Revendicare imobiliară

Revendicare imobiliară. Acţiunea formulată direct în instanţă împotriva statului sau altor unităţi deţinătoare, fără a se urma procedura  prealabilă prevăzută de Legea nr.10/2001, este inadmisibilă

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.05.2009, reclamanta H. L. a chemat în judecată pârâtele  A. D. S. şi D. S. V. S. A. Caraş -Severin, solicitând obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul înscris în CF. nr. top. Intravilan cu casa nr. în suprafaţă de 2877 mp, pârâtele să fie obligate să îşi ridice construcţia edificată pe terenul reclamantei, iar în caz de refuz autorizarea reclamantei de a o demola pe cheltuiala pârâtelor şi la plata unei chirii lunare pentru folosinţa terenului. În motivarea cererii reclamanta arată că este proprietară asupra terenului înscris în CF nr. top Intravilan cu casa nr. în suprafaţă de 2877 mp în cotă de 1/1 părţi, că pe o parte din acest teren s-a construit Dispensarul Sanitar Veterinar ce aparţine patrimoniului Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti, suprafaţa de 200 mp fiind folosit în prezent de către Direcţia Sanitar Veterinară Caraş-Severin. Se mai arată că în momentul începerii construcţiei antecesorii reclamantei s-au opus, însă regimul din acea vreme nu a ţinut cont de faptul că terenul aparţine antecesorilor reclamantei. Acţiunea a fost motivată în drept pe disp. art. 480 şi urm. Cod civil. Pârâta Agenţia Domeniilor Statului a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare a reclamantei, arătând că bunurile revendicate nu pot face obiectul unei acţiuni de drept comun în revendicare, având în vedere că reclamanta poate obţine aceste bunuri în baza Legii 10/2001.La termenul de judecată din 28 martie 2011 în cauză au fost introduşi moştenitorii reclamantei, care pe parcursul procesului a decedat, numiţii Huma Dimitrie şi Buţiu Florica, aceştia precizând că înţeleg să continue acţiunea începută de mama lor. Prin sentinţa civilă nr…/2012 Judecătoria C. a admis acţiunea formulată de reclamantă, şi continuată de succesorii acesteia, a obligat pârâtele să lase în deplină proprietate reclamanţilor imobilul evidenţiat în CF nr. top. Intravilan cu casa nr. de 2877 mp, a obligat pârâtele să ridice construcţia edificată fără autorizaţie de construire asupra terenului din CF.., în caz contrar autoriză reclamanţii să o demoleze pe cheltuiala Agenţiei Domeniilor Statului, urmând ca aceasta să plătească reclamanţilor suma de lei, a obligat pârâta Agenţia Domeniilor Statului să plătească succesorilor reclamanţi suma de ….euro ( contravaloarea în lei la data plăţii) reprezentând chirie calculată pentru perioada 2006-2009, a obligat pârâta Agenţia Domeniilor Statului să plătească reclamantului cheltuieli de judecată, a obligat pârâtele să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată. Prima instanţă a reţinut că asupra imobilului  înscris în CF nr. top de 2877 mp, cu casa cu nr. este proprietar tabular în cotă de 1/1 părţi defuncta H. L, care a dobândit dreptul de proprietate în anul 1995, în urma unei dezbateri succesorale, iar pe acest imobil au fost edificate două construcţii, una reprezentând casa cu nr. c...iar cealaltă fiind clădirea Dispensarului Sanitar Veterinar, folosită de DSV Caraş Severin. Expertul a arătat că din suprafaţa totală a imobilului nr. top..,clădirea dispensarului şi curtea aferentă acestuia,  ocupă 320 de metri pătraţi. Instanţa a apreciat că sunt aplicabile disp. art. 480 cod civil, şi a constatat  că Dispensarul Sanitar Veterinar a fost edificat cu rea credinţă  pe terenul proprietatea defunctei H.L. şi fără existenţa vreunei  autorizaţii de construire în temeiul  art. 492 cod civil, că fără nici un drept pârâtele au ocupat terenul defunctei,  l-au folosit, şi chiar au edificat o construcţie asupra acestuia, în conformitate cu  dispoziţiile art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a reţinut că succesorii reclamantei sunt îndreptăţiţi a primi  despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a proprietăţii, având în vedere chiria lunară stabilită de către expert, calculând aceste despăgubiri, pentru ultimii trei ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată.Împotriva acestei sentinţe s-a formulat recurs de pârâta Agenţia Domeniilor Statului, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată. În motivare s-a invocat Protocolul de predare-preluare nr…/12.02.2002 şi Protocolul nr…/13.02.2002, încheiate în baza Ordinului nr…/2002, al Ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, clădirea CSV a fost predată Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti, care a preluat şi Contractul de concesiune nr. ..../01.09.1999, prin care redevenţa pentru clădire a  fost stabilită la 43,2 lei/an, iar pentru terenul aferent, de 1,92 lei/an, Statul Român încasând astfel din redevenţă un cuantum de 45,12 lei anual. S-a arătat că DSV nu poate fi obligată să plătească cheltuielile de demolare a clădirii  în condiţiile în care singura parte obligată material este recurenta şi că potrivit contractului de concesiune nr…./01.09.1999, concesionarul plăteşte o redevenţă şi pârâtei DSVSA Caraş-Severin, iar aceasta este strâns legată de clădirea CSV Constantin Daicoviciu, deoarece dacă nu există sediu  nu există nici serviciu prestat. S-a susţinut că este demonstrat dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului, iar considerentele instanţei de fond potrivit cărora imobilul şi terenul aferent din cauză ar fi trecut în proprietatea statului fără titlu sunt greşite şi fără suport legal.

Tribunalul, analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate a admis recursul formulat de către pârâta Agenţia Domeniilor Statului şi a respins acţiunea civilă, constatând întemeiat recursul. În acest sens prezentând situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, tribunalul a reţinut că asupra terenului revendicat, preluat de stat fără titlu, a fost construit un dispensar sanitar veterinar şi că Statul Român nu a intabulat niciodată  un drept de proprietate asupra terenului şi a construcţiei, astfel că a constat că Statul Român a preluat imobilul "fără titlu valabil" stabilind cu prioritate faptul că Statul Român a preluat terenul revendicat de reclamantă, făcând aplicarea art. 2 lit. i Legea 10/2001, constatând incidenţa prevederilor Legii 10/2011 cât şi a deciziilor CEDO pronunţate în această materie, invocându-se cauza Atanasiu/Ro. Astfel, tribunalul a concluzionat că în cazurile în care se formulează o acţiune direct  în instanţă împotriva statului sau altor unităţi deţinătoare, fără a se urma procedura  prealabilă prevăzută de Legea 10/2001, această acţiune este considerată ca fiind inadmisibilă. CEDO, cu privire la această soluţie, a constatat că respingerea unei cereri de chemare în judecată pentru considerentele existenţei unei proceduri administrative prealabile prevăzute de legea specială, prioritar de urmat, nu reprezintă o încălcare a "dreptului de acces la un tribunal, de vreme ce acest act normativ prevede controlul judiciar (contestaţia) la momentul finalizării ei prin emiterea deciziei sau dispoziţiei motivate (potrivit art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001)".

Domenii speta

Spete similare