Cerere de valoare redusa

Decizie 908 din 17.12.2014


Prin decizia civilă nr. 845/17.12.2014, tribunalul a admis apelul civil declarat de apelanta-intimată CLFFTM; a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V, sub nr. 655/335/2013 la data de 22.03.2013, petentul SCI, a solicitat în contradictoriu cu intimatele CLFFTM, CJT, CLTM şi PA, prin primar,  a solicitat să fie obligate pârâtele să respecte dreptul de proprietate şi dreptul de posesie asupra terenului identificat în titlul de proprietate 82/00808 emis de CJT, pentru suprafaţa de 5000 m.p.; să emită  procesul verbal de punere în posesie conform titlului de proprietate 82/00808 emis la data de 28.11.1996 de CJT, identificat conform vecinătăţilor din acesta; să nu concesioneze terenul către terţe persoane.

În motivarea acţiunii, petentul a  arătat că, potrivit titlului de proprietate 82/00808 emis la data de 28.11.1996 de CJT, autorului său SŞ, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un teren în suprafaţă de 5000 m.p. situat în localitatea TM, satul S.

A menţionat că, terenul identificat în titlul de proprietate este extravilan şi are următoarele vecinătăţi: la N- construcţii, curţi, şa E-Islaz comunal, la S-Islaz comunal. La V-drum acces.

Întrucât petentul  a solicitat punerea în posesie,  reprezentantului comisiei locale  i-a arătat un alt teren ce nu-i aparţine şi nu are vecinătăţile din titlu de proprietate 82/00808 emis de CJT, mai mult i s-a adus la cunoştinţă că va fi concesionat, aspect abuziv care contravine Legii 219/1998 privind concesiunea.

În dovedirea acţiunii, petentul a depus la dosar înscrisuri.

La data de 18.04.2014 CLFFTM a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii petentului.

În motivare a  arătat  că, în cursul anului 1996 s-a emis titlul de proprietate nr. 82/00808 pe numele SŞ pentru constituirea dreptului de proprietate în suprafaţă de 5000 m.p. situat în satul D, comuna TM, judeţul T.

A precizat că, la  data de 3.04.2013 petentului i s-a adus la cunoştinţă că tatăl său a fost pus în posesie efectiv la data de 10 iulie 1996, când s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie a suprafeţei de 0, 50 ha şi , în cazul în care doreşte o nouă măsurătoare, să se prezinte la sediul primăriei. I-a adus la cunoştinţă faptul că  nu s-a concesionat terenul tatălui său, ci terenul din vecinătate ce aparţine domeniului public al comunei.

 La data de 07.05.2013 petentul a depus cerere precizatoare, în sensul că înţelege să se judece cu pârâtele CLFFTM, CJT.

Intimata CLFFTM a depus  răspuns la cererea precizatoare, solicitând ca pe baza probelor ce vor fi administrate  să se respingă acţiunea petentului.

La rându-i, intimata CJT a depus la data de 31.10.2013 întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, invocând dispoziţiile art.27 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată şi art.5 lit. i din HGR nr.890/2005.

 A precizat că, potrivit art.36 alin.1 din HGR nr. 890/2005, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procese verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate.

În cauză a fost întocmit raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert IAC.

 Prin Sentinţa  civilă nr.1218 pronunţată la data de 21.05.2014, Judecătoria V a admis în parte, acţiunea civilă având ca obiect fond funciar – obligaţia de a face, astfel cum a fost precizată, a  obligat pârâtele să respecte dreptul de proprietate şi posesie, precum şi limitele posesiei şi vecinătăţile terenului extravilan în suprafaţă de 5000 m.p. categoria curţi construcţii, situat în sat S, comuna TM, judeţul T, conform Titlului de proprietate nr.82/00808 emis la 28 noiembrie 1996 de C.J.P.S.D.P.A.T. T şi a Raportului de expertiză tehnică judiciară topo întocmit în cauză de inginer expert ICA, a obligat pârâta CLFFTM să întocmească procesul verbal de punere în posesie conform raportului de expertiză întocmit în cauză şi a  respins ca nefondată cererea de anulare a unui eventual contract de concesiune.

Pentru a hotărî astfel,  instanţa de fond a  reţinut că potrivit dispoziţiilor art.555 alin.1 NCC „ Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune în mod exclusiv , absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege”.

Posesia( jus posideredi ) reprezintă sub aspect juridic apropierea stăpânirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, practic relaţia dintre proprietar şi bunul său iar folosinţa ( jus utendi) şi jus friendi) ca atribut al dreptului de proprietate, spre deosebire de termenul folosit în limbajul comun, în terminologia juridică reprezintă dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul său în funcţie de natura acestuia.

A mai reţinut că, la data de 28.11.1996 C.J.P.S.D.P.A.T. T a eliberat titlul de proprietate nr.82-00808 pentru suprafaţa de 5000 m.p. teren extravilan categoria curţi construcţii, în T 15, P 5, cu vecinii: N-curţi construcţii, E-iszal comuna, S-islaz comunal, V-drum acces, în sat S, comuna TM, judeţul T, prin constituirea dreptului de proprietate al cetăţeanului SŞ ( autorul reclamantului).

