Excepţia autorităţii de lucru judecat

La termenul din data de 15.05.2013, în dosarul nr.39092/301/2012 al Judecătoriei Bacău, instanţa a rămas în pronunţare cu privire la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ B.J..

Prin sentinţa civilă nr. 1417/ 15.05.2013 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul  nr.39092/301/2012 a fost admisă excepţia tardivităţii şi respinsă ca fiind tardivă  contestaţia la executare formulată de S.C. O.P. S.A. în contradictoriu cu intimaţii G.V. şi B.E.J. B.J.. A fost obligat contestatoarea să achite intimatului G.V. suma de 650 lei, iar B.E.J. B.J. suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa sentinţa civilă de mai sus instanţa a reţinut următoarele:

„Asupra excepţiei tardivităţii introducerii prezentei contestaţii la executare, conform art.137 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu precădere.

Potrivit dispoziţiilor art. art. 401 lit. a şi c C.pr.civ, „contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă (…) c) debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia”.

Problema care trebuie analizată în cauză o constituie clarificarea obiectului contestaţiei de faţă, respectiv dacă aceasta reprezintă o contestaţie împotriva executării silite însăşi sau o contestaţie împotriva unor acte de executare.

Din motivarea contestaţiei rezultă că, în realitate, contestatoarea contestă chiar executarea silită însăşi. În cauză nu se invocă vicii proprii ale actelor de executare emise de executorul judecătoresc ci nelegalitatea executării însăşi, solicitându-se anularea tuturor actelor de executare efectuate.

Întrucât obiectul acţiunii de faţă îl constituie contestaţie împotriva executării silite însăşi, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 401 lit. c  C.pr.civ. care stabilesc ca moment al calculării termenului de 15 zile data primirii somaţiei de executare. 

Având în vedere că somaţia şi procesul-verbal de stabilire cheltuieli au fost emise de executorul judecătoresc în data de 04.07.2012, comunicate contestatoarei având data primirii conform vizei O.P. S.A. la data de 10.07.2012 iar ultima zi de depunere a contestaţiei la executare în termen ar fi fost 26.07.2012 iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 07.08.2012, instanţa constată că termenul de 15 zile a fost depăşit.

În consecinţă, instanţa va admite excepţia tardivităţii şi va respinge contestaţia la executare ca tardivă.

În ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acţiunea a fost respinsă, contestatoarea nu poate solicita obligarea la cheltuieli de judecată, nefiind îndeplinite condiţiile art. 274 C.pr.civ., însă, în temeiul art. 274 C.pr.civ., instanţa va obliga „partea căzută în pretenţii”, respectiv contestatoarea, să achite intimatului G.V. suma de 650 lei, iar B.E.J. B.J. suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.”

Împotriva sentinţei civile nr. 1417/ 15.05.2013 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul  nr.39092/301/2012 a declarat recurs contestatoarea O.P. SA.

În cererea de recurs se invocă următoarele motive de recurs:

-contestaţia la executare nu este tardiv formulată, raportat la obiectul acesteia şi data introducerii acţiunii pe rolul instanţei, respectiv 07.08.2012;

- instanţa de fond nu a analizat motivul contestaţiei referitor la executarea anterioară prin poprire pe conturile deschise la BCR  a aceluiaşi titlu executoriu în cadrul dosarelor de executare silită  nr.1052-1146/2011 deschise la BEJ „B.J.”. Executarea silită a fost contestată pentru fiecare dosar  , iar în dosarul nr.5357/260/2011s-a dispus suspendarea executării silite până la soluţionarea cererilor de suspendare din cadrul contestaţiiloe la executare ;

- instanţa de fond trebuia să constate ivit conflictul de competenţă dintre judecătoria Oneşti şi Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi să trimită cauza la ICCJ. Instanţa de fond a încălcat normele procedurale privind competenţa teritorială, competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Trebuie avută în vedere excepţia de necompetenţă teritorială a BEJ B.J.  şi excepţia lipsei încuviinţării executării silite pronunţată de către instanţa de executare, întrucât acesta a obţinut încuviinţarea executării silita de la o instanţă necompetentă-Judecătoria Oneşti, s-au încălcat astfel dispoziţiile legale privind competenţa teritorială a instanţei de judecată întrucât  executarea silită  urmează a fi efectuată la terţul poprit  BCR  SA,  al  cărui  sediu  se află în circumscripţia teritorială  a  Judecătoriei Sectorului  3  Bucureşti iar instanţa competentă din  punct de vedere  teritorial să judece prezenta contestaţie la executare este Judecătoria Sectorului  3  Bucureşti faţă de dispoziţiile art. 373 alin.2 CPC, art. 453 alin.1 CPC, art. 7-9 din Legea nr. 188/2000;

-Se invocă cauza Beian împotriva României Judecătoria Oneşti  admiţând o acţiune identică în dosarul nr.4642/270/2012;

-Se invocă cuantumul excesiv al cheltuielilor de executare solicitându-se reducerea acestora în baza art.274 al.3 Cod proc.civilă.

Intimatul BEJ B.J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa a admis în mod corect excepţia tardivităţii şi a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a BEJ B.J..

Intimaţii, prin apărător, au depus la dosar copie după dosarul de executare nr. 138/2012 al BEJ B.J., şi au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului nr. 35327/301/2012 al Judecătoriei Oneşti.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 35327/301/2012 al Judecătoriei Oneşti.

Instanţa din oficiu, la termenul din data de 08.01.2014 a invocat , ca motiv de ordine publică,autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte tardivitatea contestaţiei la executare prin raportare la  dezlegarea dată acestei excepţii de Judecătoria Oneşti în dosarul nr.35327/301/2012  prin încheierea din 4.04.2013.

Având în vedere dispoziţiile art.137 cod de procedură civilă şi motivele de recurs instanţa de recurs reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.1201 Cod civil „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.

Excepţia lucrului judecat reprezintă instrumente juridice menite să servească instituţia puterii lucrului judecat care, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătoreşti, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluţia cuprinsă în hotărâre este prezumată  a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Autoritatea de lucru judecat urmăreşte şi evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătoreşti, în sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces, această situaţie existând şi în cazul în care problema a fost discutată în primul proces numai pe cale incidentă, ceea ce trece, deci, în puterea lucrului judecat fiind nu doar dispozitivul hotărârii ci şi considerentele în măsura în care acestea explică dispozitivul şi se reflectă în acesta.

De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenţei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenţiei, principiu enunţat în preambulul Convenţiei. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi rediscutate (hotărârea din 30.09.1999 în Brumărescu c. Romaniei, § 61).

Relativ recent, în cauza Amurăriţei c. României pronunţată în 2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanţele trebuie sa ţină cont chiar şi de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le repună în discuţie într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcţie de particularităţile cauzei, trebuie să analizeze şi posibilitatea ca în anumite situaţii, constatările din hotărârile judecătoreşti să poată fi opuse chiar şi terţilor (§ 31-38).

Prin sentinţa civilă nr. 1211/2013 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 35327/301/2012 , irevocabilă, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC O.P. SA în contradictoriu cu intimatul BEJ B.J. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC O.P. SA în contradictoriu cu intimatul G.V. ca nefondată, au fost respinse cererile de suspendare a executării silite şi cererea de întoarcere a executării silite.

Prin Încheierea pronunţată în data de 04.04.2013 de judecătoria Oneşti, în acelaşi dosar de mai sus, respectiv dosarul nr. 35327/301/2012 , instanţa a constatat ca fiind competentă să soluţioneze cauza,  a  calificat obiectul acţiunii în sensul că este o contestaţie împotriva executării silite însăşi, executare ce face obiectul dosarului de executare nr. 138/2012 al BEJ B.J., şi a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

În prezenta contestaţia la executare  , aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, se contestă tot executarea însăşi , executare ce face obiectul dosarului de executare nr. 138/2012 al BEJ B.J..

Din analiza motivelor de recurs şi a celor două cereri având ca obiect contestaţie la executare, cea din dosarul nr. 35327/301/2012 al Judecătoriei Oneşti şi cea din prezentul dosar, precum şi actele şi lucrările dosarului instanţei de fond, instanţa de recurs constată că există identitate de obiect , cauză şi părţi.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa de recurs, având în vedere şi dispoziţiile art.312 alin. 1 şi 3, art. 304 pct.9 cod de procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice în parte sentinţa recurată în sensul că respinge excepţia tardivităţii, admite excepţia autorităţii de lucru judecat, respinge contestaţia la executare pentru existenţa autorităţii de lucru judecat şi urmează să menţină dispoziţiile sentinţei recurate, referitoare la cheltuielile de judecată.

Domenii speta

Spete similare