulată de petentul S L„M” E.M.C. R pentru petenţii – membri de sindicat  menţionaţi în anexa la acţiune de la fila 19 şi 20 din dosar, printre care şi reclamantul, a fost obligată intimata să acorde salariaţilor - membri de sindicat grupa a II-a de muncă, pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite de muncă, corespunzătoare acestei grupe de muncă, în perioadele menţionate în raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert D G(filele 277 - 307 din dosar) şi a fost obligată intimata să efectueze  menţiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaţilor - membri de sindicat, cu privire la grupa a II-a de muncă, conform celor menţionate mai sus.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a formulat recurs, iar prin Decizia nr.2183/31.03.2011, C de A C a admis recursul formulat, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare.

Prin sentinţa civilă nr.7137/20.10.2011, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanţi.

Împotriva  acestei sentinţe s-a formulat recurs de către  S L „M” E.M.C. R, recursul fiind admis, casată sentinţa şi trimisă spre rejudecare.

S-a format dosarul nr., sentinţa rămânând irevocabilă prin Decizia nr.9077/21.10.2013 a Cde A C în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamanţi.

Perioada ce a făcut obiectul cererii formulate în dosarul nr., este anul 2002- anul 2008, pentru care reclamantul a solicitat acordarea grupei a II-a de muncă, pentru activitatea desfăşurtă în condiţii deosebite de muncă, corespunzătoare acestei grupe de muncă.Potrivit art. 430 al 1 si 2 din C. proc. civ: ”hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”

In conformitate cu dispoziţiile art. 431 C. proc. civ: (1) „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.”

Excepţia autorităţii de lucru judecat  este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută,  putând fi invocată de instanţă sau de către părţi, în orice stare a procesului (art. 432 Cod procedură civilă). În eventualitatea admiterii, duce la încetarea procesului, făcând de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Aşadar, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar a exista tripla identitate de părţi, obiect si cauză.  In dosarul de faţă aceste condiţii sunt îndeplinite.

 Se retine astfel că, sentinţa nr.371527.06.2013, a rămas irevocabilă prin Decizia nr.9077/21.10.2013 a Ci de A C în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamanţi.

În privinţa identităţii de obiect, se reţine că obiectul acţiunii este reprezentat de pretenţia concretă dedusă judecăţii, respectiv folosul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii si dreptul subiectiv la care se refera obiectul material pretins. Identitatea de obiect poate fi  totală sau parţiala.

În speţă, există identitate de obiect între acţiunea de faţă si cea care a făcut obiectul dosarului nr. .Obiectul prezentei cereri de chemare in judecată îl constituie constatarea faptului că în perioadele 01.04.2001-01.01.2002 şi 01.01.2003-01.04.2008, reclamantul a lucrat în cadrul pârâtei în condiţii deosebite de muncă, în procent de 100%, să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverinţă în acest sens, precum şi obligarea acesteia la plata contribuţiilor de asigurări sociale către bugetul de stat, aferente condiţiilor de muncă menţionate.

Din analiza  actelor depuse în dosarul ( ataşat la dosarul cauzei), fila 13 din dosar se reţine faptul că reclamantul R V a solicitat drepturile aferente pentru luna ianuarie 2002, ianuarie 2003-decembrie 2007.

Faţă de aceste considerente, instanţa constată că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtă este întemeiată, astfel că o va admite şi, în consecinţă, va respinge acţiunea pentru această perioada, împrejurare faţă de care este de prisos a se mai analiza fondul cauzei.

Referitor la  prescripţia dreptului material la acţiune şi tardivităţii , invocate de pârâtă pe motiv că  drepturile solicitate ar fi prescrise, în conformitate cu art.238 alin.2 din Codul muncii, instanţa le apreciază ca fiind neîntemeiate, având în vedere că termenul de prescripţie de 3 ani  prevăzut de art.283 alin.2 din Codul muncii (in forma în vigoare pentru perioada in litigiu) curge de la data naşterii dreptului la acţiune, iar, în speţă, salariaţii nu au avut posibilitatea de a cunoaşte  mai devreme natura condiţiilor de muncă în care au fost încadraţi, decât in momentul în care  au luat cunoştinţă de  adeverinţele privind datele necesare determinării  stagiului de cotizare si  punctajului mediu în vederea stabilirii pensiei, iar pârâta nu a făcut  dovada ca au luat la cunoştinţă la o data anterioară.

În ce priveşte perioada 01.04.2001-01.01.2002 şi perioada 01.01.2008-01.04.2008 instanţa va respinge acţiunea acţiunea cu următoarea motivare:

Reclamantul a solicitat prin cererea de faţă reconstituirea procentului necesar încadrării în condiţii deosebite de muncă.

Procedura încadrării în locurile cu condiţii deosebite de muncă este reglementată prin Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,  H.G. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite şi H.G. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite. În speţă nu sunt aplicabile prevederile Ordinului 50/1990, invocat în cererea de chemare în judecată, care reglementează grupa a II -a de muncă, acesta fiind abrogat începând cu data de 01.04.2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, care nu a mai prevăzut încadrarea în grupele de muncă I şi II de muncă, ci în condiţii deosebite şi speciale. 

Potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale :

„(1) În sensul prezentei legi, locurile de munca în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de munca a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc.

(2) Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de munca în condiţii deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii.

 (3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Locurile de munca în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de munca sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de munca, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).

 (5) Avizul inspectoratului teritorial de munca este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de munca în condiţii deosebite.”

În temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, a fost adoptată H.G. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite.

La art.10 din HG nr.261/2001 se prevede  că „încadrarea tuturor categoriilor de salariaţi în locurile de muncă în condiţii deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfăşoară efectiv în aceste locuri de muncă potrivit programului normal de lucru”.

Potrivit prevederilor art.11 din H.G. nr.261/2001 „nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă în condiţii deosebite potrivit art.10 se face de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii”.

Conform art.17 din HG nr.261/2001  „expertizarea tehnică a locurilor de muncă în condiţii deosebite se efectuează de angajator, inspectoratele teritoriale de muncă, Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii sau de alte organisme recunoscute de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale”.

Ulterior a fost adoptată H.G. nr.246/2007, care la art.1 prevede că avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul acestei hotărâri.

Aşadar, aceste dispoziţii se referă la înnoirea avizelor deja existente şi nu la obţinerea unui aviz în scopul încadrării  salariaţilor în condiţii deosebite de muncă.

Această hotărâre prevede o procedură asemănătoare cu cea reglementată de H.G. nr.261/2001.

Astfel, conform prevederilor art.7 „încadrarea tuturor categoriilor de salariaţi în locurile de muncă în condiţii deosebite se face în cazul în care activitatea acestora se desfăşoară numai în aceste locuri de muncă, potrivit programului normal de lucru”.

La art.8 se prevede că „nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă în condiţii deosebite se face de către angajator, împreună cu sindicatele reprezentative, potrivit legii, sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, iar la art. 9 se prevede că „ perioadele în care un salariat lucrează permanent în locuri de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin decizie a angajatorului, prin care sunt reglementate atribuţiile de serviciu ce revin fiecărui salariat”.

De asemenea, conform prevederilor art. 10  H.G. nr.261/2001, perioada în care un salariat ce lucrează în locuri de muncă în condiţii deosebite a fost în concediu de odihnă sau în incapacitate de muncă se consideră timp în care activitatea s-a desfăşurat în condiţiile locului de muncă în care lucra la data ivirii acestei situaţii.

Reiese deci, că pentru încadrarea unui loc de muncă în condiţii deosebite, este necesară parcurgerea unei astfel de proceduri, procedură finalizată cu nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii, nominalizare care se face de către angajator împreună cu sindicatele, şi se consfinţeşte  prin încheierea contractelor de muncă la nivel de unitate cât şi prin contractele de muncă individuale.

În speţă,  reclamantul a avut calitatea de angajat al societăţii S.C. C E EMC R şi a ocupat posturile de  conducător formaţie lucru şi şef de schimb, aşa cum rezultă din  adeverinţele depuse(fila 36, 37din dosar).

În speţă, au fost nominalizate locurile de muncă  ce se încadrează în condiţii deosebite de muncă, de către angajator de comun acord  cu sindicatul, fiind încheiat procesul-verbal nr.9535/25. 01. 2001, au fost efectuate determinările de noxe profesionale şi, de asemenea, au fost obţinute avizele de la I T de M 2033/28.12.2001, 18/05.01.2005, 3/23.07.2007, 595/16.02.2009 şi 585/15.03.2010 pentru locurile de muncă  încadrate in condiţii deosebite.

 Perioadele în care salariaţilor li s-a recunoscut desfăşurarea activităţii în condiţii deosebite de muncă rezultă din adeverinţele eliberate de C J de P G privind perioada în care s-au virat contribuţiile de asigurări sociale pentru condiţii deosebite de muncă sau condiţii normale de muncă.

 Aşa cum rezultă din economia prevederilor Ordinului 340 din 4 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, art.16 din Norme,  stabilirea condiţiilor deosebite de muncă fără respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, fără avizul inspectoratului teritorial de munca prin care se dovedeşte încadrarea locurilor de munca in condiţii deosebite, nu este permisă, cererea privind acordarea condiţiilor deosebite de muncă apare ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte  susţinerea salariaţilor în sensul că, atâta timp cat salariaţii au beneficiat de  grupa a II a de muncă la data  intrării in vigoare a HG nr.261/2008,  ar fi  trebuit in mod direct, fără nici o procedură, să fie încadraţi în  condiţii deosebite de muncă, aceasta nu este întemeiată.

