R O M Â N I A
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ŞI FAMILIE BRAŞOV
DECIZIA CIVILĂ NR. 28/A
Şedinţa publică din data de 24 februarie 2014
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelului civil de faţă, care s-a dezbătut în şedinţa publică din data de 17.02.2014, pentru când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea pentru data de 24.02.2014.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Instanţa în urma deliberării, a pronunţat decizia de mai jos:
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra apelului civil de faţă:
Constată că prin sentinţa civilă nr…./….2012, pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul nr...../2010, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta E.B. în contradictoriu cu pârâtul P.M..
A constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de 50% - 50% următoarele bunuri comune:
Bunuri mobile:
- mobilier bucătărie;
- mobilier dormitor;
- mobilier sufragerie;
- frigider;
- aragaz;
- maşină de spălat;
- computer;
- televizor color;
- jaluzele verticale;
- perdele;
- covoare;
- 3 lustre.
Bunul imobil: - apartamentul situat în Zărneşti, str. ....., judeţul Braşov, compus din două camere, bucătărie, baie, vestibul şi balcon închis.
A respins cererea reclamantei E.B. de reţinere în favoarea sa a unei cote de contribuţie majoritară de 75% şi de includerea în masa bunurilor comune a autoturismului marca Renault ….
A dispus ieşirea din indiviziune a părţilor prin formarea de loturi în natură privind bunurile mobile, după cum urmează:
Lotul nr. 1 se atribuie reclamantei E.B. şi se compune din:
- mobilier bucătărie;
- maşină de spălat;
- computer;
- jaluzele verticale;
- perdele;
- covoare;
- 3 lustre.
Valoarea totală a lotului este de 3260 lei.
Lotul nr. 2 se atribuie pârâtului P.M.şi se compune din:
- mobilier dormitor;
- mobilier sufragerie;
- frigider;
- aragaz;
- televizor color.
Valoarea totală a lotului este de 3250 lei.
În temeiul art. 67310 alin.4 C.proc.civ. s-a atribuit reclamantei E.B. apartamentul situat în Zărneşti, str. ....., judeţul Braşov, compus din două camere, bucătărie, baie, vestibul şi balcon închis.
A obligat pe reclamanta E.B. să achite pârâtului P.M.suma de 58766 lei, cu titlu de sultă, reprezentând jumătate din bunul imobil, într-un interval de 3 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
A obligat pe pârâtul P.M.la plată către reclamanta E.B. a sumei de 2890 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta E.B. şi pârâtul P.M.s-au căsătorit la data de ….07.1984, căsătorie înregistrată sub nr. …/1984 în registrul de stare civilă din cadrul Primăriei Oraşului Zărneşti, căsătorie ce a fost desfăcută prin acordul părţilor prin Sentinţa civilă nr. …/….2010 pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul nr. ...../2009 (f. 182) irevocabilă de la pronunţare în ceea ce priveşte divorţul.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 30 alin.1 C. familiei. ”bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor”, iar, potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumţiei relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, se consideră bun comun, câtă vreme nu se face dovada că este bun propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art. 31 C.fam.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. … din …..1993 (f. 17-19) părţile au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra imobilului – apartament situat în Zărneşti, str. ....., judeţul Braşov, compus din două camere, bucătărie, debara, baie, hol şi balcon, deţinută în baza contractului de închiriere nr. … din ….1985, la preţul de 123.431 lei din care au achitat la data contractului suma de 14.196 lei, restul urmând să fie plătit în rate lunare în termen de 5 ani, până la data de 03.1998.
Din raportul de expertiză evaluare proprietăţi imobiliare întocmit de expert V.E. (f. 90-109) rezultă că apartamentul este situat în Zărneşti, str. ....., judeţul Braşov, în zona urbană II, la limita dintre zona I şi zona II, apartamentul fiind de confort I şi se compune din: două camere, bucătărie, baie, vestibul şi balcon închis, a mai avut o cămară, care a fost desfiinţată de părţi pentru a mări suprafaţa bucătăriei. Finisajele apartamentului sunt de grad mediu, descrise în expertiză, apartamentul este izolat interior şi exterior, complet decomandat, anul construcţiei blocului fiind 1986, iar starea tehnică a apartamentului este ”bună”. Preţul actual de circulaţie a apartamentului a fost stabilit la suma de 117.532 lei.
Reclamanta a indicat prin acţiune, ca făcând parte din masa bunurilor comune, următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie, mobilier dormitor, mobilier sufragerie, frigider, aragaz, maşină de spălat, computer, televizor color, jaluzele verticale, perdele, covoare, lustre, care nu au fost contestate de către pârât.
Prin raportul de expertiză evaluare bunuri mobile întocmit de expert E.T. (f. 160-176) în Anexa nr. 1 se menţionează valorile de circulaţie a bunurilor mobile comune şi anul achiziţionării acestora:
- mobilier bucătărie – dobândit în anul 2002, cu o valoarea de 400 lei;
- mobilier dormitor – dobândit în anul 1985, cu o valoare de 450 lei;
- mobilier sufragerie – dobândit în anul 2007, cu o valoare de 1260 lei;
- frigider – dobândit în anul 2005, cu o valoare de 875 lei;
- aragaz – dobândit în anul 2005, cu o valoare de 315 lei;
- maşină de spălat – dobândită în anul 2005, cu o valoare de 770 lei;
- computer Samsung – dobândit în anul 2008, cu o valoare de 1440 lei;
- televizor color – dobândit în anul 2005, cu o valoare de 350 lei;
- jaluzele verticale în dormitor – cu o valoare de 125 lei;
- perdele în sufragerie şi bucătărie – cu o valoare de 100 lei;
- covoare în sufragerie, bucătărie şi hol – cu o valoare de 300 lei;
- 3 lustre – cu o valoare de 125 lei.
Instanţa a constatat că totalul valorii bunurilor mobile este de 6510 lei.
În ceea ce priveşte autoturismul indicat de reclamantă în acţiune, marca Renault ..., instanţa a reţinut din factură (f. 226) că a fost achiziţionat de pârâtul P.M.în data de 24.04.2008, prin urmare în perioada căsătoriei, iar potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (f. 194) pârâtul P.M.a vândut autoturismul marca Renault ... cu preţul de 4500 Euro în data de 20.07.2009. Instanţa prin urmare nu a reţinut acest autoturism la masa bunurilor comune, neexistând în patrimoniul părţilor la data desfacerii căsătoriei, fiind vândut anterior. Reclamanta nu a dovedit că vânzarea s-ar fi făcut fără acordul său.
În privinţa cotei de contribuţie s-a constatat că reclamanta a pretins o cotă de contribuţie în favoarea sa de 75%. În sprijinul acestei pretenţii a arătat că pe durata căsătorie a avut venituri substanţiale, iar din 2006 a plecat la muncă în Italia, iar cu banii trimişi s-a renovat integral apartamentul şi s-au achiziţionat obiecte electrocasnice noi (frigider, aragaz, maşină de spălat, televizoare) a fost cumpărat mobilier nou în toate camerele şi bucătărie şi un computer.
Instanţa a reţinut din analiza cărţilor de muncă ale părţilor (f. 71-84, f. 195-215), că ambii au lucrat de la momentul căsătoriei, din 07.1984, la Întreprinderea ”6 Martie” devenită apoi Uzina Mecanică Tohanul Zărneşti, ambii pe funcţia de strungar, cu venituri salariale asemănătoare, cu foarte mici diferenţe. Pârâtul şi-a schimbat funcţia în paznic din 04.2002, iar reclamanta a continuat să lucreze pe aceeaşi funcţie până în 03.2003 când s-a desfăcut contractul de muncă. Pârâtul a continuat să lucreze ca şi paznic la aceeaşi întreprindere până în 08.2003, însă angajându-se imediat în 08.2003 ca şi muncitor necalificat la S.C. ROLEM S.R.L. cu un salariu de 3.366.000 lei vechi, crescând până la 4.391.000 lei vechi, iar din 03.2005 este angajat ca şi operator maşini, unelte, semiautomate şi automate la S.C. I S BRAŞOV S.R.L. cu un salariu cuprins între 6.707.166 lei vechi şi ajungând până la data desfacerii căsătoriei, 04.2010, la suma de 1314 lei noi.
Reclamanta a fost în şomaj între 02.2003 şi 06.2003 când s-a angajat ca şi muncitor necalificat la S.C. R S.R.L. cu un salariu cuprins între 3.366.000 lei vechi (la fel ca şi pârâtul) ajungând la 543 lei în luna 03 2006, când s-a desfăcut contractul de muncă prin acordul părţilor. Din 2006 reclamanta a plecat la muncă în Italia, fapt necontestat de către pârât.
Instanţa a constatat că până să plece reclamanta în Italia, pe la sfârşitul anului 2006, având în vedere că a lucrat până în luna iulie 2006, părţile au avut venituri foarte asemănătoare, având o perioadă chiar aceeaşi funcţie şi lucrând în cadrul aceleiaşi întreprinderi.
În primul rând, instanţa a reţinut că apartamentul situat în Zărneşti, str. ....., judeţul Braşov, compus din două camere, bucătărie, baie, vestibul şi balcon închis, a fost achiziţionat prin contractul de vânzare cumpărare nr. ... din ….1993 (f. 17-19), la preţul de 123.431 lei din care au achitat la data contractului suma de 14.196 lei, restul urmând să fie plătit în rate lunare în termen de 5 ani, până la data de 03.1998. Astfel cel mai valoros bun comun al părţilor a fost dobândit când ambele părţi lucrau în ţară şi realizau venituri asemănătoare.
În ceea ce priveşte investiţiile pe care reclamanta susţine că le-a realizat la acest apartament din banii trimişi de ea din Italia, instanţa a reţinut că nu s-a dovedit că acele investiţii au fost realizate exclusiv din banii trimişi de către aceasta din Italia. Declaraţia autentificată a numitei R.M. (f. 16) şi declaraţia olografă a numitei A.J. (f. 52) depuse de către reclamantă la dosar nu pot fi luate în considerare, ca şi mijloace de probă, deoarece proba testimonială se încuviinţează de către instanţă şi declaraţia se dă în faţa instanţei de judecată, în contradictorialitate cu partea adversă, care poate pune întrebări martorilor prin intermediul instanţei, astfel că alte declaraţii date în alte condiţii, nu pot fi luate în calcul, încălcându-se dreptul la apărare a pârâtului.
Reclamanta a depus înscrisuri netraduse în limba română privind veniturile realizate de aceasta în Italia în anul 2008 (f. 25-38) care nu pot fi luate în considerare, singurul înscris care poate fi luat în considerare este cel de la fila 47, prin care se arată că în perioada martie 2008-octombrie 2008 reclamanta a realizat venituri brute cuprinse între 1178 euro şi 2645 euro lunar.
Din declaraţia martorei M.P. (f. 123) instanţa a reţinut că apartamentul părţilor a fost renovat de când e plecată reclamanta în străinătate, dar nu cunoaşte cu ce bani, iar pârâtul a cumpărat un frigider cu bani primiţi de la mama lui.
Însăşi reclamanta a recunoscut că a venit în ţară de când a plecat de trei ori, până la momentul formulării acţiunii de divorţ în august 2008.
Din raportul de expertiză evaluare bunuri mobile întocmit de expert E.T. (f. 160-176) instanţa a reţinut că majoritatea bunurilor mobile comune au fost dobândite anterior plecării reclamantei în Italia, cu excepţia mobilierului de sufragerie dobândit în anul 2007 şi a unui computer Samsung dobândit în anul 2008.
Până la desfacerea căsătoriei dintre părţi pârâtul P.M.a contractat mai multe credite, de valori nu foarte mari, datoriile dobândite de soţi în timpul căsătoriei sunt datorii proprii. Astfel, potrivit adresei emise de RAIFFEISEN BANK (f. 229) pârâtul a beneficiat de o facilitate de descoperire de cont cu limita de 5628 lei, acordată la data de 19.01.2006 şi de un card de credit cu limita de 700 lei, acordat la data de 31.07.2009. Potrivit contractului de credit încheiat în data de 17.03.2008 cu RAIFFEISEI BANK S.A. (f. 230-233) pârâtul a împrumutat suma de 11.787,50 lei, pentru nevoi personale, pe o perioadă de 72 de luni, credit însă care a fost lichidat anticipat la data de 22.12.2008 (f. 235). Pârâtul a mai contractat un credit pentru achiziţie bunuri de consum în data de 27.10.2005 cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. pentru suma de 2.467,80 lei, achitat integral după desfacerea căsătoriei în data de 04.02.2011 (f. 237-238, f. 239) dar pârâtul nu a dovedit ce s-a achiziţionat cu acest credit.
Instanţa a constatat că şi pârâtul ar fi avut bani pentru a contribui la renovarea apartamentului fie din salariu, fie prin creditele contractate, iar reclamanta nu a dovedit că apartamentul a fost renovat doar din banii trimişi de ea din Italia, nefăcându-se dovada trimiterii acelor sume de bani.
Prin urmare, faţă de probele administrate, instanţa a reţinut că părţile au dobândit bunurile comune reţinute mai sus în cote egale de 50% - 50%.
Potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, astfel că instanţa a dispus ieşirea părţilor din starea de indiviziune şi a dispune atribuirea de loturi.
Potrivit art. 6735 alin.2 C.proc.civ.: instanţa a făcut împărţeala în natură, a procedat la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani. Criteriile pentru împărţirea bunurilor sunt stabilite de art. 6739 C.proc.civ.: la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa a ţinut seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Regula în materia împărţirilor judiciare de bunuri o reprezintă împărţirea în natură şi doar în caz de imposibilitate împărţirea prin atribuirea bunurilor unei părţi sau prin echivalent.
Pentru formarea luturilor instanţa a avut în vedere că părţile au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale de 50% - 50% următoarele bunuri comune:
Bunuri mobile:
- mobilier bucătărie;
- mobilier dormitor;
- mobilier sufragerie;
- frigider;
- aragaz;
- maşină de spălat;
- computer;
- televizor color;
- jaluzele verticale;
- perdele;
- covoare;
- 3 lustre.
Bunul imobil: - apartamentul situat în Zărneşti, str. ....., judeţul Braşov, compus din două camere, bucătărie, baie, vestibul şi balcon închis.
În ceea ce priveşte bunurile mobile instanţa a format loturi în natură pentru ca fiecare parte să primească bunuri de acelaşi fel şi pentru ca valoarea fiecărui lor să reprezinte 50% din valoarea acestora.
Prin urmare, instanţa a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor prin formarea de loturi în natură privind bunurile mobile, după cum urmează:
Lotul nr. 1 se va atribui reclamantei E.B. şi se va compune din:
- mobilier bucătărie;
- maşină de spălat;
- computer;
- jaluzele verticale;
- perdele;
- covoare;
- 3 lustre.
Valoarea totală a lotului este de 3260 lei.
Lotul nr. 2 se va atribui pârâtului P.M.şi se va compune din:
- mobilier dormitor;
- mobilier sufragerie;
- frigider;
- aragaz;
- televizor color.
Valoarea totală a lotului este de 3250 lei.
În ceea ce priveşte bunul imobil, instanţa a constatat că pârâtul a fost de acord ca apartamentul să fie atribuit reclamantei dar a solicitat prin nota de şedinţă de la fila 222, să se realizeze atribuirea provizorie a bunului în temeiul art. 67310 C.proc.civ.
Potrivit art. 67310 C.proc.civ.: În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 673^9. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.
Instanţa a constatat că prin nota de şedinţă formulată de către pârât la termenul din data de 26.09.2012, acesta a cerut suplimentarea probatoriului şi partajul în principal în natură a imobilului şi dacă nu se poate în natură să se facă aplicarea art. 67310 C.proc.civ., ori probele fuseseră discutate cu doi ani şi jumătate în urmă, când pârâtul a arătat în faţa instanţei că este de acord cu atribuirea imobilului către reclamantă, iar în prezenta cauză au fost administrate până la această solicitare făcută de pârât prin apărător, toate probele. În cauză s-a efectuat doar expertiză de evaluarea a bunului imobil, nu şi expertiză construcţii, pentru a se stabili dacă imobilul este comod partajabil în natură, faţă de solicitările părţilor. Solicitarea de suplimentare a probatoriului s-a respins, nefiind justificată formularea unei astfel de cereri la acel moment procesual.
În prezenta cauză, fiind administrate toate probele, nu s-a mai justificat pronunţarea unei încheieri de atribuire provizorie a bunului imobil, ci s-a făcut aplicarea art. 67310 alin.4 C.proc.civ.: La cererea unuia dintre coproprietari instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.
Prin urmare, în temeiul art. 67310 alin.4 C.proc.civ. s-a atribuit reclamantei E.B. apartamentul situat în Zărneşti, str. ....., judeţul Braşov, compus din două camere, bucătărie, baie, vestibul şi balcon închis şi va fi obligată reclamanta E.B. să achite pârâtului P.M.suma de 58766 lei, cu titlu de sultă, reprezentând jumătate din bunul imobil, într-un interval de 3 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
În ceea ce priveşte cheltuielilor de judecată, instanţa a avut în vederea cererile părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel că, instanţa va obligat pe pârâtul P.M.la plată către reclamanta E.B. a sumei de 2890 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din taxa de timbru la valoarea bunurilor reţinute în masa bunurilor comune din care s-a scăzut taxa de timbru plătită de către pârât, care a contestat autoturismul, contestaţie întemeiată, jumătate din onorariile de expert şi jumătate din onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta E.B., prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul de a se constata că reclamanta a avut o cotă de contribuţie 75% la dobândirea bunurilor comun, de a se include în masa bunurilor de împărţit a contravalorii autoturismului marca Renault Simbol, vândut de către pârât cu suma de 4500 Euro, iar această sumă să fie inclusă în lotul pârâtului, recalcularea sultelor şi stabilirea unui termen de graţie de 1 an de zile pentru efectuarea plăţii către acesta.
În dezvoltarea motivelor de apel (filele 18-22 dosar) se arată, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond nu a inclus în masa bunurilor de împărţit contravaloarea autoturismului marca Renault Simbol, care a fost dobândit în timpul căsătoriei prin contractarea unui credit bancar de la Raiffeisen Bank S.A.în 18.03.2008, iar achitarea acestuia s-a făcut în decembrie 2008 cu suma de 3100 Euro pe care reclamanta a trimis-o pârâtului prin R.M., fapt dovedit prin declaraţiile numitelor A.J. şi R.M.. În luna iulie 2009 pârâtul a vândut acest autoturism, care s-a aflat în posesia exclusivă a acestuia, cu suma de 4500 Euro, sumă de care a beneficiat doar acesta. Reclamanta a aflat despre această vânzare în cursul procesului de partaj, care a fost promovat în august 2009.
Referitor la cota de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor comune, este adevărat că apartamentul a fost achiziţionat în perioada în care ambii soţi lucrau la 6 Martie şi realizau venituri sensibil egale, însă valoarea actuală a apartamentului este mult mai mare decât preţul cu care a fost cumpărat, ceea ce înseamnă că sporul de valoare al acestuia se datorează investiţiilor substanţiale efectuate în el, care au fost realizate din banii câştigaţi de reclamantă în străinătate, astfel încât reiese că reclamanta a avut o contribuţie mai mare la dobândirea acestuia şi a unora din bunurile mobile.
Totodată, se solicită ca termenul de graţie pentru achitarea sultei de către reclamantă să fie mărit la un an.
Intimatul-pârât P.M.a formulat întâmpinare în cauză (filele 13, 26 dosar), prin care a solicitat respingerea apelului şi păstrarea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, deoarece judecătoria a reţinut corect că autoturismul a fost vândut înainte de desfacerea căsătoriei la data de 20.07.2009 cu preţul de 4500 Euro, iar reclamanta nu a făcut dovada că vânzarea s-a realizat fără acordul ei, iar declaraţiile numitelor A.J. şi R.M. cu privire la suma de 3100 Euro trimisă de către reclamantă nu puteau fi avute în vedere, în condiţiile în care acestea nu au fost audiate nemijlocit de către instanţă. De asemenea, din probele administrate în cauză nu a reieşit că investiţiile la apartament s-au făcut din banii reclamantei, iar potrivit raportului de expertiză depus în cauză majoritatea bunurilor mobile a fost dobândită anterior plecării reclamantei în Italia, astfel încât nu s-a făcut dovada unei contribuţii mai mari a reclamantei la dobândirea bunurilor comune. Totodată, acordarea unui termen de graţie de un an ar duce la îmbogăţirea fără just temei a reclamantei în dauna pârâtului.
În instanţa de apel au fost încuviinţate şi administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul părţilor şi testimonială cu M.A. şi R.M..
Analizând sentinţa apelată în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu motivele de apel invocate, tribunalul specializat constată că apelul este fondat în parte pentru următoarele argumente:
Referitor la primul motiv de apel, se constată că în mod corect prima instanţă a constatat că autoturismul marca Renault ... a fost achiziţionat de pârâtul P.M.în data de 24.04.2008, prin urmare în perioada căsătoriei, astfel cum reiese din factura depusă la dosar (fila 226), iar potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (fila 194) acesta a vândut autoturismul cu preţul de 4500 Euro în data de 20.07.2009, deci tot în timpul căsătoriei părţilor. Însă la interogatoriul administrat intimatului (fila 58 dosar), acesta recunoaşte că a fost singur la vânzarea autoturismului şi a încasat personal preţul pentru acesta, chiar dacă neagă că ar fi folosit banii în interes personal. Totodată martora R.M. a declarat în faţa instanţei de apel că ea a fost cea care i-a adus lui … … suma de bani de 3100 Euro trimişi de soţia sa în decembrie 2008 pentru a achitat creditul cu care se cumpărase autoturismul (fila 70 dosar). Or, aceste probe se coroborează cu împrejurarea că vânzarea acestui autoturism s-a făcut cu mai puţin de o lună înainte de a se introduce acţiunea de divorţ de către reclamantă (14.08.2009), iar o dovadă că reclamanta nu ştia despre vânzarea acestei maşini o reprezintă şi faptul că prin cererea de chemare în judecată a solicitat şi partajarea acestui bun, prin includerea chiar în lotul ei. Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond nu a inclus şi preţul cu care acesta a fost vândut de 4500 Euro, în baza subrogaţiei reale, nefiind necesar un petit expres în acest sens.
Cu privire la cotele de contribuţie ale părţilor la dobândirea bunurilor comune, din probele administrate în cauză nu reiese că soţii au avut cote de contribuţie diferite la dobândirea acestora, în condiţiile în care veniturile lor în ţară erau sensibil egale. Or, chiar dacă din depoziţia martorei R.M. reiese că reclamanta a câştigat în Italia în jur de 1000 Euro pe lună, acesta stătea în chirie, fără să se menţioneze cât plătea (fila 70 dosar) şi nu s-a făcut dovada că ar fi trimis alte sume de bani în ţară, în afara celor 3100 Euro şi în ce fel acestea au fost cheltuite. De asemenea, este firesc ca valoarea apartamentului să fie diferită de preţul de achiziţie al acestuia, în condiţiile în care apartamentul a fost dobândit în data de 12.02.1993, fiind deţinut anterior în baza contractului de închiriere nr. 1258 din 15.09.1985, iar între timp piaţa imobiliară s-a modificat, iar îmbunătăţirile aduse locuinţei nu reiese că au fost făcute doar din banii reclamantei.
În ceea ce priveşte ultimul motiv de apel, nu se justifică ca termenul de graţie pentru achitarea sultei de către reclamantă să fie mărit la un an, deoarece procesul de partaj trebuie să aibă la bază principul echităţii, astfel încât termenul de graţie de 3 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii pentru achitarea de către reclamată a sultei datorate pârâtului este suficient.
Faţă de aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul specializat va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa, în sensul că va include în masa partajabilă şi contravaloarea autoturismului marca Renault-... de 4500 Euro şi îl va obliga pe pârâtul P.M.să plătească reclamantei E.B. suma de 2250 Euro, reprezentând ? din această valoare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabila a sentinţei.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a intimatului, tribunalul specializat, îl va obliga să plătească apelantei E.B. suma de 5 lei timbru judiciar şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 190 Euro, reprezentând cheltuieli transport martor, constând în contravaloarea biletului de avion (fila 72 dosar).
În baza art.18 şi art. 50 indice 2 din OUG nr.51/21.04.2008, tribunalul specializat, îi va obliga pe apelanta-reclamantă E.B. să plătească către stat suma 1390,67 lei, reprezentând ? din ajutorul public judiciar, sub forma taxei judiciare de timbru, de care aceasta a beneficiat în apel şi pe intimatul-pârât P.M.să plătească către stat suma de 1390,67 lei, reprezentând ? din taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă E.B. împotriva sentinţei civile nr…./….2012, pronunţată de Judecătoria Zărneşti în dosarul civil nr. ..../2010, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Include în masa partajabilă şi contravaloarea autoturismului marca Renault-... de 4500 Euro.
Obligă pe pârâtul P.M.să plătească reclamantei E.B. suma de 2250 Euro, reprezentând ? din această valoare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă şi irevocabila a sentinţei.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Obligă pe apelanta-reclamantă E.B. să plătească către stat suma 1390,67 lei, reprezentând ? din ajutorul public judiciar, sub forma taxei judiciare de timbru, de care aceasta a beneficiat în apel.
Obligă pe intimatul-pârât P.M.să plătească către stat suma de 1390,67 lei, reprezentând ? din taxa judiciară de timbru şi să plătească apelantei-reclamante E.B. suma de 5 lei timbru judiciar şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 190 Euro, reprezentând cheltuieli transport martor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24.02.2014.