Drepturi băneşti

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 1420/2014

Şedinţa publică de la 12 Iunie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta S.C. H.S. SRL, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care s-a constatat lipsa răspunsului solicitat societăţii pârâte, prin adresă, la termenul anterior, instanţa apreciind că nu se mai impune a se reveni cu adresă în condiţiile în care au fost solicitate relaţii pârâtei la două termene consecutive, fără ca aceasta să dea curs solicitării.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în data de …, sub numărul …, reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta S.C. H.S. SRL, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata diurnei aferentă perioadei 03.09.2013 – 11.09.2013, plata drepturilor salariale aferente lunilor decembrie 2013 şi ianuarie 2014.

Reclamantul a arătat că a fost angajatul societăţii pârâte, conform  contractului individual de muncă nr. …, ocupând funcţia de conducător auto. 

S-a precizat că din data de 03.09.2013 până în data de 11.09.2013 a efectuat o cursă România – Grecia şi retur pentru care nu a fost plătit de către pârâtă. Din data de 12.09.2013 până în data de 22.12.2013 reclamantul a lucrat în ţară transportând diferite mărfuri, perioadă în care a acumulat un număr de 16 sâmbete şi duminici neplătite.

Reclamantul a menţionat că din data de 01.12.2013 până în luna ianuarie nu a primit salariul şi nici diurna respectivă, iar din luna ianuarie, având în vedere ameninţările primite din partea administratorului societăţii nu s-a mai prezentat la serviciu.

Acţiunea nu a fost întemeiată în drept.

La data de 01.04.2014 societatea pârâtă S.C. H.S. SRL  a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În fapt, pârâta a precizat că reclamantul a primit salariul negociat pe toată perioada cât a lucrat la societate, iar conform contractului individual de muncă nr. … reclamantului i-a fost stabilit salariul minim pe economie.

De asemenea, s-a precizat că reclamantul a primit salariul şi a semnat statul de plată şi, mai mult decât atât, soţia reclamantului, invocând probleme familiale, a cerut şi a primit suma de 2000 lei, susţinând că banii vor fi returnaţi din salariu.

Pârâta a mai precizat că reclamantul nu a fost trimis în delegaţie şi nu a depus documente pentru decontare, motiv pentru care nu a beneficiat de diurnă, iar un astfel de drept nu a fost prevăzut în contractul individual de muncă încheiat între societate şi reclamant.

Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi din oficiu a dispus emiterea unei adrese către societatea pârâtă pentru a comunica relaţii cu privire la modul de acordare a diurnei şi proprietatea autovehiculului condus de reclamant, fără însă ca societatea în cauză să dea curs solicitării instanţei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată şi reţine următoarele:

În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata diurnei aferentă perioadei 03.09.2013 – 11.09.2013, plata drepturilor salariale aferente lunilor decembrie 2013 şi ianuarie 2014, susţinând că  din data de 01.12.2013 până în luna ianuarie nu a primit salariul şi nici diurna respectivă, iar din luna ianuarie, având în vedere ameninţările primite din partea administratorului societăţii nu s-a mai prezentat la serviciu.

Reclamantul a fost angajatul SC H.S. SRL, în perioada septembrie 2013-ianuarie 2014, având funcţia de conducător auto, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă al acestuia(filele 2-3 din dosar).

Conform diagramelor de la filele 4-8 din dosar, reclamantul a efectuat o cursă pe ruta România –Grecia şi retur, în perioada 03.09.2013-11.09.2013, conducând autovehiculul …, diagrame care au continuitate şi în care sunt înregistrate toate localităţile în care acesta a staţionat, cu respectarea timpilor de conducere.

Potrivit art.43 din Codul Muncii delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă. În continuare, art.44 alineat 2 prevede că „Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil”.

În speţă, prin contractul individual de muncă al reclamantului nu s-a prevăzut acordarea diurnei în caz de delegare, însă dreptul la indemnizaţia de delegare este expres prevăzut de textul legal mai sus evocat, condiţiile acordării acesteia putând fi prevăzute în contractul colectiv de muncă. Deşi instanţa a solicitat pârâtei să depună o copie certificată a regulamentului de ordine interioară şi respectiv a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii, aceasta nu a dat curs solicitării şi nici nu a comunicat dacă există sau un astfel de contract. De asemenea, instanţa a solicitat pârâtei să comunice dacă autovehiculul condus de reclamant în perioada 03.09-11.09.2013 era proprietatea acesteia, solicitare rămasă de asemenea fără nici un răspuns.

Instanţa constată însă că potrivit ştatelor de plată de la filele 21-24 din dosar, în luna septembrie 2013 reclamantului i-a fost achitat în totalitate salariul ceea ce înseamnă că în perioada 03.09-11.09.2013 acesta a prestat activitate în beneficiul societăţii pârâte, în acest interval fiind vorba practic de 6 zile lucrătoare. Astfel, dacă în toate aceste zile reclamantul ar fi fost pontat nemotivat în mod evident nu i s-ar mai fi acordat integral drepturile salariale.

De altfel, pârâta a susţinut că reclamantul nu a fost trimis în delegaţie, fapt contrazis de diagramele tahograf depuse la dosarul cauzei. Rezultă aşadar, că în perioada 03.09-11.09.2013 reclamantul s-a aflat în delegaţie, în calitatea sa de angajat al societăţii pârâte, având aşadar dreptul la indemnizaţie de delegare. Cât priveşte cuantumul acestei indemnizaţie, tribunalul constată că prin HG nr.518/1995, au fost reglementate unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar.

La art.17 din acest act normativ se prevede faptul că “Se recomandă agenţilor economici, alţii decât cei prevăzuţi la art. 16 alin. (1), precum şi fundaţiilor, asociaţiilor şi altor asemenea, sa aplice în mod corespunzător prevederile prezentei hotărâri”.

Deşi norma este facultativă şi nu imperativă, tribunalul va face aplicarea în cauză a prevederilor  HG nr.518/1995, din următoarele considerente: este de necontestat faptul că reclamantul în perioada 03.09.2013-11.09.2013 a efectuat o cursă în Grecia; societatea pârâtă nu a  făcut nici o dovadă contrarie, deşi avea această sarcină în baza art.272 Codul Muncii; textul este aplicabil în absenţa unor prevederi exprese în contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă, aplicabilitate care se impune pentru  identitate de raţiune.

În același sens este de menționat că potrivit dispozițiilor art.38 Codul Muncii, „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”. Ori, dreptul la indemnizaţia de delegare este expres prevăzut de art.44 alineat 2 Codul Muncii şi în consecinţă reclamantului i se cuvine o astfel de indemnizaţie, al cărei cuantum urmează a fi stabilit la suma de 35 euro pe zi, conform anexei la HG nr.518/1995, rezultând în total suma de 315 euro(1386 lei, la un curs de schimb de 4,4 lei la data pronunţării prezentei hotărâri).

Cât priveşte capătul de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale pentru lunile decembrie 2013 şi ianuarie 2014 tribunalul constată că  pârâta a făcut dovada plăţii salariului, în conformitate cu art. 272 Codul muncii, prezentând statele de plată semnate  şi necontestate de către  reclamant, o astfel de cerere fiind astfel nefondată.

Faţă de cele ce preced, tribunalul va admite în parte acţiunea reclamantului în sensul că  va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 1386 lei reprezentând contravaloare diurnă pentru perioada 03.09.2013 – 11.09.2013 şi va respinge capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru lunile septembrie 2013, decembrie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamantul C.G., cu domiciliul în …, având CNP …,  în contradictoriu cu pârâta S.C. H.S. SRL, cu sediul în … .

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1386 lei reprezentând contravaloare diurnă pentru perioada 03.09.2013 – 11.09.2013.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Iunie 2014, la Tribunalul Gorj.

PREŞEDINTE,  ASISTENŢI  JUDICIARI, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare