Pretenții

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 226/R

Şedinţa publică din data  de 5 martie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE – S. O.

JUDECĂTOR – A. O.

JUDECĂTOR – R. A. A.

GREFIER – C. S.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra  recursului formulat de recurenta reclamantă S.C. D.I. GRUP S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. SPRL ŞI ADMINISTRATOR SPECIAL P.F. împotriva sentinţei civile nr. 7942/08.05.2013 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. XXX/197/2011, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. A. S.R.L., având ca obiect „pretenţii”.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 7 februarie 2014 în sensul celor consemnate prin încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsa de timp pentru deliberare,  a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 12 februarie 2014, iar pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunţarea la 19 februarie 2014, 26 februarie 2014 şi 5 martie 2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de faţă, reţine că:

Prin sentinţa civilă nr.7942 din data de 08.05.2013, Judecătoria Braşov a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC D.I.G. SRL prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 25.10.1999, reclamanta în calitate de furnizor şi pârâta în calitate de beneficiar, au încheiat contractele de furnizare a energiei electrice, de furnizare a energiei termice şi de furnizare a apei potabile şi de evacuare a apelor uzate (f. 9-16).

În baza acestor contracte, pentru perioada ianuarie-august 2009 reclamanta a emis facturile fiscale nr. 7003705/02.02.2009,  nr. 7003875/02.03.2009, nr. 7004046/02.04.2009, nr. 7004216/04.05.2009, nr. 7004395/02.06.2009, nr. 7004730/03.07.2009, nr. 7005339/ 03. 08.2009 şi nr. 7005505/01.09.2009 care au fost achitate doar parţial de către pârâtă (f. 17-32).

Prin întâmpinarea formulată pârâta a arătat că a refuzat să achite valorile cuprinse în facturile menţionate reprezentând ventilaţie întrucât nu are obligaţia contractuală de a suporta un astfel de cost şi reprezentând agent termic întrucât valorile pretinse erau foarte mari iar reclamanta a refuzat să dea orice explicaţii privind modul de calcul al acestuia. Prin concluziile formulate, pârâta a arătat că a refuzat să achite şi costurile reprezentând energie electrică comună întrucât potrivit contractului de antrepriză încheiat între părţi, reclamantei îi revenea obligaţia de a asigura iluminarea spaţiului fără pretenţii materiale sau băneşti din partea beneficiarului.

Analizând cuprinsul facturilor şi al dovezilor de achitare a acestora, instanţa constată că pârâta nu a achitat contravaloarea sumelor reprezentând ventilaţie, energie electrică utilitate comună şi agent termic.

Raportat la apărările pârâtei pentru justificarea refuzului de plată se reţin următoarele:

Din cuprinsul contractelor de utilităţi încheiate între părţi (f. 9-16), se constată că în acestea nu este prevăzută obligaţia pârâtei de plată a costurilor privind ventilaţia. Or, în lipsa unei obligaţii contractuale şi în lipsa acceptării la plată de către pârâtă a acestei sume, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumelor de bani incluse în facturi reprezentând ventilaţie este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Cu privire la energia electrică utilitate comună, se reţine că prin contractul de antrepriză autentificat la BNP C.D. sub nr. 470/13.05.1997, reclamanta potrivit art. 42 lit. a s-a obligat să asigure iluminarea căilor de acces şi a spaţiilor de folosinţă comună, fără pretenţii materiale sau băneşti din partea cumpărătoarei (f. 9).

Or, în acest context, includerea de către reclamantă în facturile fiscale de utilităţi aferente perioadei ianuarie-august 2009 a costurilor pentru energia electrică de utilitate comună, apare ca fiind abuzivă şi ca urmare va fi respinsă.

Referitor la agentul termic, se reţine că potrivit art. 4 din contractul de furnizare din data de 25.10.1999, calculul pentru agentul termic consumat se va face după sistemul pauşal în funcţie de suprafaţa de metri cubi ocupată de beneficiarul contractului de antrepriză nr. 80 tronson A, respectiv de către pârâtă, tarifele urmând să fie stabilite de către reclamantă în calitate de furnizor potrivit art. 5 (f. 11). Prin contract nu s-au stabilit costurile în funcţie de care urma să fie calculat agentul termic furnizat.

Conform notificărilor depuse la dosar (f. 66-69), în cursul anului 2008, pârâta a adus la cunoştinţa reclamantei nemulţumirile acesteia referitoare la costul agentului termic, solicitând explicaţii privind modul de calcul al acestuia. Totodată s-a comunicat reclamantei refuzul pârâtei de a mai achita facturile emise în lipsa explicaţiilor solicitate precum şi încetarea de drept a contractului ca urmare a neachitării facturilor.

Susţinerile pârâtei referitoare la încetarea de drept a contractului ca urmare a neachitării agentului termic mai mult de 30 de zile sunt neîntemeiate întrucât reclamanta, în calitate de creditor al obligaţiei neexecutare, are dreptul fie de a continua executarea contractului, fie de a solicita rezilierea acestuia, şi nu pârâta în calitate de debitor al obligaţiei neexecutate.

Aceleaşi nemulţumiri legate de calculul agentului termic au fost comunicate şi administratorului judiciar al reclamantei, C. SPRL şi reclamantei în anii 2011- 2012 (f. 174-191), fără însă să se ajungă la o soluţionare amiabilă a situaţiei, deşi potrivit art. 970 alin.1 C.civ „convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă”.

În cursul judecăţii reclamantei i s-a solicitat să depună la dosar modul de calcul al utilităţilor facturate pârâtei în perioada ianuarie-august 2009. Din înscrisurile şi notele de şedinţă depuse la dosar (f. 116-152, 3-45 vol II) nu rezultă însă cuantumul sumelor pretinse, acest aspect relevând modul discreţionar de acţiune al reclamantei contestat de către pârâtă încă din anul 2008 precum şi faptul că refuzul pârâtei de a achita aceste sume este unul justificat.

De exemplu, pentru luna ianuarie 2009, reclamanta a facturat cu titlu de agent termic suma de 1059,31 lei +TVA (f. 18) iar conform calculului depus la dosar, pentru toate utilităţile aferente lunii ianuarie 2009, pârâtei i-ar fi revenit obligaţia de a achita suma de 459,88 lei (f. 116).

Or, în condiţiile în care prin contractul de furnizare a agentului termic nu s-au stabilit costurile în baza cărora se calculează tarifele pentru agentul termic furnizat,  în condiţiile în care din anul 2008 reclamantei i s-a solicitat de către pârâtă stabilirea modului de calcul al agentului termic facturat şi aceasta nu a luat nicio măsură în acest sens până în prezent, şi în condiţiile în care nici în cursul soluţionării acestui litigiu, reclamanta nu a putut prezenta modalitatea în care a procedat la calcularea sumelor reprezentând agent termic facturate pârâtei în perioada ianuarie-august 2009, instanţa a constatat că cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata acestor sume, constituie un act de exercitare abuzivă a dreptului său conferit prin contractul încheiat la data de 25.10.1999 iar sancţiunea pentru exercitarea abuzivă a unui drept o constituie respingerea acţiunii formulate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta reclamantă S.C. D.I. GRUP S.R.L.-în insolvență, solicitând admiterea recursului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea de probe noi, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-au arătat în esenţă următoarele:

1.Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

2.Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal  ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Furnizarea agentului termic către pârâtă presupune atât agent termic program vară, cât şi program de iarnă.Pârâta intimată a achitat contravaloarea agentului termic timp de 10 ani, astfel că nu se poate reţine că acest serviciu nu a fost contractat, aşa cum a arătat instanţa de fond.

Instanţa de fond avea posibilitatea să facă încadrarea juridică corectă a faptelor deduse judecăţii şi implicit putea aprecia asupra temeiului de drept al acţiunii.

Se mai arată că, potrivit art.4 din contract,  calculul pentru agentul termic consumat se va face după sistemul pauşal, iar reclamanta, în calitate de furnizor, a efectuat acest calcul pe baza metodei globale de calculaţie a costurilor, astfel că este netemeinică motivarea instanţei de fond potrivit căreia din actele de la dosar nu rezultă cuantumul sumelor pretinse.

În drept, recurenta a invocat prevederile art.304 pct.7 şi 9, art.304 indice 1, art.312 Cod procedură civilă.

Cererea de recurs este scutită taxă judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Intimata SC A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală.

Se arată în întâmpinare că intimata a încheiat cu reclamanta trei contracte pentru furnizarea utilităţilor:contract de furnizare apă potabilă şi evacuare ape uzate, contract de furnizare energie termică, contract de furnizare energie electrică.

Arată intimata că nu are contract cu recurenta pentru furnizare ventilaţie.

Intimata a achitat contravaloarea apei şi a energiei electrice, refuzând să achite contravaloarea energiei termice, a ventilaţiei şi a energiei electrice utilitate comună(iluminatul căilor de acces).

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu există vreo clauză contractuală în baza căreia pârâta să plătească serviciile de ventilaţie, că includerea costurilor cu iluminarea căilor de acces şi a spaţiilor comune în facturile de utilităţi publice este abuzivă, întrucât reclamanta s-a obligat prin contractul de antrepriză să le asigure ea, precum şi faptul că din înscrisurile depuse de reclamantă la dosar nu rezultă cuantumul sumelor pretinse ca şi contravaloare a utilităţilor-agent termic.

Mai arată intimata că sumele de pe facturi sunt exagerate şi că, în urma neînţelegerilor cu aceasta, la data de 15.04.2008, a trimis o notificare reclamantei prin care s-a precizat că, urmare a neplăţii agentului termic pentru mai mult de 30 de zile, a intervenit desfiinţarea de drept a contractului, ca urmare a pactului comisoriu de ultim grad. Ca urmare, a încetat obligaţia reclamantei de a mai furniza energie termică şi dreptul său de a solicita contravaloarea acesteia.

Se mai arată şi faptul că, prin procesul-verbal de conciliere nr.702/08.12.2011, administratorul judiciar al reclamantei C. S.P.R.L. a reţinut faptul că nu sunt cuprinse specificaţii referitoare la modul de calcul al agentului termic, iar pe facturi există elemente care exced prevederilor contractuale din 2006, precum chirii, personal salarial mai numeros decât cel specificat în contract.(filele 76-80)

Examinând sentinţa recurată în raport de actele si lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate, având în vedere şi dispoziţiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă privind examinarea cauzei sub toate aspectele, instanţa constată că recursul este fondat,  pentru următoarele considerente:

Conform precizării de acţiune depusă la dosarul de fond( filele 1-5, vol.2), reclamanta SC D.I. Grup SRL a solicitat obligarea pârâtei SC A. SRL la plata sumei de 3.304,94 lei debit principal şi 61.488,52 lei penalităţi, reprezentând contravaloarea agentului termic furnizat pârâtei, constând în căldură şi ventilaţie, precum şi contravaloarea energiei electrice, pretenţii rezultând din facturile nr.70037705/02.02.2009, nr.7004875/03.02.2009, nr.7004046/02.04.2009, nr.7004216/04.05.2009, nr.7004395/02.06.2009, nr.7004730/03.07.2009, nr.7005339/03.08.2009 şi nr.7005505/01.09.2009.(filele 18-32, vol.1)

Facturile au fost emise în baza contractului de furnizare a energiei termice şi a contractului de furnizare a energiei electrice, ambele încheiate la data de 25.10.1999, depuse de reclamantă la dosarul de fond.

Modul de calcul al sumelor cuprinse în facturi a fost explicat în mod detaliat de reclamantă, în actele depuse la dosarul de fond.(filele 116-152, vol.1, filele 6-11; 57-64,vol.2)

Instanţa de recurs reţine astfel că pretenţiile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 3.304,94 lei, cu titlu de contravaloare a energiei electrice, a energiei termice şi a ventilaţiei sunt întemeiate, urmând a fi admise.

În ceea ce priveşte suma de 61.488,52 lei, solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere contractuale, instanţa constată că aceasta nu poate fi acordată în totalitate.

Contractele de furnizare a energiei termice şi a energiei electrice, care prevăd plata unor penalităţi de 2% pe zi de întârziere, au fost încheiate la data de 25.10.1999, care a intrat ulterior sub imperiul Legii nr. 469/2002.

Conform art. 4 alin. 3 din acest act normativ, „totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1) şi (2), nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul”. Părţile nu au stipulat, prin contractele încheiate, contrariul, aşa încât cuantumul penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului principal şi ele vor fi reduse la nivelul debitului principal,în speţă la suma de 3.304,94 lei. Legea nr. 469/2002 a fost abrogată abia în iunie 2009, dar acest lucru nu înseamnă că, după abrogare, penalităţile ar fi putut depăşi debitul principal.

Instanţa nu poate reţine apărarea intimatei, potrivit căreia nu datorează contravaloarea ventilaţiei, întrucât nu există o prevedere contractuală în acest sens.Instanţa de recurs constată că, potrivit art.10 din contractul de furnizare a energiei termice, furnizorul are obligaţia de a asigura temperatura ambientală optimă prin furnizare de agent termic, în contract nefiind făcută o distincţie între perioada de vară şi cea de iarnă. În consecinţă, pe perioada iernii, reclamanta a furnizat agent termic pentru încălzire, iar pe perioada verii, agent termic pentru ventilaţie, plata contravalorii acestuia fiind în sarcina pârâtei intimate.

Nu se poate reţine nici faptul că notificarea din data de 15.04.2008 reprezintă o reziliere de drept a contractului de furnizare a energiei termice. Pactul comisoriu de gradul IV existent în contract nu poate fi invocat de pârâta intimată, întrucât ea nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, ci doar de partea care îşi îndeplineşte aceste obligaţii, în speţă de către reclamantă, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de faţă. În condiţiile în care pârâta intimată nu a achitat contravaloarea energiei termice, iar reclamanta recurentă a continuat furnizarea acestui serviciu, neînţelegând să invoce pactul comisoriu pentru neplata contravalorii serviciului furnizat, nu se poate considera că acel contract a fost reziliat de drept.

De asemenea, procesul-verbal de conciliere încheiat de administratorului judiciar C. SPRL, invocat de intimată, nu are valoare probatorie în cauză, reprezentând doar un punct de vedere al practicianului în insolvenţă.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin.1, art.304 indice 1 şi art. 309 pct.9 Cod procedură civilă-1865, instanţa va admite recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. D.I.G. S.R.L.-în insolvență, împotriva sentinţei civile nr.7942 din data de 08.05.2013, pe care o va modifica în tot, şi în consecinţă, va admite în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC D.I.G. S.R.L.-în insolvenţă, în contradictoriu cu pârâta SC A. S.R.L. şi o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.304,94 lei, reprezentând contravaloarea agentului termic furnizat şi neachitat, pe perioada ianuarie-august 2009, precum şi suma de 3.304,94 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.

Va respinge restul pretenţiilor reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de recurenta SC D.I.G. S.R.L.-în insolvenţă, împotriva sentinţei civile nr.7942 din data de 08.05.2013, pe care o modifică în tot, şi în consecinţă:

Admite în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC D.I.G. S.R.L.-în insolvenţă, prin administrator special S. C., cu sediul în mun.Braşov, str.B. R. nr.X, jud.Braşov, în contradictoriu cu pârâta SC A. S.R.L., cu sediul în mun.Braşov, str.L nr.X, jud.Braşov, şi în consecinţă:

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.304,94 lei, reprezentând contravaloarea agentului termic furnizat şi neachitat, pe perioada ianuarie-august 2009, precum şi suma de 3.304,94 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.

Respinge restul pretenţiilor reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunţată in şedinţă publică azi, 05.03.2014.

PREŞEDINTE  JUDECĂTOR JUDECĂTOR

S. O. A. O. R. A.A.

GREFIER

C. S.

Red.A.O.- 2.04.2014

Dact. C.S.-  3.04.2014

Judecător fond – S. M.

Domenii speta

Spete similare