Confirmarea măsurii arestării preventive după executarea acestei măsurii preventive conform art. 231 alin.7 C.pr.pen

Prin încheierea cu nr.67 pronunţată la data de 31 martie 2015 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Trib.Olt în dosarul nr. 546/104/2015 în baza art. 231 alin.7 C.p.p. s-a confirmat măsura preventivă a arestării inculpatului D.I. dispusă prin încheierea nr. 5 pronunţată la data de 22 ian. 2015 de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului  Olt în dosarul nr. 216/104/2015.

S-a constatat ca fără obiect la  data  de 30 martie 2015 obligaţia de confirmare în baza art. 231 alin. 7 C.p.p. a executării mandatului de arestare preventivă emis cu nr. 6 din 22 ian. 2015 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Olt în dosarul nr. 216/104/2015 cu privire la  inculpatul DI.

În baza art. 207 alin. 6 Cpp s-a  constatat temeinicia şi legalitatea măsurii preventive a arestării inculpaţilor A.T.L.,D.C. şi D.I.

S-a menţinut măsura arestării preventive a acestor inculpaţi şi s-a stabilit termen de verificare a măsurii arestării preventive a acestor inculpaţi în procedura camerei preliminare – 20.04.2015  ora  9,00.

 Pentru a se dispune cele de mai sus au fost avute în vedere cele ce urmează

1.Asupra obligaţiei prevăzută de art. 231 alin. 7 C.p.p. cu privire la măsura arestării preventive a inculpatului D.I. şi cu referire la executarea  mandatului de arestare preventivă  emis pentru acesta.

Judecătorul de cameră preliminară cu privire la aceste obligaţii urmează să confirme măsura preventivă a arestării  dispusă pentru acest inculpat prin încheierea nr. 5 din 22 ian.2015 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din Trib. Olt în dosarul  nr. 216/104/2015 iar cu privire la  mandatului de arestare emis pentru acest inculpat să constate că obligaţia de confirmare(ori infirmare)  a executării acestuia este fără obiect.

Pentru această concluzie se reţin  argumentele menţionate mai jos  cu ocazia motivării dispoziţiei referitoare la verificare a temeiniciei şi legalităţii măsurii preventive a arestării inculpaţilor în baza art. 207 alin. 6 C.p.p. cu privire la întrunirea condiţiilor  prevăzute în ipoteza normei de la art. 223 alin.2 C.p.p. ce reglementează unul din cazurile de arestare preventivă. În această situaţie se mai reţine că nu sunt întrunite condiţiile din ipoteza normei de la art.  242 alin.1  C.p.p. pentru  revocarea acestei măsuri preventive deoarece nu au încetat  temeiurile care au determinat luarea acesteia şi nici nu au apărut împrejurări  care să conducă la concluzia nelegalităţii măsurii şi nici cele ale normei de la art. 242 alin.2 Cpp pentru înlocuirea măsurii preventive a arestului cu o măsură preventivă mai uşoară deoarece, după cum se va arăta mai jos,  nu sunt întrunite condiţiile pentru luarea acestora şi nici nu se poate constata că acestea sunt suficiente pentru realizarea scopului prevenirii comiterii de către  acest inculpat de fapte similare cu cele pentru care a fost trimis în judecată, constatare pentru care sunt probele ce se vor arăta. În ce priveşte obligaţiile referitoare la executarea  mandatului de arestare preventivă emis pentru inculpatul D.I. se constată că atâta timp cât până la data procedurilor din camera de consiliu din data de 30 martie 2015 acesta nu a fost pus în executare prin încarcerare sa, aceasta este lipsită de obiect. Faptul că inculpatul din proprie iniţiativă s-a prezentat în faţa judecătorului de cameră preliminară şi şi-a exercitat drepturile procesuale nu echivalează cu îndeplinirea  atribuţiilor de către autoritatea competentă să execute mandatul de arestare preventivă(organul de poliţie).

2. Asupra obligaţiei de verificare a arestării preventive conform art.207 alin. 6 C.p.p.

Cu privire la această obligaţie de verificare a arestării preventive a inculpaţilor  judecătorul de cameră preliminară constată cele de mai jos

a)obiect al acestei proceduri de verificare a temeiniciei şi legalităţii arestării preventive este potrivit art. 207 alin. 2 C.p.p. arestarea preventivă ca măsură preventivă în termenul de 3 zile de la primirea dosarului penal. Întrucât norma în cauză nu distinge asupra situaţiei dacă  măsura preventivă şi-a produs efectele(a fost pusă în executare)rezultă că nici cel ce  aplică această normă nu poate distinge potrivit interpretării după metoda logică a acestei norme. Pe de altă parte nu putem fi de acord că măsura preventivă a arestării nu există şi ca urmare că nu se poate proceda la verificarea  acesteia conform  obligaţiilor de la art. 207 sau 208 Cpp pe considerentul că nu a fost pusă în executare întrucât ar însemna să se pună semnul egalităţii între măsura preventivă şi efectul ei care este executarea obligaţiei de a încarcera pe inculpat. Mai mult, se constată că în cazul în care nu se efectuează această verificare a arestării ca măsură preventivă se pune problema ca în baza art. 241 alin. 1 lit. a C.p.p. aceasta să înceteze la expirarea termenului prevăzut de lege în care trebuie îndeplinită această obligaţie de verificare a temeiniciei şi legalităţii măsurii preventive( 3 zile în cazul , 30 zile conform art. 207 alin. 6 Cpp şi 60 de zile conform art. 208 alin.4 C.p.p.)Pe de altă parte, constatăm că nu există nici o contradicţie între aceste norme şi cele de la art. 231 alin.7 Cpp ce se referă la  confirmarea măsurii arestării preventive şi a executării mandatului deoarece aceste din urmă norme se constituie într-o garanţie pentru inculpatul la care măsura arestării s-a dispus în lipsă că drepturile procesuale(de a fi ascultat)sunt asigurate  atâta timp cât  ascultarea inculpatului ca act de procedură nu s-a realizat la anterior  dispunerii măsurii  arestării preventive. Mai mult,  această constatare este însuşită şi de procurorul de şedinţă  şi  de procurorul sef serviciu teritorial Craiova din cadrul  D.I.I.C.O.T. care se referă în adresa nr.286D/II-1/2015 din 16.02.2015 la propunerea prin rechizitoriu a menţinerii arestării preventive pentru toţi cei trei inculpaţi, adică inclusiv  pentru cel la care măsura preventivă s-a dispus în lipsă(D.I.)propunere care va fi interpretată ca o concluzie aferentă dezbaterilor. De aceea , faţă de aceste argumente constatăm că se va proceda la verificarea de temeinicie şi legalitate a arestării preventive  nu numai pentru inculpaţii de faţă prezenţi şi încarceraţi ci şi pentru inculpatul D.I. pentru care nu a fost pusă în executare măsura preventivă a arestării. În plus, constatăm faptul că prezentarea din proprie iniţiativă a inculpatului D.I. în faţa completului de cameră preliminară nu echivalează cu executarea  de către autoritatea competentă a  mandatului de arestare şi cu atât mai mult  impune ca acesta să nu fie exclus de la verificarea  de temeinicie şi legalitate a arestării sale preventive.

 b)măsura arestării preventive este temeinică pentru toţi cei trei inculpaţi. În acest sens se reţine că sunt întrunite condiţiile din ipoteza normei de la art. 223 alin. 2 C.p.p. Astfel, există probe care susţin suspiciunea rezonabilă că aceşti trei inculpaţi au comis  faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi că acestea constituie infracţiuni. În acest sens sunt elementele de fapt ce rezultă din declaraţiile inculpaţilor  A.T.L. şi D.C. care recunosc în declaraţiile lor că s-au aflat în raporturi inclusiv de concubinaj cu victimele şi că au folosit şi cheltuit din sumele de bani obţinute de acestea din practicarea prostituţiei care se coroborează cu cele din declaraţiile victimelor care confirmă actele materiale de recrutare, transport  cazare şi exploatare sexuală  a acestora  în Germania de către inculpaţi care au cooperat material şi moral în acest scop prin constituirea unui grup infracţional organizat. În plus aceste probe se coroborează cu cele  din declaraţiile de martori care sunt în acelaşi sens dar şi cu  cele ce reies din consemnările convorbirilor telefonice ale inculpaţilor ca şi cu acelea din expedierile de valută prin serviciul Money Gram. Chiar dacă în cazul inculpatului D.C. se constată că  în principal probele fac referire la fapta de proxenetism  prevăzută de art. 213 alin.1 C.p. în concurs cu cea  prevăzută de art.  367 alin. 1 C.p. cu victimă I.I.D.  şi nu la cele de trafic de persoane şi trafic de minori  totuşi cooperarea între toţi cei trei inculpaţi în limita primei fapte penale este susţinută de probe rezultând din aceleaşi mijloace de probă în scopul  înlesnirii (prin transport,asigurarea cazării etc.) şi  obţinerii de  foloase prin cheltuirea în comun a sumelor obţinute de  victimă din serviciile sexuale prestate.  Sub aspectul condiţiei stării de pericol necesar a fi înlăturată prin această măsură preventivă se constată că aceasta este dovedită prin certitudinea comiterii de către cei trei inculpaţi de fapte penale similare. În acest sens pledează probele ce se referă la  forma continuată a acestor fapte în care actele materiale şi urmarea materială s-au derulat pe parcursul a câţiva ani ,la cele ce se referă la o pluralitate de infracţiuni sub forma concursului ce includ trafic de persoane, trafic de minori şi proxenetism alături  constituirea unui grup infracţional organizat  având ca scop  comiterea  faptelor penale susmenţionate. De aceea , chiar dacă cei trei inculpaţi nu au antecedente penale prin condamnări anterioare acest criteriu nu poate conduce la concluzia unei bune conduite a acestora în raport de elementele de fapt menţionate anterior ce impun concluzia contrarie, anume  că probele nu atestă ca fiind  întâmplătoare  conduita ilicit penală de mai sus a acestora.

c) motivaţia invocată de inculpaţi se constată ca nefiind fondată. Astfel chiar dacă aceştia nu recunosc actele materiale(ori inculpatul D.C. mai recent a adoptat o conduită procesuală de recunoaştere parţială circumstanţiată a unor acte materiale de obţinere de foloase băneşti din practicarea prostituţiei) ce ţin de latura obiectivă a  infracţiunilor în acest sens sunt probele menţionate anterior ce atestă dimpotrivă. De asemenea , faptul că  s-a început urmărirea penală pentru un număr mai mare de  fapte penale în cazul inculpatului D.C.  dar a fost trimis în judecată pentru un număr mai mic de fapte penale este irelevant atâta timp cât chiar şi în aceste condiţii probele relevă necesitatea menţinerii măsurii arestării preventive. Pe de altă  concluziile ce se referă la necesitatea înlocuirii măsurii arestării preventive a acestor inculpaţi cu o măsură preventivă mai blândă  sunt nefondate pentru argumentele menţionate  anterior. În plus, referirile inculpaţilor la caracterul excepţional al măsurii arestării preventive  nu au suport legal deoarece din examinarea legislaţiei în materie nu rezultă o astfel de condiţie decât atunci când este vorba de inculpaţi minori  conform art. 243 alin.2 C.p.p.Pe de altă parte ,trimiterile la situaţia familială şi la obligaţiile de întreţinere a  copiilor minori de către doi din inculpaţi sunt irelevante deoarece nu constituie garanţii cu privire la  realizarea scopului măsurii preventive,cu atât mai mult cu cât acestea au coexistat cu faptele penale la care se trimite pe baza de probe şi nu au constituit impediment pentru  aceştia.

În consecinţă se vor dispune cele de mai jos şi se vas stabili termenul la care conform obligaţilor de la art. 297 alin.6 C.p.p. se va face următoarea verificare a acestei măsuri preventive în măsura în care dispoziţiile  de mai jos vor fi în vigoare.”

Data publicarii pe portal: 03.04.2015

Domenii speta

Spete similare