Dacă la data la care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate petentul nu avea cetăţenia română în privinţa sa dispoziţiile legii fondului funciar cu privire la dobândirea dreptului de proprietate nu-i pot fi aplicate.

Fond funciar. Dacă la data la care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate petentul nu avea cetăţenia română, în mod corect s-a reţinut că în privinţa sa dispoziţiile legii fondului funciar cu privire la dobândirea dreptului de proprietate nu-i pot fi aplicate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991 numai calitatea de cetăţean român îi dădea dreptul fostului proprietar şi moştenitorului de a solicita reconstituirea dreptului său de proprietate.

Autorul trebuia să îndeplinească condiţiile legale impuse de Legea nr. 18/1991 la momentul soluţionării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Se poate realiza validarea unui act juridic ameninţat de o nulitate absolută sau relativă, fie prin îndeplinirea cerinţei de validitate iniţial omise, fie prin dispariţia condiţiei care îi oprea încheierea, ca rezultat al schimbării unor circumstanţe de fapt. Însă, se reţine în acelaşi timp că numai în cazurile expres prevăzute de lege nulitatea poate fi acoperită prin complinirea ulterioară a condiţiei nerespectate la încheierea actului juridic.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva-Direcţia Silvică Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SCM, Comisia Judeţeană Galaţi şi Comisia Locală Buciumeni, ca prin hotărârea care se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 25/06.06.2000 pentru suprafaţa de 10 ha, să se dispună anularea procesului verbal de punere în posesie nr. 46/19.07.2002, precum şi a titlului de proprietate nr. 17-0520/11.09.2002.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin cererea nr. 476/25.03.1998 ce a fost adresată Comisiei Locale Buciumeni de către SPŞ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 30 ha pădure, iar prin HCJ nr. 25/06.06.2000 s-a validat propunerea Comisiei Locale Buciumeni.

Apoi, s-a emis titlul de proprietate nr. 17-0519/11.09.2002 pentru suprafaţa de 10 ha pădure pe numele pârâtului SPŞ, acesta fiind pus în posesie conform procesului verbal nr. 46/19.07.2002.

Însă, potrivit art. 48 din Legea nr. 18/1991 „cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. 3 - 9.

Aşadar, rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere se face pe baza de cerere numai persoanelor care au cetăţenia română, iar paratul SPŞ nu a anexat la cererea de reconstituire niciun document din care sa facă dovada cetăţeniei române.

Mai arată reclamanta că din mandatele pe care SPŞ le-a dat diferitelor persoane a rezultat faptul că era doar cetăţean german.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Lega nr. 247/2005, Legea nr. 46/2008, HG nr. 229/2009, HG nr. 890/2005, Legea nr. 21/1991, Decizia Curţii Constituţionale nr. 630/2007.

Reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice motivat de faptul că suprafaţa de 10 ha teren forestier ce se afla pe raza comunei Buciumeni face parte din domeniul public al statului, fiind în administrarea reclamantei.

Se mai arată că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului titularul dreptului de administrare este obligat să arate instanţei cine este titularul dreptului de proprietate, iar conform art. 12 alin 5 din Legea  nr. 213/1998 în aceste litigii statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 57 C.pr.civ.

Intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii principale motivat de faptul că HCJ nr. 25/2000, titlul de proprietate nr. 17-0520/11.09.2002 şi procesul verbal de punere în posesie nr. 46/2002 au fost întocmite cu nerespectarea vădită a prevederilor legale, adică emitenţii nu au verificat în primul rând calitatea de cetăţean român, calitate care condiţionează exercitarea dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991.

În drept, cererea nu a fost motivată.

Pârâtul SCM a depus la dosar întâmpinare prin care a  invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru că la data reconstituirii dreptului de proprietate autorul său era cetăţean german, dar la momentul deposedării terenului era cetăţean român.

Apoi, după reconstituirea dreptului de proprietate autorul său a devenit cetăţean român la data de 30.03.2010, astfel că a fost validată cauza de nulitate prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale, şi această împrejurare a avut loc înainte de introducerea pe rolul instanţei a prezentei acţiuni.

Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Tecuci, instanţa a admis cererea modificată, a constatat nulitatea absolută a HCJ nr. 25/2000, a titlului de proprietate nr.17-0520/04.11.2002 emis pe numele pârâtului SPŞ cu privire la suprafaţa de 10 ha - teren cu vegetaţie forestieră situată pe teritoriul comunei Buciumeni judeţul Galaţi, precum şi a procesului-verbal de punere în posesie nr. 46/2002.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.07.2013 s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale în temeiul art. 281 alin. 1 C.pr.civ., în sensul că s-a admis şi cererea de chemare în judecată a altor persoane.

Împotriva sentinţei civile, a încheierilor de şedinţă din data de 08.05.2013 şi de 18.07.2013 a declarat recurs pârâtul SCM, arătând că sunt nelegale şi netemeinice.

În motivarea cererii, a arătat în ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 18.07.2013 că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, iar aceasta nu este o omisiune care să poată fi îndreptată în condiţiile art. 281 alin. 1 C.pr.civ., ci trebuia formulată o cerere de completare, în condiţiile art. 2812 C.pr.civ., cerere care poate fi formulată doar de partea interesată şi care se soluţionează cu citarea părţilor.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 08.05.2013 prin care instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, arată că reclamanta nu are personalitate juridică potrivit art. 2 alin. 1 din HG nr. 229/2009 şi Anexei 2, astfel că doar Regia naţională ROMSILVA este persoană juridică şi poate sta în judecată. 

În ceea ce priveşte sentinţa civilă, arată că la data reconstituirii pârâtul era într-adevăr cetăţean român, dar la momentul deposedării terenului de către stat era cetăţean român, astfel că această cauză de nulitate absolută a fost validată prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale, împrejurare ce a avut loc mai înainte de promovarea prezentei cereri.

Astfel, practic actul nul a fost validat prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale, prin redobândirea cetăţeniei române la data de 30.03.2010, moment la care acţiunea de constatare nulitate absolută nu fusese intentată.

Mai mult, cererea de reconstituire în numele lui SPŞ a fost formulată de SMC, iar acesta era cetăţean român şi era îndreptăţit la reconstituire după autorul său.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 1 C.pr.civ.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei civile şi a încheierilor pronunţate de Judecătoria Tecuci prin prisma motivelor de recurs, instanţa de control judiciar reţine că este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în mod corect instanţa de fond a respins-o, având în vedere dispoziţiile din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor-ROMSILVA aprobat prin HG nr. 229/2009. Astfel, deşi s-a stabilit că direcţiile silvice nu au personalitate juridică, prin dispoziţiile art. 6 alin. 2 s-a stabilit că directorii şi consilierii juridici ai acestor unităţi reprezintă interesele şi îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi. În aceste condiţii, se reţine că au capacitate procesuală şi, implicit dreptul de a o reprezenta în justiţie cu privire la dreptul de administrare asupra imobilelor aflate în raza lor teritorială de competenţă.

Mai mult, în cauză se reţine că cererea a fost formulată de către Regiei Naţionale a Pădurilor-ROMSILVA-Direcţia Silvică Galaţi prin director, iar ulterior a fost emisă şi o împuternicire pentru susţinerea intereselor acesteia, astfel că faţă de calitatea sa de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului, faţă de faptul că directorii şi consilierii juridici ai acestor unităţi reprezintă interesele şi îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi, în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că prin hotărârea nr. 25/2000 a Comisiei Judeţene Galaţi de aplicare a legilor fondului funciar a cărei nulitate s-a solicitat, petentului SPŞ i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha pădure pe raza comunei Buciumeni, judeţul Galaţi, în urma formulării cererii de reconstituire nr. 476/25.03.1998.

S-a constatat, de asemenea, că petentul SPŞ, fost cetăţean român, avea cetăţenie germană la acea dată, acesta redobândit cetăţenia română abia la data de 30.03.2010, astfel că faţă de faptul că la data la care a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate petentul nu avea cetăţenia română, în mod corect s-a reţinut că în privinţa sa dispoziţiile legii fondului funciar cu privire la dobândirea dreptului de proprietate nu-i pot fi aplicate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 18/1991 numai calitatea de cetăţean român îi dădea dreptul fostului proprietar şi moştenitorului de a solicita reconstituirea dreptului său de proprietate.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului în sensul că, la momentul deposedării de teren de către statul român, autorul SPŞ era cetăţean român, iar la data formulării cereri de constatare nulitate redobândise cetăţenia română, astfel că a fost validată cauza de nulitate absolută prin îndeplinirea cerinţei legale.

În acest sens, se reţine pe de o parte că autorul trebuia să îndeplinească condiţiile legale impuse de Legea nr. 18/1991 la momentul soluţionării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Pe de altă parte, se reţine că într-adevăr se poate realiza validarea unui act juridic ameninţat de o nulitate absolută sau relativă, fie prin îndeplinirea cerinţei de validitate iniţial omise, fie prin dispariţia condiţiei care îi oprea încheierea, ca rezultat al schimbării unor circumstanţe de fapt. Însă, se reţine în acelaşi timp că numai în cazurile expres prevăzute de lege nulitatea poate fi acoperită prin complinirea ulterioară a condiţiei nerespectate la încheierea actului juridic, iar în cazul nostru nu s-a prevăzut o astfel de posibilitate.

Referitor la faptul că s-a dispus în mod greşit îndreptarea erorii materiale în sensul că s-a admis şi cererea de chemare în judecată a altor persoane, în temeiul dispoziţiilor art. 281 alin. 1 C.pr.civ., se reţine că instanţa de fond a procedat în mod corect atâta timp cât s-a menţionat în dispozitivul hotărârii că a fost admisă acţiunea civilă formulată şi în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul de Finanţe Publice, iar pe de altă parte admiterea cererii a fost motivată în cuprinsul considerentelor. În aceste condiţii, nu se poate reţine că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra unei cereri, astfel că nu se sunt incidente dispoziţiile art. 281 2 C.pr.civ. referitoare la completarea hotărârii.

În consecinţă, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare