Pensie intretinere

Prin decizia civilă nr. 300/13.08.2014, tribunalul a  admis apelul civil declarat de apelantul-pârât PFI; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că,  a majorat la 120 lei pensia lunară datorată de pârâtul PF reclamantei PAL; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A sub nr. 4373/740/2012 din data de 09 septembrie 2013, reclamanta PAL a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul PFI pentru ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună majorarea pensiei de întreţinere la care pârâtul a fost obligat în favoarea sa în cuantum legal, de la introducerea cererii şi până la terminarea studiilor, întrucât în prezent este studentă la ASE Bucureşti. 

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 2506 din 13 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria A în dosarul nr. 3410/740/2010, pârâtul a fost obligat să-i plătească lunar suma de 77 lei, sumă care până în prezent nu s-a achitat. Precizează că nevoile sale au crescut, precum şi veniturile pârâtului şi că se impune majorarea acestei sume. 

Nu a fost invocat motivul de drept al acţiunii.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.

La solicitarea instanţei, Administraţia Finanţelor Publice A a depus la dosarul cauzei prin adresa nr. 4862 din data de 24 ianuarie 2014, veniturile pârâtului pentru perioada 01 iulie 2011 – 30 noiembrie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 1053 pronunţată la data de 25 martie 2014, Judecătoria A a admis cererea având ca obiect majorare pensiei de întreţinere şi a majorat de la 77 lei la 159 lei pensia lunară de întreţinere datorată de pârât reclamantei, începând cu data de 09.09.2013 şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul realizează un venit lunar doar de 250 lei conform relaţiilor comunicate de către Administraţia Finanţelor Publice A şi  ţinând seama de existenţa capacităţii necesare de a munci a acestuia, de împrejurarea că venitul realizat de acesta se situează sub salariul minim pe economie, a avut în vedere la stabilirea obligaţiei de întreţinere salariul minim pe economie, căruia îi corespunde un venit net lunar de 636 lei.

Prima instanţă a mai reţinut faptul că există o prezumţie că orice persoană cu capacitate deplină de muncă, desfăşoară sau ar trebui să desfăşoare o activitate remunerată măcar până la acest nivel minim pentru a-şi procura cele necesare traiului zilnic, astfel că vârsta pârâtului, precum şi existenţa capacităţii depline a acestuia de muncă, împiedică diminuarea cuantumului pensiei de întreţinere sub pragul determinat prin raportare la venitul minim pe economie.

Faţă de nevoile ridicate ale reclamantei care este majoră, fiind student la Academia de Studii Economice din Bucureşti ASE, instanţa de fond a apreciat că  pârâtul poate fi obligat să plătească în favoarea acesteia 1/4 din venitul net minim pe economie, având în vedere că pârâtul nu a invocat şi nu a dovedit că mai are în întreţinere alte persoane, cu începere de la data de 09 septembrie 2013 (data introducerii acţiunii) şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.

 Împotriva acestei hotărâri a formulat în termen apel,  pârâtul PFI care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie,  solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere în favoarea intimatei la suma de 77 lei, aşa cum era iniţial.

A motivat că nu realizează venituri şi că mai are în întreţinere în afară de reclamantă  încă doi copii, respectiv PDE şi PF.

În aceste condiţii este în imposibilitate de a putea achita suma stabilită de către instanţă prin sentinţa apelată.

Nu a fost invocat motivul de drept al acţiunii.

În dovedirea susţinerilor sale, apelantul a depus certificatul de naştere seria NV nr. 876454 şi Sentinţa civilă nr. 1271/07.04.2014.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13.06.2014, intimata-reclamantă PAL a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat , sentinţa apelată fiind în opinia sa  legală şi temeinică, deoarece apelantul-pârât în primă instanţă nu a contestat nimic, nevoile sale au crescut din 2010 şi până acum, ca şi veniturile pârâtului astfel că, trebuie să crească  şi cuantumul pensiei de întreţinere de la 77 lei la 156 lei începând cu data de 09.09.2013 până la terminarea studiilor sale.

A depus în copie certificat de naştere şi sentinţele civile nr. 2506/12.10.2011 şi nr. 1053/25.03.2014.

Verificând în limitele cererii de apel şi a apărărilor formulate stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, Tribunalul, va admite apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.

Obligaţia legală de întreţinere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane, de a acorda altei persoane, mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale, precum şi - în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori - mijloacele pentru educarea, învăţătura si pregătirea lor profesională.

Conform dispoziţiilor art. 529 Cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil,  o treime pentru doi copii si o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii".

Dispoziţia evocată în alineatul 2  instituie astfel, în raporturile dintre părinte si copii, prin prisma criteriului general al mijloacelor debitorului întreţinerii, prevăzut de primul alineat al art.529 Cod civil , un plafon maxim din veniturile părintelui, variabil în funcţie de numărul copiilor ( 1/4 , 1/3 sau 1/2, după caz).

Raportat la metoda de interpretare teleologică a normei juridice enunţate, dar si la cea sistematică (prin coroborarea sa cu principiul fundamental al egalităţii între copii, indiferent că aceştia sunt din căsătorie sau din afara acesteia), Tribunalul constată că în mod concomitent, textul de lege instituie ca regulă, în raporturile dintre copii, un plafon aferent fiecărui copil - de 1/6 (în cazul a doi copii) sau de 1/ 2xn (în cazul a n copii). Aceasta semnifică faptul că în situaţia pluralităţii de copii, un copil va beneficia în principiu, de o pensie de întreţinere pentru sine, într-un cuantum corespunzător fracţiei precizate.

