Legalitate dispoziţie stabilire indemnizaţie pentru persoanele alese în funcţie de demnitate publică

Sentinţă comercială 990 din 29.10.2014


Prin cererea înregistrată sub nr. 2345/104/2014, pe rolul Tribunalului Olt, secţia  a- II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul x, a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Verguleasa prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea  ce o va pronunţa, să se dispună  anularea in parte a actelor administrative: 

- Dispoziţia primarului nr. 68/27.06.2014 cu privire la stabilirea indemnizaţiei lunare pentru funcţia  de demnitate publică  de viceprimar al comunei Verguleasa jud Olt,

-  Dispoziţia  primarului nr. 95/29.11.2012  cu privire la majorare cuantum  brut indemnizaţie lunară de încadrare, 

-Dispoziţia primarului nr.  4/24.06.2012 cu privire la încadrarea in funcţie  de demnitate publică de viceprimar  şi stabilire indemnizaţie lunară de încadrare, cu obligarea  de a modifica actele administrative în sensul stabilirii  corecte a indemnizaţiei  lunare acordate viceprimarului pentru categoria de comună cu peste 3000 de locuitori, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, arată reclamantul că solicitat revocarea celor 3 dispoziţii, deoarece  indemnizaţia lunară  stabilită pentru funcţia de viceprimar este greşită în sensul  stabilirii cuantumului  echivalent pentru o comună  de până la 3000 locuitori (gradul III) când de fapt cuantumul real ar fi trebuit  stabilit  ca şi pentru o comună  cu peste 3000 locuitor (gradul II).

Mai arată reclamantul că deţine funcţia de viceprimar la UAT comuna Verguleasa, judeţul Olt, funcţie care este remunerată printr-o indemnizaţie care se stabileşte în funcţie de  umărul de  locuitori ai comunei, pe baza înscrisurilor oficiale  raportate de Institutul Naţional de Statistică potrivit art 29 alin l al Legii 215/2001 privind administraţie publică locală, comuna Verguleasa după  ultimul recensământ având peste 3000 de locuitori, iar pornind de la acest fapt,  stabilirea indemnizaţiei lunare  cuvenită viceprimarului,  fi trebuit stabilită potrivit  legii 284/2010 art C poziţia 23 clasa 73,coeficient de salarizare 5,92 viceprimar  comună între 3000- 7000 de locuitori.

 În drept  invocă dispoz. art 1şi urm.şi art 8 din Legea 554/2004.

Pârâta legal citată nu a depus la dosar întâmpinare.

Pârâta a înaintat la dosar copia registrului de înregistrare Dispoziţii primar pentru anul 2012.

La termenul din data de 29.10.2014 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării cererii cu privire la Dispoziţiile primarului nr. 4/24.06.2012 şi nr. 95/29.11.2012.

 Analizând materialul probator administrat în cauză, atât asupra excepţiei invocate cât şi asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 248 cod procedură civilă Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Excepţia tardivităţii acţiunii invocată în cauză este o excepţie de fond, peremptorie, instanţa apreciind că este necesară analiza acesteia cu prioritate.

 Potrivit prevederilor art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004 acţiunile în materia contenciosului administrativ se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau a refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri îndreptăţite, aceste termen reprezentând regula în acest domeniu, dar pentru motive temeinice acţiunea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, însă nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, a luării la cunoştinţă, etc.

Din dispoziţia legală  mai sus menţionată  rezultă că legea nr. 554/2004 reglementează, două categorii de termene pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ, termene a căror natură juridică este prevăzută expres în alin. (5): (1) un termen de prescripţie cu durata de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acţiune (art. 11 alin. 1) şi (II) un termen de decădere cu durata de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice şi care nu poate fi depăşit nici ca efect al intervenirii unor cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei avute în vedere la alin. (1), astfel cum prevede art. 11 alin. 2.

Termenul de prescripţie de 6 luni este aplicabil în cazul cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în funcţie de obiectul acţiunii, momentele fiind prevăzute la art. 11 pct 1 lit a – e.

Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii în termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă în termenul de 6 luni din motive temeinice. Acest termen se calculează începând cu data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii, în funcţie de obiectul acţiunii, potrivit regulilor configurate la alin. (1).

Prin alin. (2) al art. 11, legiuitorul a înţeles să limiteze la 1 an perioada de  contestate a actului administrativ individual.

De altfel, ar fi contrar reglementării contenciosului administrativ ca persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi pentru refuzul de efectuare a unei operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său (art. 8 alin. 1 teza II), să fie îndreptăţită să sesizeze instanţa de judecată fără să fie supusă unui termen care să curgă de la data  comunicării actului administrativ cum este cazul în speţa de faţă.

Totodată, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură şi stabilirea sancţiunilor ce operează în cazul nerespectării lor nu sunt de natură a încălca art. 6 (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acestea fiind restricţii admise întrucât nu aduc atingere dreptului de acces la un tribunal, în substanţa sa, consfiinţit şi de art .21 din Constituţie.

Ori în speţa de faţă, cererea formulată de reclamant  prin care a solicitat nulitatea absolută a  Dispoziţiilor primarului nr. 4/24.06.2012 şi nr. 95/29.11.2012, reprezintă o cerere prin care solicită anularea unor acte administrative, fiind astfel o acţiune de contencios administrativ, acţiune care trebuie formulată în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv de 6 luni, fără însă a se depăşi termenul de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoştinţă.

În dreptul administrativ nu se face distincţie între nulitatea absolută  şi nulitatea relativă a actului, iar acceptarea tezei imprescriptibilităţii dreptului la acţiune, contravine principiului securităţii raporturilor juridice.

Având în vedere că actele administrative nr. 4/24.06.2012 şi nr. 95/29.11.2012, a căror anulare se solicită, au fost încheiate la data de  24.06.2012 şi  respectiv 29.11.2012, acte despre care petentul a luat cunoştinţă la data de 24.06.2012, respectiv 29.11.2012, conform Registrului înregistrare dispoziţii primar, raportat la data  introducerii acţiunii – 10 iulie 2014,  instanţa raportându-se la termenul de 1 an care este  un termen de decădere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. 5 din lege, neexistând posibilitatea întreruperii sau suspendării acestuia, tribunalul urmează să admită excepţia tardivităţii şi să respingă  acţiunea formulată de reclamant,ca tardiv introdusă.

Asupra fondului cauzei, instanţa reţine că prin Ordinul Prefectului nr. 92/22.03.2012 a fost stabilit numărul consilierilor judeţeni pentru Consiliul Judeţean Olt şi numărul consilierilor locali pentru unităţile administrativ teritoriale, conform anexelor la ordin, com. Verguleasa fiind încadrată în categoria III,  respectiv unităţilor administrativ teritoriale sub 3000 de locuitori.

Prin dispoziţiile legii nr. 284/2010 s-a stabilit indemnizaţia pentru persoanele alese în funcţie potrivit prevederilor Constituţiei României , funcţia de viceprimar de comună până la 3000 de locuitori fiind alocată clasei de salarizare 71 cu un coeficient de ierarhizare de 5,63, împrejurare în care dispoziţia primarului nr. 68/27.06.2014 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins  cererea formulată de reclamant privind anularea dispoziţiei nr. 68/27.06.2014, ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal:03.02.2015