Dispoziţiile art.8 din HG 261/ 2001 nu permit încadrarea “în mod direct”a salariaţilor in categoria locurilor de muncă  în condiţii deosebite, în absenta avizului emis de ITM.

Necesitatea unui aviz si  in ipoteza enunţată rezultă, cu claritate,  din Ordinul nr. 352 din 7 mai 2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 261/2001, anexa 2 la norme  si anume “ avizul se solicită în conformitate cu art. 7 din HG 261/2001 (au fost luate toate măsurile tehnico organizatorice de normalizare a condiţiilor de muncă)” sau „ in conformitate cu art. 8 din  HG 261 /2001 (s-au  stabilit măsuri tehnico organizatorice pentru normalizare a condiţiilor de muncă)” .

În speţă, perioada în litigiu, cu privire la condiţiile de muncă în care salariatul din prezenta cauză şi-a desfăşurat activitatea sunt în concordanţă cu prevederile contractelor colective de muncă, atât în actele adiţionale la contractele individuale de muncă, cât şi în contractele colective de muncă, locul de muncă şi activitatea desfăşurată de salariat sunt prevăzute în condiţii normale de muncă. Încadrarea locurilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de către salariaţi în condiţii deosebite s-a efectuat de comun acord de către angajator şi sindicat, conform prevederilor legale în vigoare, astfel că nu există motive de nulitate a clauzelor contractuale.

Rezultă aşadar, în mod neechivoc, faptul că partenerii sociali sunt cei care nominalizează locurile care se încadrează  în condiţii deosebite de muncă şi trebuie să întreprindă operaţiunile necesare,  iar instanţa de judecată nu se poate substitui acestora ci poate să sancţioneze nerespectarea dispoziţiilor legale în cauză.

In condiţiile în care legiuitorul a impus o procedură strictă de urmat pentru partenerii sociali în vederea încadrării în condiţii deosebite, care nu a fost parcursă, încadrarea activităţii desfăşurată într-o anumită perioadă în condiţii deosebite nu se poate dispune de instanţa de judecată, deoarece printr-o astfel de măsură  s-ar eluda dispoziţiile legale.

 Se mai retine că nu este fondată cererea privind achitarea contribuţiilor in sistemul public de pensionare aferente condiţiilor deosebite, deoarece, pentru perioadele pentru care nu s-a făcut încadrarea in condiţii deosebite de muncă, după cum s-a şi reţinut, unitatea pârâta nu a obţinut un aviz pentru încadrarea în condiţii  deosebite  a locurilor de munca  si meseriilor reclamanţilor, astfel că nu există temei legal pentru a stabili o atare obligaţie în sarcina angajatorului pârât, iar pentru perioadele in care încadrarea s-a făcut in condiţii deosebite de muncă, din adeverinţele de stagiu ataşate la dosar rezultă  că s-au întocmit declaraţii nominale în care s-au evidenţiat perioadele lucrate in condiţii deosebite, pentru situaţiile în care nu au fost raportate astfel de condiţii de muncă, legal încadrate, părţile interesate având posibilitatea să solicite obligarea angajatorului la depunerea declaraţiilor nominale sau rectificative.

Aceasta soluţie legislativă era prevăzută la data sesizării instanţei, de Ordinului 340/ 2001, pct. A din Norme, art. 6 din Legea 19/ 2000,  reluată  fiind de Legea 263 /2010, art. 7, art. 10.

In accepţiunea legiuitorului, asigurarea evidentei nominale a asiguraţilor si a obligaţiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza declaraţiei nominale de asigurare.

Declaraţia nominală de asigurare constituie documentul pe baza căruia casele teritoriale de pensii, respectiv casele de pensii sectoriale competente stabilesc stagiul de cotizare in sistemul public de pensii si determina punctajul lunar al asiguratului, utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

Mai mult, depunerea acestor declaraţii presupune  si achitarea CAS corespunzător sau a diferenţei  de la condiţii normale la condiţii deosebite, benevol sau  prin executarea silită, la cererea casei de pensii.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, instanţa urmează să  respingă acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul C E O S.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţiile  tardivităţii introducerii acţiunii şi excepţia prescripţiei invocate de către pârâtă.

Admite excepţia autorităţii  lucrului judecat pentru perioada 01.01.2003- decembrie 2007 şi în consecinţă respinge acţiunea pentru această perioadă.

Respinge acţiunea formulată de către reclamantul R V, cu domiciliul ales în comuna, sat, jud.,  în contradictoriu cu intimata S.C. C EO S.A., cu sediul în str. nr., judeţul ,  pentru perioada 01.04.2001-01.01.2002 şi 01.01.2008-01.04.2008,  ca neîntemeiată .

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 05.03.2015 la Tribunalul Gorj

Domenii speta

Spete similare