Anulare act administrativ

Prin sentinţa civilă nr. 395 din 29.01.2013 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. 471/55/2012, s-a respins acţiunea reclamantei pentru anularea deciziei emisă de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad, prin Biroul Soluţionare Contestaţii şi ca o consecinţă, admiterea contestaţiei şi anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite la controlul vamal, emisă în baza procesului verbal de control încheiat de Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara prin Serviciul Supraveghere Fiscală şi Coordonare Echipe Mobile, iar pe de altă parte, obligarea pârâtelor şi la restituirea sumei achitate în urma controlului.

S-a precizat dintru-nceput că raportat la prevederile aliniatului 1 de la art. 18 din Legea nr. 554/2004 actul normativ care îl cuprinde reglementează un contencios administrativ de plină jurisdicţie (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 4647din 19.12.2006, nepublicată), iar în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ recunoaşterea sau realizarea unui drept/interes legitim vătămat sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal tipic sau asimilat (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 850 din 09.02.2007, publicată în „Jurisprudenţă” 2007 I ).

S-a mai reamintit de către tribunal că în cadrul unui proces există situaţii în care lămurirea faptelor ce formează obiectul acestuia sau a legăturilor dintre anumite împrejurări invocate de părţile litigante şi respectivele fapte reclamă cunoştinţe ştiinţifice fără de care judecătorul nu ar putea asigura o soluţionare justă a cauzei şi nu ar putea descoperi întrutotul adevărul în speţă şi tocmai de aceea dispoziţiile procedurale de la art. 201 Cod procedură civilă prevăd că în asemenea cazuri instanţa poate să dispună efectuarea unei expertize.

În acest context, s-a încuviinţat de către instanţă efectuarea unei expertize contabile – fiscale, având drept obiective cele solicitate de către reclamantă, potrivit listei depusă la dosarul cauzei, pentru a cărei realizare s-au solicitat şi de către expertul consultant fiscal, nominalizat în cauză în condiţiile art. 202 alin. 1 ipoteza 1 Cod procedură civilă, relaţii de specialitate în materie electronică în contextul derulării efectuării expertizei potrivit cu cele dezbătute în condiţii de contradictorialitate cu părţile litigante şi a celor tranşate fără niciun echivoc de către instanţă în şedinţă publică, opiniile ştiinţifice exprimate concretizându-se în raportul de expertiză judiciară depus la dosar, cuprinzând în anexă şi relaţiile în specialitatea electronică antemenţionate, potrivit înscrisului inadecvat intitulat raport de expertiză tehnică.

Or, potrivit concluziilor probei ştiinţifice administrate în cauză, aparatul M.P.C. 300 se încadrează la codul N.C. 85219000 – altele de la 8521 aparate de înregistrare sau de reproducere video - fonică chiar şi în situaţia în care încorporează un receptor de semnale video - fonice cu funcţia specifică de reproducere a imaginilor şi sunetelor stocate pe medii nonvolatile, concluzii care s-au fundamentat şi pe opiniile de specialitate ale expertului tehnic judiciar în specialitatea calculatoare, coroborat cu descrierea mărfurilor prevăzută în anexa la regulamentul C.E. nr. 295/2009 al Comisiei din 18 martie 2009, privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată şi Notele Explicative la Sistemul Armonizat, taxa vamală datorată pentru situaţia descrisă fiind în cuantum de 13,9 % deoarece produsul are o funcţie specifică şi clasificarea se stabileşte în conformitate cu regulile generale 1, 2 lit. a, 3 lit. b şi 6 de interpretare a Nomenclaturii combinate cu nota complementară 1 la secţiunea XVI şi cu textul codurilor N.C. 8521 şi 85219000.

Astfel fiind, este vădit că concluziile lucrării de specialitate efectuate în cauză se circumscriu întru-totul nu doar probaţiunii administrate pe parcursul judecăţii, dar şi prevederilor legale incidente respectiv art. 20 din Regulamentul C.E.E. nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992, de instituire a Codului Vamal Comunitar, aliniatele 1, 2 şi 3, art. 78, 79 şi 201 din acelaşi regulament comunitar în conformitate cu care în sarcina societăţii importatoare se naşte o datorie vamală ca diferenţă dintre drepturile vamale ce ar fi trebuit achitate prin declararea încadrării tarifare corecte şi drepturile vamale achitate cu ocazia plasării mărfurilor în regimul vamal de import şi utilizarea codurilor tarifare eronate înscrise în declaraţiile vamale, mai fiind de reamintit şi aceea că, după acordarea liberului de vamă şi pentru a se convinge de acurateţea datelor cuprinse în declaraţie, autorităţile vamale pot controla documentele comerciale şi datele referitoare la operaţiunile de import sau export cu privire la mărfurile în cauză sau la operaţiunile comerciale ulterioare în legătură cu aceste mărfuri, iar atunci când revizuirea unei declaraţii sau după caz un control vamal ulterior indică faptul că dispoziţiile în materie care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii incomplete sau incorecte, autorităţile vamale, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute, sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru reglementarea situaţiei ţinând seama de orice informaţie nouă de care dispun, precum în cauza de faţă.

În condiţiile date, este neîndoielnic că nu pot fi primite de către instanţă obiecţiunile formulate de către reclamantă la raportul de expertiză fiscală întocmit în contextul în care, în mod judicios expertul contabil consultant fiscal a procedat corespunzător la descrierea sursei de informare în ceea ce priveşte actele normative care reglementează încadrarea în grupă a mărfurilor şi nu se relevă niciun fel de elemente în speţă care să conducă la concluzia preconizată de către partea reclamantă şi care rezidă din chiar demersul judiciar iniţiat, dimpotrivă sunt relevante, sub acelaşi aspect, şi relaţiile furnizate de către acelaşi expert tehnic judiciar în specialitatea calculatoare ce se regăsesc în anexă la răspunsul la obiecţiuni, potrivit scriptului intitulat şi de această dată inadecvat obiecţiuni la raport de expertiză tehnică.

Prin urmare, în pofida notelor şi concluziilor scrise depuse la dosar de către reclamantă în şedinţa publică de astăzi, nu există nicio raţiune rezonabilă pentru care să fie înlăturate concluziile lucrării de specialitate ştiinţifice efectuată în speţă în condiţiile în care pârâtele, la rândul lor, nu au avut a obiecta în niciun fel la concluziile expertizei, iar reclamanta deşi a criticat-o nu a cerut efectuarea unei expertize contrarii în condiţiile şi termenul stipulate la art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă, în vreme ce instanţa de judecată a fost lămurită prin aceasta în sensul art. 212 alin. 1 din acelaşi cod, astfel încât nu s-a evidenţiat necesitatea întregirii expertizei sau o nouă expertiză, concluziile exprimate coroborându-se pe deplin cu ansamblul probator de la dosar, îndeosebi cu înscrisurile depuse.

Domenii speta

Spete similare