Recurs tardiv. Cerere de repunere în termen.

Recurs tardiv. Cerere de repunere în termen.

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr.

Şedinţa publică din 11 Noiembrie 2014

Completul constituit din:

Preşedinte ………………….

Judecător …………………..

Judecător ……………………

Grefier ………………

Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C.F. împotriva sentinţei civile nr. pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata reclamanta AP. nr.14 M., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, recurenta pârâtă C.F. fiind reprezentată de avocat I.A.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care avocat I.A pentru recurenta pârâtă depune la dosar în limba italiană, precum şi traducerea în limba română a contractului de muncă încheiat între MARCHE SERVIZI SRL şi pârâta din prezenta cauză la data de 10.06.2009 însoţit de documente din care rezultă veniturile realizate în lunile februarie, aprilie, mai, iunie şi august 2013.

Tribunalul, din oficiu, invocă excepţia tardivităţii formulării recursului.

Avocat I A pentru recurenta pârâtă C.F. pune concluzii de respingere a excepţiei.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr…………………… reclamanta A.P. nr.14 M. a chemat în judecată pârâta C.F., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa  să fie obligată pârâta  la plata sumei de 3810,15 lei reprezentând debit restant la data de 30.04.2012.

În motivare a arătat reclamanta  că şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de proprietari, potrivit Legii nr. 114/1996, Legii nr. 230/2007, iar pârâtul, deşi a fost atenţionat verbal şi scris, a refuzat să achite cota parte din cheltuielile efectuate cu întreţinerea imobilului în care locuiesc, precum şi agentul termic pe care  l-au consumat.

Că, datorită neachitării acestor debite, asociaţia se află în imposibilitate  de a achita  facturile emise  de furnizori, existând riscul întreruperii furnizării de servicii.

În drept, cererea a fost motivată pe  dispoziţiile Codului Civil, Codului de Procedură Civilă, Legea nr. 230/2007  şi a solicitat judecarea în lipsă.

În dovedirea cererii sale reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 3-8 din dosarul de fond).

Legal citată, cu menţiunea chemării la interogatoriu sub sancţiunea aplicării dispoziţiilor art. 225 C.pr.civ., pârâta nu s-a prezentat în instanţă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.09.2012 instanţa a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a  defalca pe luni şi ani din ce se compune suma de 3810,15 lei, relaţii comunicate cu adresa nr. 105 din 28.09.2012 – fila 15 de la dosar.

Din oficiu instanţa a dispus ataşarea spre observare a dosarului nr……………….

Prin sentinţa civilă nr. ……….. pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ………….. a fost admisă cererea formulată de reclamanta A.P. nr.14 M., în contradictoriu cu pârâta  C.F..

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3810,15 lei reprezentând  contravaloarea cheltuieli de întreţinere restante la 30.04.2012.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că deşi a beneficiat de agent termic şi de serviciile de întreţinere a imobilului în care locuieşte pârâta nu şi-a plătit cota parte din cheltuieli înregistrând la data de 30.04.2012 un debit  în sumă de 3810,15 lei RON.

Potrivit prevederilor art. 3 lit. i din Legea nr.230/2007 cheltuielile asociaţiei de proprietari sunt acele cheltuieli sau obligaţii financiare ale asociaţiei care sunt legate de exploatarea, reparaţia ori întreţinerea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate individual către proprietăţile individuale, iar potrivit lit. j  a aceluiaşi articol cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari o reprezintă  suma corespunzătoare din cheltuielile asociaţiei pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.

Potrivit art.46 din Legea 230/2007 toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, pe baza facturilor emise de furnizori, cota de întreţinere ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, iar conform art.49 al.2 din actul normativ menţionat, termenul de plată a cheltuielilor afişate pe lista lunară de plată, este de maxim 20 de zile calendaristice.

Art. 48 din acelaşi act normativ, stabileşte  modalitatea prin care se repartizează suma  care priveşte  proprietatea comună din cadrul condominiului.

De asemenea, la art. 47  din Legea 230/2007 sunt menţionate cheltuielile asociaţiei de proprietari ce urmează a fi plătite  inclusiv cheltuielile pe beneficiari  aferente  serviciilor individuale ale proprietarilor dar gestionate financiar prin intermediul  asociaţiei de proprietari.

Articolul 50 din acelaşi act normativ stabileşte dreptul asociaţiei de proprietari de  a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei.

Faţă de aceste împrejurări văzând şi dispoziţiile art. 225 Cod procedură civilă, instanţa a apreciat ca cererea reclamantei este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, a admis-o, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3810,15 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere restante la 30.04.2012.

S-a reţinu că în cauză reclamanta nu a făcut dovada că ar fi suportat cheltuieli cu susţinerea procesului.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  pârâta C.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât a pronunţat o sentinţă fără ca procedura de citare cu aceasta să fie îndeplinită, arătând în continuare că în perioada în care s-a judecat cauza a fost plecată din localitate şi din ţară şi s-a aflat în imposibilitate de a se apăra.

A mai precizat că administratorul asociaţiei a fost de rea-credinţă, acesta având cunoştinţă de faptul că este plecată din ţară, deoarece chiar aceasta la plecare l-a anunţat să o scadă de la întreţinere.

Odată cu cererea de recurs recurenta pârâtă a depus şi o cerere de repunere în termenul de recurs întrucât nu a fost îndeplinită procedura de citare cu aceasta pentru niciunul dintre termenele de judecată, iar sentinţa pronunţată nu i-a fost comunicată deoarece a fost plecată în Italia, aflându-se astfel în imposibilitatea de a exercita calea de atac a recursului.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 103 V.C.pr.civ. şi art. 181 N.C.pr.civ.

La data de 24.10.2014 intimata reclamantă A.P.  nr. 14 M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea că aceasta a făcut toate demersurile legale pentru ca pârâta să fie înştiinţată de debitul pe care îl are, şi anume prin notificări trimise prin poştă şi înştiinţare trimisă  de Judecătoria Motru prin care era chemată în instanţă, iar dacă aceasta susţine că a fost plecată din localitate şi nu a avut posibilitatea de a se apăra putea să împuternicească o terţă persoană să o reprezinte şi să o apere în instanţă.

A mai arătată că administratorul asociaţiei nu a fost de rea credinţă, deoarece pârâta nu a anunţat asociaţia că este plecată din localitate şi nu a depus cerere pentru scutirea cheltuielilor pe numărul de persoane conform Legii nr.230/2007.

Analizând recursul de faţă, tribunalul reţine că acesta este promovat împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care se solicită obligarea pârâtei  la plata sumei de 3810,15 lei reprezentând debit restant la data de 30.04.2012 şi deci, dispoziţiile aplicabile în speţă sunt cele prevăzute de art.299-316 Cod procedură civilă, astfel că sentinţa poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În acest context instanţa va analiza atât cererea de repunere în termen formulată de către recurenta pârâtă, cât şi respectarea  termenului de declarare a căii de atac. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.103 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite această cale de atac.

În speţa de faţă recurenta pârâtă nu menţionează nici o asemenea împrejurare mai presus de voinţa sa care să o fi împiedicat să declare calea de atac în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă care curge de la data comunicării hotărârii ci, dimpotrivă, invocă nelegala comunicare a acestei hotărâri, ceea ce nu mai atrage incidenţa dispoziţiilor art.103 Cod procedură civilă, ci verificarea aspectului dacă hotărârea a fost sau nu comunicată în conformitate cu prevederile Capitolului II din Titlul II al Codului de procedură civilă.

Instituţia repunerii în termen presupune o comunicare legal realizată, cu respectarea prevederilor în materie şi însoţită de imposibilitatea părţii de a declara calea de atac în termenul prevăzut de lege şi care a curs în mod corect şi s-a epuizat, având ca punct de pornire comunicarea legal realizată.

Cum în speţa de faţă, recurenta pârâtă invocă faptul că nu i-a fost comunicată niciodată în mod legal hotărârea instanţei de fond, va fi respinsă cererea de repunere în termenul de recurs, după cum s-a arătat instituţia prevăzută de art.103 alin.1 Cod procedură civilă nefiind incidentă în cauză.

Se reţine totodată că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada că aceasta se afla în imposibilitatea de a lua cunoştinţă de sentinţa pronunţată în cauză sau că ar fi avut domiciliul stabil în altă ţară.

În ceea ce priveşte comunicarea sentinţei recurate, după cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile existentă la fila 30 din dosarul de fond, hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei C.F. la data de 29.10.2012.

 Cum potrivit art.92 alin.4 Cod procedură civilă în situaţia în care destinatarii comunicării sunt lipsă, agentul de procedură va afişa actul pe uşa locuinţei sau pe uşa principală a clădirii, încheind  un proces verbal în acest sens, iar în speţa de faţă comunicarea hotărârii s-a realizat tocmai prin respectarea acestei proceduri, astfel încât tribunalul apreciază comunicarea hotărârii ca fiind legal realizată, iar data de 30.10.2012 reprezintă punctul de pornire al termenului de 15 zile pentru declararea căii de atac prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.

Tribunalul constată însă că recurenta pârâtă a declarat recurs la data de 22.09.2014, conform cererii de recurs de la fila 3 din dosarul de recurs, deci după expirarea termenului legal de declarare a recursului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art.301 C.pr.civ., urmând ca în baza dispoziţiilor legale menţionate anterior să fie respins ca tardiv formulat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta pârâtă C.F.

Respinge ca tardiv recursul introdus recurenta pârâtă C.F. împotriva sentinţei civile nr. pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata reclamanta A.P. nr.14 M.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 11 Noiembrie 2014, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare