Vătămare corporală

Prin sentinţa penală nr. 494 din 7 aprilie 2014, pronunţată în dosarul nr.17272/325/2013 – Tribunalul Arad, în baza art. 253 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 6 Cod penal condamnă pe inculpatul Ţ.C.I. la 1 an închisoare.

În baza art. 253 alin.4 Cod penal cu aplicarea art. 6 Cod penal condamnă pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art.32, 33 rap. la art. 189 lit.a Cod penal, 6 Cod penal, art.74 alin.2, 76 lit.a Cod penal anterior, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu,  condamnă pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal contopeşte pedepsele în cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit.a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

Menţine starea de arest a inculpatului.

Admite acţiunea civilă şi obligă inculpatul să plătească părţii civile G.S. suma de 54.132 lei daune materiale şi 100.000 lei daune morale. 

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în data de 12 aprilie 2013 inculpatul a tăiat firele de la internet şi cablu TV de la locuinţa persoanei vătămate şi că în data de 18 aprilie 2013, noaptea, în jurul orelor 3:00, inculpatul a incendiat uşa apartamentului proprietate a persoanei vătămate, consecinţa fiind aceea a propagării incendiului şi a distrugerii mai multor obiecte din locuinţă, precum şi cauzarea de leziuni pe corpul persoanei vătămate determinate focului, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 zile îngrijiri medicale şi care constituie prejudiciu estetic (fila 61 urmărire penală).

Dealtfel, prin declaraţia dată în faţa instanţei la fila 133, inculpatul a  recunoscut săvârşirea infracţiunii de distrugere calificată şi vătămare corporală gravă ce i-a fost imputată prin rechizitoriu, dorind să se prevaleze de prevederile art. 3201 Cod procedură penală 1969, negând însă comiterea celeilalte infracţiuni, aceea de distrugere simplă, afirmând că distrugerea cablului de la internet şi TV s-a făcut neintenţionat, el punând doar mâna pe aceste cabluri care s-au desprins din dibluri; aceste susţineri ale inculpatului urmează să fie înlăturate, din chiar declaraţia dată de inculpat la urmărirea penală (fila 100), rezultând, potrivit propriei afirmaţii, că acesta a smuls aceste cabluri aflate la uşa persoanei vătămate pentru a speria pe aceasta, declaraţie ce se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului (fila 78 urmărire penală) care atestă că aceste cabluri au fost tăiate, fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat, de a incendia  uşa apartamentului persoanei vătămate, cu consecinţa arderii acesteia, a propagării focului şi a cauza distrugere în apartament, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 253 alin. 4 Cod penal.

În discuţie rămâne, evident, dacă fapta comisă de inculpat în data de 18 aprilie 2013, aceea prin care persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni ce constituie prejudiciu estetic, întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de vătămare corporală potrivit art. 194 alin. 1 lit. c Cod penal, sau, dimpotrivă, cele ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32, raportat la art. 189 lit. a Cod penal, fapta fiind săvârşită, evident, cu premeditare, în condiţiile în care inculpatul a cumpărat benzina cu care a incendiat uşa apartamentului persoanei vătămate tocmai cu acest scop.

Instanţa va aprecia că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat săvârşită cu intenţie indirectă, chiar dacă inculpatul, aşa cum susţine, nu a urmărit moartea persoanei vătămate, a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, manifestând o atitudine de indiferenţă, de nepăsare cu privire la urmarea  ce  s-ar fi putut produce; că este aşa, credem că este probat de  urmările produse, relevate prin raportul medico-legal la care s-a făcut referire şi fotografiile judiciare de la dosar, fiind, în aprecierea instanţei, de netăgăduit că decesul persoanei vătămate s-ar fi putut produce fie datorită arsurilor, fie, dacă acesta ar fi dormit, datorită intoxicării cu fumul propagat în locuinţă.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu  antecedente penale şi, nu în ultimul rând mobilul comiterii faptelor, respectiv sentimentul de gelozie şi reprezentarea pe care acesta o avea că familia sa a fost destrămată datorită relaţiei extraconjugale ale soţiei cu persoana vătămată, astfel că va aplica acestuia, pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 Cod penal, o pedeapsă de 1 an închisoare şi o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 253 alin. 4 Cod penal.

În legătură cu tentativa la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 raportat la art. 189 lit. a Cod penal, instanţa va aprecia că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante potrivit art. 74 alin. 2 Cod penal 1969, împrejurările în care fapta a fost săvârşită punând în evidenţă un pericol social diminuat al infractorului; astfel, se va aprecia că din modul în care a fost pusă în executare ideea infracţională, aceea de a incendia uşa locuinţei persoanei vătămate în scop de răzbunare, din motivul arătat, fiind indiferent pentru inculpat ce se va întâmpla cu viaţa persoanei vătămate, inculpatul, într-adevăr, nu a dorit suprimarea vieţii acesteia, fiind mai greu de presupus producerea unei astfel de consecinţă, chiar dacă era într-adevăr posibil ca o astfel de consecinţă să se producă.

De asemenea, şi tot în legătură cu această infracţiune, va fi reţinută drept circumstanţă atenuantă şi atitudinea procesuală sinceră a inculpatului şi disponibilitatea manifestată de acesta pentru acoperirea prejudiciului cauzat, astfel că, făcând şi aplicarea prevederilor art. 33 Cod penal şi art. 76 lit. a Cod penal 1969, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, instanţa va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, fără spor, cu aprecierea că în cuantumul stabilit pedeapsa reflectă corect pericolul social al faptelor şi al făptuitorului, fiind aptă în realizarea scopului preventiv-educativ.

Pe durata şi în condiţiile art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

În baza art. 399 Cod procedură penală se va menţine starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului din 19 aprilie 2013 la zi.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, persoana vătămată se constituie parte civilă cu suma de 58.135 lei cu titlu de daune materiale şi cu suma de 225.000 lei cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate, instanţa va aprecia că acestea sunt dovedite pentru suma de 54.132 lei, suma de 4.003 lei pretinsă pentru repararea autoturismului care ar fi fost distrus de către inculpat, urmând să nu fie acordată părţii civile, inculpatului nefiindu-i imputată în prezenta cauză distrugerea autoturismului.

Suma de 54,132 lei, rămasă după scăderea reparaţiilor la autoturism, este dovedită cu înscrisurile depuse la dosar şi constă în contravaloarea bunurilor distruse datorită incendiului şi a achiziţionării unor servicii pentru repunerea locuinţei în situaţia anterioară, precum şi de cheltuieli cu medicamentele şi alte servicii medicale, în total 40.312, 76 lei.

De asemenea, suma se compune din bunurile distruse pe care partea civilă urmează să le achiziţioneze, valoarea de înlocuire a acestora fiind 17.822,24 lei, cât pretinde partea civilă.

În ceea ce priveşte suma pretinsă cu titlu de daune morale, este evident că partea civilă a suferit un grav prejudiciu de acest fel, constând în suferinţe atât de ordin fizic datorate arsurilor, cât şi de ordin psihic, constând în prejudiciul estetic cauzat prin fapta inculpatului, plus trauma încercată de pe urma întregii activităţi infracţionale, instanţa urmând să cuantifice acest prejudiciu la suma de 100.000 lei, cu aprecierea că această sumă reprezintă reparaţie patrimonială justă pentru prejudiciul nepatrimonial încercat de partea civilă.

Reţinând astfel, în baza art. 397 alin. 1 raportat la art. 19 alin. 5 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 Cod civil instanţa va admite în parte acţiunea civilă şi va obliga pe inculpat să plătească părţii civile G.S. suma de 54.132 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale şi suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul Ţ.C.I. şi persoană vătămată (constituită parte civilă) G.S..

Prin decizia penală nr. 531/A din 16 iunie 2014 – Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul Ţ.C.I. şi persoana vătămată constituită parte civilă G.S. împotriva sentinţei penale nr. 494 din 7 aprilie 2014 a Tribunalului Arad, pe care o desfiinţează în parte şi rejudecând,

În baza art. 217 alin.1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul Ţ.C.I. la 3 luni închisoare.

În baza art. 217 alin.4 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul Ţ.C.I. la 3 ani închisoare.

În baza art. 20 alin.1, art. 21 alin.1 şi 2 rap. la art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.a şi alin.2 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal condamnă pe inculpatul Ţ.C.I. la 8 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b, 35 alin.3 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, inculpatul Ţ.C.I. va executa pedeapsa principală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a alege, de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii efective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008 rap. la art. 4 alin.1 lit.b din lege şi pct. 2 din anexa la lege, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introduceri profilului genetic al acestuia în sistemul naţional de date genetice judiciare.

În baza art. 5 alin.5 din Legea nr. 76/2008 dispune informarea inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în sistemul naţional de date genetice judiciare a profilului genetic.

Respinge cererea părţii civile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

Obligă inculpatul la plata sumei de 15.096,10 lei cheltuieli de asistenţă medicală către Spitalul Clinic Judeţean de  Urgenţă TimişoaraMenţine dispoziţia de soluţionare a acţiunii civile promovate de partea civilă G.S..

În motivarea deciziei Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

Împotriva inculpatului Ţ.C.I. au fost formulate următoarele acuzaţii:

1.În data de 12.04.2013 inculpatul s-a deplasat la locuinţa persoanei vătămate G.S. şi a smuls firele de internet şi cablu TV instalate la apartament, distrugându-le.

Fapta a fost încadrată juridic în art. 217 alin. 1 Cod penal din 1968 (infracţiunea de distrugere).

În legătură cu această faptă, Curtea observă că la data de 12.04.2013 s-a efectuat o cercetare la faţa locului (f. 20 d.u.p.) ocazie cu care s-a constatat că deasupra uşii de acces în apartamentul persoanei vătămate G.S. se află mai multe cabluri (cablul coaxial de televiziune şi cablul pentru internet şi telefonie), cabluri care sunt tăiate. Tăietura a fost realizată în patcablul din plastic.

Cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit la data de 19.04.2013 (f. 93 verso d.u.p.), audiere care a avut loc în prezenţa avocatului ales, Ţ.C.I. a recunoscut că cu câteva zile înaintea audierii a fost la locuinţa persoanei vătămate G.S. cu scopul de a o speria şi a smuls cablurile de televiziune şi telefonie care intrau la uşa acestuia.

Coroborând aspectele consemnate în procesul verbal cu cele relatate de inculpat Curtea apreciază dovedită această acuzaţie, cu precizarea că distrugerea cablurilor a avut loc prin tăiere şi nu prin smulgere cum susţine inculpatul.

2.În data de 19.04.2013, în jurul orei 0300, inculpatul s-a deplasat la adresa unde locuia persoana vătămată (într-un bloc de locuinţe), a pătruns în imobil, a urcat până la apartamentul persoanei vătămate, aflat la etajul 3, şi a incendiat uşa de la intrarea în apartamentul persoanei vătămate, folosind în acest scop benzină (pe care o cumpărase anterior) şi o brichetă. În încercarea de a ieşi din apartament persoana vătămată a suferit leziuni (arsuri) care au necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri medicale (şi au avut ca urmare un prejudiciu estetic) şi nu au pus în pericol viaţa victimei.

Fapta a fost încadrată juridic în art. 182 alin. 2 Cod penal din 1968 (vătămare corporală gravă) şi art. 217 alin. 4 (distrugere) Cod penal din 1968, infracţiuni comise în concurs ideal (art. 33 lit.  a Cod penal din 1968).

Inculpatul nu contestă că ar fi autorul acestei fapte şi nici modalitatea concretă în care a acţionat (prezentată anterior), recunoaştere care se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză. Prin urmare şi această acuzaţie este dovedită.

II. Analiza criticilor formulate în apel:

A). Greşita încadrare juridică în tentativă de omor (critica inculpatului).

În opinia Curţii modalitatea concretă în care s-a acţionat şi împrejurările (cunoscute de inculpat) care au însoţit activitatea inculpatului relevă intenţia (indirectă) a acestuia de a suprima viaţa persoanei vătămate.

Activitatea inculpatului (incendierea uşii de la intrarea în apartament) era aptă ca în anumite condiţii (îndepIinite în speţă) să provoace moartea locatarului.

Astfel, incendiul a fost intens şi de o anumită amploare, existând pericolul de propagare la apartamentele învecinate (aspect ce rezultă din procesul verbal de intervenţie întocmit de ISU Banat – f. 64 d.u.p.).

Fumul şi substanţele toxice emanate în procesul de combustie, propagate în apartament (aspect ce rezultă din planşele fotografice – f.53 – 54 d.u.p.), puteau duce la asfixierea locatarului, cu atât mai mult cu cât ora la care a acţionat inculpatul (3 noaptea) a găsit partea vătămată în timp ce dormea.

În plus, inculpatul, deşi conştient de proporţiile incendiului provocat şi de riscul ca persoana vătămată să fie asfixiată, a părăsit locul incendiului fără să intervină pentru stingerea acestuia sau să anunţe organele de intervenţie, deplasându-se la locuinţa sa unde a fost găsit de poliţie la ora 06 (conform procesului verbal de depistare – f. 85 d.u.p.). Prin urmare, pentru inculpat era indiferentă soarta persoanei vătămate, acesta acceptând posibilitatea producerii decesului.

În concluzie Curtea apreciază această critică ca nefondată.

B). Provocarea din partea victimei (critica inculpatului).

Din datele speţei nu rezultă ca persoana vătămată să fi provocat inculpatul, iar aspectul invocat de inculpat (frustrarea sa din ultima perioadă generată de o pretinsă relaţie a persoanei vătămate cu soţia sa – aspect nedovedit) nu poate constitui o provocare în sensul legii penale (art. 73 lit. b Cod penal din 1968).

C).Nereţinerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală din 1968 (critica inculpatului).

Curtea observă că inculpatul nu a recunoscut în totalitate acuzaţiile din rechizitoriu întrucât acesta a negat în faţa instanţei de fond (f. 133 verso v. 1 dosarul Judecătoriei Arad) că a smuls cablurile de la uşa apartamentului persoanei vătămate. În această situaţie, în mod corect prima instanţă nu a admis cererea inculpatului de a fi judecat în cadrul procedurii reglementate de art. 320 ind. 1 Cpp.

D).Cuantumul daunelor materiale acordate părţii civile (inculpatul solicită diminuarea, iar partea civilă majorarea acestora).

Suma de 100.000 lei RON stabilită de prima instanţă reprezintă, în opinia instanţei de apel, o compensaţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă. La evaluarea acestui cuantum Curtea are în vedere, în principal, urmările pe care incendiul provocat de inculpat le-a avut asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a părţii civile (numărul de zile de îngrijiri medicale, prejudiciul estetic permanent) şi perioada de spitalizare (21 de zile – f. 103 v. 1 dosarul Judecătoriei Arad).

În concluzie acest motiv de apel este nefondat.

E). Aplicarea legii penale mai favorabile (motiv de apel al parchetului).

Referitor la legea penală mai favorabilă, instanţa de apel reţine că prin decizia numărul 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20.05.2014) Curtea Constituţională a stabilit că aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 din noul Cod penal, se face global şi nu pe instituţii autonome, decizia fiind obligatorie pentru instanţele judecătoreşti de la data publicării.

Determinarea legii penale mai favorabile implică mai întâi individualizarea pedepselor principale pentru cele 3 infracţiuni şi apoi aplicarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni.

În cazul infracţiunii de distrugere comisă la data de 12.04.2013 instanţa de apel va stabili o pedeapsă de 3 luni închisoare (având în vedere valoarea redusă a pagubei dar şi scopul urmărit de inculpat – generarea unui sentiment de teamă persoanei vătămate).

În privinţa infracţiunii de distrugere comisă la data de 19.04.2013 instanţa de apel va stabili o pedeapsă de 3 ani închisoare (având în vedere valoarea mai mare a pagubei dar şi pericolul ca incendiul să cuprindă şi apartamentele învecinate).

În privinţa infracţiunii de tentativă de omor instanţa de apel va stabili o pedeapsă de 8 ani închisoare (având în vedere modalitatea în care a acţionat inculpatul – de natură să pună în pericol bunurile, sănătatea sau chiar viaţa altor persoane din blocul de locuinţe, precum şi urmările produse asupra integrităţii corporale a persoanei vătămate).

Pedepsele principale astfel stabilite se încadrează în limitele legale prevăzute atât de vechea cât şi de noua reglementare.

Aplicând regulile de sancţionare a concursului de infracţiuni se observă că vechiul Cod penal este legea mai favorabilă inculpatului întrucât permite aplicarea pedepsei de bază (8 ani) fără adiţionarea vreunui spor, modalitate de individualizare spre care se orientează instanţa de apel.

F).Greşita reţinere a circumstanţelor atenuante (critica parchetului), respectiv împrejurarea că nu au fost reţinute circumstanţe agravante (critica persoanei vătămate).

Stabilirea pedepselor principale trebuie făcută raţional, astfel încât să nu se ajungă la o sancţionare excesivă dar nici la o pedeapsă prea blândă. Instanţa de apel s-a orientat spre minimul special prevăzut în textul de incriminare, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (care nu sunt modice),  natura infracţiunilor, modul de comitere, urmările produse, dar şi împrejurările ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea parţială a acuzaţiilor). În acest context, reţinerea circumstanţelor atenuante sau a celor agravante nu se justifică întrucât aplicarea lor ar duce la un tratament sancţionator disproporţionat.

G).Omisiunea primei instanţe de a dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat (critica parchetului).

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunea de tentativă de omor calificat se impunea, în temeiul art. 7 din Legea nr. 78/2008 raportat la anexa la această lege, să se dispună prelevarea de probe biologice, omisiune care va fi îndreptată de instanţa de apel.

H).Neaplicarea pedepselor accesorie şi complementară a interzicerii exercitării drepturilor părinteşti (critica parchetului).

Curtea observă că activitatea infracţională a inculpatului nu are nicio legătură cu exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti, iar gravitatea infracţiunilor de tentativă de omor şi distrugere prin incendiere nu poate justifica (în opinia instanţei de apel) prin ea însăşi, în lipsa altor elemente de fapt, interzicerea acestor drepturi. În schimb gravitatea acestor infracţiuni justifică interzicerea dreptului de a alege, ca pedeapsă accesorie şi complementară, întrucât relevă incapacitatea inculpatului de a aprecia just asupra unor valori fundamentale (cum este dreptul la viaţă).

I).Omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra cererii părţii civile de instituire a sechestrului asigurator (critica părţii civile).

În contextul în care dispoziţia primei instanţe de obligare a inculpatului la plata daunelor morale şi materiale devine definitivă (şi executorie) în urma deciziei ce se va pronunţa de către instanţa de apel, devină lipsită de interes instituirea sechestrului asigurator întrucât partea civilă deţine un titlu executoriu (creanţa putând fi valorificată silit asupra oricăror bunuri din patrimoniul debitorului). Prin urmare această critică este nefondată.

J). Omisiunea primei instanţe de a se pronunţa asupra cererii părţii civile de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând costul transportului din Timişoara la Arad la termenele de judecată (critica părţii civile).

Curtea observă că partea civilă a depus la dosarul de fond (file nenumerotate) bonuri de achiziţionare de combustibil prin care face dovada unor cheltuieli de transport la 7 termene de judecată. La stabilirea sumei cuvenită cu acest titlu instanţa va avea în vedere distanţa dus – întors între Timişoara şi Arad (aproximativ 100 km), valoarea unui litru de motorină (aproximativ 6 lei) şi consumul mediu la o sută de km (cca 7, 5 litri), urmând să acorde cu acest titlu suma totală de 315 lei.

K). Din oficiu instanţa de apel constată că judecătorul fondului a omis să se pronunţe asupra cererii de despăgubiri formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara (f. 99 şi 103 v. 1 din dosarul Judecătoriei Arad), Curtea urmând să acorde cu acest titlu suma de 15.096,10 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata indicelui de inflaţie începând cu data externării părţii civile (10.05.2013) şi până la data plăţii efective.

L). Din oficiu instanţa de apel constată că judecătorul fondului a inclus în mod nelegal, în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la care a fost obligat inculpatul, suma de 800 lei ce reprezintă, conform rechizitoriului (f. 16 verso din dosarul Judecătoriei Timişoara), onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpat în faza de urmărire penală, întrucât, potrivit art. 274 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile privind avocaţii din oficiu rămân în sarcina statului în caz de condamnare. Prin urmare va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 1200 lei cheltuieli avansate de stat în faza de urmărire penală (400 lei, diferenţa de 800 lei urmând să rămână în sarcina statului) şi prima instanţă (800 lei).

Domenii speta

Spete similare