 Prin raportul de expertiză topo, întocmit în cauză de inginer expert IAC, a fost identificat şi măsurat terenul din titlu, conform vecinătăţilor şi s-a constatat că laturile sale au următoarele dimensiuni: N-curţi construcţii 90, 51 , E-izlaz comunal 55,1 m, S-izlaz comunal 91,17 m, V- drum acces 55 m .

Prin urmare, indicarea topografică a fost făcută pe amplasamentul existent în titlul de proprietate şi cu care a fost pus în posesie SŞ, tatăl  reclamantului.

În consecinţă instanţa de fond  a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâtele să respecte dreptul de proprietate şi posesie, precum şi limitele posesiei şi vecinătăţile terenului extravilan în suprafaţă de 5000 m.p. categoria curţi construcţii, situat în sat S, comuna TM, judeţul T, conform Titlului de proprietate nr.82/00808 emis la 28 noiembrie 1996 de C.J.P.S.D.P.A.T. T şi a Raportului de expertiză tehnică judiciară topo întocmit în cauză de inginer expert ICA.

 Totodată a obligat pârâta CLFFTM să întocmească procesul verbal de punere în posesie conform raportului de expertiză întocmit în cauză şi a respins ca nefondată cererea de anulare a unui eventual contract de concesiune.

 Cât priveşte anularea unui contract de concesiune, instanţa de fond a  constatat nefondată cererea întrucât din actele dosarului nu  rezultă existenţa unui astfel de contract, identificat cu  număr, dată, părţi, obiect, durată etc.

 Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen, apel  intimata CLFFTM  care a formulat critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul, respingerii acţiunii.

A motivat că a instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a situaţiei de fapt  atunci când a reţinut că petentului nu i s-a respectat amplasamentul, întrucât acestuia nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate  ci i s-a constituit dreptul de proprietate, întrucât comisia de fond funciar l-a împroprietărit la acea vreme cu 5000 mp în amplasamentul pe care-l avea la dispoziţie şi pe care SŞ l-a acceptat.

A mai menţionat că terenul respectiv nu este moştenit iar tatăl petentului a folosit terenul din vecinătate pe care se află o clădire construită de vechiul CAP şi nu de acesta.

Instanţa de fond nu o poate obliga să elibereze un alt proces verbal întrucât procedura de eliberare a titlului de proprietate nu se putea definitiva  decât cu întocmirea şi semnarea de către persoanele responsabile  din cadrul instituţiei şi de către titularul dreptului.

Consideră că expertul şi instanţa de fond au reţinut în mod eronat că trebuie întocmit un alt proces verbal de punere în posesie a terenului, mai ales că nu este vorba de o reconstituire ci de o constituire a dreptului de proprietate.

A mai susţinut că expertul a efectuat expertiza fără a solicita documente de la Primărie privind situaţia imobilului aflat în litigiu, bazându-se pe ceea ce i-a indicat petentul şi  fără a convoca ambele părţi în termen rezonabil.

Acest litigiu este fără obiect, întrucât  dreptul de proprietate al autorului petentului este recunoscut prin titlul de proprietate  nr.82-00808/1996, fiind pus în posesia acestuia încă de la constituirea dreptului.

Întrucât recunoaşte amplasamentul terenului de 5000mp aşa cum a fost înscris în titlul de proprietate iar expertul desemnat nu a efectuat o expertiză temeinică, aprofundată,  ci doar a identificat şi măsurat terenul pe care i l-a indicat petentul solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

 În drept, a invocat dispoziţiile Codului de procedură civilă, Codului civil, Legii nr. 215/2001 şi Legii nr. 18/1991 actualizate.

Prin întâmpinarea  depusă la data de 22.10.2014, intimatul SCI a  solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond, susţinând în esenţă că apelanta nu a făcut dovada că autorul său ar fi semnat vreun proces verbal prin care să fie de acord cu punerea în posesie  pentru terenul descris în schiţa depusă la dosarul cauzei .

A mai menţionat că din concluziile raportului de expertiză se deduce fără putinţă de tăgadă  că terenul  pentru care s-au făcut măsurătorile din titlul de proprietate a fost şi trebuie să rămână al său.

 Soluţia pronunţată este singura modalitate în care i se poate respecta dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului identificat  în titlul de proprietate emis  pentru suprafaţa de 5000mp.

 În consecinţă, a solicitat respingerea susţinerilor apelantei întrucât sunt de natură a afecta  substanţa dreptului de proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului „a afecta” a fost definit  în jurisprudenţa Curţii Constituţionale  cu consecinţa încălcării art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol  adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

 În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 şi art.480 alin.1 Cod procedură civilă, art.44 şi 45 din Constituţie, art.480 şi art.481din vechiul Cod civil, dispoziţiile Legii nr.18/1991, art.5 lit. i din HG nr.890/2005, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie.

 În cursul cercetării judecătoreşti a apelului  nu au fost administrate probe noi.

 Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul, constată că apelul este fondat în limitele şi pentru  considerentele ce  se vor arăta în continuare:

 Interpretarea coroborată a dispoziţiilor legii nr.18/1991 şi cele ale HG. nr.890/2005 relevă că punerea în posesie este o operaţiune anterioară emiterii titlului de proprietate.

Atribuţia Comisiilor locale prevăzută de art. 5 lit. i din H.G. nr.890/2007 în sensul că acestea „pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute…” trebuie interpretată în sensul că, într-adevăr, după întocmirea documentaţiei Comisia locală solicită  Comisiei Judeţene validarea propunerilor făcute, însă acest fapt nu infirmă ideea că punerea în posesie este o operaţiune anterioară emiterii titlului de proprietate atâta vreme cât  potrivit art. 36 alin (1) din H.G.nr.890/2005 „Pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate”, observându-se astfel că la momentul emiterii titlului trebuie să existe procesul verbal de punere în posesie.

Aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 27  alin 1 din Legea nr.18/1991  în sensul că  „Punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile.”

 Prin urmare, sintetizând, raportat la succesiunea operaţiunilor necesare pentru punerea efectivă la dispoziţia persoanelor îndreptăţite a terenului şi a titlului de proprietate,  se reţine că, în cauză, Comisia locală avea obligaţia de a întocmi documentaţia necesară, de a pune în posesie pe autorul intimatului ,  întocmind procesul-verbal de punere în posesie şi de a solicita Comisiei Judeţene validarea propunerii pentru a se putea emite la data de 28.11.1996  titlul de proprietate nr.82/00808.

Ca atare, instanţa de fond , faţă de obiectul litigiului dedus judecăţii trebuia să clarifice situaţia procesului verbal de punere în posesie în baza căruia  apelanta susţine că titularul dreptului de proprietate, autorul intimatului,  a fost pus în posesie efectiv la data ce 10 iulie 1996 şi a fost emis titlul de proprietate pe numele acestuia şi să dispună efectuarea unei expertize pentru verificarea amplasamentului din titlul necontestat  doar în lipsa acestuia.

În ce priveşte critica referitoare la expertiza efectuată la solicitarea intimatului căreia instanţa de fond i-a acordat valoare probantă  se constantă întemeiată.

Potrivit  dispoziţiilor art.335 alin.1Cod procedură civilă, expertiza la faţa locului nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea, citaţia, fiind comunicată sub sancţiunea nulităţii , cu cel puţin 5 zile  înaintea termenului de efectuare a lucrării.

Conform jurisprudenţei CEDO, atunci când se numeşte un expert în cauză, părţile trebuie să aibă facultatea de a participa la activităţile pe care acesta le desfăşoară  şi să primească concluziile expertului pentru a le pune în discuţie.

Contradictorialitatea, intim legată de ideea de egalitate a armelor, impune judecătorului să vegheze ca orice element susceptibil să influenţeze soluţia privind litigiul să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părţi.

Fiecare  parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi aceea de a lua la cunoştinţă şi de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influenţa decizia.

Curtea Europeană a constatat încălcarea principiului contradictorialităţii în cauza Dima c. România, întrucât instanţa internă s-a pronunţat pe baza unei expertize le efectuarea căreia reclamantul a fost citat cu nerespectarea dispoziţiilor  legale incidente.

În speţă, raportul de expertiză evidenţiază  întocmirea lucrării la data de 30.11.2014 doar în baza înscrisurilor şi explicaţiilor intimatului SCI,  iar la dosar există dovada primirii citaţiei de către apelantă la data de 03.12.2014 ulterior efectuării expertizei, situaţie în care se constată nerespectarea dispoziţiilor art. art.335 alin.1 Cod procedură civilă, dreptul la apărare al apelantei fiind încălcat, în condiţiile în care concluziile expertizei la care a fost convocată cu 3 zile înaintea termenului de efectuare, îi sunt defavorabile.

Aşa fiind, se constată conform dispoziţiilor legale menţionate raportate la prevederile art.175 Cod procedură civilă, nulitatea raportului de expertiză întocmit de expert IAC, sancţiune ce nu poate fi înlăturată prin completarea sa în aceleaşi condiţii.

Înlăturând  expertiza pe concluziile căreia a  fost motivată hotărârea apelată şi  constatând că instanţa de fond  nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care  apelanta  le-a prezentat în întâmpinare, Tribunalul apreciază că prin pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a încălcat  dreptul la apărare al apelantei, drept consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului  şi  art. 21 alin. 3 din Constituţie.

Apreciind că  această neregularitate procedurală constând  în  nesocotirea unui principiu fundamental care guvernează procesul civil atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, s-a anulat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, singura modalitate de restabilire a echilibrului între părţile implicate fiind reexaminarea cauzei de către prima instanţă investită.

Domenii speta