Soluţia evocată, impusă de reglementările internaţionale în domeniul protecţiei si promovării drepturilor fiecărui copil, reglementări transpuse de altfel şi pe plan intern, prin Legea 272/2004, impune aşadar - în temeiul superiorităţii normelor internaţionale conform art.20 din Constituţia României, dar şi în temeiul argumentului imposibilităţii derogării ca regulă, de la dispoziţiile legii expuse constituite într-un adevărat Cod al protecţiei copilului - prevalentă soluţiei secunde edictate de art. 523 Cod civil respectarea principiilor fundamentale ale egalităţii între copii si neafectării interesului superior al vreunui copil.

 Aşadar, în temeiul acestui raţionament juridic, variaţia cuantumului în sens descrescător sau crescător, va fi determinată de aceasta dată, în primul rând, de celălalt criteriu obligatoriu expus de  art. 529 Cod civil, respectiv cel al propriilor nevoi ale copilului. Totuşi, dată fiind pluralitatea de copii, bilanţul acestei evaluări judiciare se va realiza în al doilea rând, dar în mod obligatoriu şi prin analiza concretă a acestei situaţii.

Dacă în privinţa stabilirii pentru unul dintre copii, prin raportare la nevoile sale concrete, a unei sume inferioare fracţiei legale, nu sunt consideraţii speciale de realizat, în privinţa alegerii unei sume superioare însă, judecătorul va trebui să verifice în prealabil, în cadrul analizei sale juridice, ca decizia sa să nu afecteze interesele celuilalt/celorlalţi copil/copii, pentru că în acest caz, s-ar aduce atingere principiilor evocate, ale egalităţii copiilor si interesului superior al fiecărui copil.

 Astfel, chiar dacă nevoile copilului sunt mai mari decât ar acoperi fracţia legală, judecătorul va trebui să se oprească la aceasta sumă corespunzătoare fracţiei legale pentru un copil, dacă si celălalt/ceilalţi copil/copii necesită o pensie substanţială si cel mult, va putea să acorde o pensie reprezentând diferenţa dintre plafonul maxim stabilit pentru toţi copiii si pensia/pensiile inferioare fracţiei pentru un copil, atribuite celuilalt/celorlalţi copil/copii, dar aceasta doar dacă acesta/aceştia din urmă nu ar avea nevoie de o pensie de până la fracţia individuală legală. În acest mod, stabilirea unui cuantum superior fracţiei, al pensiei de întreţinere în privinţa unui copil, nu se va realiza în detrimentul celuilalt/celorlalţi copil/copii.

Argumentele expuse sunt valabile indiferent de aspectul procesual al solicitării stabilirii pensiei de întreţinere pentru mai mulţi copii, în mod concomitent sau succesiv (ca în situaţia când ulterior fixării pentru un copil, se naşte/nasc un alt/alţi copil/copii), deoarece textul de lege nu distinge sub acest element. Dimpotrivă, legiuitorul român oferă mijloace procesuale pentru reechilibrarea situaţiei din aceasta perspectivă, prevăzute inclusiv în cadrul art. 531 Cod civil şi anume , cererea de majorare sau după caz, de diminuare a pensiei de întreţinere pentru unul/unii dintre copii.

Aplicând aceste considerente cu caracter teoretic, speţei prezente, Tribunalul constată ca  apelantul-pârât PFI este tatăl a trei copii: minorul PF, născut la data de 23.01.2007,  PDE, născută la data de 02.04.1993 şi  intimata-reclamantă PAL, născută la data de 25.06.1991, (majore aflate în continuarea  studiilor), fiicele apelantului-pârât  dintr-o căsătorie anterioară.

 Având în vedere posibilitatea obţinerii pensiei de întreţinere de către un copil devenit major dacă se află în continuarea studiilor, până la vârsta de cel mult 26 ani,  plafonul maxim de ½ din venitul net lunar de 636 lei (318lei) corespunzător salariului minim pe economie  la care s-a raportat  în mod corect prima instanţă ţinând seama de existenţa capacităţii necesare de a munci a apelantul-pârât şi împrejurarea că din actele dosarului nu există dovezi cu privire la alte venituri realizate de aceasta,Tribunalul, aplicând cota de 1/3 cuvenită unui copil,  constată că apelantul-pârât datorează celor trei copii câte 109 lei cu titlu de pensie de întreţinere.

 Faţă de  nivelul mic al acestei sume, raportat la cerinţele uzuale ale fiecăruia dintre cei trei copii,  se apreciază că, în raport de vârsta fiecărui copil, nevoile concrete majore ale intimatei-reclamante comparativ cu cele ale fraţilor săi, nevoi care presupun anumite cheltuieli suplimentare pentru continuarea studiilor ce nu pot fi ignorate se poate proceda la stabilirea în favoarea acesteia a  unei pensii de întreţinere într-un cuantum mai mare, respectiv 120 lei.

Nu poate fi reţinută susţinerea apelantului-intimat în sensul că nu poate fi majorată pensia de întreţinere datorată intimatei-reclamante deoarece nu realizează venituri, în condiţiile în care este apt de muncă, se prezumă că acesta se poate angaja şi realiza venituri, cel puţin la nivelul salariului minim pe economie, acest venit constituind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de întreţinere.

Întrucât apelantul-pârât a făcut dovada în prezenta cale de atac că mai are în întreţinere şi alte persoane, apelul a fost admis în sensul considerentelor de mai sus

Domenii speta

Spete similare